— O, Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne, în cer și pe pământ cârmuind cu slavă, că taina slavei Tale o văd atât de frumos sfinții și îngerii Tăi! Eu, căpetenia oștirii Tale, văd pe omul cel întâi zidit de mâna Ta din pământ, îl văd acum cum îl plânge pe om. Suspină el și-l plânge pe omul care se desparte de Tine pentru păcat, după ce el a adus în trup păcatul când nu Te-a ascultat în rai, și iată-l cum Te roagă pentru învierea celor ce au greșit și au murit ca și el prin greșeală, de la el și până azi, și strigă el la Tine cu rugă arzândă și zice:

— Apropie, Doamne, slava învierii pentru toți cei care au greșit prin păcatul meu cel din rai! M-am despărțit de Tine pentru femeie și am iubit-o pe ea cu inima mea, și pe Tine Te-am părăsit, și nu mi-a fost de folos că am făcut așa, ci îmi este durere pentru fiecare om care cade prin păcatul meu, căci omul nu-și iubește femeia decât pentru păcat, iar Tu acum două mii de ani ai spus să-și iubească omul femeia așa cum Tu ai iubit biserica, căci taina căsătoriei s-a făcut păgânie și închinare la idolul plăcerilor și Te îndurerează omul și moare mereu prin păcat și cu păcat. O, iartă-i pe păcătoși și le dă lor darul vederii, că noi vedem acum lucrarea tainei învierii în mijlocul poporului Tău rugător pentru noi, cei care am murit prin păcat. O, miluiește gloata care așteaptă învierea și iertarea, Doamne, că Tu numai din mila pentru om pe toate le lucrezi. Plâng și-Ți cer învierea tuturor, că ei porunca Ta așteaptă, și nădăjduiesc așteptând. Amin.

— O, vin curând, vin curând și le deschid ca să iasă! Vin curând. Amin.

Auzi, poporul Meu, auzi, tată, glasul celor din morminte! E zi de sărbătoare, fiule, și stau la masă îngerii și sfinții și cei ce așteaptă de dincolo cu dor.

Vin cei plecați, că le-am făcut chemarea să vină la praznicul cuvântului Meu, și lacrima duhului lor va fi tot o bucurie în ziua când vor petrece ei cu Mine și cu tine la masa de serbare pentru îngeri, poporul Meu, și dacă ar ști cei de pe pământ câtă alinare înseamnă o clipă de bucurie pentru cei plecați, ar trăi oamenii numai pentru învierea morților lor, numai pentru viața cea fericită a celor ce nu și-au agonisit-o de pe pământ ca să aibă ei în vremea plecării lor. Viața cea cu Dumnezeu trăită, aceea este cea care îl poate însoți pe om pe calea lui apoi spre palatul ceresc, când îngerii vin și-l duc pe el la locul cel veșnic. Desfătarea pe care o are omul între el și Domnul pe pământ, aceea este bucuria care-l poate însoți pe el, care-l poate mângâia pe el apoi ca agoniseală a lui.

O, împarte-Mă, poporul Meu, că te-am făcut semănător pe pământ și nu știu oamenii taina Mea cu tine, căci sunt pierduți într-ale lor, iar ale Mele vin și se țin după ei ca să le deschidă inima și apoi mintea ca să priceapă că vin pe pământ împliniri de Scripturi peste ei și-i iau pe neașteptate aceste împliniri, căci nu sunt pregătiți ca să vină Domnul la ei. Stă satana în calea omului cu toate ale lui, căci omul slujitor lui satana a deschis larg fereastra și a vopsit-o cu toate vopselele și l-a așezat pe om în fața ferestrei lui și se uită omul, se uită mereu și uită de el și uită de Dumnezeu și de rugăciune și de priveghere pentru venirea Mea cea tainică mai întâi, și apoi cu mare pompă cerească, pentru unii cu foc, iar pentru unii cu adiere de Duh Sfânt, cu alin și cu strălucirea Mea cea dulce pentru cei mântuiți, pentru cei credincioși și care cu credincioșie Îmi slujesc, așteptându-Mi arătarea. Amin.

Tu ești învăluit în cuvântul Meu, pe care oamenii nu l-au iubit nici atunci, nici acum, căci am venit acum două mii de ani între oameni, și acum iarăși vin, și stau învăluit în cuvânt și cuvintez, și nu fac semne și minuni cu tine și lângă tine ca să Mă vadă oamenii cu ochii, ci Îmi fac lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ și Îmi pregătesc strălucirea și slava zilei Mele și ziua când toate noroadele de pe pământ vor vedea umilința Mea cu care am locuit între ei și prin care am răbdat disprețul tuturor, în vreme ce Eu M-am descoperit cuvânt din cer între ei, iar ei nu M-au cunoscut și n-au înțeles împlinirea profețiilor mari și mici cu acest pământ, și mai cu seamă pământul neamului român, dat Mie de Tatăl să-Mi fie casă de venire acum, la sfârșit de timp, și de credință în oameni.

Vin pe pământ cuvânt de facere a omului, că este scris iarăși să vin. Sunt Domnul Iisus Hristos și iarăși vin, și grăiesc Eu Însumi cu omul și stau nevăzut, căci sunt înconjurat de cetele îngerești cele fără de trup, așa precum M-am înălțat la Tatăl când M-am despărțit de ucenicii Mei, căci un nor de îngeri M-a ascuns de la fața lor și li s-a spus lor prin glas de înger: «Acest Iisus tot așa va și veni, precum L-ați văzut că S-a înălțat la Tatăl».

cuvântul Meu este hrană îngerească, hrana sfinților și a îngerilor, o, fiilor, și tot așa și a omului trebuie să fie, o, tot așa, că scris este: «Nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu». O, de-ar căuta omul așa, ar înțelege el atunci venirea Mea cea de azi în cuvânt. N-are cum să vrea și cum să primească omul cuvântul Meu și să-l înțeleagă și să-l creadă dacă el nu iubește harul Meu peste el, sfințenia, fără de care nimeni nu-L cunoaște, nimeni nu-L vede pe Domnul nici în cuvânt, nici în vedere, nici în făpturi, dar cei ce Mă împlinesc pe Mine în ei, aceia, o, numai aceia Mă cunosc în acest cuvânt și Mă primesc, căci această venire a Mea este adevărată, dar tu, omule, nu citești în Scripturi ca să știi, că în ele este scris că venirea Mea este sigură ca și zorii dimineții când vin și se arată peste pământ și îl umplu de lumină și de soare apoi, și toate cresc pe pământ sub ochii Mei și se dau oamenilor ca să-i îndemne pe ei să-L cunoască pe Dumnezeu și să-I mulțumească pentru toate darurile Lui cele pentru om.

