7.3. A doua venire a Domnului

Cuvântul venirii Mele curge din gura Mea în mijlocul poporului român, și curând, curând scriu pe pământ și în cer praznicul cincizecimii cuvântului Meu care vine cu norii deasupra pământului român începând cu anul 1955. Cuvântul Meu care curge din gura Mea în vremea aceasta de apoi, este venirea Mea, venirea Fiului Omului pe norii cerului cu putere și cu slavă multă, iar puterea și slava este cuvântul Meu, și cu suflarea gurii lui peste pământ Mi-am pregătit popor mireasă din neamul român, pământul celei de a doua veniri a Fiului Omului. Amin.

Trâmbițez de la margini la margini venirea Mea, venirea Fiului Omului, căci am zis acum două mii de ani: «Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi venirea Fiului Omului», și astăzi s-a împlinit această Scriptură, căci ca fulgerul de repede merge peste pământ vestea cuvântului împărăției cerurilor, care cheamă pe tot omul sub vița și sub smochinul ei, căci am spus acum două mii de ani: «Va veni Fiul Omului pe norii cerului cu putere și cu slavă multă și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, și atunci, din doi care vor fi în țarină, unul se va lua, și altul se va lăsa, și din două care vor măcina la moară, una se va lua, și alta se va lăsa, și în ceasul în care nu vor gândi Fiul Omului va veni», și Domnul va împlini cuvântul Său peste pământ. Amin.

S-a scris în cer și pe pământ această zi, ziua sărbătorii marelui prooroc Ilie, pe care l-am luat la cer cu car și cu cai de foc ca să-l păstrez pe el pentru ziua venirii Mele care este ca fulgerul. Am făcut din el îngerul fulgerului venirii Mele, înaintemergătorul slavei cuvântului Meu care vine cu norii și care este ca tunetul, care fulgerează mai întâi, de la răsărit până la apus, și apoi se aude glasul lui. Mă port cu el de la marginile cerurilor până la celelalte margini și Mă vestesc în ziua aceasta peste tot pământul. Amin. Să audă și să vadă popoarele și să se înveselească și să creadă venirea Mea, înveselindu-se de ea, și să ia ele din râul vieții, care se dă în dar celui ce însetează după venirea Mea, după cuvântul Meu care curge din Noul Ierusalim. Amin. Noul Ierusalim este taina venirii Mele. Aceasta înseamnă Noul Ierusalim. Noul Ierusalim este Domnul și fiii Săi, cei luați din poporul român ca să facă din ei popor mireasă, și din pământul român să facă Domnul sala nunții Sale și masa cea de nuntă în ea.

Când Mi-am ales acum două mii de ani ucenicii, i-am curățit de toate păcatele lor, și apoi Mi-am dat viața pentru viața lor cu Mine, și apoi M-am dus la Tatăl și le-am trimis pe Duhul Sfânt Mângâietorul, pentru că ei erau sfinții Mei pe pământ. Așa Mi-am pregătit Eu și azi pe poporul Meu de ucenici din români, și i-am curățit de toate păcatele, și i-am sfințit apoi prin Trupul și Sângele Meu, dat de Mine lor în dar prin harul Meu cel coborât din cer peste ei la porunca Mea, și le-am dat pe Duhul Sfânt Mângâietorul, și mereu li-L dau și îi călăuzesc pe ei, că Eu n-am avut niciodată popor fără păstor, iar Păstorul poporului Meu este Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia și Îmi învață poporul călăuzindu-l pe el între pământ și cer. Amin.

Se întreabă mulți din cei ce stau slujitori în numele Meu peste mulțimi: „De unde au aceștia harul și Duhul?“. Eu sunt Cel ce le răspund: Mi-e cerul plin de sfinți și de îngeri, și am lucrat mai presus de fire peste aceștia pentru cele așezate de Mine în mijlocul lor. Am lucrat prin sfinții cerului și prin mijlocirea îngerului Meu și prin mărturisirea martorului Meu din biserica lumii, pe care l-am avut lângă sânul Meu în toată vremea cât Eu, Domnul, am așezat Ierusalimul Meu cel de azi din români, și apoi el Mi-a fost luat de la piept de cei ce au duhul lor și nu au pe Duhul Sfânt, Care Se descoperă celor ce iubesc pe Dumnezeu cu sfințenie de trup și de suflet și de duh.

Am lucrat cu mare taină cerească prin arhierei din cer coborâți la ei pe pământ, iar Eu, Domnul, Arhiereul Tatălui Savaot, Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec, Eu am fost Cel ce i-am așezat pe ei, așa cum pe Moise pe muntele Horeb l-am așezat peste Israel, și apoi l-am trimis pe el să-l scoată din robie pe poporul Meu. Și precum locul în care am grăit cu Moise, când l-am umplut de har, se numea muntele lui Dumnezeu, tot așa și acum, locul în care Eu grăiesc peste aceștia prin care Eu lucrez cu lumina cuvântului Meu peste pământ, se numește muntele Domnului. Amin.

Apropie-te, omule!

Pace vouă, celor ce cu adevărat v-ați apropiat de izvor! Iar celor ce-l ispitiți pe el și nu primiți pe Duhul Sfânt al cuvântului gurii Mele, vai vouă încă! Eu vă chem pe voi la viață. Încă puțin, și voi străluci pe acest munte, și lumina Mea îi va orbi pe mulți, dar Eu vă spun că i-a și orbit, fiindcă Eu am venit acum din nou pe pământ ca să-i fac pe cei orbi să vadă, iar cei ce văd, să fie orbi. Așa, ca și acum două mii de ani, așa vorbesc și azi, căci Eu sunt Alfa și Omega, sunt la sfârșit ca și la început. La început a fost Cuvântul. La sfârșit, tot Cuvântul este, și este viață Cuvântul, iar viața este lumina oamenilor, și lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu o cuprinde pe ea. Amin.

