Tatăl Mă trimite mereu să grăiesc aici, la voi, și să petrec cu sfinții și cu voi, cei tocmiți de Tatăl prin Mine și pentru Mine ca să-Mi fiți ucenici mărturisitori ai venirii Mele cuvânt pe pământ, iar cetatea aceasta în care vă am pe voi familie a Mea are nume mare și se cheamă ea Acasă, căci aici este și lucrează Dumnezeu, aici Își desăvârșesc Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt lucrarea nașterii din nou a lumii, aici Și-a așezat Domnul tronul cuvântului, scaunul judecății făpturii, aici este casa și ograda în care fiii vin în sărbători la Tatăl, la părinți și petrec cu ei bucurându-i și bucurându-se, alinându-și dorul de părinți și de casă, de petrecere sfântă, fiilor.

O, fiilor, o, fiilor scumpi, o, cine sunteți voi, cei scumpi, cei cu care Dumnezeu grăiește ca să dați oamenilor grăirea Lui? Întreb nu ca să vă întreb pe voi și să-Mi răspundeți. Întreb ca să răspund tot Eu și ca să vă spun, și să le spun și celor ce aud de la voi pe Domnul, să le spun la toți că voi sunteți cei ce ați crezut cuvântului Meu, care vine cu norii, că vine Domnul pe nori de cuvânt deasupra cetății Mele cu voi ca să-I fie pusă în carte grăirea Lui peste pământ, iar voi sunteți cei ce credeți că Eu sunt Cel ce vin și grăiesc, pentru că Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. Eu sunt Cel ce am grăit cu Moise pe munte pentru Israel, și tot Eu sunt Cel ce grăiesc azi cu voi de pe munți de cuvânt, sub care vor da să se adăpostească în vremurile de strâmtorare care vin mulți de pe pământ, care se vor teme mult de măreția Domnului și de zilele slavei Lui, cu Duhul Sfânt și cu foc lucrând Domnul pentru înnoirea lumii, precum este scris.

Voi sunteți cei cu care Eu grăiesc în zilele acestea pe pământ, fiilor, căci voi v-ați lăsat pețiți de Mine precum mama Mea Fecioara când a venit la ea arhanghel binevestitor de Dumnezeu și a pețit-o pe ea Domnului mamă și mireasă și casă și cale și mers al Meu între cer și pământ, și apoi între oameni trup și cuvânt, după orânduiala Tatălui Dumnezeu pentru toate lucrările Lui între facerea cea dintâi și până iarăși facerea cea nouă, nașterea din nou a lumii, precum este scris să fie, precum Tatăl a hotărât, măi fiilor.

O, pace vouă, iar și iar pace vouă! Ați sosit la izvor, și cuvântul Meu se dă vouă, căci voi veniți și Mă așteptați să vă grăiesc. O, iată popor care-Mi așteaptă venirea! M-am întrebat când M-am suit la Tatăl după învierea Mea și am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». Iată, venirea Mea e măreață și se împlinește ea și a găsit pentru ea credință pe pământ.

O, fiilor, vă mulțumesc vouă că auzind de venirea Mea ați crezut în ea și ați venit la ea. Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin, Eu sunt Cel ce grăiesc vouă. Am venit în acest timp că era scris să vin, fiilor. Vă mulțumesc că Mi-ați dăruit prilej să grăiesc peste pământ și să-Mi fac cunoscută grăirea cu care Tatăl M-a trimis.

E mare de cuvânt peste pământ cuvântul gurii Mele, și iată locul de unde el izvorăște, iar voi ați auzit și ați crezut și ați înțeles, fiilor, și v-ați făcut bucuria Mea din vremea aceasta și se bucură oștirile cerești că a găsit Domnul credință pe pământ ca să vină și să grăiască și să se audă grăirea Sa, din care se hrănesc mult, mult cei din morminte, precum este scris, o, și vine în curând pentru ei ziua cea mare, căci se va auzi în lung și în lat mărturia lor, glasul Meu cel de azi pentru cei vii și pentru cei ce dorm cu trupul în pământ, așteptând ziua să se ridice cu trup nou și să mărturisească pe Cel ce îi înviază la cuvântul Său peste pământ. Cu praznic de botez sunt și pentru ei în ziua aceasta, căci când sunt ei pomeniți prin grăirea Mea, e gata și sosirea lor acolo unde Eu sunt cu ai Mei, cu glasul Meu de peste ei.

Îl caută omul pe Domnul printre mormane de morți, dar în cer nu-L mai caută și nu-L mai așteaptă să vină.

Sunt Domnul Iisus Hristos și sunt învăluit în cuvânt și curge cuvântul Meu peste pământ, că a venit vremea să vin cu sfinții sub numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris, și aud din morminte cei morți și tresaltă când văd ei că se apropie mângâierea lor, învierea lor, și vor mărturisi ei venirea Mea cuvânt pe pământ și vor auzi cei vii cu trupul mărturisirea lor și vor vedea această Scriptură împlinită și vor plânge cu șiroaie de lacrimi, ca unii care s-au jucat pe pământ de-a voia lui satana, dând de la ei voia lui Dumnezeu pentru voia lui satana. O, și cum să nu plângă dacă Eu vin și-Mi scutur cuvântul ca să audă ei și să caute la Mine, dar satana le arată lor toate câte îi desfată pe pământ și le ia ochii și le ia inima și voința și îi ajută mereu pentru voile lui, de vreme ce pe toate le scoate în față ca să înșele pe toți oamenii și să le strivească de tot frica de Dumnezeu și să-și piardă mintea toți, iar cuvântul Meu rămâne plânsul dintre cer și pământ, și numai cei ce dorm în morminte mai tresaltă la glasul Meu, care străbate văzduhul și adâncul și merge ca fulgerul de pe cer și merge și strigă și cheamă și așteaptă după om, și tot și toate așteaptă după om, iar Eu, Domnul, îl găsesc pe om în păcat și cu lucrarea păcatului peste el mereu, mereu.

