7.3. A doua venire a Domnului

O, scumpă mama Mea, Mi-am așezat pe vatra neamului român locul Meu de venire cuvânt pe pământ, căci Tatăl iarăși M-a trimis pe pământ, mamă. M-a trimis Tatăl cuvânt pe pământ, M-a trimis iarăși după om, mamă. Eu sunt dintru început Cuvântul Tatălui, iar când Tatăl a voit să ridice spre izbăvire pe poporul lui Avraam, Isaac și Iacov, popor care era robit în Egipt, M-a făcut Tatăl cuvânt peste Moise și am grăit cu poporul lui Israel patruzeci de ani, mamă, și l-am călăuzit pe el spre țara făgăduinței, căci suspinul lui a ajuns la Dumnezeu și apoi M-a trimis Tatăl pe Mine ca să-l izbăvesc de sub suspin și să-l învăț pe el dorul de Dumnezeu, credința în Dumnezeu și faptele ei, mamă. Iată, așa M-a trimis Tatăl și azi cuvânt pe pământ, căci s-a apropiat sfârșitul veacurilor, și toți și toate așteaptă în cer și pe pământ venirea Fiului Omului, venirea Mea, mamă, căci prin nașterea Mea din trupul tău fecioresc Eu M-am făcut Fiul Omului și M-am făcut Mântuitorul lumii, căci omul pe pământ trăiește numai în robie, mamă.

O, dulce Fiule al Tatălui Savaot și al meu! Mare este iconomia Tatălui pentru salvarea din moarte a omului, Fiule scump! O, pe toate le mai face omul pe pământ, dar ca să deschidă Scripturile și să citească în ele venirea Ta atunci și acum, nu are omul dor și timp ca să creadă în Scripturi și să le vadă apoi împlinirea așa cum le-am văzut eu când Tu ai venit pe pământ acum două mii de ani. O, ce dor Ți-a fost de om atunci când ai venit! O, ce dor îți este de om și de dorul lui acum când iarăși vii! O, ce dor Ne este Nouă, celor din cer, o, ce dor, Fiule scump! Dar ce s-a întâmplat cu dorul din om, o, Doamne? De ce a căzut din cer dorul omului? O, nu se mai suie la cer mintea omului, inima omului, dorul omului. O, nu mai este credință pe pământ, Fiule scump. Aceasta este vremea să vii: nu mai este credință pe pământ. Iată semnul când Tu trebuie să vii. Ca în vremea lui Noe oamenii de pe pământ n-au iubire de Dumnezeu și n-au credință, ci au lepădare de credință, iar aceasta atrage pe pământ arderea lui, arderea de pe el a toate câte sunt făcute de omul cel potrivnic lui Dumnezeu, căci gândurile omului nu sunt ca ale lui Dumnezeu. O, cât Te doare această despărțire între om și Tine, Fiule Doamne! Curând, curând va vedea omul cât Te doare, căci durerea Ta de la om îți copleșește mila, și iată, vii să-l îmbii, vii să-i grăiești ca un Dumnezeu plin de putere, dar el auzind nu aude și văzând nu vede, fiindcă pe pământ este păcatul lepădării de credință, Fiule Doamne. Mă fac cuvânt peste cei ce s-au strâns la gura izvorului Tău și le spun lor să citească Scripturile așa cum eu le-am citit, și apoi Te-am așteptat ca să vii, după cum era scris în Scripturi să vii, și le spun lor că dorul după Dumnezeu se face scară slăvită pentru venirea Ta iarăși la om, o, Doamne. Amin.

