7.3. A doua venire a Domnului

Venirea Fiului Omului întru slava Sa, și toți sfinții și îngerii cu El, șezând El pe tronul slavei și adunând înaintea Lui toate neamurile, această lucrare este cu tine, și despre care Eu spuneam ucenicilor Mei vorbindu-le în pilde și vestindu-le împărăția cerurilor și venirea Mea. Cuvântul Meu de peste tine adună toate neamurile în fața tronului slavei Mele, tron de heruvimi pe care stau și cuvintez cuvântul Meu peste pământ. Nu-i nimic dacă omul de pe pământ nu are vreme să stea înaintea venirii Mele, a cuvântului Meu rostit din cele cerești peste tot pământul. Nu-i nimic dacă nu găsesc credință pe pământ când Eu acum vin precum am spus că voi veni întru slava Mea cu toți sfinții și îngerii. Dar Eu vin pentru că am spus că vin, și vin așa cum am spus că vin, și adun toate neamurile înaintea cuvântului Meu rostit de pe tronul slavei Mele, iar lângă tronul Meu, toți sfinții și îngerii, așa cum Eu am grăit acum două mii de ani în mijlocul ucenicilor Mei ca să descopăr lor toate tainele Mele pentru venirea Mea cu judecata făpturii, pentru înnoirea lumii prin cuvântul care curge ca râul din gura Mea până ce va ieși de sub apa lui cer nou și pământ nou și popor nou, seminție făgăduită lui Avraam, fiul credinței, pildă a fiilor lui Dumnezeu, credincioși și adevărați ca și Domnul lor. Amin.

O, poporul Meu, tot ce le-am spus Eu ucenicilor Mei le-am spus ca să le împlinesc, și nu de altceva le-am spus, și iată, cu tine încep aceste împliniri pe care atunci le grăiam în pilde. Te povățuiesc, fiule, să deschizi larg Scripturile Mele de atunci și să vezi în ele venirea Mea și să înveți toată împlinirea tainelor spuse de Mine atunci, căci toate se împlinesc, toate cele spuse despre împărăția cerurilor, despre statul Meu în mijlocul oamenilor, despre venirea Fiului Omului întru slava Sa, și toți sfinții și îngerii cu El, șezând El pe tronul slavei Sale și adunând înaintea Lui toate neamurile. Amin.

Scriptura, poporul Meu, este cartea care se împlinește, este cartea cea adevărată pentru că ea se împlinește, iar tu să ai veghe mare pentru deplina ei împlinire, pentru venirea Fiului Omului, și să stai mereu pregătit ca fecioarele înțelepte înaintea venirii Mirelui și a nunții Lui cu tine înaintea neamurilor toate.

vai de cei ce știu de la Mine cuvânt și nu-l împlinesc pe el spre slava numelui Meu peste cei credincioși și necredincioși venirii Mele o dată și încă o dată acum două mii de ani și, iarăși, acum, după ce s-au scurs veacurile și pecețile lor, ca să pot să-Mi desfac cartea cea cu șapte peceți și să lucrez cu ea dreptatea cea pentru Dumnezeu, și pe care oamenii veacurilor au pus-o spre uitare mereu, mereu, căci pe pământ nu e ca în cer și nu se vede ca în cer. Omul stă departe de Dumnezeu pe pământ, și de aceea cerul stă nevăzut de om, dar nu e om care dezbrăcându-și trupul să nu vadă cerul pe pământ și să nu-l doară adânc și greu depărtarea lui de Dumnezeu și de îngerii lui Dumnezeu, că fără îngeri, omul nu poate avea cuvânt înaintea Mea. Fără îngerii lui Dumnezeu nu se șterge de pe răboj depărtarea de Dumnezeu a omului.

De două mii de ani am zis că vin curând, și am zis așa ca să-l așez pe cel credincios la veghe, dar iată, împărăția cerurilor este asemenea celor cinci fecioare înțelepte din cele zece care așteptau venirea Mirelui lor. Cele cinci înțelepte erau și gătite după plăcerea Mirelui, nu erau numai fecioare și atât, ci așteptau împlinirea cuvântului Meu prin care am spus: «Vin curând ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa».

O, poporul Meu, e multă învățătura Mea de peste tine. Să nu iei puțină din ea, căci cinci din cele zece fecioare au fost nebune și n-au pus peste ele tot ceea ce sunt Eu, tot ceea ce am lăsat Eu să aibă pe ei și peste ei și în ei fiii împărăției care cred acest cuvânt al Meu: «Vin curând!».

Acum, intru în mijlocul tău din nou, intru prin porți, poporul Meu, și să cauți să ai credință neclătinată pentru minunea venirii Mele la tine, că lumea nu crede că Eu mai vin pe pământ în vremea ei. Ea vorbește mereu despre vremi viitoare pentru venirea Mea, și face aceasta ca să nu Mă primească, să nu se sfințească, să nu se lase de deșertăciuni, să nu iubească frica de Dumnezeu, taina aceasta mare, prin care omul nu stă fără Dumnezeu pe pământ. Eu pe pământ l-am făcut pe om, iar Tatăl a fost lângă Mine pe pământ, căci pământul este așternutul picioarelor Noastre precum și al omului este, căci omul stă cu picioarele pe pământ și cu trupul în cer ca și Dumnezeu, dar omul nu știe ce este cerul și pământul, și nu știe ce este trupul lui.