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Sunt Păstorul Cel tainic. Sunt Fiul Omului, Care vine. Pace vouă! Iar dacă sunteți necredincioși, pacea Mea să se întoarcă în Mine. Amin.

Binecuvântată este întâlnirea Mea cu omul în grădina întâlnirii, în al cărei văzduh stau sfinții cerului și toate puterile cerești însoțind pe Tatăl și pe Fiul în lucrare de Duh Sfânt peste pământ.

Pace vouă! E vremea împlinirii celei mai mari, celei mai din urmă Scripturi: Scriptura venirii Fiului Omului cu putere și cu slavă multă, iar slava Mea este cuvântul. Amin, amin, amin.

Domnul nu vine, ci trebuie adus ca să fie cu voi, fiilor copii, iar Eu de aceea Mi-am arătat vouă suspinul și jalea și mila Mea cea plină de dor pentru cei ce Mă aduc la voi cuvânt, căci greu Îmi mai este, și greu s-a mai făcut drumul Meu de la cer la pământ, fiindcă cei ce Mă primesc când vin, sunt zdrobiți de dureri, și așa duruți și așa zdrobiți Mă țin ei pe Mine când vin spre tine, poporul Meu.

Vai, și de șapte ori câte șapte vai, ba chiar de șaptezeci de ori câte șapte vai celor ce cugetă despre cuvântul gurii Mele, care curge din Mine în zilele acestea, că este cuvânt de om și nu Eu Însumi, Cuvântul Tatălui, Fiul Tatălui, Dumnezeu Cuvântul, Care S-a făcut trup acum două mii de ani, iar acum, cuvânt, pentru învierea morților, căci am zis: «Vine vremea ca cei din morminte să audă glasul Fiului lui Dumnezeu și să învieze». Amin. Cine nu crede în vremea aceasta în cuvântul Meu de acum, aceluia nu i se pune că a crezut sau crede în proorocii Scripturilor, și nici în Moise, cu care Eu am vorbit în muntele Sinai și, apoi, în toată vremea Israelului lui Moise. Amin.

Acum două mii de ani am venit de la Tatăl, precum era scris în prooroci, și lumea nu s-a așteptat să vin. Dar Eu am venit în lume și am împlinit Scripturile venirii Mele trup între oameni în mijlocul poporului iudeu pe care îl alesese Tatăl să-I slujească Lui între popoarele de pe pământ. Am venit, dar lumea nu s-a așteptat să vin, iar slujitorii bisericii nici atât. Nu i-am întrebat pe ei pentru venirea Mea. Pe cei ce slujeau în templu, mai mari peste el, nu i-am întrebat dacă să vin sau să nu vin, dar au văzut că Eu eram Cel ce era scris să vină, și au împlinit ei Scriptura răstignirii Mele, numindu-Mă dezbinător al poporului Domnului, hulitor al neamului lui Israel, pentru că le spuneam păcatele, că doar se vor curăți de ele. Când au văzut că am înviat așa precum am spus dinainte, nu știau cum să se mai ascundă de vină, și au plătit pe străjerii mormântului Meu ca să mintă că M-au furat ucenicii.

Mi-am împlinit răstignirea și învierea precum am spus mai dinainte, și după ce am mai petrecut cu ucenicii timp de patruzeci de zile din timp în timp, M-am așezat în Tatăl și am început cu multul să lucrez prin ucenici peste pământ, și biserica Mea trăia, iar Eu trăiam în ea. Ea nu era din lumea aceasta, precum nici azi nu este din lumea aceasta biserica Mea, poporul Meu de azi, pe care Eu, Domnul, l-am scos din lume, și prin care lucrez peste lume duhul înnoirii lumii. Amin.

Sunt rănit de tot ce văd pe pământ. Eu am venit cuvânt de înviere peste lume, și lumea nu s-a așteptat să vin, iar slujitorii bisericii ei nici atât. Nu i-am întrebat pe ei pentru această venire a Mea cuvânt pe pământ ca să nasc din el din nou lumea, s-o fac de la început, precum este scris în Scripturi să fie. Nimic nu fac decât ce este scris în Scripturi. Este adevărat că nu-i întreb pe ei dacă să vin sau să nu vin cuvânt de înnoire a lumii, dar le spun și lor cuvântul pe care-l rostesc, le arăt și lor tot ce lucrez, și le arăt lor faptele lor rele, că doar, doar se vor curăți de ele ca să-Mi slujească Mie și nu loruși și nu omului care nu știe, săracul, ce înseamnă viață și moarte, și ce înseamnă înviere a morților, și ce înseamnă venirea Domnului și nădejdea omului în toate acestea. Oare, pentru venirea Mea pe care Eu am profețit-o că va veni cine trebuie să nădăjduiască în ea? În învierea morților cum și cine trebuie să nădăjduiască? Cine îl mai învață pe om dragostea de Dumnezeu, viața sfântă și așteptarea învierii morților și venirea Mea apoi cu viața cea veșnică pe pământ?

Eu n-am vorbit cu nimeni între oameni cum vorbesc cu voi. N-am vorbit nici cu Adam, nici cu Cain, nici cu Noe, nici cu Moise, nici cu David, nici cu Zaharia, nici cu Ioan Botezătorul, nici cu apostolii așa și atât cât vorbesc cu voi, fiindcă așa minune n-a fost de când e veacul și nici nu va mai fi alta decât împărăția Mea în om în chip desăvârșit, curând, curând, și apoi cerul pe pământ, iar Eu, în mijlocul dumnezeilor, Dumnezeu adevărat și mult slăvit între oameni pentru judecata lor, pentru mântuirea lor, iar când Mă voi arăta cu toată slava Mea, se vor cutremura toate.

