Eu, Domnul, cobor în carte cu ziua de pomenire a pecetluirii grădiniței cuvântului Meu în mijlocul neamului român, căci de la nașterea Mea a ales Tatăl acest neam ca să Mă fac Eu pe vatra lui Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om, după ce s-au scurs două mii de ani de când Eu M-am născut Prunc din Fecioară și am crescut și am vestit împărăția cerurilor peste pământ și apoi am fost răstignit, și apoi am înviat din răstignire, ca să iau pe umerii Mei păcatele omului, ca să nimicesc prin cruce moartea și să aduc viața Mea peste om și să ia omul din ea la chemarea Mea, căci iată, îl strig pe om, îl strig la Dumnezeu pe om.

O, atât de mult a iubit Tatăl Meu lumea, că nu numai că M-a dat pe Mine, singurul Său Fiu, ca să mor pe cruce acum două mii de ani pentru viața cea de veci a omului, ba încă M-a trimis iarăși acum cuvânt de înviere peste pământ, însoțit de oștirile îngerești și de toți sfinții Mei, așa cum era scris să vină Domnul cu sfinții Lui și să lucreze pe pământ, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Amin.

Duhul Meu plutește pe deasupra și se poartă din loc în loc după om ca să Mă ia omul înăuntrul lui. Cuvântul Meu din zilele acestea va cuprinde tot mai mult pământul și omul, căci Eu sunt peste pământ cu cea de-a doua Mea venire de la Tatăl la om. Cine are urechi de auzit, să audă ceea ce grăiește Dumnezeu peste pământ! Să audă cerul și pământul și să se înnoiască ele, precum este scris! Amin. Să audă tot omul și să aleagă înnoirea lui cea de la Dumnezeu, căci taina facerii cerului nou și a pământului nou vine spre împlinirea ei, precum este scris. Amin.

O, voi, cei din morminte, care ați aflat chemarea Mea la izvor, ați venit, tată, de la locul așteptării voastre ca să auziți glasul Meu în grădină! îngerii Mei vă sunt slujitori, iar voi sunteți cei plini de dor și de prețuire pentru noul Meu popor, la care Eu vin azi și lângă care Eu vă strig și vă adun și pe voi pentru mângâiere, tată. O, sculați-vă! Din zi în zi mai mult ridicați-vă și veniți afară! Așa este scris să se împlinească. Amin.

– O, Bunule și mare Salvator, miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegile noastre de la fața Ta, și de păcatele noastre ne spală! Fă bine, Doamne, bisericii Tale și fă să se zidească zidurile Ierusalimului nou, pe care atât l-au așteptat cei din morminte! întărește lucrarea cuvântului Tău și binecuvintează acest sătuț, în care ne chemi și ne aduni și pe noi la glasul arhanghelului Tău cel slujitor de vestire a învierii morților, și binecuvintează cu toate binecuvântările Tale pe cei ce au urechi de auzit de la Tine, și prin Tine de la cei din cer și de la cei din pământ! Calea Ta din cer și până la locul așteptării noastre este tot ce este pe pământ iubit și prețuit de om, iar noi am așteptat mii de ani ca să-i descoperim pe fiii Tăi cei de azi și cu care Ți-ai întocmit venirea pentru cei vii și pentru cei morți cu trupul și cu duhul. Avem nevoie de lumină. Tu ești lumina, dar Tu ești cuvânt, și cuvântul Tău este lumina. O, dulce este cuvântul Tău pentru cei ce atâta îl așteaptă, iar noi, cei din morminte, așteptăm după cuvântul Tău, o, Bunule Salvator! Amin, amin, amin.

– O, este scris că din sânurile pământului umbrele vor învia. Eu, Domnul, vă mângâi pe voi cu cuvântul mângâierii în locul așteptării voastre. Fi-va în zilele ce vin să nu mai fie moarte și morți, ci să fie viață și vii și înviați, după cum este scris. Amin. Eu mângâiere vă dau în răbdare până ce veți prinde duh, până ce țărâna vă va da înapoi la glasul arhanghelului Meu. Pace vouă! înviere vouă! Și veți asculta vestirea Mea și vă veți ridica. Amin, amin, amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos și grăiesc peste biserica Mea de pe pământ, cea care are în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, grăit acum de gura Mea, căci Eu am întocmit-o pe ea biserică a Mea acum, la sfârșit de timp, ca să Mă fac în ea trup și cuvânt pe altarul ei, iar ea să dea fiilor oamenilor cuvântul Meu cel pentru învierea celor morți și a celor vii, căci Eu, Domnul, am de împlinit acum Scriptura învierii morților și a celor vii apoi, căci aceștia se vor întâlni și vor întâmpina slava Mea și vom fi în slavă apoi, precum este scris să se împlinească Scriptura aceasta. Amin.