O, cum să nu vin, cum să nu vin pe pământ cuvânt când sunt atât de așteptat să vin, să cobor venind și cuvântând? Venirea Mea este însoțită de sfinții Mei mărturisitori și pătimitori pentru numele Meu. Eu, Domnul, vin pentru cei de jos și pentru cei de sus, căci cei de sus așteaptă venirea Mea, căci cu ea vin și ei, iar Eu cu sfinții Mă port, și niciodată singur, o, niciodată, și am oștiri cerești, oștiri îngerești în suita Mea de venire, și se tem cu vaiete de groază puterile întunericului când văd oștirea cerească purtându-se cu alai de biruință și înspăimântând pe vrăjmașii Mei și ai omului, căci omul a căzut din ascultare de Dumnezeu în rai și a fost așezat apoi pe câmp de bătaie ca să înțeleagă ce a făcut și ce a pierdut neascultând de Făcătorul lui, și de atunci satana, cel ce l-a înșelat pe om în rai, s-a făcut vrăjmașul pașilor omului și al sufletului lui, ca nu cumva să-i scape din mână omul cel prin care el a fost aruncat dintre cetele îngerilor lui Dumnezeu cu ceata lui cu tot.

S-a înarmat cu multul apoi satana și stă tot timpul pe cale, ca nu cumva să-l scape pe om spre locul grădinii din care a căzut pe pământ. S-a împărțit peste tot armata dușmană pe Dumnezeu și pe om și-și face slugi dintre oameni, căci cei ce nu iubesc suferința cea pentru neascultătorii de Dumnezeu nu se dau de partea salvării prin suferință, ci rămân ei de partea închipuitei vremelnică salvare, căci omul nu înțelege taina veșniciei, iar cugetul lui stă departe de grădina de rai și îl înșeală pe el cu cele vremelnice, de atunci și până azi îl înșeală, dar și Eu lucrez și-i stric bucuria aceasta vremelnică, și de două mii de ani lucrez peste mulți învierea din păcat și mulți înțeleg apoi viclenia lui satana și se ridică deasupra lui și îl biruiesc, iar cei biruitori vin la Domnul, vin pe aripi de îngeri purtați și trec printre cetele vrăjmașului viclean și sunt aduși înaintea Mea și sunt înveșmântați în cămășuțe de in și sunt ei apoi parte din oștirile de sfinți biruitori pentru Dumnezeu. Și iată, nu numai pentru cei de pe pământ luptători pentru Domnul sau neluptători, ci și pentru cei din cer în oștiri așezați biruitorii satanei, o, și pentru ei vin, căci scris este să vină Domnul cu sfinții, iar venirea Lui cu ei îi face părtași slavei Domnului și luminii, căci Domnul este lumina lumii și ei văd această minune și o mărturisesc dacă fac parte din ea, dacă au luptat pe pământ și au biruit pentru ea.

O, cum să nu vin pe pământ cu slavă de cuvânt, dacă este scris să vin așa? Și cum să nu vin cu voi, sfinți iubiți ai Mei, dacă voi pe pământ nu v-ați temut de stăpânitorul întunericului și ați călcat peste temeri și v-ați îmbrăcat în putere, în Hristos, iubiții Mei, fiii Mei? Iată împărăția cu care Ne purtăm și pentru care ați ales! Mergem cu ea purtați pe cai albi, precum este scris de venirea Mea cu sfinții, și toți suntem înveșmântați în cămășuțe de in alb și împlinim Scripturile de sfârșit de timp. Se întreabă cei de pe pământ despre Noi și despre cămășuțele de in alb, ca și de caii albi, care Ne poartă în văzduh cu slavă cerească, și pe care omul n-o poate arăta nici în filme așa cum este ea, că nu poate omul să facă ce face Dumnezeu nici când crede el că poate și că face atunci când duhul întunericului și stăpânitorul lui îi fac vise omului că poate și că știe și că face. Omul are pământul sub picioare, iar Noi avem cerul și nori de slavă cerească sub pași, și așa coborâm și venim, căci așa este scris

O, câtă aplecare îi trebuie omului ca să fie el ca Dumnezeu apoi și ca să-L vadă și să-L audă pe Domnul, pe Cel ce a făcut cerul și pământul! O, cât de lipsit de har este omul! I-aș da har mult să aibă și să poată să se facă Dumnezeu prin har, dar nu caută omul aceasta. Nu mai găsesc un Moise, un Ilie, un Saul, ca să-l fac apostol și să merg cu el în călătorie între pământ și cer și să-i arăt facerea cea văzută și cea nevăzută și vremea toată a lui Dumnezeu în timpul omului. Mi-e tare dor să Mă arăt și să petrec în slavă înaintea omului și să nu mai stau pitit de ochii lui, dar Mă desparte de el păcatul lui, semeția lui de om. Stau răbdător și aștept să poată omul ca Dumnezeu, să-l pot schimba prin har, să vină vremea aceasta Mi-e dor.

Venirea Mea cu sfinții și lucrul Meu cu ei pe pământ, este proorocită să se împlinească această venire, și scrie în Scripturi despre ea, iar Scripturile se împlinesc, le împlinesc Eu, Domnul, căci sunt ascultător de Scripturi și nu las nimic neîmplinit din cele ce sunt scrise să se împlinească și din cele ce se va prooroci să vină și să fie împlinite, căci darul proorociei nu s-a luat de pe pământ după așezarea Mea de-a dreapta Tatălui când am sfârșit lucrul Meu cel văzut pe pământ, ci, din contra, s-a întărit pe pământ duhul proorociei prin cei sfinți ai bisericii Mele din neam în neam, căci Eu am spus ucenicilor Mei: «Cereți, și vi se va da!», și am spus: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului», iar apostolii Mei au lăsat cuvânt pe pământ și ei și au spus pentru urmașii lor: «Râvniți după daruri duhovnicești, dar mai ales să proorociți râvniți».

O, pace ție, popor al cuvântului Meu! E zi de sărbătoare de sfinți, și Eu vin cu sfinții cuvânt pe pământ, căci de la început și până la sfârșit Eu am fost și sunt Cuvântul, și toate prin cuvânt s-au împlinit și se împlinesc.

Venirea Mea cu sfinții este vestită prin prooroci să se împlinească ea, și toate cele scrise în Scripturi s-au împlinit și se împlinesc, iar Cel ce împlinește sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, Eu, și cei în care Tatăl Meu Savaot pune credință și credincioșie pentru venirea Mea, pentru împlinirea a tot ce se împlinește prin Mine.

