Învățătură de credință așez în carte în zi de praznic de înălțare a Mea la Tatăl acum două mii de ani, de-a dreapta Tatălui așezându-Mă Eu atunci. Mi-am tras ucenicii spre Betania, la muntele Eleonului, după ce în răstimp de patruzeci de zile M-am arătat adesea lor, grăindu-le lor tainele împărăției lui Dumnezeu și poruncindu-le să stea aproape de Ierusalim și să aștepte făgăduința Tatălui, căci le-am spus: «Va veni Duhul Sfânt asupra voastră și veți lua putere să-Mi fiți martori în Ierusalim și până la marginile pământului apoi», și grăindu-le lor, un nor M-a luat din ochii lor și M-a înălțat spre Tatăl, cu ei de față, rămânând din această priveliște cerească doi bărbați, în haine albe, care le-au spus: «Iisus S-a înălțat acum de la voi la cer, și astfel va și veni, precum L-ați văzut suindu-Se».

Norul slavei Domnului, norul care a venit și M-a acoperit când M-am dus pe munte cu ucenicii pentru rugăciune și am strălucit înaintea lor cu slavă mare, și doi bărbați erau de o parte și de alta a Mea, și s-a tras apoi norul slavei Domnului și am rămas Eu așa cum știau ucenicii că sunt, după ce Tatăl M-a mărturisit cu glas din nor că Eu sunt Fiul Lui, ca să știe ucenicii cine sunt Eu, Cel ce umblam cu ei din loc în loc așezând semne dumnezeiești peste oameni și puteri cerești, cu care lucram minuni. O, acest nor al slavei a fost și în ziua când M-am înălțat la Tatăl înaintea ochilor ucenicilor Mei.

O, tot așa vin și azi. Vin cu norul slavei Mele, care Mă poartă acoperindu-Mă și descoperindu-Mă în cuvânt, așa cum Tatăl Meu a grăit din nor și M-a mărturisit că Eu sunt Fiul Său. Vin cu norul slavei Domnului și sunt mărturisit ca și atunci, când cei doi bărbați au grăit cu Mine în ziua când am strălucit pe munte înaintea ucenicilor Mei, și când, iarăși, doi bărbați au grăit despre Mine celor ce erau cu Mine în ziua când norul M-a luat de lângă ei și M-a așezat de-a dreapta Tatălui în ceruri, ca să fiu Eu cu mângâierea Tatălui lângă ai Mei apoi până la sfârșitul timpului.

Când aduc aproape cuvântul de pe masa pe care el se alcătuiește și stă, aduc și tronul Meu aproape, aduc priveliștea cerească din jurul tronului, căci de acolo izvorăște cuvântul, de acolo se naște el și curge pe masa cea de dinaintea tronului slavei Domnului și se revarsă prin gura Mea pe masa ta apoi, măi poporul Meu.

O, câtă frumusețe cerească este în nevăzutele lui Dumnezeu! Înaintea ei stați voi atunci când cuvântul Meu se rostește între voi de gura purtătoare de Dumnezeu și martori mii și mii de mii sunt atunci dintre cei din cer, iar priveliștea aceasta ține până ce se întocmește toată coborârea cuvântului Meu peste voi, începând cu vremea facerii lui.