Sunt în mijlocul tău cu mama Mea Fecioara, poporul Meu, și suntem însoțiți de sfinți și de prooroci și de apostoli, și aceștia veghează și se hrănesc din cuvântul Meu, și suntem purtați pe nori de heruvimi, căci așa este proorocită venirea Mea cu sfinții, iar slava Mea cea de la sfârșit de timp e mare, căci este la sfârșit, iar sfârșitul pregătește începutul și viața veacului ce va să fie pe pământ după ce se va împlini Scriptura învierii morților. Amin.

Am așezat în mijlocul tău rânduială de la Mine, jertfă de fiecare zi pentru împlinirea Scripturii învierii morților, o, și cât de tainic lucrez, poporul Meu!

Ai venit pe pământ cu Scriptura învierii morților, iar glasul Tău cel din mijlocul poporului Tău se aude de către cei din morminte, căci pentru cei morți ai așezat Tu jertfă de fiecare zi în mijlocul poporului Tău și ei sunt strigați spre înviere, spre dezlegare de păcate și spre înviere apoi, căci proorocul David binecuvânta pe Domnul și spunea: «Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale și vindecă toate boalele tale. El izbăvește din stricăciune viața ta; El te încununează cu milă și cu îndurări; El nu ceartă până la sfârșit și nu ține de-a pururi mânia Lui. El nu ne răsplătește după păcatele noastre și nu ne întoarce nouă după fărădelegile noastre, și cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui către cei ce se tem de El; și cât este de departe răsăritul de apus, atât depărtează El de la noi fărădelegile noastre; și precum miluiește un părinte pe fiii săi, așa miluiește Domnul pe cei ce se tem de El, căci El cunoaște făptura noastră și își aduce aminte că țărână suntem, căci zilele omului sunt ca iarba și omul înflorește ca floarea câmpului; când suflă vântul, ea se trece și nu se mai cunoaște locul unde a fost, dar mila Domnului ține de-a pururi către cei ce se tem de El și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le îndeplinească pe ele». Amin.

O, popor al cuvântului lui Dumnezeu Fiul meu! El te îndeamnă pe tine să împlinești poruncile Lui ca să fie de-a pururi mila Lui peste tine. O, învață-i tu pe oameni taina învierii morților, căci oamenii nu știu și n-au învățător ca să le spună și să-i învețe învierea și viața. Spune-le lor că tu ești așezat de Dumnezeu ca să rostești și să lucrezi Scriptura învierii morților, și apoi ei să învieze, și vor învia și vor mărturisi aceștia lucrarea lui Dumnezeu, Care te călăuzește pe tine în zilele acestea, și Care grăiește peste vii și peste morți, căci Fiul meu a spus acum două mii de ani că va veni vremea să audă cei din morminte glasul Lui și să învieze. Amin.

– O, mama Mea, o, mamă a celor ce sunt zidiți în Mine! Dulce este duhul tău de mamă a fiilor lui Dumnezeu! Să ia și fiii oamenilor să învețe, mamă, căci trebuie să-l vindecăm pe om de duhul păcatului, mamă. Le-am spus celor ce Ne așează în carte că precum omul întinge cu bucătura de pâine sau de mămăligă în tigaia cu jumări, așa întinge el cu bucătura în păcat și se înfruptă din el întinându-și în el inima și trupul împotriva duhului vieții Mele în om, iar Noi și cu cei ce Ne împart pe Noi oamenilor trebuie să-i învățăm pe oameni Scriptura învierii morților, mamă. Amin.