O, cum să-i învăț Eu din cer pe cei care zic că așteaptă venirea Mea, și o tot depărtează pe ea ca să nu-i mai vadă nimeni împlinirea, ca să nu mai nădăjduiască nimeni venirea Mea, chiar dacă mulți spun că ea este așteptată să vină?

O, e zi de sărbătoare în ziua aceasta, și Eu stau la masă de cuvânt și Mi-l așez în carte spre mărturie că vin și că-Mi împlinesc venirea. Mă așez în sfat de cuvânt cu tine, popor al cuvântului Meu, și pun în cartea Mea cu tine grăirea Mea și a sfinților Mei, ca să ia din cartea aceasta cei ce-Mi înțeleg și-Mi cred venirea Mea cea de azi, după ce s-au scurs două mii de ani de când am venit între oameni pe pământ și M-am așezat apoi lângă Tatăl, de unde am coborât când M-am născut Prunc din Fecioară mamă și am crescut ca și omul și am stat cu oamenii treizeci și trei de ani ca să Mă dovedesc Eu Însumi că sunt Fiul Tatălui, că sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, și M-am dovedit că sunt, și a rămas mărturie pe pământ Fiul lui Dumnezeu, dar am spus atunci despre venirea Mea iarăși și am spus pentru ea: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?».

O, vă spun vouă, oameni de pe pământ, care spuneți cu gura voastră că va veni Domnul și că-I așteptați venirea, vă spun vouă, nu mai așteptați, o, nu mai așteptați cum știți voi să așteptați și să spuneți că așteptați. Eu nici n-am plecat, ci doar Mi-am așezat în taină ființa, în nor de taină, și le-am spus ucenicilor și la toți care vor fi ca ei: «Sunt cu voi până la sfârșit». Iar dacă veți spune că este scris în Scripturi că va veni Fiul Omului, Eu, Fiul Omului, Eu vă spun: Am venit. Și dacă am venit grăiesc și dovedesc că am venit, precum este scris, dar credință pe pământ găsesc numai unde Eu pun ca să găsesc, căci omul credință pentru venirea Mea nu are, și se vede că nu are și că nici nu caută să aibă, chiar dacă Eu, Domnul, caut la inima omului și tot caut să pun credință în om și să găsesc ce pun, de vreme ce Eu vin cuvânt pe pământ și grăiesc cu omul ca să-i ajut credința, dar iată, omul nici în Scripturi nu știe să citească. O, cum să știe dacă nimeni nu-l învață ca la școală pe om ca să știe el apoi carte, cartea lui Dumnezeu s-o știe omul?

O, cum să-i ies omului în cale ca să-l strig dacă nu vin cuvânt în calea lui? Se întreabă mulți: ce este acest cuvânt și cum vine el pe pământ ca să fie știut că vine? O, a rămas mărturie peste timp și credință prin ea când Eu, Domnul, am grăit de deasupra și din părți, din nor luminat am grăit lui Saul, care mergea spre Damasc ca să-Mi prigonească biserica, și din râvna lui pentru lege făcea el aceasta, și mai ales din neștiință, precum este scris în Evanghelia lui apoi, și M-am lăsat în nor de lumină lângă el și l-am întrebat cu glas răsunător și i-am spus: «De ce Mă prigonești? Eu sunt Hristos, și pe Mine Mă prigonești prin ceea ce faci». «O, Doamne, ce să fac acum?», și i-am spus lui din mijlocul luminii orbitoare ce are de făcut, și i-am spus în clipa aceea și proorocului Anania ce să facă pentru Saul, pe care-l trimit la el, o, și așa lucrez Eu și azi, din nor lucrez cu cuvânt peste cei de pe pământ, cărora le grăiesc, și așa să creadă cei ce cred, căci grăirea Mea cu Saul o crede tot neamul creștinesc de după aceea, și așa trebuie să creadă cei de azi grăirea Mea de peste cei cărora Mă descopăr în acest cuvânt, și iată, așa lucrez de-Mi scriu cuvântul pe pământ, după ce Eu fac înaintea Mea urechi de auzit și-Mi trimit cuvântul peste tot.

Vine Domnul cuvânt pe pământ, și această venire este împlinirea Scripturilor care au vestit că viii și morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și iată, împlinesc venind cu sfinții, toți îmbrăcați în cămășuțe de in, călare pe cai albi, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris.

Așa vin Eu pe pământ cuvânt când vin și cobor aici, la izvorul Meu de cuvânt, unde străjerii cetății Mă scriu în carte și Mă împart peste pământ. O, așa intru Eu, Domnul, în micul Meu Ierusalim de azi, cu care Mi-am început propovăduirea peste noroade, strigătul Meu după cei ce dau să Mă audă și să-Mi iasă în cale ca să le dau viață, căci Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, nu altceva sunt acestea.

O, intru cuvânt în Ierusalimul Meu român și-Mi țin calea cei care știu că vin cuvânt pe pământ, mai ales în sărbători creștinești, când Eu, Domnul, preotul lui Dumnezeu, Mă fac Învățător celor ce Mă așteaptă când vin, și sunt mulți, mulți. Împart merinde din cer, împart prin cuvânt, împart pentru cei credincioși, care-Mi ies în cale ca să le dau. Cei necredincioși nu ies, nu Mă vor, dar dacă aș lucra minuni sub ochii lor ar ieși să-L vadă pe Cel ce face minuni, așa cum au ieșit cei din Ierusalim și străinii care se găseau atunci în oraș și Mi-au strigat „Osana!” pentru că îl strigasem atunci pe Lazăr din mormânt și a înviat Lazăr la cuvântul Meu rostit pentru învierea lui, iar mulțimea care a auzit că intru în oraș s-a adunat și M-a binecuvântat, și era scris în prooroci să se împlinească slava Mea în vremea aceea a Mea cu trupul pe pământ.

O, cum se mai încumetă să nu creadă cei ce nu cred? O, au altceva de făcut aceștia, și de aceea nu se opresc din ale lor ca să creadă de la Dumnezeu. Se simt mari oamenii care se știu mari peste oameni, și nu se mai pot apleca nici lui Dumnezeu. Eu însă Mă aplec până la ei și le spun că nu sunt mari, și că sunt dintre cei ce mor ca niște căpetenii, și că mor și cei ce se sprijinesc pe ei cu nădejdea lor, și le spun la toți că Eu sunt Cel ce dau viață și că sunt viu în vecii vecilor și grăiesc din cer peste pământ cuvântul vieții veșnice, căci de pe tărâmul veșniciei grăiesc.