Dar cum se face cuvântul? Cum se înființează el în cer? Vă descopăr taine, fiilor. El se înființează pe pământ odată cu faptele oamenilor, iar la tine, odată cu viața ta, poporul Meu, odată cu faptele ei, măi fiule, așa cum am lucrat cuvânt și acum două mii de ani față în față cu cei ce Mă priveau și care judecau fiecare în felul lor și care credeau sau nu credeau și grăiau sau nu grăiau despre Mine și despre cele ce sunt. Așa cum am făcut cerul și pământul și le-am așezat la locul lor pe fiecare și toată facerea dintre ele apoi, tot așa lucrez și Eu cuvântul la locul lui de naștere și Mă port cu tronul ceresc peste tot, iar din tron izvorăște apoi cuvântul și îl iau Eu în gură și îl rostesc ca să fie el așezat apoi în cartea sa de cei ce au urechi de auzit cu ele pe Dumnezeu-Cuvântul, Care-Și întocmește cartea Sa de cuvânt pe pământ. Să ne așezăm, dar, și să rostim tot cuvântul învățăturii de azi, Eu, Domnul, și mama Mea Fecioara, căci scris este despre cei sfinți că «toți trăiesc în El», în Mine, Domnul-Cuvântul, căci Eu sunt Dumnezeu-Cuvântul, iar numele celor ce dau ființă cuvântului Meu pe pământ, tot așa trebuie să fie numiți: Cuvântul lui Dumnezeu, căci cuvântul este al Meu, al lui Dumnezeu. Amin.

O, Tatăl Meu Savaot, Tată scump al Meu, binecuvintează pe Fiul Tău, Dumnezeu-Cuvântul, ca să știe lumea că Tu M-ai trimis. Amin.

— O, întreit binecuvântat să fie cuvântul Meu și al Tău întru unul, Fiule Emanuel, și prin gura Ta să curgă el râu izvorât din tronul slavei, Fiule scump. Tu, și mama scumpă a Ta grăiți acum toate câte sunt ale acestei zile de grăit și de așezat în cartea învățăturii, cartea cea mereu deschisă pe tronul slavei ca să se așeze în ea cuvântul care se naște, așa cum Tu ai deslușit acum nașterea cuvântului și felul cum se naște el, obârșia lui, Fiule scump și ascultător și supus, și cuvântul Tatălui Tău Dumnezeu. Amin.

— Slava Ta sunt Eu, Tată Savaot, iar Tu ești toată slava Mea! Lucrăm ca în cer, lucrăm înaintea tronului slavei, iar slava lui este Dumnezeu și cu ea coboară Domnul când Își lasă pe pământ cuvântul.

Eu, Domnul Iisus Hristos, n-am găsit nici acum două mii de ani o bucățică de pământ în care să pot găsi pe cineva cu Dumnezeu în el pentru ca să primească în casa sa taina cea din veac ascunsă până și de îngeri, nașterea Mea din trup de Fecioară, și n-am găsit odihnă și popas nicăieri pentru venirea Mea, n-am găsit primire și uimire pentru cele cerești în cineva pe pământ. Iată, nici azi nu încap în petrecerea celor de pe pământ. M-aș bucura nespus să Mă pot face simțit, să Mă pot face văzut și să las mărturii mari din loc în loc, să pun dragoste de Dumnezeu și dor în inimi, să deschid ochii multora ca să-L vadă pe Domnul, să pot petrece cu ei ca și cu ucenicii Mei acum două mii de ani și să Mă port din loc în loc și să dau multora bucurii și mângâieri și să petrec cu ei mai frumos decât în cer, căci în cer e lacrimă și dor după cei de pe pământ și e știrbită fericirea din pricina dorului după om al Domnului și al sfinților Lui. Mă așteaptă sfinții cu dor plin de fiori să Mă întorc în sfat și în petrecere cu ei după ce Eu cobor la voi și Mă las cuvânt pe masă la voi, și Mă așteaptă sfinții, fiilor, ca pe Împăratul tuturor și Mă primesc așa, căci sunt înconjurat de oștiri cerești în toată vremea ca un Împărat Care are slujire mare lângă El.

O, așa cobor la voi, înconjurat de oștiri cerești, măi fiilor. Să audă aceasta cei ce Mă iau de la voi cu coborârea Mea la voi și cu dulcele ei cuvânt, cu care pe toți i-aș mângâia și le-aș împărți din cer bucurii care nu se sting, care nu pier așa cum pier bucuriile de pe pământ odată cu trăirea lor, și care nu sunt decât năluci, și nu rămân.