O, scumpă mama Mea, Mi-am așezat pe vatra neamului român locul Meu de venire cuvânt pe pământ, căci Tatăl iarăși M-a trimis pe pământ, mamă. M-a trimis Tatăl cuvânt pe pământ, M-a trimis iarăși după om, mamă. Eu sunt dintru început Cuvântul Tatălui, iar când Tatăl a voit să ridice spre izbăvire pe poporul lui Avraam, Isaac și Iacov, popor care era robit în Egipt, M-a făcut Tatăl cuvânt peste Moise și am grăit cu poporul lui Israel patruzeci de ani, mamă, și l-am călăuzit pe el spre țara făgăduinței, căci suspinul lui a ajuns la Dumnezeu și apoi M-a trimis Tatăl pe Mine ca să-l izbăvesc de sub suspin și să-l învăț pe el dorul de Dumnezeu, credința în Dumnezeu și faptele ei, mamă. Iată, așa M-a trimis Tatăl și azi cuvânt pe pământ, căci s-a apropiat sfârșitul veacurilor, și toți și toate așteaptă în cer și pe pământ venirea Fiului Omului, venirea Mea, mamă, căci prin nașterea Mea din trupul tău fecioresc Eu M-am făcut Fiul Omului și M-am făcut Mântuitorul lumii, căci omul pe pământ trăiește numai în robie, mamă.

O, dulce Fiule al Tatălui Savaot și al meu! Mare este iconomia Tatălui pentru salvarea din moarte a omului, Fiule scump! O, pe toate le mai face omul pe pământ, dar ca să deschidă Scripturile și să citească în ele venirea Ta atunci și acum, nu are omul dor și timp ca să creadă în Scripturi și să le vadă apoi împlinirea așa cum le-am văzut eu când Tu ai venit pe pământ acum două mii de ani. O, ce dor Ți-a fost de om atunci când ai venit! O, ce dor îți este de om și de dorul lui acum când iarăși vii! O, ce dor Ne este Nouă, celor din cer, o, ce dor, Fiule scump! Dar ce s-a întâmplat cu dorul din om, o, Doamne? De ce a căzut din cer dorul omului? O, nu se mai suie la cer mintea omului, inima omului, dorul omului. O, nu mai este credință pe pământ, Fiule scump. Aceasta este vremea să vii: nu mai este credință pe pământ. Iată semnul când Tu trebuie să vii. Ca în vremea lui Noe oamenii de pe pământ n-au iubire de Dumnezeu și n-au credință, ci au lepădare de credință, iar aceasta atrage pe pământ arderea lui, arderea de pe el a toate câte sunt făcute de omul cel potrivnic lui Dumnezeu, căci gândurile omului nu sunt ca ale lui Dumnezeu. O, cât Te doare această despărțire între om și Tine, Fiule Doamne! Curând, curând va vedea omul cât Te doare, căci durerea Ta de la om îți copleșește mila, și iată, vii să-l îmbii, vii să-i grăiești ca un Dumnezeu plin de putere, dar el auzind nu aude și văzând nu vede, fiindcă pe pământ este păcatul lepădării de credință, Fiule Doamne. Mă fac cuvânt peste cei ce s-au strâns la gura izvorului Tău și le spun lor să citească Scripturile așa cum eu le-am citit, și apoi Te-am așteptat ca să vii, după cum era scris în Scripturi să vii, și le spun lor că dorul după Dumnezeu se face scară slăvită pentru venirea Ta iarăși la om, o, Doamne. Amin.

Vine ziua când cei adormiți se vor scula și vor mărturisi acest cuvânt și acest loc de izvor al Fiului meu. O, ce vor face atunci cei ce tăgăduiesc această venire a Sa după om?

Am porți între Mine și tine, popor al cuvântului Meu cel de ieri și cel de azi și altfel Eu nu vin la tine. Sunt Păstorul Cel din cer, sunt Păstorul Cel cu crucea, și altfel Eu nu vin la tine când vin și te hrănesc, și vin prin porți, tată, și vin în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar celui ce vine după Mine îi dau crucea, și altfel să nu vină după Mine cel ce vine ca să fie cu Mine. Cel ce nu crede lucrarea aceasta a venirii Mele iarăși de la Tatăl la om, acela nu are parte de venirea Mea și pentru el, iar venirea Mea vine ca să-Mi facă frați pe pământ, și din oameni să-Mi facă, iar cei ce vor să facă voia Mea, aceia se sfințesc prin cuvântul acesta al venirii Mele de azi, și apoi învață din el și apoi îl împlinesc învățându-l, și apoi Duhul Meu locuiește în ei, iar ei îmi aduc credincioșia lor și se fac fii ai împărăției lui Dumnezeu pe pământ, căci se dau lui Dumnezeu cu inima din ei și nu mai stau cu ea pe pământ sau în ei, ci stau în Dumnezeu și trăiesc din Dumnezeu și sunt frumoși pentru cei din cer, iar cerul se slăvește în ei pe pământ, și așa este Dumnezeu cu omul pe pământ, și așa lucrează Dumnezeu între oameni, căci așa a lucrat El de la începutul omului, și fericiți sunt de la Dumnezeu cei ce-L înțeleg pe Dumnezeu pe pământ între oameni, căci cerul este scaunul Meu, iar pământul așternutul Meu este. Amin.