Mă așez în cartea Mea cea de azi cuvânt învățător peste cei ce iau de la Domnul pentru ei cârmuire și povață de mers pe cale cu Mine, pe cale spre Mine, și pe care și Eu, Domnul, și Eu merg spre ei, și cu ei apoi pe calea Mea spre oameni, și ce frumos este să înțeleagă tot omul venirea Mea de azi așa cum vin, căci și pe pământ când vor cei mari de la cârmă să ducă spre oameni cuvintele lor ca să fie împlinite, tot așa și ei lucrează, și au între ei și oameni, au pe cei ce duc până la oameni pe cele ce trebuiesc împlinite după întocmirea sfatului cel de sus de la cârma cetății, iar cei care nu împlinesc sunt vădiți și sunt întrebați și sunt cercetați pentru neascultarea lor.

O, mama Mea, suntem sărbătoriți odată cu acest praznic sfânt! Fiorul nopții nașterii Mele pe pământ nu-l mai simt ca în cer nici măcar creștinii, că odată cu vestea bucuriei că S-a născut Domnul pe pământ, așa cum îngerii i-au vestit atunci pe păstorii de la oi, o, a venit apoi și durerea, a venit și prigonirea, a venit și lucrarea urii în oamenii plăcerilor pământești, care se dărâmă unii pe alții pentru plăcerile lor, după cum este lucrarea lor cea rea, și iată câtă încercare a venit asupra nașterii Mele între oameni pe pământ.

Dar azi, mama Mea, aducem hrană de sus pentru primitorii de Dumnezeu din vremea aceasta și stăm la masă de cuvânt, ca să aibă pe Dumnezeu pe masă acești copii minunați prin credința lor, iar tu din dreapta Mea lasă acum grăirea ta și dă-le lor, o, mama Mea. Amin.

— O, scump Copilul meu Iisus, Te-am primit de la Tatăl acum două mii de ani Prunc micuț, după ce Te-am purtat în pântece ca să Te naști ca omul, Doamne. Te-am luat în brațe și Te-am strâns la piept, Doamne copil, iar umilința mea de atunci a fost primirea mea, că Te-am primit și Te-am născut pe pământ, după ce Tu erai născut din Tatăl dincolo de vecii, că ești fără de început ca și Tatăl, Doamne, căci atât de mare este Dumnezeu, Cel neîncăput de timp și de loc mai înainte de a se ivi cerul și pământul, Doamne.

Îmi amintesc acum cu durere dulce de îngrijorarea care-Ți apăsa iubirea și pacea atunci când Te-ai despărțit de pământ și Te-ai așezat iarăși la locul Tău de lângă Tatăl până iarăși va fi să vii, și ai spus atunci îngrijorat: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». O, atât cât ai găsit la nașterea Ta, când totul era strâmt pentru venirea Ta, tot atât ai găsit, Doamne, și acum. Ca și atunci a pregătit Tatăl credință și a pus-o în cei ce acum Te primesc și Te cheamă să vii, așa cum ai spus Tu îngrijorat și întrebător despre venirea Ta iar, dar ai spus că vei veni, și de aceea vii, și iată, împlinești.

Îngrijorați suntem noi, cei din cer, pentru lucrul nostru pe pământ, Doamne, că nu este credință pe pământ pentru lucrul nostru cel sfânt, și chiar dacă omul mai tresaltă la vestea lui Dumnezeu, o, nu poate, bietul de el, nu poate să uite de sine și să poată cu Dumnezeu după voia cea de sus, și mai ales în acest timp, când Tu sosești tot mai mult pe pământ cuvânt la cei credincioși, care stau înaintea Ta când vii.

Să ne mângâiem, o, să ne mângâiem că avem loc primitor și familie de fii credincioși, Dumnezeule copil, dar îngrijorarea ne este mare, căci sunt mulți creștini și mulți oameni pe pământ care-și văd de ale lor chiar și când Te-ar vrea lor de folos, dar numai ca să le dai și să le aduci împliniri dorite de ei pentru statul lor pe pământ, iar când să le ceri inima sălaș Ție, o, nu mai găsești primire, Doamne, ca și acum două mii de ani nu găsești.

Se rușinau cei mari din vremea aceea, care Te-ar fi primit între ei când vedeau cât de măreț ești cu lucrarea, cât de mare, Doamne, prin câte puteri lucrai pe pământ peste oameni îndurerați cu viața, și se rușinau cei mari cu umilința Ta, care Te apleca spre tot omul mic și necăjit și lovit la suflet și la trup. O, și cât au de pierdut cei mari prin mărirea lor pământească, Doamne, că nu rămân ei cu ea, și cu nimic nu rămân, dar duhul deșertăciunii a toate nu-l slobozește cu una, cu două pe om, și n-avem primire la oameni și părtășie cu ei, o, Doamne.

O, ne uităm pe pământ ce puhoi de lume peste lume merge și se roagă la locuri sfinte și așteaptă de la Dumnezeu ajutor, și duc bani și daruri pe la biserici și pe la slujitorii de altare, căutând spre Dumnezeu, zic ei, dar dacă ar fi să li se ceară și lor trăire cerească și plăcută Ție, n-ar mai fi atâtea cărări pline de lume căutătoare după ajutor din cer, o, n-ar mai fi, căci omul nu se leapădă de sine ca să poată cu Tine și să ai Tu ucenici asemenea Ție în iubire și în jertfă, Doamne.