O, am venit pe pământ să judec viii și morții, așa cum au proorocit ucenicii Mei acum două mii de ani că voi veni iarăși și că va fi fără de sfârșit împărăția Mea. Am venit să-i spun omului pentru ce este el pedepsit, căci este scris că voi veni și va primi fiecare după cum este fapta sa, și nimeni nu va putea fugi din fața dreptății a toate, și am venit din timp, ca să-i aduc omului darul pocăinței și ca să scape de pedeapsa faptelor sale și să vină la Mine să-l vindec cu cuvântul, așa cum am lucrat și acum două mii de ani peste cei doborâți de păcat, și le dădeam lor mântuirea. Nici o pedeapsă de pe pământ dată nu i se dă omului până nu i se spune lui mai întâi fapta pentru care trebuie să ia pedeapsă, și așa lucrez și Eu, dar Eu pot să-l vindec de vină pe om, după ce el își știe vina.

O, Eu am venit pe pământ ca să vorbesc cu omul și să-l ajut spre pocăință, ca să pot lua de peste el păcatul care-l pedepsește la Dumnezeu și să nu primească după faptă, ci să fie fericit prin iertare, căci scris este: «Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele, și fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, neavând vicleșug în gura lui, căci el spune: păcatul meu l-am cunoscut și fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea și am zis: mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea, iar Tu, Doamne, ai iertat nelegiuirea păcatului meu».

Fug oamenii de pe pământ de venirea Ta când zic ei că Tu nu vii, dar Tu vii și tot vii, împotriva fugii lor de Dumnezeu, și Te faci pe pământ carte a judecății, și omul are minte scurtă, vedere scurtă și credință ciuntită, și cine să-i spună lui cum să-i fie credința și ce să facă ea?

O, ce este grăirea Mea cea de azi? Ea este venirea Mea iarăși de la Tatăl la om ca să clatin încă o dată cerul și pământul sub mărirea cuvântului Meu și să se miște munții și insulele din locurile lor, căci omul nu dă să facă aceasta la glasul Meu cel de azi, și mai dulci sunt pentru el faptele Sodomei și ale Gomorei și face zapis cu moartea omul, dar cu Dumnezeu nu vrea să se scrie el, căci s-au ridicat apostolii minciunii și s-au îmbrăcat în haina Mea și învață altfel mulțimile, altfel decât am învățat Eu și cu voi noroadele de pe pământ din unii în alții până azi și până mâine. O, altfel învață pe oameni apostolii minciunii, și Eu am spus oamenilor că îi vor cunoaște după faptele lor pe cei ce sunt și pe cei ce nu sunt apostolii Mei, urmașii Mei pe pământ.

Uitați-vă în Scripturi, o, fii ai oamenilor, că dacă nu veți asculta așa, veți fi mințiți din zi în zi mai mult, căci nu iubesc pe Dumnezeu cei ce vă păstoresc pe voi, că pentru ei și nu pentru Mine vă păstoresc ei, și ei nu vă trag spre Mine, ci spre ei vă trag. O, mergeți spre ei și cereți-le să vă arate pe Domnul cu ei, dar nu vă lăsați înșelați de ei! Veniți și spre Mine, și Eu vă voi arăta vouă cuvânt de mântuire din păcat și vă voi purta spre viață sfântă ca și viața Mea și Mă voi arăta în voi așa, și apoi veți fi urâți de toți pentru viața Mea în voi, pentru numele Meu, de care vă veți învrednici să-l purtați cu adevărat pe pământ, și veți fi ucenicii Mei, ca și cei de acum două mii de ani, cărora le-am spus: «Veți fi urâți de toți pentru numele Meu, dar fir din capul vostru nu va pieri». O, iată semnul pe care vi-l dau pentru ca să-i cunoașteți pe cei ce nu sunt ucenicii Mei și nu vă pot pune ei calea sub picioare ca să fiți pe calea Mea cea sfântă cu calea voastră între oameni. Iată-l pe poporul cuvântului Meu, popor de ucenici asemenea cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, cărora Caiafa, vătaful slujitorilor lui, le poruncea să nu mai grăiască mulțimilor în numele Meu. Ei însă, îmbrăcați în mântuire, vorbeau tot mai mult și spuneau răspunsul lor: «Se cade să ascultăm de Dumnezeu, și nu de oameni». O, așa merg Eu în zilele acestea cu lucrarea cuvântului Meu prin ucenicii Mei cei de azi și se scutură de Mine și de ei cei ce fug de venirea Mea, și care s-au încumetat să umble în cartea lui Ioan, cartea Apocalipsei, despre care Ioan a scris să nu se scoată și să nu se adauge la ea, iar ei au umblat și au scris lungime de vreme și au tras de firul numărului scris și n-au mai scris un număr, și au scris fără de număr anii împărăției omului, și au îndepărtat fără de număr vremea învierii morților și au stricat omul la minte și la așteptare și la nădejde și la credință, și l-au învățat pe om să se culce și să doarmă liniștit și să nu mai aștepte venirea Mea cea scrisă în Scripturi să se împlinească după două mii de ani de la înălțarea Mea la Tatăl, număr scris de apostolul Ioan, după descoperirea lui Dumnezeu arătată lui, dar care cu taină mare s-a împlinit pe pământ, iar Eu am venit când nimeni nu se aștepta și nu se așteaptă să mai vin. O, necredință, duh al necredinței, cum te-ai ivit tu pe ascuns ca să umpli lumea și pământul cu vicleșugul tău!

O, așa vă învățăm Noi azi credința în Dumnezeu, Eu și ucenicii Mei, și credința în venirea Mea cea de azi, o, fii ai oamenilor, căci valurile necredinței sunt mari, mai mari decât oamenii și decât locașurile lor și îi iau valul, îi iau cu tot cu casele lor, dar Eu străjuiesc în fața primejdiei și îi vestesc pe cei primejduiți să vegheze, iar dacă ei nu cred și nu veghează, ei vor vedea.

