Poporul Meu, te îndemn și te învăț să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă și în milă, în dreptate și în umilință, în rugăciune și în iertare, în post și în veghe, poporul Meu. Amin.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh îmi așez cuvântul înaintea ta ca să-l faci faptă, fiule, și să fii tu sfânt mare, că Moise a fost mare înaintea Mea și am vorbit cu el patruzeci de ani și mai bine, iar acum el petrece și merge cu Mine ca și toți sfinții mari și mici, dar cei ce au grăit mult cu Mine pe pământ în trup, sunt sfinți mari, poporul Meu. Sfinții cei mari au fost întâi sfinți cu inima, și apoi cu trupul, și apoi au născut sfinți. Sfinții cei mici au fost mai întâi sfinți cu trupul, și apoi cu inima, și apoi au rămas sfinți. Iar Eu, Domnul, Mă port cu sfinții Mei între cer și pământ, între cele ce nu se văd și cele ce se văd, și fără sfinți nu stau, că Eu l-am făcut pe om ca să fie sfânt ca și Mine și așa să rămână, iar sfinții așa au rămas după ce i-am făcut sfinți, și îi am și Mă încălzesc cu ei, și ei îmi supun inima la rugăciunea lor pentru voi, copii ai Ierusalimului nou. Amin.
O, fiilor, omul cel zidit de mâna Mea din pământ și din duh, după ce l-am întocmit cu cuvântul Tatălui și al Meu, n-a voit să rămână ca Dumnezeu, ci M-a îndurerat ispitind ființa Mea și statul Meu între cele ce nu se văd așa cum dă să facă și omul din vremea aceasta de cuvânt al Meu peste pământ. Atunci omul și-a pregătit căderea din Dumnezeu, și așa a fost cu omul care L-a ispitit pe Dumnezeu. Eu după ce el și-a înmulțit trupul și neamul pe pământ, n-am putut să-l trimit să-l fac răscumpărător al neamului său, fiindcă el a murit și s-a făcut pământ. Atunci M-am îmbrăcat Eu, Domnul, Eu, Cuvântul Tatălui, Eu, Cel ce l-am făcut pe om, M-am îmbrăcat în trup muritor și am venit de la Tatăl Răscumpărător al omului care nu s-a mai putut întoarce în cer. Dar mai întâi Mi-am ridicat din neamul omenesc sfinți credincioși și le-am grăit lor ca și lui Adam în rai, și Mi-am făcut neamul Meu din neamul omenesc și i-am numit pe ei neam viu, neamul lui Dumnezeu, și i-am numit: Avraam, Isaac și Iacov, și din acest neam l-am ridicat pe Moise. Amin, amin, amin.
Am grăit cu Moise, am grăit între Mine și el, între el și Mine mai mult de patruzeci de ani pe pământ, și l-am ridicat de Mi-a dezrobit poporul care fusese vinovat de omorârea fiului său, care nu a murit, ci a înviat și i-am dat lumea Egiptului sub supunerea sa; și după ce am ocrotit neamul părinților lui pe pământul Egiptului împotriva foametei de pe pământul lor, am zis să-l dezrobesc de sub străini și să-i dau înapoi țara părinților lui. L-am ridicat atunci pe Moise și am vorbit cu el, și el cu Mine, așa cum a fost vorbirea între Mine și Adam în rai. Și dacă l-am ridicat, a postit Moise patruzeci de zile și patruzeci de nopți, ca să caut apoi prin el să-l sui înapoi pe om în nestricăciune, în rai să-l sui apoi. Și l-am suit, căci Moise a rămas cu trupul viu și n-a mai murit și nu s-a stricat trupul lui, și Eu umblu cu el în cele ce nu se văd, și umblu cu Ilie în cele ce nu se văd, și umblu cu cei ce au rămas în trup nestricăcios între pământ și cer.
L-am răscumpărat pe Moise, pe omul lui Dumnezeu, fiindcă el a trăit în Mine cât a mai stat văzut pe pământ după ce am vorbit cu el din rug și din nor și din văzduh, după ce i-am vorbit și l-am pus mare ca să-l scoată pe Israel din lacrimi, din robie, din vânzarea lui la egipteni, căci el și-a vândut fratele, așa cum și pe Mine M-a vândut apoi, și Eu dau acum din nou să-l dezrobesc pe el din lume, căci am luat trup omenesc și am fost om adevărat și Dumnezeu adevărat, ieșit din neamul lui Israel cu trupul cel luat din Fecioară, așa cum a fost din vreme scris în Scripturile facerii, și în prooroci apoi; și M-a vândut Israel morții, și apoi am murit, și apoi am înviat și am fost arătat lui Israel Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar el de două mii de ani rătăcește și nu se mai întoarce la Dumnezeul părinților lui, căci este căzut sub osânda banului, fiindcă pe bani și-a vândut Răscumpărătorul Care era trimis de Tatăl pe pământ la ei.