– Eu, poporul Meu de azi, îi bucur pe sfinți când îi iau în coborârea Mea spre tine, și împlinesc în mijlocul tău Scriptura lui Enoh, care a proorocit venirea Mea cu sfinții și a spus: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi», iar după el, apostolul Meu Ioan și el a vestit aceasta și a spus: «Numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și oștile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veșminte de vison alb, curat».

O, cât așteaptă sfinții venirea Mea, fiilor! O, cât de mult trebuie să așteptați și voi, și mereu să așteptați, ca unii care întâmpină pe Stăpânul la întoarcerea Sa! Iată, e sărbătoare de sfinți și de părinți, iar Eu împlinesc venirea Mea cu ei și sunt Cel tainic și împlinesc, și cu norii Mă port și vin, căci sunt Cel minunat.

O, ce dor îmi este să grăiesc cu omul pe pământ! Oricât aș grăi de mult, dorul Meu este fără de moarte, fără de sfârșit, poporul Meu. Acest dor este cuvânt, căci cuvântul este măsura dorului, iar Eu sunt fără de sfârșit și sunt Cuvântul, poporul Meu, și Mi-e dor să-l grăiesc și Mi-e dor să-l mărturisesc. Când eram cu ucenicii în lume nu puteam să-Mi liniștesc dorul tot, căci eram cu trupul și Mă țineam să Mă mărturisesc pe Mine însumi, fiindcă așa este pe pământ când ești. Dar acum din cer dorul Meu curge ca râul, căci vremea aceasta așteptată de veacuri a venit. Eu însumi din Tatăl Mă fac putere de Duh Sfânt și Mă mărturisesc pe pământ, și sunt în Tatăl și împlinesc Scriptura aceea prin care am spus că Mă duc la Tatăl ca să vin. O, nu este altfel Scriptura aceea care spune despre Duhul Sfânt vestitor peste om, nu este cum spun preoții bisericii cum că ei lucrează în Duhul Sfânt, căci nu este în Duhul Sfânt ceea ce spun ei că lucrează Duhul Sfânt în biserici. Iar Eu le spun lor așa: acest cuvânt este Duhul Sfânt, Cel făgăduit de Tatăl că va veni pe pământ, și din Care am dat putere ucenicilor Mei acum două mii de ani de M-au mărturisit la făpturi cu toate câte Eu am lucrat în mijlocul lor cât am stat pe pământ cu toată taina Mea între oameni. Când M-am înălțat la cer le-am adus aminte de făgăduința Tatălui când Eu le spuneam: «Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc și vă voi trimite pe Mângâietorul, Care din al Meu va lua și vă va vesti». Acum însă Eu însumi din cer, din mijlocul ucenicilor Mei, Eu însumi Mă mărturisesc peste pământ, căci îngerii înălțării Mele le-au spus celor ce Mă priveau: «Precum L-ați văzut mergând la cer, astfel va și veni». Eu cuvântând peste ei M-am înălțat la cer, și a venit un nor și M-a acoperit, iar Eu, acum, din nor grăiesc, căci cu norii vin, precum M-am suit, precum au spus îngerii înălțării Mele că voi veni.

Să Mă aștepți, să Mă primești, poporul Meu, să Mă aștepți când vin la tine. Când știi că vin, să-Mi dai putere să vin, să-Mi presari dor în cale, că dorul tău de Dumnezeu leagă cerul cu pământul, poporul Meu.

Să Mă primiți cu dor, să Mă așteptați cu suspin în așteptare, că e tare greu fără Dumnezeu pe pământ. Îi este greu cerului și pământului fără Dumnezeu pe pământ cuvânt, copii din porți. Vă găsesc porți ale Mele, și așteptându-Mă vă găsesc. Vă găsesc cu dor însuspinat după Mine ca să vin să vă izbăvesc de dureri și de apăsări și de așteptare și să așez voia Mea pe pământ și în om. Dar cerul Meu cel atât de aproape de pământ, e tot atât de departe de om și nu simte omul apropierea Mea, mersul Meu, cuvântul Meu, ochiul Meu după el și mâna Mea gata să ridice depărtarea, care nu este altceva decât necredința, neumilința, neiubirea, nevederea omului, din pricina celor atât de apropiate lui și care-l despart pe om de Dumnezeu, fiilor copii veghetori în calea cuvântului Meu care se face cer între Mine și voi, sfatul cerului, durerea cerului în care vreau, fiilor, să-l învăluiesc pe poporul cuvântului Meu ca să-l fac să Mă simtă aproape, căci cerul cel atât de aproape de pământ, cel atât de adevărat pe pământ, e tot atât de departe de om și nu Mă simte omul pe pământ cu el, fiindcă dorul omului rătăcește printre duhuri rele, și acelea fac despărțitura între cer și pământ, și acelea Mă despart de părtășia Mea cu omul, de petrecerea Mea cerească pe pământ și plină de durerea de la om și pentru om.