O, fii ai oamenilor, nu că au ei minte scurtă, dar cei ce vă povățuiesc pe voi, vă duc cu vorba și vă învață să aveți minte scurtă, vedere scurtă și credință ciuntită, până într-o zi când le va veni bine și vor tăia de tot din voi harul credinței, căci sunt dibaci să facă moarte lui Dumnezeu în om și să-l ia pe om cu tot cu casă și să-l ducă în întunericul cel mai gros, dar Eu, Domnul Iisus Hristos, vă spun după două mii de ani de la cuvântul spus de Mine peste ucenici: «Nu vă temeți de cei ce vă ucid trupul și n-au altceva ce să vă mai facă, ci temeți-vă de cei ce vă ucid duhul și sufletul, viața voastră cea de veci, pe Dumnezeu din voi», și întăresc acest cuvânt ca să-l luați și să-l primiți și să vegheați, căci furul este la ușă. Am martori pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani când grăiesc vouă așa, și am martori pentru voi sau împotriva voastră pe ucenicii Mei cei de azi, cu care Mă port spre voi cuvânt, ca voi să puteți da răspuns, bun sau rău pentru voi. Fug oamenii de venirea Mea cu judecata faptelor, fug și slujitorii bisericii, și de la ei se întinde boala fugii de Dumnezeu peste oameni, dar venirea Mea fuge și ea și cu fuga lucrează din zi în zi mai mult, și nu poate nimeni să se pitească de fața Mea sau să mai poată fugi, când Eu peste tot dăinuiesc, căci cerul și pământul sunt moștenirea Mea, pe care Eu pășesc.

O, dacă n-ar scrie în Scripturi să vină Domnul și să grăiască pe pământ și să audă glasul Lui și cei din morminte și să dea fiecăruia după faptă, n-ar avea păcat cei ce învață pe oameni să nu Mă aștepte și să nu stea gata pentru venirea Mea, ci, din contra, să petreacă ei încă, dar Eu am spus că așa va fi să fie în vremea când Eu vin, așa cum a fost cu potopul pe vremea lui Noe și cum a fost cu Sodoma și Gomora, când nimeni nu se aștepta să vină focul, și petreceau cei ce nu se așteptau să-i prindă moartea cea de la faptele lor.

Gătesc acum masă de cuvânt între Mine și tine, poporul Meu. Mă prefac cu prefacere sfântă trup și cuvânt pe masa ta, după cum am pus Eu orânduiala Mea între Mine și tine, și nu se suie la mintea omului taina aceasta a Mea cuvânt în mijlocul tău, iar cei fără de minte din cer se încumetă chiar să ia în râs taina prefacerii Mele cuvânt între Mine și tine, ascunsă în veacuri până și de îngeri, ca să pot să vin Eu cu ea acuma pe pământ, și este scrisă în Scripturi taina aceasta când cerul se deschide, iar Eu pe cal alb sunt numit Credincios și Adevărat, judecând întru dreptate și având nume scris, pe care nimeni nu-l știe decât numai Eu, și se cheamă numele Meu Cuvântul lui Dumnezeu, și Mă urmează oștirile din cer pe cai albi și în haine albe, și din gura Mea iese cuvântul ca sabia ca să lovească neamurile și ca să păstorească pe cei plăcuți ai Mei, iar pe coapsa Mea și pe haina Mea stă scris: Împăratul împăraților și Domnul domnilor, și satana vede și se înspăimântă și face valuri cu mare răutate, că vede cum vine pe pământ vremea judecății și cuvântul Meu întru dreptate, și nimeni nu știe decât numai Eu taina cuvântului Meu când el se face pe masa Mea cu tine, poporul Meu.

O, nu trebuie să-i dau Eu nimănui mură-n gură ca să poată să Mă creadă și să Mă primească și să Mă urmeze când Eu stau cuvânt între Mine și om. Eu vin pe pământ cuvânt pentru că așa este scris să vin, iar cine se smintește și se întreabă și își răspunde cum vrea el despre taina aceasta, facă așa cum vrea el cu el, căci tainele Mele nu sunt pentru oricine ca să le priceapă sau să le creadă. Ca și azi, și acum două mii de ani cei nemulțumiți de Mine gândeau și grăiau în fel și chip și Mă lepădau pentru că nu înțelegeau, și numai cei ce aveau minte ca să priceapă cu ea, numai aceia înțelegeau ceea ce Dumnezeu lucra și grăia. Taina coborârii cuvântului Meu e bine pecetluită în taină, și se leapădă de ea cei ce nu înțeleg, iar cei nemulțumiți lângă ea, tot așa s-au lepădat ei de Mine și de voi, și nu altfel, și iată, nemulțumitul nu rămâne cu nimic, decât cu inimă grea.

M-a durut și Mă doare împietrirea omului. Necredința omului Mă doare de șapte mii de ani. Se duce omul și întreabă pe om dacă Eu sunt acest cuvânt. O, de unde știe omul să-i răspundă ca de la Mine celui ce întreabă? Eu nu l-am întrebat pe omul care stă mare peste oameni, nu l-am întrebat pe el dacă să vin pe pământ cuvânt în zilele acestea. Eu sunt mai mare ca omul și M-am uitat în Scripturi și am găsit în ele venirea Mea cea de acum și am venit, căci dacă ar fi fost să vin la voia omului, o, ce ar fi făcut cei ce sunt scriși în cartea vieții să le aduc Eu mântuirea? Cei ce cred și cei ce vor crede în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ, aceia sunt scriși în cartea vieții de la întemeierea lumii, și Eu trebuie să le fac cale spre Tatăl dacă M-a trimis Tatăl după ei. Mi-e tare milă de toți oamenii, și pe toți dau să-i trag la Tatăl, dar diavolul necredinței și al îndoielii Îmi stă împotrivă și Mie, și lor. Eu însă spun că în zilele acestea lucrez ca și acum două mii de ani și zidesc omul și-l fac biserică a Mea pe om și-l umplu de darul credinței sfinte, că nu mai e nimeni pe pământ să-l ajute pe om să creadă în venirea Mea, în mântuirea cea de la Mine, în purtarea crucii, căci vai celor fără de cruce și celor ce taie din ea, neștiind ei că ea este puntea lor spre Dumnezeu!