Am porți între Mine și tine, popor al cuvântului Meu cel de ieri și cel de azi și altfel Eu nu vin la tine. Sunt Păstorul Cel din cer, sunt Păstorul Cel cu crucea, și altfel Eu nu vin la tine când vin și te hrănesc, și vin prin porți, tată, și vin în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar celui ce vine după Mine îi dau crucea, și altfel să nu vină după Mine cel ce vine ca să fie cu Mine. Cel ce nu crede lucrarea aceasta a venirii Mele iarăși de la Tatăl la om, acela nu are parte de venirea Mea și pentru el, iar venirea Mea vine ca să-Mi facă frați pe pământ, și din oameni să-Mi facă, iar cei ce vor să facă voia Mea, aceia se sfințesc prin cuvântul acesta al venirii Mele de azi, și apoi învață din el și apoi îl împlinesc învățându-l, și apoi Duhul Meu locuiește în ei, iar ei îmi aduc credincioșia lor și se fac fii ai împărăției lui Dumnezeu pe pământ, căci se dau lui Dumnezeu cu inima din ei și nu mai stau cu ea pe pământ sau în ei, ci stau în Dumnezeu și trăiesc din Dumnezeu și sunt frumoși pentru cei din cer, iar cerul se slăvește în ei pe pământ, și așa este Dumnezeu cu omul pe pământ, și așa lucrează Dumnezeu între oameni, căci așa a lucrat El de la începutul omului, și fericiți sunt de la Dumnezeu cei ce-L înțeleg pe Dumnezeu pe pământ între oameni, căci cerul este scaunul Meu, iar pământul așternutul Meu este. Amin.

Pe nori de heruvimi Mă port între cer și pământ și Mă fac cuvânt de Duh Sfânt, și Mă fac înțelepciune, și Mă fac mângâiere și putere pentru cei ce aud glasul Meu. Sunt Domnul! Heruvimii cei fără de trup îmi acopăr slava trupului Meu cel înviat dintre morți, și apoi cel iarăși așezat întru Tatăl, iar slava Mea se vede cu ochii duhului, precum și îngerii cei fără de trup se văd, precum și văzduhul. Taina Mea și a celor ce nu se văd, aceasta înseamnă adevărul, și ochii duhului sunt cei care văd cele ce nu se văd, și ochii duhului văd, și apoi inima știe, și ea este cea care așează în om simțirea și cunoașterea celor ce nu se văd, și omul trăiește atunci adevărul. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul lui Dumnezeu Se cheamă numele Meu cel din zilele acestea când iarăși vin de la Tatăl la om ca să-Mi săvârșesc lucrarea venirii Mele după două mii de ani de la întâia Mea venire între oameni pe pământ, iar pământul român îmi este leagăn al cuvântului Meu, așa precum văzduhul îmi este leagăn al trupului Meu cel purtat de heruvimii cei fără de trup, și care au ca patrie văzduhul. Amin.

în duh de praznic de Rusalii îmi desăvârșesc cu cuvântul taina venirii Mele și a petrecerii Mele cu praznicul cuvântului Meu pe vatra neamului român. Deschideți larg cuvântului Meu, voi, cei ce-Mi stați porți ca să intru cuvânt la popor! Taina Mea cu voi este acoperită în nor de heruvimi, iar voi sunteți atâta de firești între voi și om cât nu poate nimeni bănui taina voastră, care Mă ține între Mine și poporul cel născut din cuvântul Meu de azi, cuvântul gurii Mele, care naște acum un popor pe pământ.

Pace ție, popor al cuvântului Meu cel dătător de viață! Mă slăvesc în mijlocul tău făcându-Mă cuvânt și taină de cuvânt, că Mă răcoresc de apăsare când îți grăiesc și când îți pot spune ție cuvânt tainic, cuvânt nenăscut din Mine până acum. Pic cu pic ființa Mea se pregătește de arătarea ei între oameni, pic cu pic Mă deșert, și prin cuvântul tainei Mele lucrez aceasta, și apoi Eu Mă las descoperit. Amin.