Pe nori de heruvimi Mă port între cer și pământ și Mă fac cuvânt de Duh Sfânt, și Mă fac înțelepciune, și Mă fac mângâiere și putere pentru cei ce aud glasul Meu. Sunt Domnul! Heruvimii cei fără de trup îmi acopăr slava trupului Meu cel înviat dintre morți, și apoi cel iarăși așezat întru Tatăl, iar slava Mea se vede cu ochii duhului, precum și îngerii cei fără de trup se văd, precum și văzduhul. Taina Mea și a celor ce nu se văd, aceasta înseamnă adevărul, și ochii duhului sunt cei care văd cele ce nu se văd, și ochii duhului văd, și apoi inima știe, și ea este cea care așează în om simțirea și cunoașterea celor ce nu se văd, și omul trăiește atunci adevărul. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul lui Dumnezeu Se cheamă numele Meu cel din zilele acestea când iarăși vin de la Tatăl la om ca să-Mi săvârșesc lucrarea venirii Mele după două mii de ani de la întâia Mea venire între oameni pe pământ, iar pământul român îmi este leagăn al cuvântului Meu, așa precum văzduhul îmi este leagăn al trupului Meu cel purtat de heruvimii cei fără de trup, și care au ca patrie văzduhul. Amin.

în duh de praznic de Rusalii îmi desăvârșesc cu cuvântul taina venirii Mele și a petrecerii Mele cu praznicul cuvântului Meu pe vatra neamului român. Deschideți larg cuvântului Meu, voi, cei ce-Mi stați porți ca să intru cuvânt la popor! Taina Mea cu voi este acoperită în nor de heruvimi, iar voi sunteți atâta de firești între voi și om cât nu poate nimeni bănui taina voastră, care Mă ține între Mine și poporul cel născut din cuvântul Meu de azi, cuvântul gurii Mele, care naște acum un popor pe pământ.

Și acum, poporul Meu, intru pe porți cu ucenicii Mei și cu mironosițele Mele și ale învierii Mele, și vin la masa ta cu cei ce M-au condamnat la moarte acum două mii de ani, căci sunt pomeniți aici pentru iertare și ei, fiindcă Eu am spus că tot cel ce va păcătui asupra Fiului Omului, i se va ierta, iar ei au dat să se înțeleagă atunci că sunt apărătorii lui Dumnezeu, că sunt cei ce voiesc binele pentru Israel.

E zi de serbare cu iubire cerească în ea. E zi de pomenire a celor ce Mă așteaptă în locuința morților ca să le dau mâna spre învierea lor, spre iertarea lor, iar ucenicii și ucenițele Mele le dau lor rând, le dau celor îndurerați rând acum, la masa Mea de cuvânt. E chemată la masa Mea făptura toată care a fost. Cei adormiți întru nădejdea învierii nu așteaptă zadarnic și se vor alina curând, iar alții așteaptă la hotarul dintre Mine și om ca să mărturisească ei durerea lor. Amin.

– Lumea celor adormiți, Doamne, vine mereu cu Tine la serbarea de pomenire a acestei lumi, și Te numim pe Tine Salvatorul celor ce au adormit întru nădejdea învierii prin Tine, Cel făgăduit de Tatăl ca să vii pe pământ pentru vii și pentru morți. îți privim poporul și îl mărturisim al Tău, pe el și pe tot cel ce se face după cuvântul Tău și după voia Ta trup al poporului Tău, care s-a făcut cale a Ta, casă a Ta pentru venirea Ta cea de acum. O, vino, Doamne, și împlinește-Ți făgăduințele Tale cele despre cer nou și despre pământ nou, scrise în Scripturi să vină și să fie, și iată cum vii și împlinești! Și ne iartă nouă greșalele cu care am plecat de pe pământ, că avem la Tine mijlocire, Doamne, avem din mijlocul poporului Tău. Amin, amin, amin.

– Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cel îndurător și aud plânsul celor însuspinați. Amin.

Și acum, Eu, Domnul, îi strig pe cei ce M-au condamnat atunci, îi chem și îi așez la masa Mea de cuvânt, iar ei să vină și să mărturisească. Eu sunt Cel ce sunt, și sunt Cel răstignit și înviat și am putere peste vii și peste morți, peste robi și peste liberi. Să vină să mărturisească despre Mine Caiafa, Anna, Pilat și Iuda, căci Eu sunt Cel îndurerat de șapte mii de ani. Amin.