– Ceata celor adormiți, suntem și noi întru venirea Ta în ziua aceasta de pomenire a noastră în mijlocul poporului Tău de azi, o, Doamne, și la chemarea lor am răspuns și ne-am înfățișat, și suntem mulți, fără de număr, după numărul neamului nostru cel până la Adam. O, deschide-ne mormintele și lasă-le așa apoi, ca să ieșim de tot și să stăm înaintea Ta cu mântuire pentru noi, căci Tu ai venit cu învierea morților, Doamne! Suntem unii liniștiți, iar alții suntem îndurerați. Mila Ta să ne facă pe toți iertații Tăi, căci ai slujitori rugători din partea Ta pentru noi înaintea Ta aici. Stăm la masa noastră de pomenire și privim peste poporul Tău de azi, nădejdea Ta și a noastră pentru învierea a toate, pentru nașterea din nou a lumii. O, de-ar avea parte toți oamenii de pe pământ de izvorul Tău de cuvânt de azi mai înainte de întâlnirea lor cu Tine pe calea pe care noi am plecat de pe pământ! Ai venit cuvânt pe pământ ca să nu moară oamenii în păcatele lor, ci să se curețe prin credință și prin harul Tău cel de azi prin biserica Ta de nou Ierusalim pe pământ, izvorâtor de înviere pentru cei atât de departe de Tine cu viața lor. O, să-i învețe pe toți, Doamne, să-i tragă pe toți la Tatăl cuvântul Tău cel de azi! Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, de aceea am venit pe pământ, o, suflete suferinde de așteptare și de durere. Eu, Domnul, vă dau vouă ușurare multă acum. Le dau și celor ce M-au împuns și Mi-au pironit trupul pe cruce, și care văd slava Mea cea de azi în cuvânt de facere nouă. Sunt miloși ca și Mine cei ce mijlocesc înaintea Mea pentru voi, cei pomeniți în vremea aceasta pe jertfelnicul cel de foc al bisericii de nou Ierusalim, proorocie împlinită de Mine pe vatra neamului român, dar atât de puțin crezută și pricepută de omul împământit! Eu, Domnul, împuternicesc aici prin cuvântul Meu rugăciune miloasă. Eu sunt Cel ce stau la cârma acestui popor mititel, căci cu cei mari n-am încăput nici atunci, nici acum. O, fie voia Mea cea mântuitoare peste voi! Amin.

Cei ce-și iubesc mărirea lor pe pământ nu iubesc venirea Mea și stau împotriva ei cu îndărătnicie, și în toate vremile au împlinit așa cei fără de Dumnezeu peste ei. Eu însă am fost și sunt trimis de Tatăl pe pământ, mai întâi prin prooroci și prin vedenii, și apoi Eu Însumi, prin nașterea Mea din mamă Fecioară și M-am sălășluit cu oamenii și am fost Dumnezeul lor, iar dacă cei îndărătnici Mi-au răstignit trupul pe cruce și M-au pus în mormânt, M-am ridicat biruitor peste moarte, ca un Dumnezeu, și iar M-am așezat lângă Tatăl, de-a dreapta Lui, și iată-Mă iarăși pe pământ acum, învăluit în cuvânt de slavă, căci ucenicii Mei au proorocit din Duhul Meu și au lăsat scris că iarăși va să vin cu slavă să judec viii și morții, căci Eu sunt fără de sfârșit, ca și împărăția Mea în cer și pe pământ. Amin.

Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morții și răscumpărarea trupurilor. Fiți credincioși, fiți credincioșți, fiți credincioși, căci oasele celor din morminte așteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, așa cum proorocul Isaia a proorocit și a zis: «Să se deștepte cei ce locuiesc în pulbere și să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure», dar fiți credincioși, fiți credincioși, fiilor! Amin.

O, poporul Meu, sunt în mijlocul tău cuvânt de naștere, tată, și îți deslușesc taina nașterii Mele, lucrare din credință înfăptuită pe pământ, și îți spun să știi că Eu, Domnul, n-aș putea coborî acum cuvânt la tine și pentru mulți de pe pământ dacă n-aș avea în mijlocul tău pe fiii credinței, pe cei ce Mă dau ție cuvânt, pe cei ce Mă cunosc prin coborârea Mea, pe cei ce au credință, tată, căci prin cel fără de credință pusă de Mine în om nu pot să împlinesc nimic, și iată, împlinesc prin ei coborârea cuvântului Meu cel de azi în mijlocul tău ca să să fii tu hrănit de Dumnezeu din rodul credinței lor în venirea Mea cuvânt pe pământ după două mii de ani de la nașterea Mea din Fecioară, naștere care a fost atunci împlinirea proorociei lui Isaia, care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu, și numele Lui va fi Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu!». Amin.

O, fiilor, o, fiilor, o, fiilor, învățați, tată, să cântați pentru credința voastră în venirea cuvântului Meu la voi, și cântați, măi fiilor, cântarea numelui Meu: „Cu noi este Dumnezeu“, și cântați cu tot adevărul, ca să mărturisiți prin aceasta credința voastră în cuvântul Meu, care vine la voi pe calea credinței, căci credință se cheamă calea pe care Eu vin la voi cuvânt. Nu mai pot să aștept acum mii de ani pentru ca să găsesc credință în cuvântul Meu din vreme proorocit, ci dau să rostesc cuvânt și să-l împlinesc apoi, că e vremea să Mă împlinesc iarăși cu venirea Mea, despre care este scris în Scripturile lui Ioan, care a văzut și a crezut și a scris: «Am văzut cerul deschis și un cal alb, și Cel ce ședea pe el Se numește Credincios și Adevărat și are nume scris, pe care nimeni nu-l înțelege, și numele Lui Se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și oștile din cer vin după El», iar Eu îți spun acestea pentru ca să te învăț cum să crezi cuvântul venirii Mele la tine prin cei credincioși, poporul Meu, prin cei ce nu se îndoiesc de puterea Mea, care împlinește ca în toată vremea Scripturile și duhul proorociei, și iată, sunt în mijlocul tău și lucrez ca acum două mii de ani, când rosteam din Scripturi proorocii și le deslușeam pe ele ucenicilor Mei, căci dacă aș lucra altfel astăzi, n-ai avea păcat pentru îndoială dacă ai da să te îndoiești întru lucrarea și calea venirii Mele la tine cuvânt de naștere a ta din cer, poporul Meu. Duhul cel în om pus de Mine pentru așa credință, acela se face cale a Mea la tine azi cuvânt ca să te hrănesc cu el și ca să te leg de Mine cu legături tari, cu cuvânt rostit de gura Mea peste tine și care poartă în el puterea Mea, fiule, căci Eu sunt Cel cu duh dătător de viață prin cuvântul Meu de peste tine.