Este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «După strâmtorarea acelor zile soarele și luna și stelele se vor întuneca și nu vor mai lumina și vor cădea din cer, căci se vor zgudui puterile cerurilor, și apoi, semnul Fiului Omului, la a Cărui arătare vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind cu putere și cu slavă multă peste pământ, și se vor cutremura toate», precum este scris. Atunci, din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, îngerii Mei vor aduna pe cei aleși ai Mei în ziua când nimeni nu se va aștepta. O, Eu, Domnul, voiesc să am ce aduna, poporul Meu, și vreau să Mă vestesc, că Eu de aceea grăiesc pe pământ. Grăiesc ca să-Mi vestesc venirea și ca să vă gătesc mereu, mereu pe voi, și să strălucesc cu voi peste pământ de șapte ori mai tare decât soarele, și dintre voi să ies spre oameni ca Mirele din iatacul Său, fiindcă în voi și între voi Eu Îmi am sălașul, și mult au așteptat sfinții această vreme a întoarcerii Mele între oameni, și se uită la ea și la voi, și stăruiesc sfinții înaintea Tatălui pentru Mine și pentru voi, ca să biruiască Mielul Tatălui și turma Sa cea mică de la sfârșitul venirii Fiului Tatălui pentru biruința sfinților Săi. Amin.

– O clipă, Eu, Tatăl, voiesc să grăiesc de lângă Tine și de lângă sfinții Tăi care grăiesc azi poporului Tău de la venirea Ta, Fiule, Care vii venind.

Eu, Tatăl Savaot, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor, L-am mărturisit pe Fiul Meu la Iordan, și apoi L-am dat oamenilor, și El era împărăția cerurilor, căci toți și toate trăiesc în El. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, o clipă grăiesc, și le spun la toți cei care se acoperă cu Scriptura Fiului Meu care zice prin ea că nu știe nimeni ziua venirii Fiului Meu, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Eu, Tatăl, grăiesc și le spun așa la aceștia: dacă nu știe nimeni, nici îngerii, nici Fiul Tatălui, voi de unde știți să nu așteptați venirea Fiului Meu și să nu auziți că vine? V-a spus El că nu vine? V-a spus El? Ba nu v-a spus. El v-a spus să privegheați, că nu știți când El va veni. V-a spus să privegheați pentru venirea Lui. Și acum vă întreb: dacă voi rostiți această Scriptură, că nu știe nici Fiul când vine, ați ascultat voi de El dacă v-a spus să privegheați pentru venirea Lui? Răspundeți! Și veți răspunde când nu vă veți aștepta, precum este scris despre cei ce nu veghează pentru venirea Fiului Meu, Care, iată-L cum vine pentru cei ce priveghează pentru venirea Mirelui! Iată-L! Acesta este, și Se numește Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris în cartea lui Ioan cel iubit despre numele Fiului Meu la sfârșit de timp, și Căruia cei ce-L primesc cuvânt peste ei îi zic Lui: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, rostesc după două mii de ani de la mărturisirea Mea pentru Fiul Meu la Iordan, rostesc din mijlocul poporului Meu de azi, din români, și zic: aceasta este venirea Fiului Omului, venirea Mirelui la mireasă și, precum se arată fulgerul care taie cu lumina lui văzduhul de la răsărit și până la apus într-o clipeală de ochi, iată venirea Lui cu putere și cu slavă multă făcându-Se râu de cuvânt peste pământ, cuvântul vieții veșnice, râul vieții din care beau cei însetați după El. Aceasta este venirea Fiului Meu, Fiul Omului, Cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Care așează la loc împărăția lui Israel, împărăția lui Dumnezeu, omul cel nou, cer nou și pământ nou, facere din nou, nașterea din nou a lumii, care s-a făcut prin cuvânt la început precum și la sfârșit. Amin.

Eu, Tatăl Savaot, am grăit și am mărturisit pentru cei ce vor să audă, și de la Tatăl să știe, iar Fiul Meu este în Mine, și Eu în El când grăiesc și când El grăiește. Amin, amin, amin.

– O, Tată Savaot, al Fiului Tău și al nostru și al celor ce sunt ai Lui pe pământ acum, la sfârșit de timp! Nu știu oamenii de pe pământ și nici apostolii care se zic pe ei înșiși că sunt ucenici ai Fiului Tău, nu știu aceștia nici să creadă, dară să mai aștepte pe Fiul Tău și tot ce este scris în Scripturile venirii Lui! Noi știm ce le urmează celor ce cred în Fiul Tău. Știm că urmarea cea mai mare este credința în El și în venirea Lui și în lucrarea Lui cea de șapte mii de ani peste om. Dar noi, sfinții Tăi, am vrut să credem, și am crezut și am văzut și am mărturisit. Amin. Nimeni nu crede în Dumnezeu decât după ce El trece lăsând semnele Lui în urma Lui. Nimeni nu crede în sfinți decât după ce ei trec lăsând semnele lor și ale credinței lor în urma lor. Dar împărăția Fiului Tău, care este acum pe pământul român, va fi pe veci de veci, căci este scris în Scripturile Duhului Sfânt aceasta ce mărturisim noi acum, și «Toate neamurile de pe pământ îi vor sluji Lui». Amin, amin, amin.

O, copii ai Duhului Sfânt, o, fiilor care deschideți Domnului! Luați Scriptura proorocului Daniel și scrieți din ea proorocia venirii Fiului Omului, și apoi vom merge cu cuvântul înainte și vom lucra sărbătoarea de azi cu cerul tot între voi. Amin.

«Am privit în vedenia de noapte, și iată, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului, și El a înaintat până la Cel vechi de zile. Și a fost dus în fața Lui, și Lui I s-a dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate popoarele, neamurile și limbile îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată». Amin.