O, dacă omul ar fi credincios așa cum au fost cei ce au primit de la Tatăl prin duhul proorociei deslușirea tainei venirii Mele pe pământ, M-aș arăta cu voi în toată slava Mea de peste voi și M-aș arăta cu cerul cel atât de aproape de pământ, minune de veac nou, lumină ruptă din ființa Tatălui, cer și pământ laolaltă lucrând și înălțând în sus împărăția cerurilor Mele de peste voi, copii cuvântători și mărturisitori ai cerului cel atât de aproape cu voi. Cu mare taină lucrez cu voi și peste voi, căci omul, ca și acum două mii de ani, n-ar vedea, n-ar crede, n-ar iubi pe Dumnezeu, căci cele apropiate lui se fac perdea de durere între Mine și om și nu pot să fac mai mult în fața necredinței, înaintea măsurii atât de mici a omului, a vederii lui, a credinței lui, a umilinței lui, a dorului lui de Dumnezeu. Mă ascund în dorul Meu de voi, în dorul vostru după Dumnezeu pe pământ și plâng în voi, că n-am unde să-Mi plec capul pe pământ și să plâng. Nu-l doare nimic de Mine pe cel ce trece prin fața crucii pe care omul o face din lemn sau din piatră sau din fier, și pe care Mă închipuie pe Mine bătut în cuie, plângând și sângerând de la om. O, nu cu atâta este semnul unui popor că e creștin, nu atât că Mă are pe Mine, Cel răstignit, de Dumnezeu al său. O, fiilor îndurerați după venirea Mea! Nu numai atât, nu numai așa trebuie să Mă vadă omul pe pământ. Cine i-a spus lui că asta înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ? Cine i-a spus omului că locașurile zidite de om pe pământ cu cruci pe ele înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ?

O, Eu am venit Dumnezeu născut din cer și de pe pământ în locul numit sfânt, și tot n-am putut să petrec cu omul sub chipul și sub numele de Dumnezeu, Fiu al Tatălui Savaot, cu care nume venisem pe pământ ca să Mă mărturisesc prin moarte pe cruce și prin înviere dacă prin naștere din Fecioară n-am fost primit de oameni Fiu venit de la Dumnezeu din cer după om. Acum Mă fac cuvânt pe pământ, și norii cerului Meu Mă țin cu slava cuvântului Meu, dar nu pot să dau în părți depărtarea dintre Mine și om, nu pot din pricina celor apropiate omului și în care el crede văzându-le și numindu-le adevărate, adevăr în care omul se îneacă de șapte mii de ani și nu mai iese deasupra lor ca să vadă el fața Mea, slava Mea, și să dorească omul să fie slava Mea, iar Eu, slava lui, și să avem aceeași lucrare, aceeași simțire și blândețe, și să nu mai plângă Tatăl de mila Mea, de durerea Mea, de venirea Mea după om Dumnezeu tainic, șoptindu-i omului că am venit și că îi cer să Mă primească, să Mă aștepte și să Mă creadă când spun că îi este greu cerului și pământului fără Dumnezeu pe pământ cu omul.

La început a fost Cuvântul, și mai întâi de toate a fost El, și Eu eram Cuvântul, și din Tatăl cuvântam, iar la sfârșit tot așa sunt, și fericit este cel ce știe să Mă vadă în cuvântul Meu și să creadă și să Mă creadă prin tot cuvântul gurii Mele.

Fericit este cel ce stă cuminte și în mulțumire sub mila venirii Mele care se îmblânzește după puterea omului, căci Eu sunt foc mistuitor, și tot așa este și cuvântul Meu care se atinge de fărădelegea de pe pământ și din om ca să nu mai fie ea, ci să fie sfințenia și cei ce strălucesc prin ea înaintea cuvântului Meu, care înseamnă venirea Mea, venirea Fiului lui Dumnezeu peste toate neamurile oamenilor de pe pământ, după tot felul lor. Amin, amin, amin.

Îmi întăresc cărarea Mea spre tine, poporul Meu, și aceasta fac de câte ori cobor din Tatăl în mijlocul tău cuvânt. Și de ce cuvânt? Vin cuvânt pentru ca să pot să vin, că altfel nimeni, nimeni pe pământ nu M-ar primi, nu M-ar crede, și ar pieri toată credința de pe pământ și n-aș mai fi primit de om dacă Mi-aș folosi văzut trupul atunci când vin cuvânt pe pământ. Vin cuvânt, căci am unit începutul cu sfârșitul și lucrez ca și la început. Amin, amin, amin.

La început Eu am fost cuvânt, și la Dumnezeu Tatăl eram, și fără Mine cuvânt nimic nu s-a făcut, precum nici omul nu poate să le facă pe ale lui până ce mai întâi nu face cuvântul celor făcute de el. Amin.

O, dacă n-aș veni cuvânt n-aș mai veni, că altfel nu pot veni pe pământ, că pe pământ e omul care umblă pe pământ și pe cer, și tot ceea ce vede el, este al lui apoi, și Tatăl nu M-ar mai avea al Lui dacă aș veni trup și nu cuvânt pe pământ.