O, Tu ești mare și ești biruitor, Doamne, pe vatra neamului român și pentru el pe pământ. Stăm față în față cu lucrarea Ta de azi noi, sfinții Tăi, pentru ridicarea acestui neam la rang ceresc înaintea neamurilor de pe pământ, căci Tu stai pe tron de cuvânt în mijlocul neamului român și Îți împlinești slava venirii Tale cu judecata prin cuvânt pentru vii și pentru morți, căci cei adunați în biserici nu cred cele ce spun ei când spun prin darul credinței celor de la începutul împărăției Tale prin întâii Tăi ucenici, și care au lucrat peste biserica Ta de peste vremi mărturisirea credinței lor, căci în biserici se vestește în toată vremea pentru tot omul care mărturisește zicând: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie». O, nu e pentru necredincioși, ci e pentru cei credincioși această proorocie, Doamne, căci cei credincioși o așteaptă pe ea împlinită pe pământ, ca și sfinții Tăi, care așteaptă învierea celor înviați. O, noi așteptăm cu mare dor învierea morților, Doamne. Scriptura învierii morților poartă în ea împlinire mare, o, Doamne, și este adevărată această Scriptură, atât cât de adevărat ești Tu, o, Dumnezeule al celor credincioși și sfinți prin credință, căci ei biruiesc cu ea pentru Tine, Doamne.

– O, mamă slăvită în cer și pe pământ de îngeri și de oameni, o, cum să fac să-ți las auzit glasul tău, care de o vreme încoace tot cântă cântarea venirii Mele? O, de ar cânta ca tine și cei ce cântă pe pământ cântarea aceasta, mamă! Îi chem pe toți la dragoste sfântă și mai ales îi chem să se întoarcă la dragostea cea dintâi pe cei ce au pierdut-o pe ea pe cale, căci cine o pierde pe ea pierde lumina, pierde credința, căci credința este lumina și nu altceva este lumina, mamă, și dacă sarea aceasta nu mai este bună, nu mai are gust viața Mea în om, o, mamă. O, Eu te mângâi pentru ziua ta de serbare așa cum tu Mă mângâi mereu în durerea Mea cea de la necredința omului, care se face nedragoste în el, mamă. Hai să suflăm în foc ca să se aprindă el vâlvătaie, mamă, și să se simtă căldura lui și să vină mulți spre ea, mamă, că Mi-e tare dor de om și de Mine în om, o, mama Mea!

Iată, mama Mea Fecioara cântă din cer până pe pământ, cântă de o vreme mereu cântarea venirii Mele. O, învățați să cântați cu ea și ca ea, învățați cu adevărat să cântați și să pricepeți cântarea aceasta. Ea vă deșteaptă să stați întru întâmpinarea Mea, căci Eu vin, și în calea venirii Mele tot cântă mama Mea, cântă pentru Mine și vestește pe cei ce o aud cântând. Dau tuturor de veste cântarea ei, căci mama Mea Fecioara cântă cu dor, cântă cântând și plângând: „Iată, Mirele vine la miezul nopții, și fericită este sluga pe care o va găsi priveghind, și nevrednică este cea pe care o va afla lenevind. Privegheați, voi, oameni, să nu fiți îngreuiați cu somnul, ca să nu vă dați morții prin el, căci somnul vă încuie afară de împărăția Fiului meu, ci sculați-vă și cântați laude Domnului și ieșiți întru întâmpinarea Lui, că iată, Mirele vine!“. Amin.

O, ce mare ușurare, ce multă mângâiere pentru cei adormiți cu trupul este lucrarea cuvântului Meu de peste tine, poporul Meu de azi al cuvântului Meu! Pentru ei nu mai este alt ajutor decât cuvântul Meu cel din zilele acestea și tot ce se ridică spre Mine de la voi pentru pomenirea lor, așa cum Eu v-am învățat să-i pomeniți pe ei, pe toți, de la Adam și până la venirea Mea născuți pe pământ și așezați apoi în așteptarea învierii lor prin Mine, Cel înviat din morți pentru fiecare om și Cel ce trâmbițez acum pic cu pic scularea lor, căci este scris în Scripturi să audă cei din morminte glasul Meu și să se scoale spre răsplata lor, bună sau rea, dar Eu am venit acum cuvânt pe pământ ca să ușurez plata păcatelor omului și să dau mângâiere celor adormiți, căci mai mult decât cei vii aud cei adormiți glasul Meu de azi și se adună lângă izvor și sunt fără de număr și se pregătesc pic cu pic pentru ridicarea lor, și mulți din ei vor mărturisi lucrarea Mea de ieri și de azi, așa cum a fost și acum două mii de ani, când Eu M-am ridicat dintre morți, și cu Mine s-au sculat mulți și au mărturisit, adeverind ei dumnezeirea și învierea Mea, ca să rămână cu oamenii credința că Eu sunt Cel ce sunt și că sunt viu în vecii vecilor, precum este scris.

Iată ce Mi-a făcut omul la începutul cel dintâi când s-a făcut cerul și pământul și omul cel făcut de Dumnezeu între pământ și cer! O, iată ce Mi-a făcut omul și acum două mii de ani, la începutul acela pe care Dumnezeu l-a făcut iarăși pe pământ! O, iată ce-Mi face omul necredincios și acum, la capătul timpului, când Eu vin pe pământ râu de cuvânt, Duh Sfânt Mângâietor, precum este scris să vin și să fiu numit cu numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu! Cine se scoală acum să spună că acest cuvânt de azi nu sunt Eu, Dumnezeu-Cuvântul, Fiul Tatălui Savaot întru a doua Mea venire de la Tatăl, acela nu știe, săracul de el, unde își scrie numele, unde își agonisește lucrarea sa vrăjmașă, ca și acum două mii de ani când dușmanii venirii Mele sub chipul Fiului Omului s-au sculat să Mă doboare de pe tronul cel plin de taină al slavei Mele cu omul și să Mă stârpească apoi ca pe un potrivnic al Dumnezeului lor, neslujind ei lui Dumnezeu cu viața lor, cu fapta lor, cu jertfa lor, ci numai duhului slavei lor deșarte slujind ei. O, iată ce face iubirea cea oarbă a omului care se folosește de numele lui Dumnezeu pe pământ și care crede în Dumnezeu pentru iubirea de sine a lui, și nu pentru Dumnezeu!