O, copii ai Duhului Sfânt, feriți-vă de aluatul fariseilor, că nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic care să nu se cunoască. Scris este: «Oricine va mărturisi pentru Domnul înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Domnul înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu». Amin. Mărturisiți această venire a Domnului și dați de știre de la margini la margini venirea Lui, că noi, sfinții, în mii de mii pornim spre voi la cuvântul Domnului, cu ajutor pentru voi și pentru Domnul cu voi, că vine Domnul la voi cu toată descoperirea tainelor cele în Scripturi tăinuite, că a venit vremea să vadă cei ce nu văd, spre judecata necredinței lor, și să se roage Fiului lui Dumnezeu să ajute necredinței lor, să le adauge credință precum le adăuga celor aleși ai Lui ucenici, și cu care El a petrecut pe pământ lăsându-le lor Evanghelia Lui.

Ridicăm mâinile în chip de binecuvântare arhierească și rostim așa: în numele Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, binecuvântarea Domnului peste voi, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Întărim ungerea din mijlocul tău, Ierusalime român, cu întreită binecuvântare, iar fiii cei unși cu ungere de arhierei așa să lucreze peste tine, după cum au ungerea, că e vremea să se trezească din moarte făptura care așteaptă sub piatra vremii de șapte mii de ani suspinând după viață fără de moarte, Ierusalime.

Deschide mâna, Doamne, și dă-le lor. Așează-Te cu slava Ta peste ei, că e vremea să Te slăvești descoperit peste ei. Învață-i împărăția Ta și le dă puteri prin vremea cea grea și le dă iubire fără de hotar, ca să Te iubească ei atât cât Tu i-ai iubit, și viața lor să Ți-o dea ca să faci din ea pildă vie, om după chipul și asemănarea Ta, și să vadă neamurile pământului că Tu ai împărăție pe pământ și stăpânești în mijlocul ei și cârmuiești noroadele cu cuvântul Tău până ce le vei trage la Tatăl, că durerea Ta după om e durere mare cum nu e pe pământ, iar suspinul Tău aprinde duhul sfinților și vin sfinții cu Tine pe pământ în cuvânt și mărturisesc sfinții cerului lucrarea cuvântului Tău de acum și de atunci, și care va să fie curând, curând cu toate împlinirile ei pe pământ.

Noi, cei trei arhierei ai Tăi, Doamne, cerem Ție: caută din cer și vezi și cercetează pe poporul Tău cel de azi și dă-i din cer. Cercetează via aceasta pe care ai sădit-o Tu, și o desăvârșește pe ea spre lauda Ta, spre lauda măririi sfinților, Doamne. Plângem cu Tine după om. Suspinul Tău este în suspinul nostru, și toți sfinții Tăi așteaptă toată slava Ta pe pământ lângă poporul Tău cel atât de păzit de paza Ta cerească, Doamne al sfinților. Slavă de la oameni nu primești, dar slavă de la poporul Tău primești, ca și de la sfinții Tăi, Doamne, că ei poartă în ei dragostea Ta. Ruga noastră cea pentru mângâierea Ta este ca Tu să dai mereu poporului Tău dragostea Ta, căci vai omului care are în el dragostea lui, și în care Tu nu poți încăpea, fiindcă Tu ești curat cum e cerul, și plămădit în trup fecioresc și neatins de păcat, ca să poată și omul după ce Tu Te-ai făcut Om, și ca să poți veni după om și să-i arăți lui dragostea Ta.

Dă-le fiilor Tăi pâine, că sunt săraci, Doamne. Dă-le lor tot ajutorul pentru planul Tău cu ei. Stăm cu mâinile ridicate înaintea Ta, că suntem vii și umblăm pe pământ ca și Tine, și Te rugăm din ei: dă-le lor împărăția Ta mereu în ei, și paza împărăției Tale în ei, și lucrarea ei în ei, Doamne, Cel ce ești viu în vecii vecilor! Acum le dăm binecuvântare arhierească de lângă Tine peste masa cea de praznic pe care ei ne-au pus-o spre pomenirea noastră lângă ei. Iar Tu îmbrățișează-i în cuvânt și învață-i fără de sfârșit și ține-i în duhul treziei sfinte de-a pururi, și umple-i pe ei de iubirea slavei Tale în ei, Doamne. Amin, amin, amin.

Așa am grăit Eu cu Moise pe muntele Sinai, și Moise a scris cuvântul Meu cel de peste el, și tot mereu l-a scris. Așa am grăit Eu cu proorocii, și ei scriau cuvântul Meu. Acum, după două mii de ani de la petrecerea Mea cu omul pe pământ timp de treizeci și trei de ani Dumnezeu venit de la Tatăl între oameni, acum vin din nou din cer pe pământ cuvânt ca să aduc înapoi grăirea dintre Mine și om, căci omul a pierdut grăirea cu Dumnezeu. Dacă omul dă să-Mi spună că grăiește cu Mine, iar el Îmi spune pe ale lui sau pe ale Mele, nu poate să se ascundă de păcatul nevorbirii dintre Mine și el. Mai întâi am vorbit Eu cu omul, și apoi omul cu Mine. Mai întâi omul n-a mai grăit cu Mine, și apoi n-am mai vorbit Eu cu el.

Să nu te întrebi, omule care vii să-Mi vezi și să-Mi auzi glasul care umblă prin grădina cuvântului Meu din vremea aceasta ca să se așeze tot cuvântul Meu în carte, ca în toate vremile vorbirii Mele cu omul; să nu te întrebi de ce vorbește Dumnezeu cu omul, și să te întrebi de ce nu auzi tu pe Dumnezeu vorbind peste tine așa cum a fost planul Său cel din veac întocmit cu omul. Eu când l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea, l-am făcut ca să grăiesc cu el, și el cu Mine, că de ce altceva l-aș fi făcut pe om Eu, Dumnezeu Cuvântul? L-am zidit și am grăit cu el, și el cu Mine până ce n-a mai vrut el să grăiască cu Mine, și a grăit cu sine și a făcut ca sine și nu ca Mine. L-am zidit și am grăit între Noi până ce el s-a ridicat mai mare ca Ziditorul său, pierzându-L prin neascultare, pierzându-L prin ascundere. Ascunderea este păcatul care l-a despărțit pe om de Mine, și pe Mine de om, de n-a mai putut și nu mai este grăirea dintre Mine și om. Omul nu se poate ascunde, dar se ascunde, că i-a intrat în fire acest păcat ca să fugă de Dumnezeu, ca să se ascundă. O, unde se poate omul ascunde de fața Mea? Sunt mereu, mereu față în față cu omul, dar el vrea să uite aceasta, și aceasta înseamnă ascundere. Mă ascunde omul de el, și se ascunde omul de Mine, dar acesta nu este adevărul, și omul nu se poate ascunde de Dumnezeu.