Grăim cuvinte sfinte la masa noastră de pe pământ și împărțim peste tot povață sfântă prin cei ce ne împart și ne pun în fața oamenilor, ca să se gătească venirea Ta dacă ar fi să se găsească și credință pentru ea. O, așteptăm cu hrană de sus în brațe în fața sufletelor încuiate pentru noi, și nu putem călători cu omul care nu ne deschide, iar noi rămânem afară neprimiți, Doamne. Ne-am făcut han sfânt pe pământ ca să putem veni cu Tine când Tu vii cu cei din cer în călătoria Ta, și suntem primiți cu credință și suntem și vestiți de pe pământ de cei vestitori, dar tot pribegi suntem dacă nu suntem primiți de oameni când venim. O, așa a fost și acum două mii de ani, iar Tu ești Dumnezeul răbdării și al așteptării și al iubirii fără de margini, fără de sfârșit, așa cum fără de sfârșit este Dumnezeu, și fi-va să vină vremea când Tu vei schimba inima din pieptul fiecărui om și Te vei face cunoscut pe pământ cu venirea Ta cea de azi, pe care încă o vestești între oameni, că Tu mai întâi aduci cuvântul, și numai apoi împlinirea lui, ca să creadă omul pe Cel ce spune din vreme când vede el împlinirea celor rostite din cer.

O, copii ai poporului de azi ai Cuvântului Hristos, sunteți pe vârf de munte înalt, căci slava lui Dumnezeu-Cuvântul s-a făcut munte de cuvânt pe pământ, și pe munte stați, iar Domnul cu voi pe muntele Său Își arată fața prin cuvânt, și mulți privesc și vor privi și se vor îndrepta spre muntele Domnului, dacă vor iubi scăparea lor.

Merge omenirea cea multă pe la locașuri de sfinți și de trupuri de sfinți, dar la Domnul nu merge, căci Domnul este în cer, zic ei, și iată-L pe pământ poposind și chemând și lucrând cuvântul mântuirii și al sfințirii omului, și nu vin mulțimile la Domnul, o, nu vin, iar Fiul meu S-a îngrijorat încă de acum două mii de ani și a spus întrebător: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?».

O, copii credincioși, păstrați-vă iesle a Fiului meu Hristos, iar eu vă voi fi mult recunoscătoare în toată vremea. Domnul vă ocrotește de mulțimi venite peste voi, căci voi sunteți plăpânzi, și nu știu oamenii să se poarte în fața unei așa minuni, și de aceea ocrotește Domnul de duhul lumii acest loc minunat. Mai mult decât orice ocrotesc eu din partea Domnului acest oraș, în care voi stați străjeri peste cetatea Domnului, iar pentru acest oraș al Fiului meu ocrotesc cu puteri cerești toată țara românilor. Înăuntru și în tot jurul ei stau cu cete de sfinți și ocrotim și depărtăm primejdiile toate, căci Domnul vă are pe voi locaș de venire pe acest meleag sfânt și sunteți sămânța cea nouă a bisericii Lui, că biserica stă departe de slava Domnului cu toți slujitorii ei, care nu-L iubesc pe Domnul cu viața și cu credința lor, căci sămânța s-a stricat și nu mai este, că prea s-a botezat în duhul lumii biserica, cea care ar fi fost să fie mireasa Fiului meu.

Pribegi am fost acum două mii de ani, când mai-marii din dreptul Domnului nu ne-au primit în casa lor. Pribegi și azi suntem, căci casa Domnului nu ne cunoaște, nu ne voiește, nu are credință, și nu în zadar a plâns Fiul meu atunci pentru necredința de pe pământ la sfârșit de timp.

O, luați din pilda vieții mele pentru credință și pentru trăire și pentru lucrare și pentru zidirea Domnului în voi, că viața mea a fost învățătoare pentru viața fiecărui creștin care vrea să primească și să iubească pe Domnul cu toată ființa sa. Eu, maica Domnului, vă chem la iubire de Dumnezeu, la dragoste pentru Fiul meu Hristos, că e mult pe pământ neamul creștinesc, dar îi trebuie iubire, iar eu te strig, popor creștin, de peste tot te strig să mă auzi. Vine Domnul! Auzi tu venirea Lui? O, cine să-L aștepte cu venirea Sa, dacă nu neamul care poartă numele Lui, numele de creștin după numele Fiului meu Hristos?

O, Fiule Doamne, ce de sobor de sfinți și de îngeri! E ziua mea de sobor între sfinți pentru nașterea Ta pe pământ, iar eu Îți sunt mamă și Te vestesc cu iarăși venirea Ta, și oamenii toți au uitat că Tu ai spus că iarăși vei veni, și Te-ai îngrijorat întrebător dacă vei mai găsi credință pe pământ în oameni pentru această împlinire de cuvânt rostit atunci. O, cei ce iubesc sfințenia Te așteaptă, Doamne, și rabdă cu Tine cei credincioși.

O, pace Ție în ziua mea de sobor între sfinți, Doamne copil al meu! Și pace vouă, fii ai venirii Domnului acum, la sfârșit de timp! O, fiilor, coborâți cerurile și așezați pe pământ pe Domnul cu toată venirea Sa cea de azi. Binecuvântată să fie totdeauna lucrarea voastră cu Hristos.

O, fiți cuminți, fiilor. Așa cum sunteți voi, Eu vă iubesc cu fără de margini iubire, căci voi sunteți cei credincioși, prin care Eu, Domnul, am putut să-Mi fac vestea venirii Mele și să vin, și iată, vin, împlinind Scripturile venirii Mele, și vă rog, vă rog cu tot dorul, citiți Scripturile, fiilor, o, citiți-le mereu, căci din ele cobor, că ele M-au vestit, prin proorociile din ele M-au vestit, și nimeni nu-Mi poate alunga de pe pământ venirea Mea dacă ea a fost scrisă în Scripturi să vină și să se împlinească pe pământ, să vină pe pământ Domnul, să vină Domnul iar, o, fiilor. Amin, amin, amin.

O, am deschis, mamă, porțile ca să intre la Noi în grădină cei plecați cu pasul spre izvor și să le dăm cuvinte cerești, povețe de viață în sfințenie, că fără de sfințenie nu poate omul să fie cu Noi și să rămână cu Noi până la sfârșit, și pe vecii apoi, și ca să fie omul pe vecii, nu numai vremelnic, mamă. Iată, pas cu pas grăim și așternem cuvânt pentru tot lucrul zilei de praznic pentru tine, mama Mea, și punem pe masă povețe și multă deslușire de taine, că are omul de învățat dacă voiește să fie învățat din cer, dacă iubește cuvântul Meu care înviază morții, căci morții Mă aud și înviază, și mare credință trebuie pentru această taină, căci dacă la cuvântul preotului slujitor la altar, Eu, Domnul, Mă fac pâine și vin și Mă dau omului credincios spre hrană și spre viață din cer, o, tot așa se face și omul la cuvântul Meu om viu din pământul din care se scoală. Iată, Eu, Dumnezeu fiind, ascult de om, de cel ce face prin cuvânt pe Domnul pâine și vin, dar tu, omule, de ce nu te faci Dumnezeu la cuvântul Meu de peste tine ca să fii cel viu în vecii vecilor?

