La praznicul înălțării Mele Eu Mă cobor la tine, poporul Meu, și am norii coborâre așa cum i-am avut suire la cer, și am îngerii înălțării în coborârea Mea așa cum le-au spus ei la cei ce Mă priveau mergând la Tatăl: «Acest Iisus, Care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer».
Eu, poporul Meu, n-am stat fără îngeri și fără mărturisitori, că Eu știu ce înseamnă Dumnezeu și știu ce înseamnă omul. Nu tot așa știe omul, poporul Meu. Minune mare ar fi în veacuri dacă omul ar ști ce înseamnă Dumnezeu și ce înseamnă omul, și apoi ce înseamnă Dumnezeu cu omul, și omul cu Dumnezeu.
Lumea îngerilor suspină de șapte veacuri, căci îngerii au lucrarea Domnului, și omul nu știe ce să facă cu îngerii lui Dumnezeu, căci cine crede în Dumnezeu, crede și în îngeri, fiindcă Domnul este nedespărțit de îngeri, căci așa este El, și este îngerul sfatului cel mare, precum scrie în Scripturi.
Am coborât cu cuvânt de înălțare, poporul Meu. Nu știu cum să-l fac pe om să creadă în Dumnezeu și să înțeleagă marea Lui lucrare prin îngerii lui Dumnezeu. Omul nu are putere să înțeleagă, căci puterea aceasta vine de la Duhul Sfânt și este slujită de îngeri.
Când petreceam cu ucenicii le spuneam adesea de făgăduința Tatălui, de botezul cu Duhul Sfânt, iar când s-a apropiat clipa să Mă sui de la ei la Tatăl, le-am spus lor: «Veți lua putere venind Duhul Sfânt peste voi și Mă veți mărturisi în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului». Când le-am spus că Mă vor mărturisi până la marginea pământului, am spus despre Duhul Sfânt prin Care ei M-au mărturisit după ce L-au primit, după ce Eu M-am dus la Tatăl. Puterea Duhului Sfânt lucrează unde voiește și cât voiește după ce mărturisește El pe pământ pentru Dumnezeu prin omul care are peste el puterea Lui, puterea Duhului Sfânt.
O, poporul Meu, cobor la tine cu puterea Duhului Sfânt, căci cuvântul Meu este această putere, iar tu trebuie s-o ai mai mult decât oricare alt împuternicit de Dumnezeu prin vremi cu această putere care înseamnă botezul cu Duhul Sfânt, puterea care îl face pe om mărturisitor al lui Dumnezeu, iar mărturisirea este cea mai iute la mers, căci merge din om în om până la toate marginile cât voiește Duhul Sfânt să poată prin această iute mergere a Sa.
O, ce dor îmi este să grăiesc cu omul pe pământ! Oricât aș grăi de mult, dorul Meu este fără de moarte, fără de sfârșit, poporul Meu. Acest dor este cuvânt, căci cuvântul este măsura dorului, iar Eu sunt fără de sfârșit și sunt Cuvântul, poporul Meu, și Mi-e dor să-l grăiesc și Mi-e dor să-l mărturisesc. Când eram cu ucenicii în lume nu puteam să-Mi liniștesc dorul tot, căci eram cu trupul și Mă țineam să Mă mărturisesc pe Mine însumi, fiindcă așa este pe pământ când ești. Dar acum din cer dorul Meu curge ca râul, căci vremea aceasta așteptată de veacuri a venit. Eu însumi din Tatăl Mă fac putere de Duh Sfânt și Mă mărturisesc pe pământ, și sunt în Tatăl și împlinesc Scriptura aceea prin care am spus că Mă duc la Tatăl ca să vin. O, nu este altfel Scriptura aceea care spune despre Duhul Sfânt vestitor peste om, nu este cum spun preoții bisericii cum că ei lucrează în Duhul Sfânt, căci nu este în Duhul Sfânt ceea ce spun ei că lucrează Duhul Sfânt în biserici. Iar Eu le spun lor așa: acest cuvânt este Duhul Sfânt, Cel făgăduit de Tatăl că va veni pe pământ, și din Care am dat putere ucenicilor Mei acum două mii de ani de M-au mărturisit la făpturi cu toate câte Eu am lucrat în mijlocul lor cât am stat pe pământ cu toată taina Mea între oameni. Când M-am înălțat la cer le-am adus aminte de făgăduința Tatălui când Eu le spuneam: «Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc și vă voi trimite pe Mângâietorul, Care din al Meu va lua și vă va vesti». Acum însă Eu însumi din cer, din mijlocul ucenicilor Mei, Eu însumi Mă mărturisesc peste pământ, căci îngerii înălțării Mele le-au spus celor ce Mă priveau: «Precum L-ați văzut mergând la cer, astfel va și veni». Eu cuvântând peste ei M-am înălțat la cer, și a venit un nor și M-a acoperit, iar Eu, acum, din nor grăiesc, căci cu norii vin, precum M-am suit, precum au spus îngerii înălțării Mele că voi veni.