Mi-e dor, Mi-e tare dor de dorul omului, că vreau să-l mângâi pe om. Aș vrea să fie tot o mângâiere venirea Mea, acum, după două mii de ani, de lângă Tatăl. Dacă s-ar uita omul în Scripturi, dacă s-ar uita bine, ar porni omul spre mângâierea venirii Mele și s-ar sfinți, și apoi ar avea putere să creadă în venirea Mea de azi și să-i vadă bine cărarea și pe fiii Mei de pe ea, pe fiii care trudesc cu Mine să-Mi fac cărarea spre om cu mângâiere și nu cu spaimă așa cum este scris pentru cei necredincioși din vremea venirii Mele. Iată, acum e vremea, acum sunt zilele Domnului, acum proorocii s-au sculat să-și primească bucuria împlinirii proorociilor lor, iar pe pământ omul se bucură cu cele ce se văd de ochii lui. Eu însă Îmi întăresc lucrarea venirii și Îmi pregătesc darul cel pentru sfinți, veacul ce va să fie, veacul Domnului, împărăția cerurilor și a fiilor ei. Amin.

Să deschidă omul Scriptura și să vadă bine în ea cuvântul Meu care a spus: «Privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când va să vină Mirele și nunta Lui». Amin.

Scrieți, fiilor care-Mi auziți cuvântul, scrieți cartea cuvântului Meu, că el e scump și tot mai scump, și va fi căutat ca aurul cel mai de preț. Moise a scris toate cuvintele Mele, iar poporul lui așa zicea: «Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta». Amin, amin, amin.

Iată ce vă spun: înviorați-vă! Mă uit la voi că aveți durere la inimioare. Lucrul Meu cu voi e greu. Lucrul vostru cu poporul e greu. Lucrul cel cu mâna e greu și e mult, dar îngerii Mei stau aproape de voi și suflă de la Mine în puterile voastre ca să puteți. Amin. Iar Eu vă spun: înviorați-vă! Durerile voastre sunt durerile Mele. Nu e nimic să nu Mă doară pe Mine din toate câte vă dor pe voi, și nu e nimeni să știe să vă mângâie pe voi, să știe cum să stea lângă voi sub sarcina Mea de peste voi.

O, mititeii Mei, lucrul Meu cu voi e greu de tot. Timpul omului presează peste venirea Mea ca să Mi-o înăbușe, dar Eu vă am pe voi și Îmi croiesc cu putere drumul și vin și adun pe cei ce vin la izvor, și Eu iau din izvor și împart. Să deschidă omul Scriptura și să vadă ce scrie în ea despre acest izvor care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul ca să adape pământul. Să citească omul cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, că în el spune așa: «Privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului, Mirele nunții». Ferice de omul căruia Eu îi sunt Mire, că acela așa Mă așteaptă, căci bucuria nunții e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire și mireasă e cea mai mare bucurie de suflet. Dacă M-ar avea omul de Mire, M-ar și aștepta să vin și să aduc bucuria nunții veșnice, și cu ea, desfătarea bunătăților cele de veci. Dar nu știe omul cine sunt Eu, căci Lumina Mea este băgată sub obroc, fiindcă este scris în cartea Mea cea de acum două mii de ani: «Soarele și luna se vor întuneca și nu-și vor mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui». Cei ce s-au pus soare și lună peste oameni, aceia nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt lumina, nu ei. O, nu știe omul cine este Dumnezeu, căci lumina este băgată sub obroc, este băgată sub haină, iar haina Mea s-a făcut minciună din pricina celui mincinos care îmbracă haina Mea, lumina care nu ține lumină. Umblă omul prin acest întuneric și nu mai vede drumul bietul om. Eu cum să nu fi venit acum când omul nu mai dă decât de lumina care nu ține lumină? Dacă așa a fost scris în Scripturile Mele, Eu așa am făcut. Am venit, că am găsit scris să vin, și așa am găsit scris: «Vor ieși hristoși mincinoși și vor da să amăgească, de va fi cu putință, chiar și pe cei aleși, care Mă așteaptă să vin. Și îndată după strâmtorarea acelor zile soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui, și atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă, și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerului până la celelalte margini». Amin. Eu așa am rostit prin Scripturi acum două mii de ani, și am adăugat zicând: «Învățați de la smochin. Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește, cunoașteți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea acestea, să știți că este aproape, la uși. Privegheați, fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul Omului». Amin.

Citesc Eu Scripturile împreună cu omul, că este ceasul în care omul nu mai gândește, nu mai citește, nu mai aude venirea Mea și Evanghelia Mea, și când omul minciunii, îmbrăcat în haina Mea, zice: „Nu știe nimeni când va fi venirea Domnului; nu știu nici îngerii, nu știe nici Fiul, darămite omul!“, iar când omul aude așa, nu mai gândește la venirea Mea. Numai că Eu am spus atunci: «În ceasul în care nu gândiți, vine Domnul», și am spus despre lucrarea Mea de azi, și așa am spus: «Când mlădița smochinului se face fragedă și odrăslește, vara este aproape, la uși. Învățați de la smochin pilda». Amin.