Mă scriu în carte cu putere de cuvânt, căci acum două mii de ani, cu două zile înainte de prinderea Mea ca să fiu luat din grădina rugăciunii Mele cea din urmă, grădina Ghetsimani, ca să fiu dus lui Caiafa, cel adunat cu tot sinedriul ca să găsească ei martori mincinoși pentru ca să Mă dea la moarte, Eu mai întâi le-am spus la ucenici că peste două zile va fi Paștile și voi fi dus spre răstignire, dar le-am spus mai înainte de aceasta că Fiul Omului va veni iarăși întru mărirea Sa și toți sfinții îngeri cu El și va ședea pe jețul slavei Sale și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte ciobanul pe oi dintre capre și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga, și va duce oile la viață veșnică, iar caprele la pedeapsă veșnică. O, aceasta ce le-am spus Eu atunci, învățându-i toate pe ei, iată, se petrece în vremea aceasta, căci cartea aceasta, scrisă pe pământ cu glasul Meu cel de azi în ea, stă ca scaun de judecată și Mă scriu în ea de mai bine de cincizeci de ani și grăiesc prin ea cu neamurile pământului și le spun lor de venirea și Evanghelia Mea cea de atunci, și de venirea și cuvântul Meu cel de acum, venire despre care am grăit Eu ucenicilor Mei că ea va fi și se va împlini, așa cum Eu am grăit atunci.

Eu sunt martor mare pentru mărirea Ta, Doamne. Eu sunt calea pe care Tu ai stat și ai venit și Te-ai arătat Dumnezeu și Om pe pământ ca să Te faci cale omului și să mergi înaintea lui și să vadă el calea. Nu Te poate omul da din calea lui. Mintea lui de om crede că poate, dar frica de Dumnezeu va veni pe pământ curând, curând și tot omul o va lua în el, căci slava Ta va acoperi popoarele, precum este scris că va veni Stăpânul, iar din acest munte de cuvânt va ieși râul vieții atât cât de mult ai strâns Tu în el ca să-l reverși peste pământ, căci cu toți oamenii ai grăit în acest râu de cuvânt, și Te-ai scris în cartea lui cu grăirea Ta, și ea va mărturisi cât ai lucrat, cât l-ai strigat pe om, dar mai întâi trebuie să coboare peste oameni frica de Dumnezeu și trebuie să grăiască îngerul care va striga în lung și în lat, din cer și până pe pământ: „Temeți-vă de Dumnezeu și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul!”, și apoi Tu Te vei arăta în slava Ta cea înfricoșătoare pentru mulți, iar pentru cei ce Te iubesc ascultându-Te, Îți vei arăta fața Ta cea sfântă, dulce și sfântă, Doamne, și vei fi Dumnezeul lor. Amin.

Am stat cu sfinții la masă de cuvânt în mijlocul tău, poporul Meu. Nu e mult cuvântul Meu de peste tine, tată. Te-ar goli de iubire și de viață duhul lumii dacă n-aș mai veni la tine ca să petrec cu tine și tu cu Mine, dar Eu nu stau din venire și vin și-ți dau mâna pe cale, numai tu să-ți lași mânuța ta ca să te țin și ca să te am până la ziua schimbării, fiule, căci Eu cu tine lucrez schimbarea și trag apoi perdeaua și Mă las în toată slava Mea lângă tine, și voi chema noroadele să vadă și să știe și să poată veni, că vremea este să fie lumină, iarăși să fie, iar Eu atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt, și pe ea o lucrez și o împart, și toate se fac prin cuvânt, precum la început s-au făcut.

Cu sărbătoare de sfinți Mă așez în cartea cuvântului Meu din zilele acestea când Eu, Domnul Iisus Hristos, iarăși cuvintez peste pământ și împlinesc Evanghelia Mea, care spune că iarăși voi veni și iarăși voi cuvânta, și-Mi vor auzi glasul cei credincioși și Mă vor auzi toți sfinții și îngerii toți, ba și cei din locuința morților vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar sfinții vor fi întru venirea Mea și se vor face și ei cuvânt, căci nașterea din nou a lumii este lucrarea pe care o am Eu de împlinit înaintea Tatălui Meu Savaot, și lucrez prin cuvânt, așa cum și la început am lucrat.