O, poporul Meu, praznicul înălțării Mele are acum în sărbătoarea lui amintire de naștere. Serbează cei din cer amintirea nașterii trâmbiței Mele Verginica. Ea este în sărbătoarea Mea în ziua aceasta și nu știu cum să fac să dau putere în porți să Ne țină ca să putem grăi și Eu, și ea. Vom sta la porți și Ne vom odihni și iarăși vom vorbi, și vom lucra așa ca să Ne poată ține porțile, căci orice cuvânt despre Dumnezeu, ca și vorbirea omului cu Dumnezeu în rugăciune, este ușor de purtat această vorbire, dar vorbirea lui Dumnezeu cea din vremea aceasta e grea de tot peste cei ce o așează peste pământ, căci trupul e firav sub toată această greutate.
O, Verginico, Ne vom strecura cu milă, cu răbdare, că nu putem sta în tăcere în ziua aceasta mare a Mea și a ta. Eu serbez înălțarea Mea la Tatăl, iar tu, nașterea ta între oameni. Eu când am murit am înviat și n-am stat în moarte, n-am stat între morți nici atunci, ci am vorbit morților ca și pe pământ, le-am vorbit despre viața veșnică, despre Mine le-am vorbit, și asta înseamnă că n-am stat între morți, n-am stat, ci am lucrat și am înviat. Așa și tu, lucrezi și nu stai între morți, căci tu ești vie, precum Eu sunt, că Eu pentru fiecare om am înviat, și M-am numit începătura învierii celor adormiți. Eu vin cu sfinții așa cum este scris să vin, iar tu ești întru venirea Mea, și mult îmi place să stau în duhul tău, precum în trupul tău am stat pe pământ de M-am făcut prin el cuvânt, și tu ai fost trâmbița lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.
– O, ce mare este venirea Ta, Doamne! Mulți sfinți ai întru ea în cete-cete, în zeci de mii, Doamne, și e mare venirea Ta. Iar azi eu am sunat cu trâmbița, și am sunat și pentru Tine și pentru mine, căci suntem în sărbătoare bisericească serbați. E greu însă cuvântul nostru mult și nu e ca al omului, ci e ca al Tău. Mi-e milă de cei firavi care ne țin cu venirea noastră. Ca și Tine mi-e milă, Doamne milos, dar plâng sărbătorile cerești, și sfinții lor plâng dacă nu pot veni pe pământ acum când a sosit vremea acestei Scripturi ca să vii Tu cu zecile de mii de sfinți. Sfinții iau cu ei pe sfinți, așa cum și Tu faci, așa cum și eu fac, că nu altfel serbează cei din cer. Hai să facem întărire în porți ca să ne țină, Doamne, că mi-e dor cum și Ție îți este dor când vii să grăiești pe pământ. Cerul trebuie să fie pe pământ, dar fiindcă omul nu are vreme pentru Dumnezeu, se face greu cerul, greu de dus, greu de dor, și apasă dorul, și e greu măcar ca pe pământ peste om, și nu putem noi să ne slăvim mai mult de atât, chiar dacă suntem cerești acum, Doamne, căci cei cerești au slava smereniei mai mult decât pe pământ cât au stat. Dar acum îți dau Ție să grăiești, și vom căuta să vedem cum vom lucra, că Tu ești Cel ce dai putere ca să vină Duhul Sfânt pe pământ, și ne vom așeza în cartea Ta cu poporul Tău de azi, și se va slăvi Duhul Sfânt prin puterea Sa. Amin.