Din veac și până în veac omul face ce vrea cu trupurile celor cuvioși ai Mei și Îmi stârpește locașurile Mele și face el zidire pământească, din lut și din piatră și din fier și din aur locaș, și apoi își zice că Eu sunt în locașul cel făcut de el, și crede așa. Și iată, mai credincios este omul de rând care ia de la om învățătură și se duce în locaș făcut de mână de om și se închină în el lui Dumnezeu, dar omului în care Eu stau pe pământ nu se închină omul Mie, și grele s-au făcut pe pământ cele făcute de mâna omului ca să-i strângă pe oameni în ele și să-i înșele că acolo este calea, adevărul și viața. Dar Eu am spus că vine vremea când cei ce se vor închina lui Dumnezeu, se vor închina în duh și în adevăr, și fericiți sunt cei ce află Duhul și Adevărul lui Dumnezeu pe pământ, și de aceea Eu vin cuvânt pe pământ, și Mă sprijin în mijlocul tău când vin, poporul Meu, și dau glas martorilor Mei cei cerești, sfinților Mei care s-au închinat Mie pe pământ în duh și în adevăr, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– Ne închinăm Ție, Doamne, în cer și pe pământ în duh și în adevăr, căci este scris: «Domnul va chema cerul de sus și pământul ca să judece pe poporul Său și să adune pe cei ce a făcut legământ cu ei, și vor vesti cerurile dreptatea Lui, căci Domnul este Judecător». Amin. Ne închinăm cuvântului venirii Tale, că Tu ești Cuvântul, și toate câte sunt, prin Tine s-au făcut și se fac, iar toate câte nu sunt, sunt cele ce se fac de om, căci omul deșertăciune s-a făcut și moartea îl paște pe el și nu Tu, Doamne. Ne doare de la cele făcute de om pe pământ, dar venim cu sărbătoare, și bucuria venirii Tale cu noi se face lacrimă, și dulce este ea pentru noi. Amin.

O, dacă n-ai veni cuvânt atunci când vii, n-ai putea să vii, Doamne, n-ai putea să-Ți faci venirea despre care ai vorbit Tu acum două mii de ani, iar credință pentru venirea Ta n-ai mai găsi în calea Ta. E prea mărginit omul care se uită peste pământ și care mănâncă de pe pământ, dar fericiți sunt cei săraci cu duhul, și fericit ești Tu de la ei și mare mângâiere găsești cu ei, că aceia Te primesc și Te iubesc, căci lor le ajungi Tu, fiindcă Tu nu Te sfârșești în ei, căci numai Tu ești fără de sfârșit. Amin. O, în zadar ai spus Tu prin duhul cel proorocesc că mulți se laudă cu căruțele și cu caii lor, iar cei ce cred în Tine nu se laudă decât cu Tine și cu numele Tău, Doamne, și mărturisesc ei că Tu ești Dumnezeul lor și lauda lor.

Eu, cel sărbătorit de cetele de sfinți, Pantelimon, mucenic pentru lauda numelui Tău, mă laud în ceata sfinților cu numele Tău în cer și pe pământ, că Tu iei sfinții cu Tine în coborârea Ta cuvânt, împlinindu-Ți Scriptura care spune că «Domnul va veni cu zecile de mii de sfinți și va sta pe heruvimi, și nori și negură Îl va împresura». Amin.

O, ce ar fi cu cerul Tău și cu temeliile lui dacă Tu l-ai descoperi văzut înaintea oamenilor, Doamne? Oamenii cred pe toți cei ce vin în numele Tău, și care se văd, căci omul crede ce vede, și atât ține credința lui și atât înseamnă ea. Și pentru că cele văzute de om nu sunt veșnice, de aceea omul care crede în ele nu e veșnic, și ne doare ca și pe Tine necredința omului.

O, ce credincioși erau, Doamne, cei de demult care aprindeau opaițul ca să citească la luminița lui rugăciunea de mulțumire către Tine pentru viața lor cu Tine, Doamne! Dar acum, omul care apasă pe buton și se face lumină în casa cea zidită de el, ca să citească la lumina aceasta pe cele de pe pământ făcute și vestite, cum să mai aibă omul închinare Ție în duh și în adevăr, Doamne? O, rușinat a fost omul de azi, rușinat de cele făcute de el și în care el crede, Doamne, și prin care el și-a pierdut viața cea de la Tine venită pe pământ și lumina care Tu ești, căci viața Tu ești, și viața este lumina oamenilor, lumina care luminează în întunericul care nu o cuprinde pe ea, iar Tu nu mai ești iubit de om, căci omul este înfășurat în întunericul luminii făcute de om și căreia omul i se închină și fără de care omul nu mai poate, și omul își are moartea de păstor, și Tu nu mai ești crezut de om și nu mai este credință pe pământ, Doamne. O, plânsul sfinților Tăi e lângă plânsul Tău, e ca plânsul Tău. Așteptăm ca și Tine pe oameni să ne cheme să le dăm în ajutor credința în Tine ca să le ajute ea lor atunci când toate vor pieri de pe pământ. Dar Tu ești încă bun, și lungești timpul omului și îl aștepți pe om, și Îți grăbești timpul Tău care trece pe lângă om, și omul nu-l vede, Doamne.