Am făcut din tine casa Mea de venire acum, o, poporul Meu. Grăiesc cu tine, fiule, că în toată vremea cât Duhul și cuvântul Meu au grăit pe pământ, am grăit cu cineva, nu am grăit în vânt, și s-a dus cuvântul Meu acolo unde avea să grăiască și să lucreze și să însemneze pe pământ, și tot așa lucrează și azi cuvântul Meu, fiindcă este scris în Scripturile vremii celei de apoi să vină pe pământ Cuvântul lui Dumnezeu, iar cei ce văd venirea Mea Mă văd venind cu sfinții, cu oștiri din cer, așa cum și împărații de pe pământ umblă cu însoțitori de-ai lor când au de umblat.

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, întru acest nume coboară Cuvântul lui Dumnezeu în zilele acestea și Se așează în cartea Sa pe pământ, și Se slăvește Domnul în cuvânt acum, la sfârșit de timp, căci întreită este lucrarea Sa și întregită este ea acum, când veacurile se desăvârșesc sub mâna Sa, sub facerea Sa cea nouă și se încununează prin venirea Fiului lui Dumnezeu iarăși pe pământ, în lucrare de cuvânt de mărturisire a Sa prin cuvânt. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos și Mă las tainic peste pământ sub numele Meu cel de la sfârșit de timp. Sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui Savaot, Cuvântul Tatălui sunt. Am pe pământ ieslea nașterii cuvântului Meu cel de azi și Mă las în ea cuvânt și cresc în ea cât râul și-Mi croiesc albie și merg curgând din cer pe pământ, și de pe pământ din loc în loc peste tot, de aici, de la grădinița cuvântului Meu, în mijlocul neamului român întocmită de Dumnezeu acum, pentru ca să fie ea și să lucreze ea sub taina ei cea dintru început, de când Domnul păstrează acest cuibușor pentru venirea Sa cuvânt pe pământ spre sfârșit de timp ca să se împartă cuvântul Său și să-l trăiască oamenii, căci lumină am venit să aduc și să fie lumină pe pământ. Să Mă audă tot întunericul dintre Mine și om, căci Eu, Domnul, rostesc cuvânt nou și spun: să fie lumină pe pământ! Să fie Dumnezeu pe pământ cu oamenii și să se audă în lung și în lat cuvântul venirii Lui! Amin.

Arată-Ți fața, o, Mire Doamne! Arată-Ți minunea lucrării Tale din mijlocul poporului cuvântului Tău de azi, că a sosit vremea, iar trâmbițele sună tare în cer vremea Ta, venirea Ta, și se anunță ea așa, căci Tu cu sfinții vii, precum este scris. Amin.

— Îmi fac sfinții vestirea și venirea Mea cu ei pe pământ cuvânt, iar Eu, Domnul, Mă fac lor cale ca să vină cu Mine și să cuvinteze ei de lângă Mine venirea Fiului lui Dumnezeu ca să-Și gătească Lui mireasă pentru întâmpinarea Sa. Amin.