Cine este smochinul? Eu sunt, iar smochinul de pe pământ e fără roade. Eu sunt Smochinul Cel fraged, că a venit vremea frăgezelii Lui și El a odrăslit, și vara este aproape. Am așezat preoție nouă, am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ este uscat și nu găsesc în el hrană pentru Mine. Nu mai vede omul calea, că nu mai sunt preoți de-ai Mei ca să-i arate omului venirea Mea și veghea pentru ea. Preotul i-a luat omului gândirea la venirea Mea, că el nu caută venirea Mea; el caută bani, bietul de el, și caută să nu aibă omul gândire la veghea cea pentru venirea Mea. Dacă omul ar avea minte, ar gândi la Mine, dar nu mai are omul minte pentru Mine.

Am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ e uscat, și din el nu ies decât uscături.

Acest cuvânt sunt Eu. Tot cuvântul care iese de la Mine Eu sunt. Am venit cu el ca să adun în fața lui toate neamurile pământului. Amin. Vor, nu vor ele, Eu pe tronul slavei Mele, stau înaintea lor cu cuvântul Meu, cu cartea venirii Mele căci scris este în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, și așa am zis atunci: «Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale, și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile, și îi va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre, și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga». Amin, amin, amin.

Mi-a fost dor de venirea Mea cea de după două mii de ani. Am așteptat cu mare dor să vin și să adun neamurile înaintea Mea. Am venit să-i dau omului viață fără de păcat dacă vrea omul. Nu-l împilez pe om ca să vrea, dar așez pe pământ cuvântul dreptății, cartea judecății, scrisă înăuntru și pe afară, așa cum a văzut-o Ioan, apostolul Meu cel viu, și a zis: «Am văzut în mâna Celui ce șade pe tron o carte scrisă înăuntru și pe afară, pecetluită cu șapte peceți».

Mi-a fost atât de dor să vin să Mă așez pe tronul slavei Mele și să adun neamurile la cuvântul Meu și să le dau viață fără de păcat dacă vor. Cuvântul Meu este minune fără de asemănare, căci scris este: «Înaintea Lui înțelepciunea înțelepților se pierde și istețimea celor isteți piere», precum a proorocit proorocul care zice: «În vremea aceea cei surzi vor auzi cuvintele cărții, și ochii celor ce nu văd vor vedea fără umbră și fără întuneric, iar cei smeriți și săraci se vor veseli de Domnul. Cei rătăciți cu duhul vor căpăta înțelepciune, iar cei cârtitori, învățătură». Amin.

Numai omul nebun mai zice că acest cuvânt nu este Dumnezeu. David așa a zis: «Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu“». Dar Eu zic așa: acest cuvânt sunt Eu, și am venit cu el ca să adun în fața lui neamurile pământului. Amin. Le adun și le spun venirea Mea și le arăt cărarea Mea pe care vin, ca s-o știe și să vină să-Mi aducă slavă, și să-Mi aducă duh de credință și să ia de la Mine viață fără de păcat și să intre sub crucea Mea, de sub care Eu vestesc vestea venirii Mele. Întâi aduc crucea, greul Meu sub care trudesc fără ajutor trudind să vin, căci sunt mici cei ce Mă ajută să vin, și cu ei trudesc din greu. Întâi aduc crucea și chem sub ea pe cei ce vor să deschidă venirii Mele ca să pot veni tot mai mult, ca să chem tot mai mult omul, și cu cuvântul să-l chem. Și pe câți vor veni să Mă ajute să vin, și pe câți Mă vor cerceta întru venirea Mea, Eu le voi spune apoi: «Veniți și fiți binecuvântații Tatălui Meu, căci am fost străin și gol și însetat și flămând și apăsat, iar voi M-ați cercetat». Iar dacă ei vor zice: «Când, Doamne?», Eu le voi răspunde: «Când i-ați ajutat pe cei mai mici ai Mei, pe cei ce Mă ajută să vin, pe cei de sub greul crucii venirii Mele». Amin.

Venirea Mea de acum e cruce grea pentru cei ce s-au pus punte ca să vin. Evanghelia venirii Mele este cruce, este semnul Fiului Omului, după cum este scris când am zis: «Se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă. Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui». Amin.

Cuvântul Meu este trâmbița și sunetul ei, iar Eu stau pe tronul slavei Mele și trimit cuvântul Meu de la margini la margini și chem omul la viață fără de păcat, căci păcatul e moartea omului, iar Eu chem omul de la moarte la viață, chem omul la Mine ca să-i dau viața Mea, și să fie omul. Amin.

Venirea Mea se face învățătură de viață. Cel ce și-a strâns învățătură de pe pământ e plin de sine și nu întinde mâna să ia de la Mine. Cel ce nu are umilință nu poate să vadă, nu poate să se uite în taina aceasta, în cuvântul Meu care vine să adune înaintea lui neamurile pământului.

Venirea Mea cheamă la ea pe tot omul, căci scris este: «Se vor aduna înaintea Lui toate neamurile», dar cuvântul Meu cel de atunci adaugă și spune: «Va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre, și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga». Amin. Venirea Mea îl îndeamnă pe om de-a dreapta Mea, dar întunericul din lume îi aduce omului nepăsare și îl minte pe om că Domnul nu vine. Și dacă nu vine Domnul, omul trebuie să stea în întuneric? Cel mai mare întuneric este păcatul, iar întunericul este din iad. Dacă nu vine Domnul cu cerul, e numai iadul pe pământ.

De ce, oare, zice omul că Domnul nu vine? Ca să aibă vreme pentru păcat? De aceea zice așa? Durerea venirii Mele e fără de margini, căci cel ce-i zice omului că nu vine Domnul, este chiar cel ce s-a făcut slujitor în numele Meu peste oameni. El zice: „Nu știe nimeni când vine ziua Domnului. Ea va veni ca un fur. Nu știe nimeni decât Tatăl. Nu știe nici Fiul“. Iată, așa repetă omul slujitor în numele Meu, așa zice el la om, iar omul rămâne în întuneric, căci Eu am zis: «Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze».