În zi măreață de praznic de Duh Sfânt, pace vouă vă spun! Acoperământul de deasupra ne primește și masa este pusă, și nu numai cu pâine ne vom hrăni, căci Duhul Sfânt Mângâietorul Se face hrană dulce pentru voi, și pentru Noi, cei din cer, și Se face iubire de sus peste voi și peste Noi, că suntem la masă toți, iar la masa cea de azi sunt cu noi cete, cete cei ce au adormit până azi, și care au trecut de la moarte la viață și sunt fiii vieții, iar voi le-ați făcut pomenirea, voi, cei de la izvor, care strigați ziua și noaptea la Dumnezeu pentru voi și pentru cei ce au trecut de la voi la Noi, și avem zile de întâlnire aici, căci glasul Meu face această minune, iar aripile puterilor cerești împlinesc voia Mea și a voastră pentru cei din cer, pentru cei înviați de pe pământ, și tainică foarte este lucrarea învierii pe pământ și în cer pentru cei de care Domnul Se îndură după mare mila Sa.

Eu, Domnul, Același sunt azi, ca și atunci când umblam pe pământ și-Mi vesteam dumnezeirea și lucrul ei, pentru care am venit din cer pe pământ. Iată, așa și azi lucrez, și călătoresc între cer și pământ cu cei ce M-au crezut și M-au iubit atunci, și cărora Eu le sunt recunoscător prin venirea Mea cu ei pe pământ, de unde toți așteptăm să vină vremea când slava Mea se va descoperi în toată înfățișarea ei cea tainică acum, și plină de dorul descoperirii ei la vedere. Cei ce se iubesc dar îi despart depărtarea, ei se hrănesc unii pe alții cu grăire scrisă și așteaptă revederea, întâlnirea și petrecerea laolaltă apoi. O, așa și Noi, cei din cer, așteptăm cu dor după ceea ce iubim, după cei ce-i iubim, așteptăm să se sfârșească despărțirea, dar până atunci ne scriem unii altora dorul și cuvântul inimii și lucrăm tainic pentru ziua bucuriei ce va să fie.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, și am trimis pe îngerul Meu acum două mii de ani ca să mărturisească aceasta bisericilor. Eu, Cel ce mărturisesc aceasta, zic: «Vin curând, căci mărturia Mea este duhul proorociei», precum este scris.

«Vin curând!», așa am spus atunci, de lângă Tatăl am spus, iar mărturia Mea este duhul proorociei, duhul adevărului, și am spus aceasta după ce M-am înălțat de lângă ucenici lângă Tatăl, căci am trimis pe îngerul Meu pe pământ și a slujit el aceasta împreună cu ucenicul Meu, cu Ioan, care avea mărturia Mea, mărturia lui Iisus, duhul proorociei, iar cei ce au mărturia Mea sunt împreună slujitori cu îngerii în numele Meu, în cuvântul Meu, precum este scris, și am spus atunci și am scris: «Vin curând!».

Aceasta este lucrarea pe care o împlinesc în zilele acestea pe vatra neamului român. Vin și iar vin, vin cuvânt pe pământ, precum am venit acum două mii de ani către ucenicul Meu și Mi-au purtat îngerii cuvântul și Mi l-au scris pe pământ ucenicii Mei, Ioan și ucenicul lui, cei împreună slujitori cu îngerii, și tot așa și azi, căci așa este lucrarea Mea, și sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și-Mi trimit îngerii și Mă poartă ei și Mă acoperă trimișii Mei cei fără de trup și stau ei în fața Mea ca să rămân Eu tainic dacă M-am suit la Tatăl după înălțarea Mea, și Mă slujesc de îngerii lui Dumnezeu, de cei ce sunt slava și lucrarea lui Dumnezeu. Amin.

O, măi popor al cuvântului Meu, deslușesc cu cuvântul lucrarea Mea cu tine, lucrarea cuvântului Meu din zilele acestea, căci sărbătorim în ziua aceasta praznic împărătesc, ziua și clipa când le-am spus îngerilor Mei să se tragă în lături ca să vadă o clipă ucenicii Mei slava Mea cea de la Tatăl, pe care o am mai înainte de toți vecii lângă Tatăl și-Mi este ea acoperită de îngeri.

I-am luat dintre cei doisprezece ucenici pe cei trei mai tari cu virtutea și cu credincioșia, cu iubirea și cu credința și M-am tras cu ei pe munte înalt și a strălucit acolo înaintea lor fața Mea ca strălucirea soarelui, așa cum își are ea în toată vremea strălucirea, iar veșmintele Mele s-au făcut atunci în ochii lor ca lumina, albe ca lumina, și li s-au descoperit lor vorbind cu Mine Moise și Ilie și erau plini de spaimă la această vedere și nu știau ce să facă și ce să spună, și a venit un nor și i-a învăluit și glas din nor le-a grăit și le-a spus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să-L ascultați!».

O, s-au înspăimântat ucenicii Mei și au căzut cu fața la pământ înaintea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și M-am apropiat și i-am atins și i-am sculat de jos și le-am spus: «Nu vă temeți, și nimănui să nu spuneți ce ați văzut, nimănui, până după învierea Mea!». Atunci au văzut ei că numai Eu eram cu ei, iar Moise și Ilie nu mai erau, și au înțeles ei că Eu sunt Cel ce am venit de la Tatăl pe pământ, precum era scris să vin.