– O, atâta milă nu poți avea decât Tu, Cel milos pentru chinuitorii Tăi, pentru care ai plâns pe cruce spre Tatăl și Te-ai rugat Lui spunând: «Tată, iartă-i, că ei nu știu ce fac». Ai spus atunci că s-a împlinit cu Tine tot ceea ce era scris în cartea lui Moise, în prooroci și în psalmi, iar noi, cei de acum două mii de ani, am căzut înfăptuitorii Scripturilor cele despre răstignirea Ta. O, dacă vrei, dacă poți, scrie-ne ca împlinitori ai Scripturilor care s-au împlinit cu Tine precum era scris. Noi vrând-nevrând Te-am mărturisit de Dumnezeu adevărat, căci dacă Te-am condamnat ca pe un om, Tu ai înviat dintre morți ca un Dumnezeu, și dacă nu Te condamnam, Tu nu Te-ai fi putut slăvi prin înviere pentru învierea fiecărui om care voiește înviere. O, scrie-ne ca ucenici, căci noi am plătit pe pământ cu chin al sufletului și al trupului apoi, iar când ne-am dat sufletul Tu ai fost Acela Care ai venit și Te-ai întâlnit cu noi, arătându-ne semnele cuielor pe trupul Tău, Stăpâne al vieții și al morții. Am fost neputincioși, am fost slabi, ne-am dus unul pe altul cu vorba pentru moartea Ta. Te-am trimis de la unul la altul și apoi am făcut norodul să spună că Tu ești Om împotriva lui Dumnezeu, iar duhul necredinței s-a ridicat mare apoi în norod și s-a împlinit durerea Ta de pe Golgota, o, Fiule al lui Dumnezeu, iar noi eram atunci ca orbii, și ochii noștri erau ținuți să vadă, și așa am împlinit noi Scriptura cea pentru dispreț asupra Ta și pentru jertfa Ta pe cruce pentru neamul omenesc cel vinovat de păcat. Acum suntem chemați de Tine la masă de pomenire pentru lumea celor adormiți, și cine poate să se împotrivească lucrărilor Tale? Iată-ne! Stăm vinovați înaintea Ta și a poporului Tău, care Te mărturisește azi în mijlocul neamului român cale a venirii Tale cuvânt de judecată de la Tatăl la om pe pământ. Dacă voiești, poți să ne curățești de păcatul nostru prin iertare și să nu ne lași pentru vecii în foc, căci duhul nostru arde cu durere mare, dar nădăjduiește în Tine, Cel ce ai murit pe cruce pus de noi și Cel ce ai înviat prin cruce. Ne-am rușinat atunci cu Tine și cu slava Ta cea plină de umilință, și iată, rușinați stăm acum înaintea Ta și a Tatălui Tău și a sfinților Tăi și a poporului Tău de azi. Iar acum facă-se voia Ta cu noi, dar nu uita că Tu ești milos, că ești îndurător dacă voiești, căci ai venit acum pe pământ cu putere mare, cu mult, cu mult cuvânt, și cuvântul Tău este râu în care omul se poate spăla de vină. Noi nu mai putem, dar poți Tu să ne speli. Tu, și poporul Tău cel mijlocitor acum pentru izbăvirea făpturii. Facă-se voia Ta, dar știm că ești îndurător ca și acum două mii de ani când ai răbdat cu iubire împlinirea a toate câte despre Tine mai dinainte s-au scris, despre Tine și despre noi, cei ce am făptuit asupra Ta suferința Ta cea pentru ispășirea păcatelor lumii. Noi am fost atunci judecători, noi și lumea, iar acum ești Tu, și ești drept, dar ești îndurător, căci ești Dumnezeu, ești Fiul Tatălui Savaot și al mamei Fecioară și ești Cel ce vii ca să judeci viii și morții, și ești Cel fără de început și fără de sfârșit, și ești începutul și sfârșitul și ești. Amin. Și acum, dacă voiești și pentru noi, Tu știi aceasta, iar noi primim. O, primește-ne, primește-ne pentru rugăciunile celor ce se roagă pe pământ pentru vina noastră și pentru iertarea ei înaintea Ta! Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul Cel înviat din răstignire, sunt îndurător ca și pe cruce acum două mii de ani când am cerut la Tatăl iertarea pentru cei ce au împlinit Scripturile cele despre Mine ca să fiu răstignit și ca să port sarcina păcatelor lumii și ca să-Mi dau viața pentru ispășirea lor și apoi să înviez biruitor, iar învierea Mea a șters vina celor ce M-au condamnat ca pe un om, căci Eu am înviat ca un Dumnezeu adevărat.