O, nimeni nu mai lucrează venirea Mea. Nimeni nu mai spune de ea. Nimeni. Nu vrea nimeni să vin. Nu vrea omul să audă așa ceva, că el iubește întunericul, el iubește păcatul.

Voiesc să-i fac pe oameni să știe de venirea Mea mai înainte cu un ceas, și apoi să vin și pentru ei când vin la voi, și să-i pregătesc ca și pe voi mai înainte cu un ceas, și apoi să vin desăvârșit. Un ceas mai e, și vin; un ceas, fiilor. Lucrez cu voi peste pământ ceasul care mai este, și cât aș vrea să ia omul dar de credință când îi dau, așa cum ați luat voi când v-am dat!

O, greu Mă mai cunoaște omul când bat la ușa lui! Tot omul s-a învățat să spună că nu e Domnul. O, cum de a învățat omul să spună așa? Cel ce nu mai are frică de Dumnezeu, acela hulește, și apoi zice: „Nu e Domnul“. Un ceas, și omul nu va mai spune așa. Numai un ceas, și voi sta față în față cu omul, căci taina veacului cel nou n-a crezut-o nimeni până acum, fiindcă Eu Însumi trebuie s-o deslușesc și să Mă desfac cu ea peste pământ, din pământul român. Să nu mai zică nici un om că de unde știți voi că pământul român este ales pentru venirea Mea. Să se uite ce lucrare fac Eu pe el, și din ea să înțeleagă și să știe. Amin.

Aceasta este taina vorbirii Mele lungi și fără de capăt, căci Eu, Domnul, am suflat și am cuvântat peste pământ, și cuvântul Meu a înviat și dă viață celor din morminte, căci scrie în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani: «Vine ceasul când morții din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei ce vor auzi vor învia».

Vin mereu cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc calea arătării trupului Meu cel înălțat la Tatăl după învierea Mea dintre cei morți. Tot omul Îmi pregătește calea venirii Mele și nu vrea să știe cum voi veni, dar el Îmi pregătește venirea. Cei răi Îmi pregătesc venirea ca să-i curăț de jegul fărădelegilor lor cu care Mi-au îngreuiat pământul de sub ei. Cei sfinți Îmi grăbesc venirea ca să iau de pe ei apăsarea timpului și să le dau plata răbdării sfinte, fiindcă între răbdări este răbdarea sfântă, care se plătește cu cer nou și cu pământ nou. Amin.

Bat la poarta grădinii cuvântului Meu. Să Mi se deschidă poarta și cartea; cartea pe care o scriu Eu în zilele acestea, cartea Mea cea din urmă, care se cheamă venirea Mea, a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Amin, amin, amin. Puțini, puțini de tot sunt cei care iubesc cartea aceasta în care scriu și încă scriu, căci puțini sunt cei care împlinesc poruncile Mele cele pentru viață veșnică în om. Puțini sunt cei ce Mă așteaptă să vin, iar cei mulți sunt cei ce urăsc cartea Mea din zilele acestea, căci mulți sunt cei ce calcă peste poruncile Mele, mulți sunt cei ce nu Mă așteaptă și nu vor să vin, dar este scris în Scripturi că vin, și de aceea vin, nu de la Mine Însumi. Mulți sunt cei ce nu vor să vin, iar pentru aceștia cartea Mea de azi este înfricoșata judecată. Nu rostesc judecata pentru omul acesta sau pentru omul celălalt. Nu numesc omul pe nume, dar scriu judecata omului, după cum s-au strâns înaintea Tatălui Meu faptele omului, și fiecare își ia după fapta lui. Nu Eu îi dau, ci fapta lui îi dă, după cum și-a scris-o omul înaintea lui Dumnezeu.

Eu sunt Cel ce am fost, și sunt Cel ce sunt, iar Tatăl este cuvântul Meu în tot ceea ce împlinesc. Când eram cu trupul văzut pe pământ, am dat cuvânt la cei ce M-au întrebat: «Doamne, când va fi venirea Ta și ziua aceea?». Eu le-am spus că «Despre ziua aceea nu știu nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl; de aceea, privegheați!». Dacă nu le-aș fi răspuns așa, nu le-aș fi putut spune: «Privegheați, că nu știți ziua când vine Fiul Omului». Am spus că numai Tatăl știe. O, dacă numai Tatăl știe, Eu nu mai vin? Ce vrea să zică omul care se ascunde de venirea Mea zicând că numai Tatăl știe? O, Tată al Meu, ce vrea, oare, omul să zică?

O, Tată Savaot, am spus celor unși în grădina Noastră că voi veni cu Tine cuvânt peste pământ, cuvântul Tău, Tată. Oamenii care se ascund de venirea Mea știu numai că Eu le-am spus atunci că numai Tatăl știe ziua aceea a venirii Mele, și din aceasta nu vor să iasă, și stau fără să Mă aștepte veghind întru venirea Mea. Oamenii dau să uite că Eu le-am spus că «Tatăl este în Mine, și Eu în Tatăl, căci cel ce Mă vede pe Mine, vede și pe Tatăl». O, Tatăl Meu Savaot, Eu sunt cuvântul Tău, și Tu ești cuvântul Meu, dar oamenii Mă despart în inima lor de Tine și zic că numai Tu știi, și Eu nu.