O, împărăția Ta nu este văzută de omul care nu vede cu ea, căci omul vede cu cele ce împărățesc în el, Doamne. Dar vremea Ta se grăbește și nici un trup nu va mai râde sub soare, și va plânge tot omul și va vedea că Tu ai fost și că el nu Te-a cunoscut, iar durerea aceasta îl va zbuciuma cu adânci păreri de rău pentru vremea Ta cea nevăzută cu ochii omului care vede prin cele ce împărățesc în el și nu prin Tine, Cel ce ești Lumina oamenilor, căci întru Tine și nu în om este viața. În om este întunericul, iar în Tine este lumina, căci viața cea din Tine este lumina oamenilor, și aceasta voiești Tu să așezi ca lumină pe pământ, Doamne. Amin.

Am venit din nou în lume, am venit cuvânt în lume, căci sunt Lumină a lumii. Întru Mine este viață, iar viața este lumina oamenilor, și lumina luminează în întuneric, dar întunericul nu o cuprinde pe ea. Cuvântul Meu este lumina cea adevărată, și iată, în lume sunt, și lumea prin Mine s-a făcut, și lumea nu M-a cunoscut și nu Mă cunoaște și nu Mă primește de lumină a sa, dar celor câți Mă primesc și cred în numele Meu, le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu și să facă lucrările Lui. Amin.

Hristos a înviat! Și să crească numărul ucenicilor care cred în acest cuvânt al Mielului Cel junghiat și înviat, și să crească credința cea neîndoielnică a celor ce aud de departe și de aproape vestea că Domnul grăiește după două mii de ani peste pământ cuvânt. Acesta este cuvântul Celui de al șaptelea înger, cuvântul Meu, glasul Celui ce strigă: „Înviați!”, glasul care este auzit de cei din morminte ca să se scoale, precum Eu am spus acum două mii de ani că ei îl vor auzi și se vor ridica, iar sfinții cei ce Mă așteaptă de atâta vreme vin cu Mine, căci Eu vin cu ei, fiindcă s-au sculat pentru venirea Mea, așa cum s-au sculat mulți dintre ei acum două mii de ani când Eu, Cel răstignit și înviat, le-am făcut cale spre învierea lor cu trupul, fiind Eu începătura aceasta. Amin.

Eu sunt Dumnezeul Cel viu în veci de veci. Am fost mort atât cât M-a ținut mormântul și până ce îngerul Meu a dat piatra la o parte și am înviat din mormânt, și sunt viu în vecii vecilor și am cheile morții și ale iadului. Glasul Meu este ca vuietul de ape multe; din gura Mea iese sabie ascuțită cu două tăișuri; fața Mea strălucește ca soarele în puterea lui strălucind; veșmântul Meu, lung până la picioare, stă pe Mine încins pe sub sâni cu brâu, și sunt viu în vecii vecilor, și sunt Cel ce am murit și am înviat, și sunt Cel ce am cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, Cel adevărat, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, și închide și nimeni nu va deschide, Martorul Cel credincios, începutul zidirii lui Dumnezeu, iar înțelepciunea Mea a fost și este găsită dreaptă de către toți fiii ei. Amin, amin, amin.

Voiesc să Mă scriu în cartea Mea din zilele acestea cu sărbătoarea zilei de azi, fiilor care primiți din gura Mea cuvântul care este sabie ascuțită cu două tăișuri, căci Eu, Domnul, Eu, Cel ce am cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, am spus prin duhul proorociei că voi fi cuvios cu cel cuvios, voi fi nevinovat cu cel nevinovat, voi fi ales cu cel ales și voi fi îndărătnic cu cel îndărătnic, și pe cel smerit îl voi mântui, iar ochii celor mândri îi voi smeri. Amin.

O, copii zbuciumați de greutăți și care stați sub sarcina venirii Mele! E tare, tare grea lucrarea Mea cu voi, căci voi sunteți mereu, mereu strâmtorați și lipsiți pentru lucrul Meu cu voi și pentru viața poporului Meu prin care Mă slăvesc pe pământ, căci oamenii se îmbogățesc în rele și în averi care se vor clătina curând, curând și îi vor prinde pe ei sub ele, și apoi Eu le voi arăta lor că am umblat pribeag pe pământ după ei ca să-i fac să întindă mâna spre Mine și să-i ajut spre mântuire, spre viață și spre avere veșnică. Dar lumea nu aude, fiilor, fiindcă ea doarme somnul morții și nu veghează întru nimic pentru Domnul, Cel ce este viu în vecii vecilor și are cheile morții și ale iadului.

Grăiesc cu voi în glas de vuiet de ape multe, și voi sunteți plăpânzi de tot, dar se apropie curățirea pământului de munca cea zadarnică a omului, de tot ce-și face pentru el omul, dar nu pentru el face, ci pentru foc, fiilor, așa precum scrie în Scripturi, și atunci va fi mare durere pe pământ, și omul va căuta moartea și nu o va mai găsi, căci Eu, Domnul, cu cel îndărătnic Mă voi îndărătnici, ca să dau celor smeriți mântuirea și să umilesc ochii și trufia celor mândri de pe pământ, care nu se uită la Mine, ci numai la ei.