O, mereu vin, mereu Mă fac cuvânt aici și grăiesc deasupra grădiniței Mele de cuvânt și-Mi așez în cartea sa tot cuvântul gurii Mele ca să se vadă strigătul Meu cât este de mult, cât vin de mult după om ca să-i cercetez viața și ca să-i dau dacă voiește să Mă primească să-i dau. Am popor credincios așezat de Mine înaintea Mea când vin, și l-am făcut împărțitor de Dumnezeu, iar el Mă vestește peste tot pentru cei Mă aud și-Mi deschid ca să cinez la ei masă de cuvânt și de înviere prin cuvânt. Așa cum omul de pe pământ grăiește peste oameni și se împarte ca să fie auzit peste tot de la locul de unde el grăiește sau se arată văzut grăind, o, tot așa și Eu, Domnul, grăiesc aici, în mijlocul unui popor sfințit, așezat de Mine înaintea Mea, și Mă împart în părți ca să fiu auzit și luat în casă de cei ce-Mi deschid ca să le dau. Mă strecor smerit și pe aceeași cale Mă vestesc, pe cale cu omul mergând, odată cu el călătorind și vestindu-Mi venirea, dar zgomotul de pe pământ e mare de tot, căci oastea lui satana e toată peste tot împrăștiată, pe toată fața pământului este ea și mănâncă toată frunza, tot rodul, căci este flămând după duhul omului satana și e nebun de flămând după om, iar Eu calc ușor, în șoaptă, pe aceleași urme, pe aceeași cale și strig ușor și-Mi semăn sămânța în mijlocul neghinei și o ud mereu, mereu, că vreau să crească ea și nu neghina, și vreau să biruiască ea rodul neghinei, căci neghina rodește odată cu rodul ei și focul cel mistuitor pentru ea, dar

O, poporul Meu, mare este frumusețea cerească, și vin la tine cu ea, tată! Frumoasă este taina lui Dumnezeu pe pământ cu omul, și se va lua vălul de pe ea înaintea tuturor oamenilor și se vor bucura sfinții și îngerii după atâta așteptare. O, cheamă-Mă cu dor, cheamă-Mă să vin cu toate câte am să Mă arăt și să vin, căci dorul sfinților Mei și așteptarea lor sunt mari acestea, mai mari decât acum două mii de ani când cei credincioși lui Dumnezeu așteptau cu fior și cu dor calea Mea de venire pe pământ și venirea Mea apoi, pe mama Mea Fecioara și pe Mine apoi prin ea.

Binecuvântată să-ți fie credința și așteptarea, măi poporul Meu, căci cei ce așteaptă se pregătesc mereu și Mă pregătesc pe Mine mereu așa cum M-au pregătit cei din neamul lui Matan până ce Eu am venit și M-am arătat pe pământ prin mama Mea Fecioara.

O, fericiți sunt cei fără de prihană și rodnici sunt, dar dacă omul nu gustă ca să vadă și să creadă, de unde să știe el aceasta? O, să-i ajutăm să vadă și să creadă, să-i ajutăm pe oameni, fiilor, căci dorul Meu de om M-a coborât pe pământ cuvânt la voi ca să Mă împărțiți, iar dorul vostru de Mine Mă ajută să-Mi fac lucrarea venirii Mele iarăși de la Tatăl la om acum, la sfârșit de timp, și este scrisă în Scripturi ca să fie această venire a Mea, iar cine citește, înțelege, și fericit va fi. Amin.

Vine Mesia și vă învață toate! Dați tuturora ceea ce aveți de la El, căci Duhul nu este cu măsură! Vine Mesia, vestiți-L și fiți vestitori, căci secerișul este mult, iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viața veșnică, ca să se bucure împreună și cel ce seamănă și cel ce seceră, căci în aceasta se adeverește cuvântul că unul este semănătorul și altul secerătorul, iar secerișul este mult și holdele s-au copt. Vine Mesia! O, vino, Doamne, și dă-le celor ce Te-au dorit și celor ce Te doresc, dă-le lor plata duhului mărturisirii numelui Tău! Vine Mesia! Iată cât vii de mult și de mare, o, Doamne! Să se trezească cei ce nu stau întru întâmpinarea Ta, o, Doamne! Vine Mesia! Ieșiți la fântână, căci El este lângă ea și vă așteaptă să Se împartă vouă și să ierte Domnul păcatele voastre! Amin.