Vin Învățător peste pământ și îl învăț pe om învierea. Acum două mii de ani l-am învățat pe tot omul cum să învieze, și apoi i-am spus să creadă în Mine prin toate câte Eu am vestit despre Mine mai înainte de patima și de învierea Mea, iar acum Mă fac râu de cuvânt de viață dătător și îl chem pe om de la el la Mine, de la moarte la viață, de la întuneric la lumină, de la minciună la adevăr, și fericit este cel ce se apleacă să asculte glasul Meu și să creadă cu supunere că Eu sunt, și că pentru viața omului am venit și vin pe pământ cuvânt. Nu vin pentru ca să încerc credința omului, ci vin pentru ca să împlinesc Scripturile venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, așa cum am împlinit acum două mii de ani venirea Mea prin nașterea Mea din Fecioară, și apoi răstignirea și învierea Mea dintre morți, iar acum vin să-l înviez și pe om, căci n-am altă lucrare de lucrat, decât învierea omului, și apoi viața cea veșnică peste om. Amin.

Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o Ființă cu Tatăl, Cel prin Care toate s-au făcut și se fac, și Care S-a coborât din ceruri de S-a făcut Om născut din Fecioară, și apoi Eu am fost răstignit pe cruce de cei necredincioși, dar am înviat prin cruce, și după ce i-am învățat pe ucenicii Mei cei credincioși credința și lucrarea ei și a lor în numele Meu peste pământ, M-am așezat iarăși lângă Tatăl de-a dreapta Sa, iar acum, după făgăduința cea din Scripturi, vin iarăși, și, iată, iarăși îmi ridic un popor credincios Mie, o mână de ucenici, ca să-i învăț pe ei că împărăția Mea, pe care am adus-o pe pământ prin crucea Mea cea grea, nu va avea sfârșit, căci Duhul Sfânt, Care aduce viață și Care face viață în om, Se slăvește din Tatăl și din Mine, așa cum S-a slăvit prin prooroci, și întărește pe pământ biserică sfântă, cu Dumnezeu pe masa ei trup și cuvânt, spre iertarea păcatelor celor credincioși, care se sfințesc pentru Dumnezeu, și spre învierea făpturii, ca să vină pe pământ viața veacului ce va să fie. Amin.

Eu, Domnul, Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român și hrănesc cu el un popor credincios cuvântului Meu, căci când M-am așezat lângă Tatăl în ziua înălțării Mele de lângă ucenici acum două mii de ani, le-am spus celor ce au crezut în venirea Mea atunci: «Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului». Amin. O, numai cu cei credincioși și sfinți am putut Eu să împlinesc această Scriptură, căci aceștia, crezând și împlinind, au ales mai mult ocara pentru numele Meu decât duhul lumii și bogățiile lui trecătoare, fiindcă ei nădăjduiau în răsplătirea cea pentru sfinți. Sfinții sunt cei disprețuiți de lume și n-au loc în ea, și acesta este semnul că ei sunt ai lui Dumnezeu pe pământ, iar cei ce sunt numiți de lume sfinți, aceia își primesc plata pe pământ pentru cele bune ale lor, închinate numelui Meu, căci slava și prețuirea cea de la lume îi despart pe ei de răsplătirea spre care ei privesc.

O, poporul Meu cel din români, care stai credincios sub mana aceasta cu care Eu, Domnul Dumnezeul tău, te hrănesc din cer! Tu să te bucuri că ești numit rătăcit și abătut de la calea Mea, că iată, de când am ieșit Eu ca să luminez din mijlocul tău cu învățătura Mea peste pământ, s-au sculat și te-au disprețuit toți cei ce își zic credincioși și creștini ai lui Hristos și își zic că sunt ai dreptei credințe și că tu ești sectă, și nu vor aceștia să bea și să simtă viața cuvântului Meu cel din mijlocul tău, și nu vor să știe aceștia că Eu am putere și am voie, ca un Dumnezeu adevărat ce sunt, să grăiesc peste om până la sfârșitul timpului și nu să stau fără de lucru, fără de cuvânt, și nu să cuvinteze numai omul care își zice credincios, iar Eu nu. O, Eu sunt cuvântul lui Dumnezeu, și de aceea am venit și vin cuvânt pe pământ, și nu sunt hristosul cel mincinos despre care să se audă: «Iată-l, este aici sau acolo», ci sunt glasul Duhului Sfânt, și pe Care Îl torn peste cei ce Mă așteaptă să vin cu mângâierea pe pământ la ei, și numai la aceia pot Eu să-Mi găsesc sălaș de facere a omului, căci cei credincioși sunt casa Mea, cortul Meu pe pământ, și Îmi găsesc plăcerea în ei, și apoi îi scot din lume ca să fie ei cu Mine și să nu mai guste din plăceri care trec, ci de la Mine să mănânce, și să se facă ei țara Mea de nuntă, căci Eu sunt Mirele Cel scump, și de la Tatăl Savaot vin cuvânt pe pământ, și nu pot să vin fără să am mireasă pe pământ, și iată, Eu împlinesc în mijlocul neamului român Scriptura prin care am spus așa: «Cel ce crede în Mine, voi veni la el și voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui». Amin.