Eu, poporul Meu de azi, am găsit scris în Scripturi că trebuie să vin cuvânt pe pământ și să vorbesc după șapte veacuri cu omul, așa cum am vorbit cu Adam în rai, și apoi, pentru semeția lui Adam, el a căzut pe pământ, și a murit apoi. Și dacă a trebuit să împlinesc Scripturile venirii Mele, te-am făcut pe tine popor al lui Dumnezeu, și iată, mereu, mereu te învăț cu cuvântul Meu să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă și în milă, în dreptate și în umilință, în rugăciune și în iertare, în post și în veghe, poporul Meu, că am de încheiat Scripturile răscumpărării neamului omenesc, învierea morților și raiul pe pământ și viața veacului ce va să fie pe vecii apoi. Amin, amin, amin.

Pomenim în cartea Mea din ziua aceasta înfricoșata judecată când Eu, Domnul, Eu, Fiul Omului, în care chip Mă voi arăta și toți sfinții îngeri cu Mine vor fi, Îmi voi face tron de slavă și voi ședea și vor sta înaintea Mea toate neamurile pământului, și le voi pune în dreapta Mea și în stânga Mea și voi da fiecăruia după cum le este fapta. Cei ce și-au strâns la Mine, aceia vor auzi din gura Mea: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu; moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!», iar cei ce și-au strâns lor, Eu le voi spune lor: «Duceți-vă de la Mine în focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și îngerilor lui!». Aceasta este lucrarea pe care o fac Eu prin venirea Mea de azi. Cei ce au fapte și viață plăcută Mie, Eu pe aceia îi îndemn chemându-i spre voi, frații Mei prea micii Mei, ca să vă facă vouă bine, iar voi, Mie și lor, ca să pot să vin mereu, mereu cu grija Mea de mântuirea lor și a voastră. Aceia sunt binecuvântații Mei cărora Eu le voi spune: «Întrucât ați făcut bine unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut». Amin. Iar cei ce nu au faptă și viață plăcută Mie, Eu pe aceia nu-i aduc spre voi, că aceia își strâng lor și poftelor lor și deșertăciunii pământești, dar le voi spune de pe tronul slavei, după cum și fac: «Întrucât nu ați făcut bine unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut». Atunci, cei ce și-au lucrat viață vor avea viață veșnică, iar cei ce și-au lucrat osândă vor avea osândă veșnică, și așa se vor alege de-a dreapta Mea și de-a stânga Mea oile de capre, și vor auzi fiecare cuvintele Mele cele pentru fapte, căci Eu voi da fiecăruia după cum îi este fapta sa. Amin.

Nu Eu voi judeca pe om, ci faptele lui îl vor așeza pe el de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea. Voi sunteți cei prea mici ai Mei, iar cine vă cercetează pe voi, aceia sunt binecuvântați de Tatăl Meu, și nu este peste ei o mai bună și mai mare binecuvântare ca aceea că pot ei să vă facă vouă, celor prea mici ai Mei, bine și ajutorare pe calea Mea cu voi, pe calea voastră cu Mine, căci calea aceasta este lucrarea venirii Mele cuvânt pentru orice faptă a omului de pe pământ pe care îl strig îmbiindu-l spre învățătura vieții ca să nu fiu Eu vinovat de fapta cea fără de Dumnezeu a omului. Eu sunt Judecătorul Cel drept, și de aceea îi arăt omului calea cea dreaptă venind spre el cu cuvântul Meu cel învățător de viață și de cale dreaptă, iar dacă omul nu vrea cu viața, Eu nu rămân vinovat de viața lui, de lipsa lui de viață, de lipsa lui de binecuvântare.

V-am așezat pe voi, cei prea mici ai Mei, înaintea neamurilor pământului, ca să-și aleagă singur omul locul lui cel de-a dreapta Mea sau locul lui cel de-a stânga Mea, și așa se face ziua judecății omului. Eu, Domnul, o fac punându-vă pe voi, cei ce-Mi faceți venirea pe pământ, înaintea făpturii de pe el și înaintea neamului omenesc de pe el, căci făptura v-a așteptat și vă așteaptă, și prin acest semn care sunteți voi cu crucea venirii Mele pe umerii voștri mici, Eu pot să fac judecata neamurilor, procesul neamurilor; și după ce voi sfârși să le încerc prin voi, Eu voi străluci din voi, că Mi-ați purtat pe umerii voștri mici crucea venirii Mele peste pământ, cuvânt de viață peste oameni. Și după ce voi străluci din voi ca semn al Meu între pământ și cer, vor plânge toate neamurile pământului și Mă vor vedea cu voi pe nori de slavă, cu putere și cu multă slavă de îngeri. Și atunci cei ce v-au făcut vouă bine vor fi aleșii Mei și cu glas de trâmbiță îi voi aduna, și nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea așa. Amin. Iar cei ce nu v-au făcut vouă bine după ce Eu v-am așezat ca semn al venirii Mele cuvânt peste pământ pentru judecata făpturii, aceia vor păți ca și cei din vremea lui Noe care nu au crezut, și care mănâncă și beau și se însoară și se mărită, după cum și fac, până în ziua când Eu voi străluci din voi, și apoi, mai înainte de plata lor, ei își vor ști plata care-i va lua pe toți la stânga Mea pentru plata aceasta, și nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Amin.