Hristos a înviat pentru voi! Eu, Domnul Cel înviat, vă alin acum suspinul vostru cel greu și lung, căci îndurarea Mea e mare. Ați împlinit ca niște slugi pe cele scrise despre Mine, vrând-nevrând ați împlinit, și am împlinit și Eu așa cum era scris. Mângâiați-vă cu îndurarea Mea! Fiți în așteptare! Eu vin curând, îmbrăcat în toată slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii. Vin să fac ceruri noi și pământ nou și Ierusalim nou, și vin și am venit și împlinesc precum este scris, precum am împlinit și acum două mii de ani pe cele scrise despre Mine ca să se împlinească atunci. Eu sunt Cel ce sunt, și sunt Stăpânul vieții și al morții, și am cheile adâncului, iar duhul cel potrivnic nu va mai fi, curând, curând nu va mai fi, și va fi pe pământ Duhul Domnului. Amin.

Poporul cel venit cu îngerul Meu din locul așteptării duhului învierii peste cei ce așteaptă glasul arhanghelului ca să se scoale ei pentru veacul ce va să fie, acest popor atât de mult venit acum la sărbătoarea îngerească, Eu, Domnul, îl privesc și-Mi revărs peste el duhul mângâierii, făgăduința învierii cea deplină a trupurilor lor, după faptele lor și după mare mila Mea, pe care am pus-o la lucru acum prin stăruința cu care mijlocesc la Mine cei așezați de Mine în grădinița cuvântului Meu ca să ceară ei la Dumnezeu dezlegarea făpturii și odrăslirea cea nouă, învierea morților și viața veacului ce va să vină și să fie pe pământ curând, curând.

Pace vouă, celor ce așteptați învierea! Un picuț, și voi lăsa peste pământ haina nestricăciunii care va să fie, și voi vă veți ridica nestricăcioși, căci Eu la această lucrare lucrez acum cu poporul Meu de pe pământ, și pe care Mi l-am zidit prin cuvânt. O, bucurați-vă și priviți la slava Mea bucurându-vă, căci poporul Meu de azi e slava Mea cea de la venirea Mea, și curând, curând, Eu, Domnul, vă voi curma așteptarea. Un picuț și toată făptura va lua veșmântul nestricăciunii, și bucuria aceasta va întoarce pe pământ veșnicia a toate câte au fost făcute de Dumnezeu, și care iarăși vor fi, precum este scris, și când Eu, Domnul, voi rosti și voi spune: «Făcutu-s-a!». Amin.

Și acum îngerul Meu Mihail veghează pentru poporul cel atât de mult, care a venit la sărbătoarea îngerilor pentru pomenirea lui și pentru învierea lui spre nestricăciune. Un picuț, și va veni ridicarea lui, căci Eu, Domnul, am fost începătura învierii celor adormiți, care curând, curând se vor ridica nestricăcioși și vor mărturisi această lucrare de venire a Mea cuvânt pe pământ și pe cei ce-Mi slujesc pentru ea, și, iarăși, pe cei ce au lucrat înaintea Mea faptele credinței cuvântului Meu de azi, că mare este taina venirii Mele acum de la Tatăl la om și pentru om. Amin.

Pace ție, popor al cuvântului Meu cel dătător de viață! Mă slăvesc în mijlocul tău făcându-Mă cuvânt și taină de cuvânt, că Mă răcoresc de apăsare când îți grăiesc și când îți pot spune ție cuvânt tainic, cuvânt nenăscut din Mine până acum. Pic cu pic ființa Mea se pregătește de arătarea ei între oameni, pic cu pic Mă deșert, și prin cuvântul tainei Mele lucrez aceasta, și apoi Eu Mă las descoperit. Amin.