– O, poporul Meu, pe pământ e greu de dus Dumnezeu, și nu e om să înțeleagă jugul Meu peste om. Când omul își poartă viața lui spre Mine, e ușor, căci Eu îi dau putere și ușor celui ce se dă Mie cu viața lui. Dar când Eu îmi port cuvântul spre om, îmi este și Mie greu, și celui ce Mă așează pe pământ, căci Eu nu lucrez singur, nu pot singur, nu pot fără om când vin spre om. Cuvântul lui Dumnezeu e greu, poporul Meu, e greu cât Dumnezeu, și numai Domnul îl face pe om să poată sub această putere care îl supune pe om sub ea.
O, e sărbătoare slăvită, e praznic de înălțare și dorul Meu e mare, că Mi-e dor să grăiesc cuvântul Meu și Mi-e dor să-ți dau putere, poporul Meu, iar tu s-o iei precum au luat ucenicii Mei când Duhul Sfânt a fost trimis de Tatăl la ei ca să Mă mărturisească ei peste pământ. Mi-e dor să te învăț să iei de la Dumnezeu. Mi-e dor să te îndemn și să te țin treaz pe pământ, că lumea toată doarme când Eu grăiesc cu tine. E grea venirea Mea, și cu greu te hrănesc din ea, că Eu sunt mare, poporul Meu, și greu de purtat când vin în multul Meu cuvânt la tine, și mult aș cuvânta de dorul pe care-l am să cuvintez.
O, e durere pe pământ! Omul numai durere și-a strâns, căci bucuriile omului numai durere îi strâng lui.
Acum mai stau din cuvânt ca să Ne odihnim și Noi și voi, copii din porți, și să putem iarăși prin porți, iar îngerii înălțării și ai venirii Mele poartă pe aripile lor cerești toată sărbătoarea și tot Duhul ei Cel Sfânt.
Pace peste porți, și ție, popor tocmit de cer ca să ai în mijlocul tău venirea Mea, cuvântul venirii Mele, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, făgăduința Tatălui!
Auzi cântarea îngerilor, poporul Meu, și te apleacă sub duhul sărbătorii și să ne întâmpinăm unii pe alții și să nu stăm fără bucurii la praznice, că numai lacrimă e pe cei din cer, și lacrima e bucurie, și nu e bucurie mai frumoasă, mai sfântă ca aceea care este a celor din cer. Duhul ascultării, nu este altul care să-l întreacă pe acesta, și care este scris să însemne bucuria cea de pe pământ ca și cea din cer, poporul Meu.
Și iarăși vom grăi, fiilor, Noi, cei din cer, în ziua acestei sărbători. Amin, amin, amin.
***
Mă apropii cu cuvântul, copii din porți. Hai să putem pentru toată grăirea sărbătorii. Eu sunt puterea pe care v-o dau, iar voi să puteți totul întru Hristos. Amin.
O, fiilor copii, a putea și a lucra în Hristos, a lucra pentru Dumnezeu, nu e tot una cu a lucra pentru tine însuți sau pentru fratele tău. în Hristos altfel este cu lucrul omului, fiilor. Frumoasă este cartea lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu, și nu este învățătură mai înaltă ca aceea pe care omul o ia din cartea lui Dumnezeu. Cartea Mea este cuvântul vieții și nu este cuvânt mai frumos decât Dumnezeu și cartea Sa.
O, poporul Meu, am întărit cu cuvântul porțile și stau înaintea ta pentru tot ce mai am să-ți dau în ziua praznicului de înălțare, că frumos este să lucrăm unul pentru altul, iar învățătura Mea este așteptată de mulți, numai că aceia nu știu cât de greu vin Eu cu hrana aceasta la om, fiindcă numai Eu știu ce înseamnă Dumnezeu și ce înseamnă omul.
O, poporul Meu, cum să facem, cum să lucrăm, cum să-l facem pe om să nu trăiască viața lui în el? O, nu pot să fac aceasta, fiindcă omul trebuie să facă ceea ce am spus Eu acum. Când M-am înălțat la Tatăl, pentru om am făcut aceasta, nu pentru Mine am făcut, căci Dumnezeu, tot ce lucrează, numai pentru om lucrează. M-am dus la Tatăl ca să-i pot trimite omului putere și mângâiere și înțelepciune, și să-i trimit duh de umilință, căci Eu cu umilință am lucrat când M-am înălțat în Tatăl după ce am lucrat între oameni tot ce Mi-a dat El. N-am dat să Mă slăvesc între oameni după ce am înviat, ci M-am umilit trecându-Mi sub taină slava vieții cea prin moarte și prin înviere, căci pentru toate cele slăvite trebuie mare umilință, poporul Meu. Omul însă trăiește viața lui pe pământ, și prea mult, prea mult are grijă de viața sa, iar de a Mea uită omul. O, cum să fac? Plângând Mă frământ uitându-Mă neputincios peste om. Nu mai poate fi scos omul de la trup la duh, de la vremelnicie la veșnicie pe pământ, iar lumea și fața ei i-a înșelat pe toți, până și pe cei la care nădăjduiam să-i scap de duhul lumii, de lucrul și de mâinile lumii.