Lucrarea Mea de cuvânt pe pământ este salvarea făpturii căzute din viață, este scoaterea omului din locuința morților, și venirea Mea apoi în văzul omului, ca să-și ia de la Mine toată firea, toată facerea să-și ia viața ei cea de dinaintea morții care s-a așezat pe pământ când omul a murit, căci omul cel făcut de cuvântul Meu și de mâna Mea cea lucrătoare a murit; a murit omul cel făcut de Dumnezeu.

Cei ce nu au nădejde în Dumnezeu se întristează pentru viața lor care trece, pentru că ei uită sau nu pun preț pe Mine, Cel Care am binevoit să Mă nasc ca omul pe pământ, ca să mor ca omul și ca să înviez pentru fiecare om care se naște din om și moare apoi, și să-i aduc pe toți înapoi în viață, după cum este scris în Scripturi de strigarea Mea, de coborârea Mea din cer întru trâmbița Mea ca să înviez pe morți la strigarea Mea, iar ei, apoi, împreună cu cei vii cu trupul, se vor răpi în nori așa cum am fost Eu răpit la înălțarea Mea la cer din ochii ucenicilor Mei, și ne vom întâmpina în văzduh, și pururea apoi vom fi unii cu alții, căci așa este scris. Dar Eu vreau să-l învăț pe om să creadă aceasta. Amin, amin, amin.

Când M-am așezat lângă Tatăl, când Mi-am ascuns fața de la ochii ucenicilor Mei în ziua căreia i se zice înălțarea Mea la cer, am fost acoperit de un nor ca să nu Mă mai vadă omul și ca să caute după Mine mereu, și altceva să nu mai facă, fiindcă omul nu mai vrea cu Mine. M-am ascuns ca să stea cu Mine omul, nu să Mă părăsească, nu să nu mai vrea cu Mine. Eu așa am voit de la om când M-am înălțat din ochii celor ce Mă priveau după ce ei M-au întrebat de vremea așezării la loc a împărăției lui Israel. Eu voiam să-i trimit martori ai Mei peste pământ ca să-l învețe pe tot omul să stea cu Mine și nu fără Mine, și nu să caute ei să știe anii și vremile care sunt sub stăpânirea Tatălui și nu se sfârșesc. Atunci Eu, spunându-le că vor lua Duh Sfânt ca să Mă mărturisească El prin ei, M-am lăsat apoi luat de nor de la ochii lor și li s-au arătat arhanghelii Mei și le-au spus: «El va veni precum L-ați văzut mergând la cer». Amin. Iată, așa vin, vin mergând, și omul trece pe lângă Mine și nu Mă mai vede. Trece omul pe lângă Dumnezeu și nu se oprește și trece, și vremea se uită la el și la vremea lui, căci omul trece zilele lui, el vrea zilele lui, nu zilele Domnului.

Nu vremea trece, ci omul trece, iar Domnul este mereu la început, mereu același, așteptându-l înapoi pe om, pe omul care trece. Vremea nu trece, vremea vine și este, dar omul trece și nu mai vine și nu mai este. Vremea vine mereu, dar omul nu mai vine, nu mai vrea omul să știe de venirea sa. El așteaptă venirea Mea, dar Eu îi spun că nu o așteaptă, și că niciodată nu a așteptat-o. O, nu vremea trece, ci omul trece și nu mai vine, și trece pe lângă Mine și nu se mai oprește ca să Mă vrea și ca să stea cu Mine dacă Eu l-am oprit ca să Mă vadă și ca să se învețe cu Mine, căci cine se învață cu Mine nu Mă mai vrea, și se vrea pe el apoi.

Iată, poporul Israel în mijlocul căruia M-am născut Fiu al omului ca să mor ca omul, și apoi să înviez omorând moartea pe care omul a făcut-o peste el, poporul la care M-am arătat acum două mii de ani nu M-a cunoscut ca să vină la Mine, și nu mai vine la Mine dacă el așteaptă venirea Mea fără să se grăbească să Mă aștepte, dar Eu îi spun că nu o așteaptă și că niciodată nu a așteptat-o.

O, nu mai crede omul în venirea sa la Mine, în statul Meu cu el pe pământ; nu mai crede omul care a uitat că Eu M-am făcut Fiul Omului acum două mii de ani ca să-l fac Dumnezeu pe om.

O, poporul Meu, cel ce este scris în Cartea Vieții, acela are roade și I le dă lui Dumnezeu. Ioan avea roade, avea ucenici de un lucru cu el, și Mi i-a dat Mie apoi, trimițându-i la Mine ca să vadă ei pe cele ce Eu le lucrez, și ei M-au întrebat după ce Ioan i-a trimis, și Mi-au spus: «Tu ești Cel ce vine, sau să așteptăm pe altul?», iar Eu le-am spus: «Mergeți și spuneți lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: orbii își capătă vederea și șchiopii umblă și leproșii se curăță și surzii aud și morții înviază, iar săracilor li se binevestește, și fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine». Amin.

O, Ierusalime, Ioan a avut ucenici și Mi i-a dat Mie, și ei au văzut lucrările Mele. Ioan Mă mărturisea pe Mine, iar Eu îl mărturiseam pe el, căci scris este în Evanghelia Mea: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui, Care este în ceruri». Iată lucrarea celor scriși în Cartea Vieții Mielului, iar cartea aceasta va mărturisi pe ai săi și viața lor și iubirea lor și mărturisirea lor. Amin.