— O, vin și iar vin, și vin cu sfinții Mei și cu mărturisitorii Mei, care s-au pus pe altar cu iubirea lor cea pentru Mine. Vine Mesia! Și iată-Mă cât vin! Cei de pe pământ s-au făcut iudei cu iubirea și cu credința și n-au vreme pentru lucrarea Mea cea de la Tatăl, cu care vin pe pământ mereu ca s-o săvârșesc, și te-am născut din ea pe tine, popor al nașterii de sus, acum, când Eu vin pe pământ ca să plinesc înaintea Tatălui Scriptura nașterii din nou a lumii, și grăiesc cu tine acestea toate ale Mele, căci vin la tine și te învăț toate, o, poporul Meu, așa cum Eu, Domnul, acum două mii de ani am lăsat scris că voi veni și că voi fi Învățătorul și toate îi voi învăța pe cei ce în duh și în adevăr Mă vor cunoaște și-Mi vor deschide ca să le dau lor, ca să cinez cu ei. Amin.

O, poporul Meu, credința are în puterea ei dorul în om, dorul de Dumnezeu. Așa au purtat în ei sfinții râuri de dor spre Mine și spre patria sfinților Mei, iar Eu, Domnul, așa M-am mărturisit pe pământ, prin sfinții Mei, prin cei credincioși și sfinți, pe care lumea nu i-a meritat. Eu însă vin cu venirea Mea de azi pe pământ și iau sfinții în coborârea Mea și tainic lucrăm această venire și cuvântul Meu și al sfinților Mei, iar inimile celor credincioși au de la Mine dorul de Dumnezeu în ele, puterea credinței lor, și așa cred ei venirea Mea de azi cuvânt pe pământ și a sfinților Mei, iar sfinții Mei mărturisesc pe Domnul Dumnezeul lor și se fac cuvânt și mărturisesc adeverirea Scripturii venirii Mele cu sfinții, căci toate cele despre Mine scrise în Scripturi s-au împlinit și se împlinesc, și le fac parte celor credincioși de aceste împliniri, și sfinții mărturisesc venirea Mea, venirea Mea cu ei. Amin.

Mi-e duhul rănit de dor după om și de aceea am venit acum două mii de ani și M-am făcut om și M-am dat spre cruce și spre moarte pentru dragostea Mea cea pentru om, o, și de aceea am venit și acum și tot vin cuvânt pe pământ și nu de altceva vin. Vin că este scris să vin și nu de altceva vin. O, vin și tot vin și multă necredință și răceală de suflet găsesc pe cale în oameni și Mă întorc în Tatăl suspinând și Mă mângâie Tatăl și-Mi șterge lăcrimioarele și-Mi spune cuvânt de mângâiere Tatăl Meu și-Mi spune așa:

— Puțin, puțin, și-i vei trage pe toți la Mine, o, Fiule scump, căci Tu așa ai spus, și ai pe pământ fii credincioși, care-Ți așează cuvântul în calea oamenilor, și va veni curând o zi când toți vor căuta acest mângâietor și vor alerga după el ca după mângâierea care le va lipsi la toți, și va fi scump în ziua aceea cuvântul Tău cu care umbli azi plin de dor suspinat după om. Puțin, puțin, Fiule scump al Meu, și răbdarea Noastră va mântui multe suflete dintre cei scriși în Cartea Vieții.

Le spun tuturor, le spun oamenilor să înțeleagă de la Mine, Tată ceresc, și să audă ei deslușirea numelui Tău Alfa și Omega.

O, Fiul Meu Iisus Hristos a venit atunci, la începutul trupului Său, și a venit acum, la sfârșitul lucrului Său, căci El este începutul și sfârșitul fiecărui lucru al Domnului pe pământ și în cer. Și-a început lucrarea trupului Său acum două mii de ani și vine acum să Și-o sfârșească, și așa lucrează Dumnezeu lucrul Său cel întreg întocmit. El, Fiul Meu, este Alfa și Omega, El, Cel ce a fost, Cel ce este și Cel ce vine, și întreit a lucrat și lucrează El lucrarea Sa, căci așa este la Dumnezeu, iar Eu Îl preaslăvesc pe El și pe Mine în El, și zic: Acesta este Fiul Meu și Cuvântul Meu. El este Alfa și Omega, El este Cel ce a fost, Cel ce este și Cel ce vine, și iată-L, vine, căci Duhul și mireasa zic: „Vino, Doamne!“, și de aceea El vine. Amin.