O, tot atât de deslușit se adeverește în ziua aceasta cuvântul Meu purtat de îngeri și de ucenici acum două mii de ani, cuvânt prin care am spus: «Vin curând!». Voi sunteți martorii Mei cei de acum, precum ucenicii Mei de atunci au fost și-Mi sunt martori atunci și acum. O, fiilor, îngerii Îmi poartă slujirea, iar Eu și cu voi suntem împreună slujitori cu îngerii și toți ne închinăm Tatălui, măi fiilor, O, ce minunată este această lucrare a Mea cu voi, și a voastră cu Mine! Pe ucenicii Mei i-au cuprins fiori de spaimă la auzul glasului Tatălui Meu, Care M-a mărturisit lor din nor în ziua aceea despre care astăzi ne aducem aminte și o slăvim cu cântări, căci scris este: «Lăudați pe Domnul, că bine este a cânta Celui ce plăcută Îi este cântarea, și buna-cuviință este lauda Lui, căci Domnul zidește din nou Ierusalimul și adună pe cei rătăciți și vindecă pe cei cu inima zdrobită și leagă ranele lor».

O, fiilor, iată cum se adună în sărbătoare cele ce au fost și cele ce sunt acum și se fac una cerul și pământul în toată vremea! Toate clipele vremilor se fac una când Domnul aduce totul într-o singură zi de aducere-aminte, într-o sărbătoare toate pentru El și cu El. E praznic împărătesc această zi, fiilor. Nu se cunoaște, nu se vede de pe pământ slava praznicelor cerești, dar această slavă este, iar omul care petrece cu slavă este acoperit de îngerii lui Dumnezeu. O, cât aș vrea să știe toți oamenii de slava Mea, de muntele Meu, de cuvântul Meu cu care Mă slăvesc pe pământ în vremea aceasta a Mea cu voi!

Sunt cuprinși toți oamenii de cele trecătoare, și acestea îi înconjoară de peste tot. Nu-i mai este teamă nimănui de întâlnirea cu Dumnezeu. Stau oamenii înaintea lui Dumnezeu descoperiți de tot, iar ei nu-și dau seama de acest adevăr. Am rostit prin cuvântul Meu și l-am trimis prin îngeri pe pământ și am spus: «Vin curând, și plata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, începutul și sfârșitul, și vin curând, iar celui ce însetează îi voi da să bea în dar din izvorul apei vieții». Iată, am rostit din nou acest cuvânt de atunci ca să-l aduc aminte celor ce nu-l citesc și celor ce-l uită pierzându-l din minte, iar Mie Îmi este dor să împlinesc cuvântul Meu și de aceea vin, și vin cu dor și vin să-l umplu de dor de Dumnezeu pe cel fără de dor, căci vreau să-i arăt ce dulce este dorul și durerea lui cea dulce. Voiesc să-l fac pe om să cunoască această dulceață și să ia din ea și să nu mai poată fără ea apoi și să ducă el această sarcină ușoară, căci altfel omul trăiește în zadar și moare în zadar, și e păcat aceasta, căci Eu am voit să vin și să fiu și să trăiesc și să mor și să înviez pentru om și să-i dau lui veșnicia vieții, dar trebuie să-l învăț pe el această veșnicie, și de aceea vin.

Râu de cuvânt revarsă gura Mea peste toți cei de pe pământ, ca să odrăslească în om cuvântul Meu, căci Eu pentru om îl rostesc, și se bucură firea toată și tresaltă tot și toate la auzul Meu și-l așteaptă pe om să dea viață cuvântului Meu de peste el, așa cum iarba și floarea iau viață și frumusețe când Domnul le dă, când vine primăvara și toate odrăslesc.

O, Eu pentru om le-am zidit pe toate. După ce am zidit cu cuvântul cerul și pământul și toată facerea, nu era pe pământ viață, și nici un fir de iarbă nu era, pentru că nu odrăslise pământul. Nu slobozise Domnul ploaie pe pământ, căci nu era nimeni să lucreze pământul, ci numai aburi se ridicau și adăpau fața pământului. Atunci Eu, Domnul, am luat țărână din pământ și l-am zidit pe om și i-am făcut trup ca al lui Dumnezeu, și apoi am zidit ființa omului, adică M-am așezat deasupra și am suflat în nările lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie, precum este scris, și numai apoi a poruncit Domnul să răsară din pământ iarbă și pomi de tot felul, frumoși la vedere și buni la mâncare.

Durere mare M-a cuprins apoi și multă neodihnă, căci omul zidit de Dumnezeu nu M-a iubit. M-a părăsit omul, a părăsit ascultarea și raiul și a căzut pe pământul din care a fost făcut, și a lucrat apoi pământul ca să-și câștige din el cele pentru ființă, iar pământul odrăslise spini și pălămidă, și acestea au crescut pe pământ între om și Dumnezeu din pricina neascultării omului, iar apoi am lucrat din greu, și tot din greu lucrez prin îngeri ca să așez la loc pe cele ce omul le-a stricat și prin care el s-a întors în pământ mereu, mereu de atunci. Apoi am venit Eu pe pământ și am luat trup și M-am așezat cu lucru mult, la vedere, ca să-i arăt omului întoarcerea acasă, cărarea spre cer și adevărul și viața, Eu Însumi fiind acestea toate, și M-am făcut cunoscut omului Fiul lui Dumnezeu, venit de la Tatăl după om, și am venit și am împlinit, iar acum împlinesc ceea ce am spus când am plecat la Tatăl, căci am spus prin îngeri: «Vin curând!».

Pace ție, poporul Meu, casa Mea cea de azi! Este scris despre cel ce crede în Mine că voi veni la el și-Mi voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui, și împlinesc acestea cu tine, și tu cu Mine, măi poporul Meu. O, ce ușor Îmi este să împlinesc cele scrise de Mine dacă am credință în voi pentru împlinirea lor! O, ce dor Îmi este să împlinesc Scripturile care mai sunt să se împlinească, măi poporul Meu! Voiesc să vin pe pământ cu trupul văzut și să dau poruncă cerului cel nou și pământului cel nou să se arate odată cu Mine și să-i bucure pe ai Mei, fiindcă am spus acum două mii de ani că Mă duc la Tatăl, că Mă duc să pregătesc loc, ca acolo unde sunt Eu să fie și ai Mei. O, sunt multe locașuri în casa Tatălui Meu, dar Eu sunt pe tron lângă Tatăl și-Mi slujește slava tronului stăpânitor și am aproape suită din cer, și de pe pământ venită.

vin pe pământ cuvânt ca să-l ajut pe om, și vin mereu. Nu mai stau în cer, că e nevoie de învierea omului pe pământ. O, vin curând, curând vin pe pământ cu slava Mea, cu ziua Mea cea de la sfârșit de timp și Mă voi da cu ea celor ce M-au iubit și Mă iubesc. Amin.