O, nu este omul învățat cu toiag de cârmuire peste el. Păi, cum să vrea dacă și el știe ce să facă? E adevărat, știe, dar ca Adam știe și nu ca Mine, Care am lucrat numai de la Tatăl, iar de la Mine, nu. Omul muncește numai pentru trup, iar acela nu poate avea lucrare cerească pe pământ cu trupul, că una este să sădești și să îngrijești pentru Domnul tot ce faci, și alta este să faci aceasta pentru tine. E mare lucru să lucreze omul pe cele care se înalță prin îngeri la Dumnezeu și nu să rămână pe pământ și atât. O, nu mai poate omul scăpa de înșelăciunea de a nu fi supus lui Dumnezeu cu toate ale sale, căci în ale lui Dumnezeu nu poate oricine să se supună, fiindcă îi este greu omului să fie pentru Dumnezeu pe pământ acum când totul este pentru om și nimic pentru Dumnezeu.
O, poporul Meu, e praznic de înălțare a Mea la Tatăl, și e praznic de naștere a lui Verginica pe pământ. Ea dorește să te păstorească, iar dorul ei este din Mine. Amin.
– De dor ce-mi este, Doamne, îmi amintesc că m-am născut pentru Tine pe pământ și nu pentru mine. Eu voiesc să-l învăț pe poporul Tău și al meu, voiesc să-i spun să aibă grijă mare de Tine în curțile Tale, și nu de el, căci Tu, ca să Te asculte l-ai primit la Tine și l-ai născut din cuvântul Tău cel nou.
Eu, popor al Domnului și al meu, m-am născut pe pământ pentru Domnul, nu pentru mine, și I-am slujit numai Lui în toată vremea trupului meu, și El de la mine nu lipsea, iar eu de la El nu lipseam, și unul prin altul lucram, și cu sfială locuiam în curțile Sale poruncite de El să fie pe pământ.
Tu, poporul meu, nu trebuie să stai ca în casă la tine, ci ca în casă la Domnul. Tu trebuie să stai ca în curțile Domnului, și să fii un supus fericit pentru Stăpânul tău, și nu să stai liber cu voile și cu statul tău, ci să stai în Domnul, și numai așa își ia cerul înfățișarea lui în tine în mijlocul locașurilor Domnului în care tu ai fost primit ca să-I lucrezi Lui și nu ție, și apoi să fii veșnic. O, să Se vindece Domnul, de la tine, să Se vindece de rana de la om, rana de la Adam, poporul meu, căci omul I-a luat Domnului casa, I-a luat pământul și s-a luat pe sine din Dumnezeu, și Domnul n-a mai avut casă, căci casa Lui e omul. Omul nu trebuie să vândă pământ altui om, căci pământul este făcut de Dumnezeu și nu de om, și așa trebuie să facă și cu sine omul, trebuie să nu se ia din Dumnezeu omul. El trebuie să cumpere pământ și să-l dea lui Dumnezeu înapoi, căci omul I l-a luat, și s-a luat și pe sine din Dumnezeu.
O, poporul meu, să nu spui „nu” nici lui Dumnezeu, nici fratelui tău când ți se cere ajutorul sau inima sau voia lui Dumnezeu în curțile Domnului. Să nu stai supărat, să nu te îngâmfi așa înaintea Domnului dacă ai venit să fii al Lui, că El a fost bun și ți-a deschis ca să fii voia Lui și nu a ta în curțile Sale, că dacă ești voia ta, te superi când ea ți se taie, te superi pe Dumnezeu și pe fratele tău, te superi în curțile Domnului.