O, poporul Meu, Eu în mijlocul tău Îmi las cuvântul Meu cel din vremea aceasta, căci ți-am dat darul credinței, fiule. O, ce înseamnă omul căzut, tată? Vin să-l păstoresc pe om, și îl găsesc căzut. O, e căzut în necredință omul. Încă de acum două mii de ani am lăsat întrebare pentru vremea venirii Mele și am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». Dacă Eu n-aș pune în om credință, n-aș mai găsi în calea Mea credință pentru venirea Mea, și aș găsi numai cădere din credință și lepădare de credință aș găsi, iar lepădarea de credință este semnul cel de dinaintea venirii Mele, că este scris că nu va veni ziua Domnului până nu se va ivi în oameni acest duh rău, lepădarea de credință, în fel și chip lepădare, în fel și chip acest păcat, căci vai celui ce nu veghează ca să nu vină acest fur!

Mai înainte de zori vă așez înaintea Mea și Mă așez înaintea voastră ca să dați cuvântului Meu ființă în cartea sa cea de azi, că e sărbătoare de sfinți mari, fiilor copii. Sunteți firavi, iar lucrarea Mea cu voi e mare și grea, dar am de la Tatăl lucrarea venirii Mele s-o port cu voi. De fiecare dată când cobor cuvânt peste voi, Eu, Domnul, vă întăresc ca s-o puteți purta și așeza scrisă în carte, că mare mângâiere am că pot lucra cu voi venirea Mea cea de azi, grăirea Mea peste pământ acum, când nimeni nu mai trage cu Dumnezeu după tot adevărul, și mare bucurie poartă sfinții că am Eu calea sprijinită pe voi ca să vină ei cu Mine cuvânt pe pământ, că venirea Mea este cu sfinții, fiindcă Eu nu umblu și nu lucrez singur lucrarea Tatălui Meu, ci cu sfinții o lucrez, și-Mi sunt ei martori în tot lucrul Meu și-Mi sunt de ajutor, așa cum Tatăl a orânduit peste truda Mea și a Lui pentru salvarea omului pierdut din rai, căci tot omul a pierdut raiul după căderea lui Adam din rai și tot omul are de luptat să-l zidească iar, să-l ia în el, pentru ca să-l ia și raiul pe om în el, căci unul pe altul s-au pierdut, raiul pe om și omul raiul, și e de luptat pentru această casă dărâmată de om și e mult de luptat, dar Îmi stă împotrivă necredința omului, fiilor.

Acest cuvânt este Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și Se naște în ieslea Sa în mijlocul neamului român, așa cum este orânduit de la Dumnezeu pentru zilele cele de apoi ca să vină Domnul, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Amin.

S-au folosit de scaunul lor de domnie cei care M-au vrăjmășit de la nașterea Mea din mamă Fecioară și până la învierea Mea dintre cei morți, după ce ei M-au dat spre răstignire, și până la ziua Mea cea de apoi, când voi sta pe tron de slavă pentru cei credincioși și pentru cei necredincioși, precum și acum stau și cârmuiesc și împlinesc așa. O, Eu stau pe tron de cuvânt, și cuvântul ieșit din gura Mea este toiag de fier și păstoresc cu el pe cei credincioși și judec cu el pe cei necredincioși, și împlinesc ca și acum două mii de ani Scripturile venirii Mele de la Tatăl la om, și împărăția Mea nu va avea sfârșit, iar împărații pământului nu au nimic în împărăția Mea și nici Eu nu am în a lor.