Oștirile de sfinți sunt în coborârea Mea cuvânt pe pământ, căci plata sfinților este umblarea Mea cu ei când vin de la Tatăl cu venirea Mea la om și după om. Nimic nu este mai dulce pentru sfinți pe pământ și în cer ca și Dumnezeu, poporul Meu, căci sfinții știu că numai Dumnezeu este Cel ce poate îndulci duhul și viața și inima omului, iar El este Cel veșnic. Amin.

Mă fac cuvânt de sărbătoare a sfinților Mei și intru în carte cuvânt și pun masă cu el pe pământ, căci dacă iarăși am venit după om, Eu nu-l părăsesc pe cel credincios, pe cel cu dor în el, și Îmi țin făgăduința peste cei credincioși pentru care am spus acum două mii de ani că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului, și apoi voi fi veșnic pacea lor. Amin.

Porțile Mi se deschid, și Eu intru cu slava cuvântului Meu și ies apoi cuvânt pe pământ. Pe pământ stăpânește omul, căci așa s-a deprins omul, iar Eu am venit și vin să-i spun omului că Dumnezeu este Făcătorul cerului și al pământului și că omul este nedrept cu Dumnezeu când el stăpânește fără Dumnezeu pe pământ în viața lui de om. Eu însă M-am arătat în toată vremea minunat pe pământ întru sfinții Mei, cu voia Mea în ei M-am arătat prin ei înaintea oamenilor cei plini de slăbiciuni, și care aleargă în toată vremea lor după alți dumnezei, împinși fiind ei de slăbiciunile lor, cărora ei le slujesc.

– Venirea Mea este cu sfinții, și este ca să aduc mântuirea și să grăiesc pe față și să Mă audă omul, căci Eu am putere prin umilință, și prin ea vin, și așa îl strig pe om la Mine. Dar inima Mea așteaptă și plânge după om, și voiesc să-l văd pe om cu sufletul plin de dor, și așa să Mă strige omul să vin, și așa să vin când vin. E vremea venirii Mele, a venit vremea aceasta, și omul nu poate ieși de sub stăpânirea omului. Dar Eu, Domnul, sunt Stăpân prin umilință, și vin cu sfinții și grăiesc cu ei, și ei grăiesc cu Mine înaintea neamului omenesc, ca să împlinim prin cuvântul grăit toată împlinirea lui. Amin.

Sunt înconjurat de slavă de îngeri în coborârea Mea, căci sunt Domnul slavei. Și de ce sunt Domnul slavei? Fiindcă Eu am făcut slava, și cu cuvântul am făcut-o, și ea s-a înființat, și Mă slăvesc îngerii aducându-Mi slavă, cinste și închinăciune în cer sus, și pe pământ jos, și frumoasă este slava Mea în cer și pe pământ, dar omul Mă iubește atâta de puțin și Mă cunoaște atâta de puțin! iar slava toată a cetelor îngerești nu-Mi pot ține trupul în slavă, și Mă cobor cu el pe pământ la om ca să-i spun lui că pentru slava Mea am făcut Eu omul la început, și că plâng îngerii că omul s-a smuls de sub slava Mea, de sub puterea Mea, și Eu vin ca un pribeag după el pe pământ și-i țin calea și Mă plâng lui ca să-i stârnesc mila și să Mă ajute să-l am pe el casă a Mea, lucrare a Mea între cer și pământ.