O, fii ai oamenilor, iată-L pe Tatăl Meu în cuvânt peste voi, grăind despre cuvântul acesta sub care se ascunde omul necredincios ca să nu Mă aștepte să vin, și ca să zăbovească omul cel vechi pe pământ. Omul cel vechi e burduf vechi, și nu încape vinul nou în burduf vechi. Învățătura Mea cea nouă este pentru oameni noi, care stau pregătiți întru venirea Mea în toată vremea, că Eu sunt în toată vremea și vin în toată vremea, și vin ca un fur, când nimeni nu se așteaptă să vin. Amin, amin, amin.

Tată Savaot, Mă fac punte pentru Tine. Tată, scoală-Te în cuvânt pentru Fiul Tău. Eu n-am grăit de la Mine Însumi când am spus: «Nu știu nici îngerii, nu știe nici Fiul, ci numai Tatăl știe despre venirea acelei zile». Tu ești Dumnezeu Tatăl, iar Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Fiul Tău, Cuvântul Tău, Tată. Amin, amin, amin.

– O, Fiule Emanuel, Tu ești Fiul Meu Cel Unul născut din Mine înainte de veci, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prin Care toate s-au făcut. O, Fiule scump, nimic n-am făcut decât prin Tine. Și cele ce sunt și cele ce nu sunt le-am făcut prin Tine, căci Tu ești cuvântul Meu, și prin Tine se împlinesc toate. Amin, amin, amin. Nu prin Mine, ci prin Tine, Fiule, căci Tu ești Fiul Meu, și Eu le-am spus oamenilor să asculte de Tine, tată. Așa le-am spus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit; de El să ascultați!».

În toate nu Te ascultă oamenii, dar iată în ce s-au găsit să Te asculte, Fiule durut. Cei ce nu iubesc și nu voiesc venirea Ta au găsit acest cuvânt al Tău și s-au făcut credincioși împotriva venirii Tale. Dar Eu sunt Tatăl, și știu mereu venirea Ta pe pământ. Cuvântul acesta: «Nu știe Fiul, ci numai Tatăl», acest cuvânt l-ai spus Tu, Fiule. De ce-l spune și omul? Pentru ce-l spune omul? Ca să-Mi dea Mie mai multă mărire decât Ție? O, câte cuvinte vii ai spus Tu, Fiule, Cuvântule al Meu! De ce, oare, pe acelea nu le spune omul? Dar cui ai spus Tu cuvântul acela? Tu vorbeai cu ucenicii Tăi, ca să rămână vorbirea Ta peste oameni, așa cum vorbești Tu azi pentru oameni, vorbind cu fiii cuvântului Meu, iar cuvântul Meu Tu ești, Fiule. Amin.

O, fii ai oamenilor, Eu sunt Tatăl Savaot. Nu așa trebuiesc citite Scripturile Fiului Meu. Cine citește, să înțeleagă! Amin, amin, amin. Cine citește, să nu răstălmăcească, ci să înțeleagă cuvântul Fiului Meu. Ucenicii Fiului Meu L-au întrebat plini de dorul venirii zilei Fiului Meu, dar voi nu aveți dor de această venire. O, fii ai oamenilor, și voi, slujitori ai bisericii oamenilor, a spus Fiul Meu că nu știe nimeni venirea Lui în afară de Tatăl. Iată, iau în mâini Scriptura aceasta și o citesc vouă și găsesc în ea că Fiul Meu v-a spus toată taina acelei zilei ca s-o cunoașteți, și a zis: «Iată, v-am spus de mai înainte. Învățați pildă de la smochin, care vestește vara».

Slujitorul cel înțelept și credincios este pus de Dumnezeu peste slugile Sale ca să le dea hrana din cer la timp, și pe acela îl găsește Fiul Meu făcând așa, și nu este luat pe neștire, ci este gata pentru venirea Stăpânului său. Dar dacă acel slujitor, rău fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul întârzie», el nu numai că nu va mai da hrană bună, dar va și începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, forțându-i să mănânce și să bea cu bețivii și cu desfrânații. Și atunci, în ziua pe care n-o cunoaște și pe care n-o așteaptă, va veni Stăpânul și îl va tăia pentru fățărnicie.

Furul când vine sparge casa că e fur, și stăpânul casei nu știe vremea furului, dar furul o știe. Diavolul a furat acest cuvânt al Fiului Meu, și dacă l-a furat, l-a făcut pe om să spună așa: «Nu știe Fiul, ci numai Tatăl». Dar slujitorul cel înțelept dă hrană la timp peste slugi, și el nu spune: «Stăpânul întârzie», căci el este cu Stăpânul său în toată vremea.

O, Fiule Emanuel, o, tată, o, Fiule alungat! Eu, Tatăl Savaot, așa grăiesc: Eu n-am ascuns în Mine ziua aceea despre care Te-au întrebat îndeosebi ucenicii Tăi de atunci. Nu Eu, ci Tu ai ascuns-o în Mine, ca să întărești veghea și credința și răbdarea ucenicilor Tăi, și aceasta ai făcut-o înainte de moartea și de învierea Ta, Fiule scump. Atunci vorbeai de pe pământ și pentru cei de pe pământ, iar acum vorbești din cer peste cei cerești pe pământ, care au apucat în trup ziua Ta, venirea Ta, cuvânt de viață veșnică pentru cei credincioși care stau de veghe înaintea Ta, Fiule, ziua Mea de odihnă. În Tine Mă odihnesc, în Tine binevoiesc, în Tine lucrez și din Tine spun peste tot neamul omenesc: Tatăl și Fiul una sunt. Amin. Nimeni nu știe ziua aceea decât Tatăl. Nimeni nu cunoaște pe Fiul decât Tatăl, și cel care voiește Fiul să-i descopere. Amin, amin, amin.

Dar ce cred oamenii că înseamnă venirea Domnului? Ea nu se așteaptă, ea se trăiește; ea nu se pregătește, ci este, căci Eu sunt Cel ce sunt, pentru cei ce sunt întru Mine, iar pentru cei necredincioși, Eu nu sunt, Eu nu vin, că ei nu Mă așteaptă să vin.