L-am trimis pe Moise în Egipt ca să scape pe Israel din robia stricăciunii. Când Moise avea patruzeci de ani, Eu l-am făcut răscumpărătorul poporului Meu, poporului lui, dar nu l-a primit poporul în inima lui, și el a făcut semne mari, și cu braț tare l-a scos din Egipt pe Israel, și am voit să-l așez apoi pe Israel în nestricăciune și i-am trimis mâncare din cer și i-am făcut nestricăcioase haina și încălțămintea lor, dar n-a vrut să se îmbrace în viață fără de moarte Israel. A voit însă Moise, și Eu l-am pregătit răscumpărător al lui Israel după patru sute de ani de stat în Egipt, și am dat lege prin îngeri peste Israel. Și dacă n-a voit Israel să ia nestricăciunea, l-am oprit pentru Mine pe Moise ca să-l am Eu, iar fiilor lui Israel născuți pe calea cea de patruzeci de ani prin pustiul spre Canaan le-am dat țara părinților lor, Avraam, Isaac și Iacov. De atunci Eu, Domnul, Mă tot zbat pentru om, că dacă Moise a proorocit fiilor lui Israel că Prooroc ca el va ridica Dumnezeu din frații lor, și apoi de El să asculte Israel, Eu am venit din cer și M-am îmbrăcat în trup născut din trup de Fecioară ca să Mă primească Israel de Dumnezeu al său, trimis de Tatăl la el.
O, e tare greu să-l sui din nou pe om în rai, căci omul nu Mă primește, așa cum nu M-a primit Israel acum două mii de ani. Eu, poporul Meu de azi, am găsit scris în Scripturi că trebuie să vin cuvânt pe pământ și să vorbesc după șapte veacuri cu omul, așa cum am vorbit cu Adam în rai, și apoi, pentru semeția lui Adam, el a căzut pe pământ, și a murit apoi. Și dacă a trebuit să împlinesc Scripturile venirii Mele, te-am făcut pe tine popor al lui Dumnezeu, și iată, mereu, mereu te învăț cu cuvântul Meu să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă și în milă, în dreptate și în umilință, în rugăciune și în iertare, în post și în veghe, poporul Meu, că am de încheiat Scripturile răscumpărării neamului omenesc, învierea morților și raiul pe pământ și viața veacului ce va să fie pe vecii apoi. Amin, amin, amin.
Ceea ce fac Eu cu voi, și voi cu Mine întru dreptatea Mea, să nu le faceți pentru ca să fiți văzuți de oameni, ci să le faceți ca să aveți plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu vă vestiți cu faptele cele întru Mine așa cum fac fățarnicii care iau slavă de la oameni și cu atâta plată rămân. Să nu vă rugați de ochii oamenilor ca toți cei care fac așa, și tot așa își iau și plata de la oameni. Nu uitați de învățătura Mea, fiilor, căci Tatăl știe și vede mai înainte să-I cereți voi Lui ceea ce vă lipsește vouă și Lui de pe pământ. Voi rugați-vă să vină împărăția cerurilor pe pământ precum a fost la început cerul și pământul, și rugați-vă Tatălui pentru pâine, și rugați-vă pentru iertarea greșalelor voastre și ale fraților voștri cei iertați de voi, și rugați-vă de pază de la Tatăl, fiilor. Postiți cu fața senină, căci oamenii care postesc pe pământ se arată oamenilor și își iau plata prin aceasta. Voi însă să vă arătați Tatălui, și El vă va răsplăti. Amin. Învățați de la Mine blândețea și smerenia inimii, și așa să faceți milă unii cu alții, fără să vă arătați în stânga și în dreapta voastră, iar Tatăl, Care vede în ascuns, vă va da vouă împătrit. Rugați-vă dincolo de lume, și să fie ușă între lume și voi, iar Tatăl, Care este în ascuns, vă va da vouă. Privegheați și postiți cu fața senină, ca să nu vă arătați oamenilor că postiți, ci Tatălui, Care este în ascuns, iar El vă va răsplăti vouă, și veți fi fiii Celui Preaînalt pe pământ. Postul vostru să vă fie de tot ce este rău și urât sufletului Tatălui, și acoperiți-vă cu iubirea de El, și veți fi asemenea Lui când lucrați așa.
Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu, și altfel să nu iubiți, că pe pământ omul îl iubește pe om în numele Meu și face fapte frățești în numele Meu și uită omul să Mă iubească pe pământ ca și în cer. Voi însă să nu dați iubirea dintre voi pe cea care trebuie să fie între Mine și voi, căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți lua? Iubiți pe Dumnezeu, fiilor, și toată iubirea voastră va fi iubirea Lui, care face bine în jurul vostru fără de trufie, căci cine nu iubește din Mine, iubește din el, și rămâne pe pământ iubirea lui. Iubiți în Mine, că în voi nu e ca în Mine. Stați în Mine, că în voi nu stați ca în Mine, și după ce veți face așa, îmi veți spune dacă sunt drepte cele ce Eu vă spun. Iubirea de frați să nu treacă înaintea iubirii de Dumnezeu, căci cea dintâi este atacată de la duhul cel potrivnic, care este omenesc și nu este dumnezeiesc. Iubiți pe Dumnezeu, și El vă va îmbrăca întru El și veți fi fiii Celui Preaînalt pe pământ, și cerul pe pământ veți fi, că vreau să pun pe pământ raiul la vedere, fiilor, și apoi să-l ascund pentru puține clipe, și vă voi acoperi pe voi așa cum l-am acoperit pe Abimelec de nu l-a văzut nimeni sub sicomorul care-l adumbrea pe el până ce l-am ridicat spre mărturie a învierii și a vieții cea întru Dumnezeu. Vă voi acoperi pe voi pentru puține clipe așa cum M-a acoperit și pe Mine norul din ochii ucenicilor Mei în vremea când M-am așezat în ascuns lângă Tatăl, și voi face aceasta ca să vă asemăn cu Mine și cu Tatăl, Care este în ascuns, și apoi vom da vălul la o parte și Mă voi arăta cu toți sfinții cei de la început și până la voi, și cu toți cei păcătoși, în dreapta și în stânga, și voi avea în dreapta pe sfinți, și în stânga pe păcătoși. Iar acum, prin cuvântul Meu de peste voi, Mă rog în voi pentru cei păcătoși, ca să fie iertați prin mijlocirea voastră și să-i liberez pe ei, începând de la Adam și până acum. Amin, amin, amin.
Voi ierta pe păcătoși dându-le după faptele lor mai întâi, și atunci vă voi ascunde pe voi, dar Duhul Meu, Care Se roagă în voi, mai întâi va cere la Tatăl iertarea celor păcătoși de la Adam și până acum, căci Adam plânge, fiilor. Plânge omul cel zidit de mâna Mea, plânge pe toți cei care au păcătuit fără de iertare pe pământ. Plânge în locuința morților omul cel dintâi, care a trăit pe pământ aproape o mie de ani, și de atunci el plânge pentru toți cei care păcătuiesc ca și el, ca să fie iertați de păcatele lor. Amin, amin, amin.
– Plâng, Doamne, din ziua când m-am coborât plângând în locuința morților și m-am făcut pământ, și plâng și mai cu durere din ziua când Tu mi-ai semnat iertarea prin plânsul și prin sângele Tău de pe cruce curs pe pământ, căci a curs din coasta Ta apă și sânge, ca și din ochii Tăi de pe cruce, Doamne. Locul de pe trupul Tău împuns mai întâi, e locul cel de pe trupul meu din care Tu ai luat răul din mine și l-ai pus înaintea mea trup de om. M-ai pus față în față cu trupul meu, și apoi eu am păcătuit în trupul meu, și de atunci eu Te-am răstignit pe Tine în trupul meu și nu Te-am mai lăsat viu în mine și n-am mai fost locaș al Tău. Dar acum plâng înaintea Ta pentru tot omul cel din mine ieșit, ca să-l ierți, și ca să ajungă iertarea Ta la mine și ca să dăm mâna păcătoșilor să se scoale din morminte și din moarte, Doamne. Primește-mi ruga aceasta, primește-mi plânsul meu amar, că am martori între mine și Tine pe cei prea mici ai Tăi, care trăiesc în Tine și prin Tine pe pământul venirii Tale.
Nu Tu m-ai izgonit din rai, ci păcatul trupului meu care a poftit împotriva Duhului Tău din mine când eu am murit în cer, și pe pământ apoi. În cer m-am semețit, iar pe pământ am murit, după cuvântul Tău cel rostit în rai când mi-ai spus că în ziua când voi lua din roadele pomului oprit de Tine pentru mine, voi muri negreșit. Și când iarăși a venit ziua în care Tu m-ai făcut, eu am murit în cer, că nu Te-am ascultat, și am mâncat din pom, și apoi m-am temut de Dumnezeu fiindcă murisem, și aceasta îmi era pedeapsa, căci frica merge alături cu pedeapsa, Doamne, iar eu, în loc să-mi cer iertare atunci pentru fapta mea, m-am ascuns după mine, după trupul meu cu ea, după femeia mea, iar Tu m-ai văzut ascuns și m-ai coborât pe pământ, așa cum mi-ai spus la facerea mea când m-ai învățat să Te și ascult. Dar eu nu Te-am ascultat, că nu Te vedeam decât în făpturi și Te auzeam cu glas, și am murit prin semeție, Doamne, și apoi am fost supus de îngeri până ce Tu mi-ai făcut în cer judecata, și apoi m-ai așezat pe pământ, iar la intrarea raiului ai așezat pe îngerul Tău cu sabie de foc.