Stau deasupra cu oștirile cerești, pe munții Mei îngerești, și cuvintez peste ziua de serbare a îngerilor și înconjor slava ei și intru în carte cu slava cuvântului Meu de azi, iar porțile Mi se supun, căci sunt Domnul slavei. Amin.

O, cum să fac să nasc pentru Mine inima omului? Să aibă și omul supunere cu iubire în ea, cum să fac? Ca un Dumnezeu a toate câte sunt, Eu Mă întreb cum să fac cu omul ca să-l am pe el fericire a Mea și să-și capete fericirea omul? Nu poate omul să-și capete fericirea până nu-l am Eu pe el locaș al fericirii Mele, casă a slavei Mele, nefăcută de mână, așa cum Eu sunt.

Iată, cu slavă vin când vin. E vremea să vin, și de aceea vin, și de aceea am venit și vin, dar e vremea să caute omul la fața Mea, la viața Mea în el, ca să fie el după chipul și asemănarea Mea, și de aceea M-am făcut cuvânt peste om. De două mii de ani i-am spus omului că vin curând, și tot de atunci îl aștept pe om să se facă el locaș al venirii Mele, căci nu Domnul, ci omul trebuie să vină.

Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, Domnul Iisus Hristos. Tatăl M-a trimis, nu vin de la Mine Însumi. Mă fac cuvânt peste pământ și Mă fac carte. Nu vorbesc de la Mine Însumi, ci de la Tatăl, și sunt voia Tatălui Savaot pe pământ și în cer, între oameni și între sfinți. Amin.

Vin la tine cuvânt cu sărbătoare de sfinți, popor al cuvântului Meu cel dătător de viață. Vin la tine ca să-i bucur pe sfinți, căci cei ce-și zic fiii împărăției cerurilor stând în loc știut sfânt, aceia nu fac roadele împărăției, iar Eu o iau de la ei și o dau celor ce rodesc faptele ei, precum am spus acum două mii de ani că voi face. Amin.

O, Tatăl Meu Savaot, sunt Fiul Tău Cel îndurerat de la om. Suspinul Meu și al sfinților Mei numai Tu îl mângâi, că ești Tată. Omul vorbește de Noi cu duh de îngâmfare și se dă fiu al împărăției cerurilor în loc știut sfânt între oameni, dar oamenii nu știu, săracii, că fiii împărăției cerurilor sunt cei ce au în ei duhul pocăinței și roadele lui, Tată. Acum două mii de ani când Ioan a ieșit din pustie ca să-l vestească pe poporul iudeu pentru duh de pocăință, el le spunea că s-a apropiat împărăția cerurilor, și veneau spre el și se botezau cu apă mulți din cei ce-l auzeau proorocind și chemând la pocăință, dar celor ce nu făceau roade de pocăință, pe aceia el îi dădea pe față ca pe unii care fugeau de mânia lui Dumnezeu, și nu că se apropiau de duhul pocăinței și de roadele ei apoi.

Suspin cu sfinții, Tată, și de la Tine suspin, nu de la Mine Însumi. Ca și acum două mii de ani caut după om ca să-l trag la Tine și la Mine, și nu cunosc oamenii duhul pocăinței spre iertarea lor, Tată. O, Tatăl Meu, să-i dăm omului înțelepciunea cea de sus, Tată, căci omul este jos, și de jos culege, și nu-și cunoaște omul cărarea, Tată. De cincizeci de ani stau cu masă de cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, dar greu mai învață omul să stea la masa Noastră, la masă cu Noi, Tată, la masa împărăției cerurilor, Tatăl Meu. Mi-e dor de om cu roade de pocăință în el, și voiesc să-l ajutăm pe om, o, Tată. Amin, amin, amin.