Stau la masă de cuvânt în mijlocul tău, o, poporul Meu, și am pe apostolul Andrei și pe trâmbița Mea Verginica, amândoi lucrători prin cuvântul sărbătorii de trei zile între sfinții Mei, cu care Mă port între cer și pământ, căci Eu cu sfinții vin, fiindcă așa este scris, și nu singur vin. Se vor păcăli amar cei ce vor să arate oamenilor de pe pământ că Eu vin pe norii cerului, căci Eu nu vin așa cum dau ei să arate cu minciuna lor oamenilor, ci vin cu oștiri de sfinți și de îngeri și n-au ei ochi de văzut pe Dumnezeu întru a Sa venire, și văd ei ceea ce fac ei ca să vadă, nu ceea ce face Dumnezeu pentru cei ce văd de la Dumnezeu, iar pentru cei ce văd ca omul, vor vedea aceștia ziua mâniei Mele, a dezlănțuirii durerii Mele, strânsă de toți oamenii în inima Mea de la depărtarea lor de Mine, de la viața lor cea fără voia Mea cu ei pe pământ.

Eu vin pe pământ cuvânt pe vatra neamului român, și de peste cincizeci de ani grăiesc peste un popor, care a ascultat din gura Mea grăirea Mea din zilele acestea, și iată, am mlădițe binecuvântate de Dumnezeu ca să audă glasul Meu și să-l facă pe pământ carte, așa cum în toate vremile a lucrat Dumnezeu prin slugile Sale și S-a făcut carte pe pământ și S-a dat oamenilor cuvânt.

Dar ce face cuvântul Meu și de ce se varsă el din gura Mea pe pământ? El zidește biserica Mea, căci scris este: «Venind în lume, în lume era, și lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut, și întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit, iar câți L-au primit, le-a dat puterea ca să fie fii ai lui Dumnezeu, adică celor ce cred în numele Lui», și aceasta mărturisește Ioan, ucenicul Meu, care a văzut mărirea Mea, mărire ca a Unuia născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. Amin.

Dar ce face cuvântul Meu și de ce vine el pe pământ? El zidește omul dacă omul primește să fie zidit, să fie născut din Duhul, căci Duhul lui Dumnezeu este cuvântul Meu.

O, ce puțin, ce puțin se citește astăzi cuvântul Scripturii, o, ce puțin, o, și ce măreț este el și ce viu grăitor ca să-l poată pătrunde pe cel ce se lasă născut din cer! Este scris în Scripturi că la venirea Mea iarăși pentru vii și pentru morți cu judecata, numele Meu va fi Cuvântul lui Dumnezeu, iar sfinții și îngerii vor fi soții Mei întru venirea Mea. O, tot așa de smerit, tot ca acum două mii de ani lucrez și azi, și lucrez prin cuvânt, Eu și sfinții Mei, Eu și îngerii Mei. Zadarnic Mă așteaptă altfel cei ce măcar nici nu se pregătesc pentru ziua slavei Mele, că Eu vin așa cum am spus că voi veni, căci am spus prin Scripturi: «Cel ce crede în Mine voi veni la el și-Mi voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui», și aceasta face cuvântul Meu când el vine pe pământ, și am fii credincioși, și iată-i, Mi-am făcut casă la ei și cinez cu ei și Mă las cuvânt pe masa lor și Mă arăt lor, iar ei Mă arată oamenilor cuvânt, iar cei ce cred în Mine prin ei, se fac și ei asemenea lor, a celor ce Mă împart cuvânt de facere a omului, ca să creadă omul și ca să se facă biserică a Mea cel ce Mă primește să-l fac al Meu, locaș al Meu pe pământ.

— O, mamă, așa cum prin harul Meu și prin mâna slujitorului Meu cel credincios Mă fac trupul și sângele Meu pentru hrana celor ce-Mi slujesc venirea, tot așa, aici, în mijlocul poporului Meu, o, tot așa, prin harul Meu și prin glasul slujitorului Meu, care rostește înaintea Mea cuvânt pentru facerea cuvântului Meu, Mă fac cuvânt, mamă, și Mă așez în carte și Mă dau poporului, și Mă dau oamenilor, mamă, prin cuvântul cel lucrător pentru facerea cuvântului și prin mânuțe lucrătoare pentru înființarea în carte a Mea cuvânt, mamă.