Îmi amintesc acum de trufia mea din rai și căreia i-a slujit ceata cea dintâi a îngerilor, în față cu Lucifer, căpetenia ei, și îmi amintesc de arhanghelul Mihail, care m-a supus la porunca Ta ca pe un vinovat al căderii cetei lui Lucifer. El m-a supus cu putere mare și a strigat către toate cetele îngerești spunându-le: «Să stăm bine și cu frică și cu luare aminte!». Tu ai fost martorul acestora toate și Te-a durut amar și ai plâns de căderea mea și de căderea celor ce au dat să slujească semeției mele cea împotriva Ta. Acum două mii de ani Ți-ai învățat ucenicii să nu se bucure că li se apleacă duhurile cele căzute din cer, și le-ai spus cum le-ai văzut căzând atunci când ele s-au aplecat mie, și apoi i-ai învățat să se bucure că Tu i-ai ales pentru Cartea Vieții lor cu Tine.
Îmi amintesc cu suspin și cu plâns de plânsul meu din ziua când m-am coborât plângând în locuința morților, și îți cer îndurerat iertarea păcătoșilor care au murit prin păcatul meu, Doamne. Nu Tu m-ai izgonit din rai, ci păcatul trupului meu care trebuia să fie sfânt pe veci de veci, că m-ai făcut după chipul Tău, Doamne.
Dar acum, iartă-i pe cei păcătoși care au fost și care sunt pe pământ păcătuind păcatul meu, și eu voi avea apoi bucuria iertării neamului omenesc și a ridicării lui, și voi gusta pe deplin din taina răscumpărării care a venit din cer pe pământ cu trupul ca să aducă salvarea celor ce plâng de șapte veacuri după iertarea și după învierea cea de apoi, după Tine, Cel ce ești începutul învierii celor adormiți, Doamne al sfinților. Dar nu-i uita pe păcătoși, că Tu ai spus că n-ai venit să chemi pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință; că n-ai venit pentru cei sănătoși, ci pentru cei bolnavi și fără vindecare; că n-ai venit pe pământ pentru cei vii, ci pentru cei morți, ca să-i ridici spre viață, Doamne. Amin, amin, amin.
– Am venit cu sfinții în ziua aceasta de pomenire a căderii omului din rai. Am venit cu sfinții cei mari și cu sfinții cei mici ca să scriem pe pământ iertarea celor păcătoși, și apoi ispășirea lor, și apoi învierea lor, iar cei ce nu se vor pocăi de faptele lor rele vor fi aruncați în foc. Amin.
O, poporul Meu de azi, întărește în tine duhul pocăinței și faptele ei pentru tot neamul omenesc de la Adam și până la tine, de la tine și până la Adam, că are nevoie de pocăință și de rugăciune și de veghere pentru înviere neamul omenesc care a fost și care este pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.
O, fiilor care dați ființă cuvântului Meu, ridicați cartea judecății făpturii, cartea învierii făpturii, ridicați-o între pământ și cer și împliniți cele pentru învierea făpturii, căci această Scriptură a învierii este așteptată cu lacrimi lungi și cu suspin rănit în duhul celor ce așteaptă învierea cea de la Mine, căci Eu sunt învierea și viața, așa cum am spus acum două mii de ani că sunt, și precum M-am suit, așa și cobor, ascuns de ochii oamenilor, dar cuvântând ca la început cuvânt peste om, și cu cuvântul îl voi întocmi pe el. Amin.
O, copii prea mici care Mă aduceți pe pământ, voiesc să învețe omul să Mă aducă, nu să Mă aștepte, căci cei morți Mă așteaptă, iar cei vii Mă aduc de lângă Tatăl lângă ei, că ei sunt cei prea mici ai Tatălui, și Tatăl M-a dat lor, iar ei Mă aduc ca să fiu și ca să cuvintez și ca să înviez făptura care a fost înghițită de moarte, și Eu o voi învia, că aceasta este vremea rânduită de Tatăl pentru învierea morților, și apoi viața veacului ce va să fie, cerul și pământul în praznic de veac nou pe pământ. Amin, amin, amin.