Strig peste tot, merge peste tot strigătul Meu și îl rog pe om. Intru în casele mai-marilor de pe pământ și strig la ei așa cum striga Ioan, de veneau la el oameni mici și mari, iar celor mari și plini de sine le spunea Ioan: «Pui de vipere, cine v-a spus de mânie ca să fugiți de ea? Nu de ea să fugiți, ci spre roade de pocăință să fugiți, iar fără de acestea nu vă bizuiți pe Avraam și pe Dumnezeul lui Avraam, căci Domnul Își ridică fii din pietre și din spini când El voiește».

Venirea Mea cu sfinții, aceasta este lucrarea pe care o am de la Tatăl s-o lucrez în zilele acestea, în zilele cele de apoi, căci trebuie împlinită proorocia care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi». Dar trebuie împlinită Scriptura de cer nou și de pământ nou, căci este scris apoi că se pogoară din cer de la Dumnezeu Noul Ierusalim, cetatea cea sfântă, împodobită și gătită mireasă pentru Mire, iar Eu să glăsuiesc de pe tron și să spun că este între oameni această cetate și va sălășlui întru ei, și ei vor fi poporul lui Dumnezeu și va fi Domnul cu ei și pe toate le va face noi, și sunt adevărate aceste cuvinte, iar Eu sunt Cel ce sunt, Alfa și Omega sunt, și este scris să împlinesc așa. Amin.

Venirea Mea cu sfinții este sărbătoarea cea de azi, întâia duminică de după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt Mângâietorul. O, nu sunt numai niște aduceri aminte, nu sunt amintiri aceste sărbători, ci sunt ele lucrătoare cu sfinții, sunt zilele sfinților, și au lucrare vie aceste zile și sunt mereu astăzi lucrările Mele de pe pământ și cei cu care le-am lucrat și le-am mărturisit. O, cine să înțeleagă acest adevăr pe care Eu îl spun? E greu de înțeles cum sunt lucrate în nevăzutele lui Dumnezeu împlinirile acestea, dar ele se desfășoară, și vin Eu și deslușesc pe cele ce stau nevăzute lucrând, și vin cu grai, trec cu grai hotarul și unesc nevăzutele Mele cu cei cu care grăiesc întru ele lucrările lor.

Trebuie iubire, trebuie să Mă dorească și să Mă iubească și să Mă aștepte cei cu care grăiesc deslușind lucrarea Mea, pe care o săvârșesc în cele nevăzute și o adeveresc prin cuvânt rostit. E ca și cum cineva mare și cunoscut trimite pe undă de grai cele ce se petrec acolo unde el este și vede, iar cei de la capătul undei aud și cred și înțeleg, ca și cum văd și ei. Eu sunt Cel ce grăiesc, Eu sunt Cuvântul despre cele ce se lucrează acolo unde ele sunt și se văd lucrând, iar cei ce cred se așează, primesc și se hrănesc cu cuvântul cel despre slava Mea și a sfinților Mei lucrători ca și Mine pentru cei de pe pământ credincioși și sfinți ca și Mine, ca și ei, căci cum ar primi acest adevăr, cum l-ar crede cei necredincioși, care nu se sfințesc pentru slava Mea?

Am cetele de sfinți în priveliștea acestei sărbători. O, sfinți iubiți, priviți și vă bucurați cu Mine de casa Mea de pe pământ, peste care coborâm cu taina cetății cerești Noul Ierusalim, mireasa Mea cea de sus, care a biruit ca și Mine și a fost așezată lângă Mine în templul cetății, precum este scris de cei ce biruiesc în numele Meu. O, e ziua voastră de serbare în cer și pe pământ și e mare taina cetății cu care coborâm, iar pietrele ei sunt cei vii ca și Mine, Mirele lor. Pe această colină Mi-am așezat temelia coborârii de sus, și avem simbol văzut așezat în grădina cuvântului Meu, avem pietricica cea albă și toată zidirea ei după deslușirea cetății cu care coborâm ca să fim cu ea întru cei credincioși și să sălășluim cu ei, căci este scris: «Însuși Dumnezeu va fi cu ei».

O, trebuie iubire. Trebuie să Mă dorească și să Mă aștepte cei cu care grăiesc, cei credincioși, la care vin să-Mi fac casă la ei. «Domnul vine, iar cel ce nu iubește pe Domnul să fie anatema», așa a rostit Pavel apostolul Meu prin graiul Duhului Sfânt, și e greu de cei ce nu iubesc cu foc în inimioară venirea Mea, cu dor și cu foc, iar Eu am spus acum două mii de ani că: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Cel din cer, și de oricine se leapădă de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu Cel din cer, căci cel ce iubește pe tată ori pe mamă, pe fii ori pe fiice mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, iar cel care nu ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine», Eu așa am scris.

O, sfinți iubiți, cete-cete sunteți în sărbătoarea de azi și în priveliștea ei. Masă întinsă avem aici, cu poporul cel credincios, care ne așterne popas. Grăim grăire cerească unii cu alții, ca să ne audă cei credincioși grăirea. «Vine Domnul!», așa este scris să împlinesc. O, pace vouă în a doua Mea venire, care este scrisă să fie! Amin.

— Vine Domnul, vine cu sfinții Săi, așa este scris, Doamne. Tu ești Mirele, noi mireasa cea împodobită și gătită pentru Mirele ei. Suntem cetatea cea sfântă, cea de sus, Noul Ierusalim. Ai făcut pentru ea temelie pe pământ ca să vină ea, precum este scris să coboare ea. O, Doamne, să treacă lumea și duhul ei și să fie cerul cel nou și pământul cel nou, acolo unde nu mai este lumea și duhul ei, iar Tu să cobori Mire și mireasă și să întregești taina ei cea de până la sfârșit, taina cetății sfinte, căci Tu mereu împodobești această cetate și mereu lucrezi peste cei credincioși pe pământ tainele Tale de sus, și suntem tot o casă, tot o cetate toți, Mire și mireasă, Doamne.