lucrarea Mea este mare, și prin ea Eu am așezat cu puterea Mea rânduială de rugăciune, jertfă de împăcare înaintea Mea a făpturii, și tot ce este așezat de cuvântul Meu are putere prin Mine, iar cel ce trece cu trupul în poporul Meu vede aceasta, și e mare taină învierea morților, numai omul este mic la credință, mic la minte de nu pricepe taina învierii celor adormiți. Am spus la cei ce Mă poartă cuvânt de la Tatăl la om, le-am spus că trupul omului ține sufletul lui în el așa cum puiul neieșit din ou stă și se desăvârșește în învelișul lui când cloșca încălzește oul cu trupul ei și cu iubirea ei jertfitoare ca să crească în ou viața puiului, și apoi să iasă puiul din ou, iar când trebuie să iasă, el dă cu cioculețul în coaja care-l acoperă și o sparge ca să iasă și ca să învieze întru lumină. O, așa trebuie înțeleasă ieșirea omului din trup spre viața cea de după trup, și fericiți sunt cei ce au pe Domnul de doică în viața cea din trup, căci și după aceea îl au pe El de mângâiere, de creștere a vieții cea cu fericire în vecii, și iată, gătim hrană și mângâiere pe pământ ca să aibă cel ce pleacă din trup, și ca să-l hrănesc apoi din cer ca să crească desăvârșit și să se facă cetățean deplin al cerului, împreună cu cei odihniți întru Hristos!

O, cu cine să plâng Eu rana Mea cea de atunci și până azi rană grea și mereu, mereu înnoită în Mine prin toți cei ce se despart de Mine pe pământ, slujiți fiind de îngerii cei răi? O, cu cine să-mi port rana, cu cine în cer și cu cine pe pământ? Cu cine, o, cu cine?

Vin sfinții îngeri cu Mine pe pământ și Mă țin să grăiesc rana Mea omului, și cu Noi vine omul cel zidit de mâna Mea și așezat apoi în rai. Amin, amin, amin.

– Cuvântul Tău cel plin de lacrima Ta, mare cât păcatul meu, Doamne, a căzut atunci în rai înaintea mea față în față cu mine, iar eu Te-am găsit vinovat pe Tine pentru fapta mea și m-am răzbunat cu glas, dând să mă îndreptățesc împotriva Ta, și apoi cuvântul Tău cel înlăcrimat a căzut pe mine, pe duhul și pe sufletul și pe trupul meu, o, Doamne, fiindcă nu Te-am primit, cu îndreptarea mea, cu pocăința mea, cu scularea mea din păcatul trufiei, ba încă m-am afundat mai mult în acest păcat, și de atunci și până azi omul trufaș este cel ce nu Te primește când dai să-i spui neascultarea spre învierea lui din ea, spre nedespărțirea lui de Tine, ci, din contra, el Te găsește vinovat și nu Te primește și nu voiește în el viața Ta cea dulce prin ascultare, prin aplecare și prin umilință înaintea Ta. Pentru păcatul trufiei lui dă omul să spună că nu ești Tu Cel ce dai să-i desfaci auzul și văzul, și iată, în trufie trăiește și în trufie moare omul, căci umilința cea dulce, slujitoarea îngerului alb și nevătămător, nu se face gust plăcut și sfânt în om, și omul scuipă peste această dulceață și ia în inimă și pe limbă gustul cel amar al îngerului negru și al păcatului îngâmfării și se lasă călăuzit așa. Plâng cu Tine după șapte mii de ani, uitându-mă la duhul trufiei omului, care din sine ia pentru pașii lui cei fără Dumnezeu, așa cum eu am făcut, iar îngerul cel negru al omului îl poartă cum voiește el pe om, pe când îngerul cel alb stă biruit și scăldat în rușine și în lacrimi din pricina celui trufaș, care se vrea biruitor.

O, cu cine să plângi Tu de rana Ta mereu înnoită în Tine de trufia omului, de toți cei care se despart de Tine pe pământ, slujiți fiind de îngerii cei răi? O, cu cine să-Ți porți rana, cu cine în cer și cu cine pe pământ? Cu mine o porți, o, Doamne, întru fiii cei din cer, care sunt îndurerați de la păcatul meu cel din rai și de la tot păcatul omului cel de atunci și până azi, iar de pe pământ Tu îți porți durerea cu cei în care Tu o pui ca s-o poarte și ca să doară în ei, căci nu mai poți s-o duci, îndurerat atât de mult cât ești de șapte mii de ani. O, fă-i izbăvitori omului pe cei cu care Tu porți multa Ta durere, căci Tu îi iubești pe ei ca pe cei mai dulci ai Tăi, care Te poartă cu credință între oameni pe pământ, dar eu, până ca eu să cad pe pământ, m-am îngâmfat împotriva Ta în rai și apoi am căzut că Te-am găsit pe Tine vinovat pentru fapta neascultării mele.

O, să se apropie de Tine tot mai mult tot fiul poporului Tău de azi și tot fiul care aude din gura Ta cuvântul Tău, care curge ca râul peste oameni în zilele acestea! Cei ce se apropie de Tine sunt cei ce-și văd cât mai mult, cât mai adânc păcatele lor, dar vai, cât de departe este neamul omenesc de această sfântă lucrare a vederii păcatelor lor! O, greu este de omul care se face deștept în el însuși, căci unul ca acela se așează mai deștept ca Dumnezeu pe pământ și îl lasă mic pe Domnul, iar îngerul cel negru îl poartă pe el apoi și pe toată lucrarea lui cea împotriva lui Dumnezeu! Omul are de la naștere un înger alb și unul negru, și se cunoaște când îl poartă unul sau celălalt.