– O, dulce Fiul Meu, cum să Te mângâi, cum să Te alin, tată? O, când Te voi avea fără de durere de la om, dulce Fiul Meu? De șapte mii de ani Îți aștept Eu bucuria și odihna, ca un Tată milos și îndurerat de durerea Ta, dar omului nu-i este milă de Dumnezeu, Fiule zdrobit de dor ca și Mine, Tatăl. Suntem zdrobiți, suntem așteptând și suspinând, ca și sfinții care se poartă cu Tine în venirea Ta pe pământ la om, tată. Când a ieșit Ioan să Te vestească venit, ca să Te primească poporul Israel, erau prea îngâmfați în duhul lor cei care stăteau mari peste Israel, iar gustul pocăinței nu-l putea atinge pe el, din pricina păcatelor lui și a depărtării lui de Dumnezeu, și Te-a luat Israel ca pe unul care-i tulbura liniștea lui, și Ți-a făcut rost de vină și Te-a răstignit pe cruce, Fiul Meu trimis din cer pe pământ după om. N-am avut ce să facem atunci, decât să suspinăm și să Ne lăsăm mici, purtând în trupul Tău cel chinuit toată ispășirea vinei omului care nu știe decât să păcătuiască în însuși trupul său ca să nu aibă Domnul loc în el, Fiule fără adăpost în om pe pământ. Atunci a ieșit Ioan și Te-a vestit, iar acum Tu Însuți vii, tată, și Te vestești venind cu sfinții și făcând voia Celui ce Te-a trimis atunci și acum, căci Tu asculți de Mine, Fiule scump. Amin.

– Venirea Ta, Doamne, e cale a sfinților Tăi spre oameni, că iată vremea despre care Tu ai spus că până și morții din morminte aud glasul Tău și se scoală în grăire. Sfinții Tăi și mai vârtos își trezesc Duhul Tău din ei și grăiesc ajutându-Te la zidirea împărăției Tale pe pământ și în om. O, Doamne al sfinților și al proorocilor Tăi, eu voiesc să lucrez azi lucrarea Ta, căci Duhul Tău din mine are de lucrat să-l întoarcă pe om la Dumnezeu, și pe Dumnezeu la om, și aceasta voiesc azi să le dau celor ce ne aud din cer pe pământ.

Mă așez în carte cu sfinții Mei, căci patriarhul Enoh, al șaptelea de la Adam, a scris de Mine și de îngerii Mei, a proorocit venirea Mea cu sfinții Mei zicând: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi». El a văzut de departe, l-am făcut să vadă peste vreme slava venirii Mele cu sfinții, și a văzut-o cu multul și apoi a mărturisit. Am călătorit cu el prin toate slăvile cerești cât el a fost în trup, și i-am arătat lui lucrarea Mea peste timp și apoi l-am pus să mărturisească, și să rămână pe pământ cele mărturisite de el despre Mine, iar duhul mărturisirii, când el coboară de la Mine peste om, este duh minunat, așa cum Eu le-am spus ucenicilor Mei că mai mult decât cele ce văd ei că fac Eu vor face toți acei ce vor crede în Mine dacă Eu Mă duc la Tatăl pentru ei.

Glăsuiesc pe pământ cuvântul Meu în zi de sobor ceresc al ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani și le dau lor bucuria mărturisirii, căci sfinții sunt cei ce L-au mărturisit pe Dumnezeu și pe Fiul lui Dumnezeu peste pământ. Mi-am strâns ucenici prin lucrarea slavei Mele și am umblat cu ei printre cei necredincioși, printre cei ce nu aveau grijă de venirea Mea de la Tatăl. Împlineam sub ochii lor Scripturile care au mărturisit despre venirea Mea îmbrăcat în trup pe pământ, și așa îi ajutam pe ei să cunoască vremea cercetării lor și apoi a mărturisirii despre venirea Mea.