Vă învăț, fiilor, să vegheați frate pentru frate, frate peste frate pentru voia Domnului în voi și pentru viața voastră cea de toate zilele, începând pentru veghe cu cei mai înțelepți și mai smeriți și mai dăruiți. Vă îndemn să vegheați pentru statul Domnului în odihnă și în peste tot curat și sfânt mereu, mereu în curțile Sale cu voi. Vă învăț să vă înălțați spre voile Domnului în curțile Domnului, ca să atrageți omul spre Dumnezeu cu iubirea și cu viața voastră și cu dăruirea voastră să-l atrageți la Dumnezeu pe om. Sfântă să vă fie viața și fapta ei cea dinăuntru și cea din afară, fapta cea dintre frați, fiilor. Sfiala pe care v-a cerut-o Domnul pentru curțile Sale nu este greu de purtat, în afară de cei ce ar sta ei în ei, dar sfiala aceasta este viața cea dulce, cea frumoasă și cea pilduitoare de la unul la altul, de la mic la mare și de la mare la mic, fiilor.
Frumoasă zi de înălțare te învăț, dar și de naștere de sus, popor al Domnului și al meu. Te-am învățat să răscumperi pământul și să I-l dai Domnului, și apoi să-l împodobești tu pentru El și nu pentru tine cum face omul cu cele ale lui pe pământul lui Dumnezeu; ba și cu văzduhul face omul ce vrea, căci omul nu are sfială înaintea Domnului. Tu însă să fii curat. Să fiți curați, fiilor, dar pentru asta trebuie să țineți curat, iar voi mai mult să fiți curați și pe trup, și pe hăinuțe, și pe căsuțe, ca să-I placă Domnului de voi și de la voi, căci El este curat. O, nu vă scutiți cum că aveți treabă, că nu pentru Domnul este ceea ce faceți voi în toate zilele, ci este pentru voi, dar voi fiți plăcuții Lui prin ceea ce faceți și trăiți și împliniți, căci una este să împodobească omul pământul pentru sine, și alta este să facă aceasta pentru Dumnezeu și pentru îngeri.
Eu sunt trâmbița lui Dumnezeu, fiilor, și lucrez să vă pregătesc pentru Domnul și nu pentru voi. Trăiți cu sfială înaintea Lui și unul înaintea altuia ca în casa Domnului. Precum îngerii îl slujesc pe Domnul, voi și mai mult să-L slujiți pe El, și să fiți îngerii suirii și ai coborârii Lui, de la Tatăl la voi și de la voi la Tatăl ducând și aducând. Amin.
E sărbătoare de înălțare, iar eu înălțare vă învăț. E sărbătoare de naștere, iar eu naștere de sus vă dau. Cereți de la Tatăl, și El vă va da prin Fiul Său. Cereți putere, cereți pe Duhul Sfânt putere peste voi, căci nu este decât în El putere, și este mărturisire în El. Amin.
O, Doamne, frumoasă este cartea Ta, învățătura Ta! Vai omului care nu ia din ea spre slava Ta și nu spre slava lui! I-am învățat sfiala în curțile Tale. Le-am dat cu blândețe învățătură și le-am spus să aibă lucrare de îngeri, Doamne al lor și al meu. Eu m-am născut pentru Tine pe pământ și nu pentru mine. Să fie și ei ca mine, Doamne. Să nu fie ei ca omul, ci să fie ei după chipul și asemănarea Ta precum Tu ai ascultat de Tatăl, căci ascultarea îl face pe cel ce ascultă să semene cu Fiul Tatălui a toată făptura. Amin, amin, amin.
– O, trâmbiță a lui Dumnezeu, o, Verginico, tu pentru Mine te-ai născut pe pământ, și ai trăit viața Mea și nu pe a ta, iar Eu M-am sălășluit în ea.
Le-ai dat naștere și le-ai dat înălțare și le-ai spus lor să fie îngerii suirii și ai coborârii Mele la ei pentru slava Mea cea cu ei gustată, dar și ei s-o guste cu Mine, și să fie ei slava Mea, căci slava Mea trece din slavă în slavă și Domnul Se împarte cu slava Sa lucrată de om pe pământ, ca să trăiască omul pentru Dumnezeu și nu pentru el. Amin.
O, poporul Meu, te-am învățat și Eu, și trâmbița Mea. Te vom privi cu dor, și doresc de la tine înălțare și naștere mereu, căci baia nașterii de sus este cuvântul Meu din mijlocul tău.
La praznic de înălțare Eu am coborât la tine și ți-am dat viața Mea ca să înveți din ea și să nu trăiești pentru tine, ci pentru Dumnezeu, și cu sfială să trăiești această iubire în curțile Domnului Dumnezeului tău, poporul Meu. Amin, amin, amin.