O, nu vă răzbunați singuri, voi, fii ai Domnului, și voi, fii ai oamenilor! Slujiți dragostei! Ea rabdă îndelung și nu se mânie, ci se apleacă și nu se trufește. O, fii ai cuvântului Domnului, aveți grijă de fructul rugăciunii voastre! Nu-l lăsați pe diavolul să se răzbune în voi în vremea când vă faceți rugăciunea, căci cei răzbunători își întorc rugăciunea spre păcat. Dacă întristați adânc Duhul Cel Sfânt al fraților voștri, zadarnic vă rugați Domnului în vremea rugăciunii voastre. Fiți netulburați și fiți mulțumiți în rugăciunile voastre, ca nu cumva să se nască în voi duhul răzbunării pe frați în timp ce vă rugați, căci aceasta este voia diavolului. O, nu dați vina pe semenii voștri și nici pe voi când vă vine în inimă răzvrătirea! Părinții cei sfinți ai bisericii lui Hristos au așezat în ziua aceasta peste biserică pomenirea Evangheliei Domnului despre rugăciune și despre post, căci în ziua aceasta se vestește că începe vreme de post de cincizeci de zile pentru pregătirea sufletească și trupească și duhovnicească a omului credincios și sfânt și a omului credincios și păcătos prin slăbiciuni, ca să se înfrâneze el de la cele slabe în el măcar când vremea vestește post și rugăciune așa cum știe omul din părinți. O, ce frumos a fost în ziua aceea când Domnul Și-a luat ucenicii și S-a suit în munte să învețe mulțimile spunându-le lor despre cei fericiți întru El și întru ale Lui dureri, și apoi ce frumos i-a învățat cum să facă milostenie în taină pentru răsplata ei apoi și cum să se roage Tatălui în taina inimii, spre răsplata rugăciunii lor, și ce cuvinte să ducă la Tatăl și apoi să-L roage pe Tatăl să-i păzească de ispite și să ierte greșalele semenilor lor, ca și Tatăl să ierte greșalele lor, căci dacă omul nu va ierta semenilor lui, nici Tatăl nu va ierta lui greșalele lui; o, și-i învăța apoi pe toți, de pe munte îi învăța și le spunea pentru zilele de post să postească tainic, cu fața senină și curată și cu capul miruit, ca să le răsplătească lor Tatăl, și i-a învățat încă să nu-și pună inima la nimic de pe pământ și nici la truda mâinilor lor, ca nu cumva comoara lor să fie pe pământ, căci omul nu crede că nu poate să slujească la doi stăpâni, ci mai bine să-L lase pe Tatăl să le dea lor cele de trebuință lor, iar ei să caute împărăția Tatălui cu ei, și fiecare zi se va îngriji de trebuințele ei pentru fiii ascultării, și a mai zis apoi Domnul la mulțimi: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați, căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura vouă», și i-a învățat atunci iubirea și toate roadele ei, și toți stăteau uimiți de învățătura Lui, ca a Unuia Care are putere și nu ca învățații lor. Iată ce pomenire dulce a învățăturii lui Iisus Hristos Domnul, Cel Care S-a vorbit cu Tatăl la începutul făpturii și apoi a luat lut cu mâna și m-a plămădit pe mine după chipul Lui și a suflat peste mine din El suflet viu, și eu am stat pe picioare înaintea Lui, ascultându-I cuvântul spus peste mine, și pe care eu l-am călcat apoi, iar călcarea peste Dumnezeu este moarte. Vin acum cu Domnul și iată, grăiesc mulțimilor de pe pământ. O, de mi-ar auzi ele mărturisirea mea cea plină de suspin!

O, are Domnul durere mare acum în mijlocul poporului Lui și Se teme să grăiască despre ea, Se teme Dumnezeu de răzbunarea cea de la om. O, a prins Domnul frică de om și are grijă să-Și ocrotească lucrarea Sa cu care umblă pe pământ ca să-i tragă pe toți la Tatăl, precum este scris, căci dacă El n-ar veni acum, nimeni, nimeni de pe pământ n-ar mai striga la oameni să se întoarcă la Tatăl, căci oamenii toți fac altceva pe pământ, și nu e Domnul vinovat că omul nu vrea să împlinească voia și cuvântul Său cel rostit, ci e omul vinovat pe pământ, așa cum am fost eu în rai.

O, trăiți cu temere de Dumnezeu, fii ai cuvântului Său, și trăiți sub binecuvântare, fiilor, căci cel ce iese de sub binecuvântare moare, măi fiilor, fiindcă lumea este moarte pentru cei iubitori de Dumnezeu pe pământ, dar cei săraci cu duhul rămân cu Domnul, fiilor, rămân cu harul Lui. Amin.

O, Domnul meu și Dumnezeul meu, am plâns cu Tine în cuvânt rana Ta cea grea de la mine și de la om, ca să port cu Tine rana Ta cea grea. O, nu mai poți s-o duci, și îți vine să Te mânii de la durerea Ta cea de la om. Ți-e suspinul înăbușit că nu poți să grăiești, Doamne. O, pace Ție! O, milă îți este de omul care Te disprețuiește și de fiul care Te pedepsește lovind în slava Ta! Tu ești Mielul Cel junghiat și ești mereu străpuns de om. Pace Ție de la cei ce suferă cu Tine îndelung pe pământ, dar dă-le și lor pacea ca un bun, ca un milos ce ești! Fă Tu cu ei izbăvire de sus, izbăvire a lor din dureri, o, Doamne! Amin, amin, amin.

– O, tu cel ce M-ai mângâiat în rana Mea cum n-ai putut să faci atunci în rai după ce M-ai rănit lăsându-Mă în suspin pe urma ta, iată, acum M-ai mângâiat în rana Mea, căci ai băut multă durere mult timp. O, aștept untdelemn pe rane, dar numai păcătoșii cei iertați știu puterea durerii și puterea vindecării apoi peste rane. Ai venit lângă Mine și ai spus poporului Meu despre ziua când Eu M-am suit în munte și am grăit despre fericirea celor fericiți cu Mine și despre toate faptele drepților Mei, pe care trebuie să le lucreze cei ce se mântuiesc. Acum Eu grăiesc poporului Meu și iarăși îl îndemn spre viață binecuvântată pentru pașii lui. Amin.

Vin, poporul Meu, să grăiesc cu tine în zi de duminică, tată, și să ne amintim de făgăduința slavei venirii Mele, de care Eu am grăit în pildă acum două mii de ani, iar grăirea Mea de atunci este mărturisită prin Scripturile cele de atunci, precum grăirea Mea de azi este mărturisită prin cartea Mea de azi, carte vestită prin Scripturi ca să fie, carte care stă deschisă ca să grăiesc Eu prin ea, cartea cea cu șapte peceți, pe care numai Eu, Mielul și Cuvântul Tatălui, am luat-o din mâna Lui ca să desfac una câte una pecețile ei și să răscumpăr prin jertfa Mea și prin cuvântul mărturisirii oameni din toată seminția și limba și poporul și neamul și să fac din ei împărăție și preoți ca să fie pe pământ, precum este scris să se împlinească, iar când cerul se va deschide la vedere, zguduind facerea cea dintâi, atunci mai-marii de pe pământ se vor piti de mânia zilei Mele, căci Eu șed pe tron în zilele acestea, și cartea Mea este deschisă, și se ascund de fața Mea cei ce stau mari pe pământ, căci ziua Mea vine.