Nu mai este om pe pământ să aibă grijă de venirea Mea la el, de venirea lui spre Mine. Nu știe omul să facă această lucrare. La ucenicii Mei am venit și M-am dovedit lor cu slava Mea și i-am ajutat să aibă grijă de venirea Mea, de Cel ce vine spre om din Tatăl și Se mărturisește Fiu al Tatălui Savaot, precum Tatăl L-a mărturisit pe El prin glasul Lui cel ce umbla pe nori până la urechea omului ca să-l ajute pe om să creadă venirea Mea, și iată, în zilele acestea am grăit cincizeci de ani peste pământ și M-am vestit cu țara venirii Mele și cu cei care M-au auzit grăind în acest timp, și nu mai poate spune omul că nu i-am vestit lui venirea Mea de la Tatăl cu sfinții Mei mărturisitori, după cum este scris de la început. Iată, nu toți vor să priceapă tainele lui Dumnezeu. Nu are omul timp și minte să priceapă ca Dumnezeu, dar Eu încă strig strigare peste pământ și zic, precum este scris: «Binecuvântați pe Dumnezeu, voi, neamuri de pe pământ, și faceți să se audă glasul Lui; cântați Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit, Care dă glasul Său cu putere, că minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi. Luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul și să pieriți când se va aprinde într-o clipă mânia Lui, căci Domnul vine în văpaie, iar carele Lui sunt mii de mii». Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, semnele venirii Mele a doua oară așa cum M-am și suit la Tatăl după învierea Mea, erau scrise în Scripturi, și nu poate omul necredincios venirii Mele, nu poate să spună că Eu n-am spus că voi veni și când voi veni și cum voi veni. O, poporul Meu, am spus că împărăția Mea nu vine în chip văzut, ci vine în om dacă ea vine, și în om trebuie să se vadă ea. O, poporul Meu, te-am zidit pe pământ prin cuvânt și te-am așezat între oameni semn și locaș al împărăției Mele, ca să-L vadă tot omul pe Dumnezeu cu tine, și ți-am pus nume nou pe pământ, precum este scris în Scripturi de această taină, iar tu trebuie să-Mi arăți împlinirea Mea în tine, că tot omul se arată pe el împlinit în el, iar tu trebuie să Mă arăți pe Mine împlinit în tine, căci cei ce Mă văd așa, aceia sunt cei în care Eu sunt împlinit ca un Dumnezeu adevărat ce sunt.

Eu, Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Mă așez cu praznic sfânt în mijlocul tău, Ierusalime al venirii Mele la sfârșit de timp. Bunăvestirea venirii Mele, aceasta înseamnă cuvântul cu care Eu Mă scriu pe pământ sprijinindu-Mă cu tine, poporul Meu. Mă binevestesc cu venirea Mea de la margini la margini, dar greu îi mai este omului să înțeleagă ce este și cum este Dumnezeu, și greu îi vine și creștinului să priceapă de ajuns petrecerea Mea pe pământ cu omul și petrecerea omului cu Mine pe pământ. Iată vremea acestei Scripturi, și ea nu este înțeleasă pe pământ, iar Eu, Domnul, rostesc și iar rostesc cuvântul buneivestiri, ca nimeni să nu poată spune că pe neștire voi arăta adevărul cuvântului acesta. Amin.

Mai înainte de prima Mea venire pe pământ ca să lucrez în mijlocul oamenilor și să-i ajut spre Dumnezeu, am fost vestit prin slugile Mele și prin prooroci cinci mii de ani și mai bine. Acum Mă vestesc Eu Însumi strigând de cincizeci de ani și mai bine, doar, doar Mă va auzi omul ca să-Mi deschidă și să Mă creadă cine sunt și să-Mi ajute lucrului Meu de bunăvestire, că Mă vestesc cu împărăția cerurilor pe pământ și curăț pământul din loc în loc cu Duhul Sfânt și cu foc, dar nu găsește locaș Duhul Sfânt, că omul nu-L dorește, ci găsește loc focul, căci focul este iubit de om și cu trupul și cu duhul. Duhul Sfânt însă este Cel ce judecă peste tot, și unde El nu-Și găsește sălaș, lasă în urma Lui judecata cu focul care curăță fărădelegea de pe pământ, căci scris este despre Mine prin gura lui Ioan Botezătorul: «Domnul va boteza cu Duh Sfânt și cu foc». Amin.