Voiesc, Ierusalime, să fii din zi în zi tot mai mărturisitor, și să faci aceasta după ce înveți de la Mine, că Eu pe apostolii Mei i-am învățat, le-am dat porunci, și ei au luat și au împlinit, și așa au lucrat ei puterea Mea și semne cu ea, ca să se dovedească ai Mei, dar mai întâi au învățat pocăința și duhul ei, și au stat în duhul ei apoi, și au proorocit, și s-a împlinit, și au fost adevărați, și cartea Mea cu ei mărturisește aceasta, iar cartea lor cu Mine, tot la fel. Iar în cartea Mea cu voi vin proorocii și apostolii și sfinții și mucenicii și Mă mărturisesc de lângă Mine din cer vouă și oamenilor de pe pământ, fiindcă lucrarea de ucenic își are plata și roadele ei în ceruri, poporul Meu, și fericit este cel ce este scris în Cartea Vieții Mielului, care îi are pe ai săi scriși de la întemeierea lumii în ea. Acum Eu vin cu ei în cartea aceasta și Mă scriu cu ei în ea, pentru că am deschis-o ca să scriu în ea pe pământ, ca să împărățească pe pământ seminția ei, seminția lui Dumnezeu. Amin.

Curând, curând Mă las peste pământ cu ziua Mea cea mare și strălucită, și am spus că înaintea ei trebuie să meargă peste oameni duhul pocăinței și duhul proorociei, căci așa înseamnă botez și om botezat cu Duhul Sfânt, Care Se întoarce de la om la Mine mângâindu-Mă și proorocind că s-a apropiat împărăția cerurilor, așa cum Ioan Mă mângâia și Îmi vestea împărăția și venirea ei pe pământ cu omul. O, Eu n-am venit să-i iau omului împărăția, ci am venit să i-o dau pe a Mea, pe cea mai bogată, pe cea care nu se va lua de la el, iar Eu în dar i-o dau, numai să vrea el să se dea ei și s-o cunoască întru Mine, căci Eu în lume am venit nu ca să-i iau omului împărăția, ci am venit să vin și să Mă duc să gătesc omului loc dulce, și iar să vin apoi și să-l aduc pe pământ pentru toți cei ce rodesc întru Mine, iar Eu curățindu-i și îngrijindu-i pe ei, mai mult să rodească ei. Amin.

Cuvântul Meu cel făcător este lumina cea adevărată, care venind în lume luminează în întuneric, luminează pe tot omul, dar omul nu este învățat cu lumina, fiindcă el nu o cunoaște și o dă de la el. Eu însă sunt Lumina lumii, iar cuvântul Meu luminează în întuneric și va lumina, căci întru el este viață, și viața este lumina oamenilor, și este scris că totul va fi înghițit de viață. Amin, amin, amin.

Sunt cu cuvântul Meu peste tine, Ierusalime al venirii Mele. Sunt cu împlinirea Scripturii venirii Mele cu sfinții, iar tu Mă primești, căci cel ce are credință neprefăcută Mă primește, Mă cunoaște că Eu sunt acest cuvânt cu care Mă fac cale a omului spre Mine. Omul însă s-a învățat cu păcatul și cu moartea, și de aceea nu crede el în viață și își pune nădejdea numai pentru viața trupului lui.

Mă țin după om cu mila Mea de el. Mă țin cu cuvântul Meu cel făcător după el, căci semne și minuni dacă aș face în calea lui, el nu mai crede, de vreme ce face el minuni, și acestea îi strică mintea și îi alungă frica de Dumnezeu, și omul piere din lipsă de înțelepciune, și om pe om se desparte de Dumnezeu, și om pe om se ajută spre întuneric, iar întunericul nu poate cuprinde lumina.

Omul a primit legea vieții prin mijlocirea îngerilor și nu a păzit-o, căci el stă de șapte mii de ani împotriva Mea prin păcat, iar pentru păcatul lui i-a ucis mereu pe prooroci, pe cei care au vestit mai dinainte venirea Mea și vânzarea Mea și moartea Mea. Eu însă Mă țin cu milă după om, căci Tatăl M-a trimis să fac aceasta, și îmi lucrez cartea cuvântului Meu, că taina lui este facerea din nou a lumii până ce lumea cea nevăzută se va lăsa descoperită, căci Eu am venit cu Scriptura cerului cel nou și a pământului cel nou care vor dăinui în veac. Amin.

O, cum să fac cu omul? Omul este tare la cerbice. Omul știe despre Mine atât cât s-a învățat el să știe, și își dă pe păcat cunoștința cea despre Dumnezeu, iar Eu Mă fac cuvântul Meu cel de la sfârșit de timp, și cu el dau să-Mi adun pe cei ce se vor naște dintre oameni din cuvântul Meu cel făcător de om nou, și să Mă arăt în aceștia Făcătorul omului, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor, și stau în sfat cu voi și cu sfinții cerului cel nevăzut pe pământ și Mă dau omului de viață a sa, copii care ați cunoscut că de la Tatăl am venit ca să-i dau înapoi omului viața. Amin, amin, amin.