O, poporul Meu, saltă de mângâiere cei din morminte când aud glasul Meu din mijlocul tău, și iată, cei de pe pământ își ascund auzul dinaintea grăirii Mele de azi, pe care o aud cei din morminte, fiule. Grăirea Mea de azi este vremea judecății și pregătește scularea celor adormiți, unii spre viață veșnică și unii spre durere veșnică, precum Eu am vestit cuvânt acum două mii de ani. îi îndemn pe toți cei de pe pământ spre toată fapta cea bună, care să le facă drum spre viața lor cea veșnică întru bucurie.

iată, morții din morminte saltă de înviere și mărturisesc, iar Eu sunt cale a mărturisirii lor, căci au fost pomeniți acum, în ziua care a trecut, pe jertfelnicul Meu de nou Ierusalim, și au fost sloboziți să vină să stea la masa poporului Meu, la masa bisericii Mele, la masa nunții Mele cu mireasa Mea.

O, luați glas, fiilor duruți de așteptare! Un singur duh vă fac pe toți ca să grăiți întru unul și să mărturisiți de acolo pe Dumnezeu la cei de pe pământ. Amin, amin, amin.

– O, cine este mare ca Dumnezeul nostru? El este Dumnezeul Cel minunat întru sfinții Lui și întru mila Lui pentru cei păcătoși și zdrobiți de păcate în vremea trupului lor și după trecerea lor cu trupul. O, mare este lucrarea venirii Lui cuvânt pe pământ, iar cei ce au ochi și urechi de la El văd și aud, și iată, noi, cei adormiți, noi, cei din morminte, avem ochi de văzut și avem urechi de auzit și vedem și auzim venirea Lui cea de azi pe pământ, lucrarea cea de izbăvire a noastră și a voastră, a celor de pe pământ. O, nu mai faceți păcate! Păcatul a adus moartea în oameni, căci plata păcatului este moartea, iar Domnul Iisus Hristos a venit acum două mii de ani pe pământ cu învierea Lui dintre cei morți și le-a dat-o lor. Trăiți pe pământ pentru pomenirea celor adormiți, căutând spre Domnul cu rugăciune pentru învierea lor, cu rugăciune, nu cu alte fapte, nu cu alte jertfe, ci cu credință și cu duioșenie și cu lacrimi frățești și părintești pentru învierea celor adormiți și pentru viața lor cea fără de suspin, căci viața este cea de după trecerea cu trupul, nu este cea din vremea trupului, și aceea este numai pentru pregătirea vieții omului. O, nu mai trăiți vremelnic pe pământ, ci trăiți veșnic și în vremea voastră cea cu trupul! Trăiți cu veșnicia, nu cu vremelnicia, care îl duce pe om la nepăsare, și de la ea la necredință, căci vai celor ce nu-L urmează pe Domnul pe pământ!

S-au micșorat cu multul vaietele celor ce așteaptă în locuința morților de când Domnul a așezat pe piatra ei cea dintâi biserica Lui de pe pământ, de unde cei ce slujesc în ea cheamă pe Domnul pentru izbăvirea celor adormiți, pregătiți și nepregătiți la plecarea lor de pe pământ. Din zi în zi mai mult se fac tot mai mici suferințele lor și așteptarea lor, și crește duhul bucuriei sfinte peste cei ce stau întru nădejdea învierii.

O, nu mai păcătuiți! Sfințiți-vă! Aceasta este înțelepciunea vieții. Grăiți unii cu alții pe cele cerești, pe cele sfinte, curățindu-vă unii pe alții la cuget și la suflet, și pomeniți cu graiurile și cu rugăciunile voastre lumea cea nevăzută și lumea celor adormiți, ca să se arate împărăția cea cerească pe pământ întru lucrarea sa de cer nou și de pământ nou. O, nu sunt greu de înțeles Scripturile facerii celei noi și ale învierii morților, dar nu sunt citite și dorite de oameni, căci n-au oamenii între ei pe cei ce îndeamnă. Vă îndemnăm noi, cei din morminte, pentru voi și pentru noi vă îndemnăm, deschideți împărăției lui Dumnezeu pe pământ! Deschideți Domnului când bate! El cuvintează din mijlocul îngerilor și se aude pe pământ, și fericiți sunt cei ce au urechi de auzit de la Dumnezeu! Pe pământ nu este omul stăpân, ci numai Dumnezeu este Stăpânul, căci omul nu poate nimic din pricina păcatului din el. Iubiți-vă viața iubindu-L pe Domnul! Unii pe alții îndemnați-vă să iubiți pe Domnul și să lepădați păcatul cel ascuns și cel văzut, căci păcatul este moarte, nu este mângâiere așa cum îl simte omul a fi. Păcatul este iadul în care omul arde, vă spunem noi, cei ce am suferit așa pe pământ și încă suferim până la izbăvirea cea întreagă prin Domnul Iisus Hristos și prin stăruința bisericii Lui de pe pământ. Cel ce este sfânt, să se sfințească încă și să trudească pentru învierea morților, și să audă el apoi în ziua Domnului chemarea pentru cei binecuvântați, care au lucrat pentru cei flămânzi și însetați, pentru cei străini și goi, pentru cei suferinzi și întemnițați ca să fie sloboziți de sub povară! O, ștergeți lacrimile celor ce așteaptă învierea lor și curmați suspinul lor, căci plata voastră multă este în ceruri! Amin amin, amin.

– O, fii ai oamenilor! Voi, cei de pe pământ, auziți glasul celor din morminte, sloboziți de Mine, Domnul, ca să grăiască în ziua lor de pomenire! Precum sfinții au zile de pomenire pe pământ, așa au și cei adormiți, căci așa este lucrarea bisericii, și e vremea când cei din morminte aud glasul Fiului lui Dumnezeu, glasul Meu cel de azi, care apropie sfârșitul veacurilor și începutul cel nou al tainelor lui Dumnezeu. Eu, Domnul, sunt plin de milostivire pentru cei în suferință și vin Mântuitor pe pământ pentru cei vii și pentru cei adormiți, care aud glasul Meu mai mult decât cei vii, căci cei vii își astupă urechile ca să nu audă de la Domnul și să se întoarcă de la căile lor și ca să-i vindec Eu pe ei de ei.

Cuvântul Meu este Duhul Sfânt Mângâietorul pentru cei credincioși Mie, și este foc și pucioasă pentru cei ce încă stau în necredință și prin ea lovesc în venirea Mea de azi de la Tatăl la om. Sunt în cea de-a doua venire a Mea prin acest cuvânt și sunt să-Mi pregătesc un popor curat, un popor de ucenici, și din ei să-Mi ridic mărturisitori plini de duh de înviere peste oameni, căci oamenii zac neridicați din păcat, iar plânsul Meu în ei nu-l aud ei.