– Din neamul cel mare și atât de mare cât toate veacurile de oameni de până acum, Doamne, dintre cei atât de mulți la număr pomeniți acum pe jertfelnicul Tău de foc, în care sunt puse la ars păcatele oamenilor ca să fie oamenii iertați de ele și să învieze trupurile lor apoi, noi, cei ce am fost desprinși din trupul poporului Tău care a auzit glasul Tău din vremea aceasta, mărturisim și noi că poporul Tău cel adevărat de azi este cel ce se sfințește pentru Tine cu trupul, cu sufletul și cu duhul, Doamne. Cât am fost noi pe pământ în trupul poporului Tău, n-am înfăptuit în noi duhul și trupul vieții, căci am fost fără de înțelepciune și n-am învățat din Scripturi viața. Îi spunem poporului Tău cel de ieri, și îi spunem și celui de azi popor al Tău, îi spunem noi, cei care acum mărturisim din cele ce nu se văd, și în care se văd cele făcute de oameni cât stau ei pe pământ, îi spunem lui, pe de-a dreptul îi spunem să nu mănânce carne, să nu mai mănânce carne de acum. La toți oamenii de pe pământ le spunem că omul nu trebuie să mănânce carne, că omul nu trebuie să facă desfrânare, și că trebuie să citească în Scripturi poruncile lăsate de Tine pentru om, Doamne. Îi spunem poporului Tău cel de ieri și cel de azi al Tău, îi spunem că ascultarea de Tine este salvarea lui, și apoi salvarea pământului și a oamenilor de pe el, Doamne; și îi spunem lui să se apropie tot mai mult de izvorul glasului Tău și să se hrănească și să învieze, căci moartea nu este alta decât neascultarea, care alungă de la om învierea și viața. Mărturisim neascultarea noastră, care ne-a dus la suferință pe pământ și la lacrimi de păreri de rău în cer, dar în cer avem mare mijlocitor pe trâmbița Ta, vasul din care noi ne-am adăpat pe pământ cu cuvântul Tău, pe care din neînțelepciune noi l-am călcat.

Îți mulțumim că ne-ai dat din poporul Tău milă pentru noi pe cei ce lucrează cu Tine spre mântuirea neamului omenesc, Doamne. O, păstrează-i Tu pe ei sub scutul Tău cel de nebiruit și învață-i, mereu, mereu învață-i să Te asculte, căci neamul omenesc de aici, și cel de pe pământ, are nevoie de slujitori de-ai Tăi curați și sfinți prin ascultare și prin jertfire, Doamne. Și acum le mulțumim lor că ne iubesc, și mărturisim de lângă Tine cuvântul Scripturii, cuvânt cu putere de înviere în el, și care spune așa: «Iubirea, ca moartea e de tare, și o biruiește pe ea». Amin, amin, amin.

O, grăiesc vouă, celor de la venirea Domnului cuvânt pe pământ acum pentru voi! Iubiți mântuirea și fericirea celor ce cred în glasul Celui ce a înviat dintre morți acum două mii de ani, căci Domnul a promis mai înainte de crucea Lui cea grea și a spus: «Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Meu și se vor scula». Iată, ceasul acela este Domnul, Care cuvintează acum peste pământ și peste om. Precum este de adevărat că Fiul lui Dumnezeu a fost atunci Domnul Cel răstignit și înviat dintre morți, la fel de adevărat este acum că Fiul Tatălui Savaot este Cel ce grăiește din Tatăl pe pământ acum peste cei vii și peste cei morți, ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa, și iată cum îi prinde El pe toți în necredință, dovedindu-i pe ei călăuze oarbe și mincinoase și învățând pe oameni calea vieții, dar neatingând-o ei cu mersul lor și cu fapta lor. O, îndurerați vor fi în curând cei necredincioși venirii glasului Lui peste pământ acum pentru împlinirea celor scrise în Scripturi, și, iarăși, fericiți vor fi curând, curând cei ce cred nevăzând, ci numai auzind cuvântul Lui, care vine cu norii și care cheamă neamurile de pe pământ la muntele Lui de cuvânt, pe care Și-l lasă în mijlocul neamului român, spre împărțire prin ucenici credincioși Lui.

Vin Învățător peste pământ și îl învăț pe om învierea. Acum două mii de ani l-am învățat pe tot omul cum să învieze, și apoi i-am spus să creadă în Mine prin toate câte Eu am vestit despre Mine mai înainte de patima și de învierea Mea, iar acum Mă fac râu de cuvânt de viață dătător și îl chem pe om de la el la Mine, de la moarte la viață, de la întuneric la lumină, de la minciună la adevăr, și fericit este cel ce se apleacă să asculte glasul Meu și să creadă cu supunere că Eu sunt, și că pentru viața omului am venit și vin pe pământ cuvânt. Nu vin pentru ca să încerc credința omului, ci vin pentru ca să împlinesc Scripturile venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, așa cum am împlinit acum două mii de ani venirea Mea prin nașterea Mea din Fecioară, și apoi răstignirea și învierea Mea dintre morți, iar acum vin să-l înviez și pe om, căci n-am altă lucrare de lucrat, decât învierea omului, și apoi viața cea veșnică peste om. Amin.

Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o Ființă cu Tatăl, Cel prin Care toate s-au făcut și se fac, și Care S-a coborât din ceruri de S-a făcut Om născut din Fecioară, și apoi Eu am fost răstignit pe cruce de cei necredincioși, dar am înviat prin cruce, și după ce i-am învățat pe ucenicii Mei cei credincioși credința și lucrarea ei și a lor în numele Meu peste pământ, M-am așezat iarăși lângă Tatăl de-a dreapta Sa, iar acum, după făgăduința cea din Scripturi, vin iarăși, și, iată, iarăși îmi ridic un popor credincios Mie, o mână de ucenici, ca să-i învăț pe ei că împărăția Mea, pe care am adus-o pe pământ prin crucea Mea cea grea, nu va avea sfârșit, căci Duhul Sfânt, Care aduce viață și Care face viață în om, Se slăvește din Tatăl și din Mine, așa cum S-a slăvit prin prooroci, și întărește pe pământ biserică sfântă, cu Dumnezeu pe masa ei trup și cuvânt, spre iertarea păcatelor celor credincioși, care se sfințesc pentru Dumnezeu, și spre învierea făpturii, ca să vină pe pământ viața veacului ce va să fie. Amin.

Eu, Domnul, Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român și hrănesc cu el un popor credincios cuvântului Meu, căci când M-am așezat lângă Tatăl în ziua înălțării Mele de lângă ucenici acum două mii de ani, le-am spus celor ce au crezut în venirea Mea atunci: «Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului». Amin. O, numai cu cei credincioși și sfinți am putut Eu să împlinesc această Scriptură, căci aceștia, crezând și împlinind, au ales mai mult ocara pentru numele Meu decât duhul lumii și bogățiile lui trecătoare, fiindcă ei nădăjduiau în răsplătirea cea pentru sfinți. Sfinții sunt cei disprețuiți de lume și n-au loc în ea, și acesta este semnul că ei sunt ai lui Dumnezeu pe pământ, iar cei ce sunt numiți de lume sfinți, aceia își primesc plata pe pământ pentru cele bune ale lor, închinate numelui Meu, căci slava și prețuirea cea de la lume îi despart pe ei de răsplătirea spre care ei privesc.

O, poporul Meu cel din români, care stai credincios sub mana aceasta cu care Eu, Domnul Dumnezeul tău, te hrănesc din cer! Tu să te bucuri că ești numit rătăcit și abătut de la calea Mea, că iată, de când am ieșit Eu ca să luminez din mijlocul tău cu învățătura Mea peste pământ, s-au sculat și te-au disprețuit toți cei ce își zic credincioși și creștini ai lui Hristos și își zic că sunt ai dreptei credințe și că tu ești sectă, și nu vor aceștia să bea și să simtă viața cuvântului Meu cel din mijlocul tău, și nu vor să știe aceștia că Eu am putere și am voie, ca un Dumnezeu adevărat ce sunt, să grăiesc peste om până la sfârșitul timpului și nu să stau fără de lucru, fără de cuvânt, și nu să cuvinteze numai omul care își zice credincios, iar Eu nu. O, Eu sunt cuvântul lui Dumnezeu, și de aceea am venit și vin cuvânt pe pământ, și nu sunt hristosul cel mincinos despre care să se audă: «Iată-l, este aici sau acolo», ci sunt glasul Duhului Sfânt, și pe Care Îl torn peste cei ce Mă așteaptă să vin cu mângâierea pe pământ la ei, și numai la aceia pot Eu să-Mi găsesc sălaș de facere a omului, căci cei credincioși sunt casa Mea, cortul Meu pe pământ, și Îmi găsesc plăcerea în ei, și apoi îi scot din lume ca să fie ei cu Mine și să nu mai guste din plăceri care trec, ci de la Mine să mănânce, și să se facă ei țara Mea de nuntă, căci Eu sunt Mirele Cel scump, și de la Tatăl Savaot vin cuvânt pe pământ, și nu pot să vin fără să am mireasă pe pământ, și iată, Eu împlinesc în mijlocul neamului român Scriptura prin care am spus așa: «Cel ce crede în Mine, voi veni la el și voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui». Amin.

Oștirile de sfinți sunt în coborârea Mea cuvânt pe pământ, căci plata sfinților este umblarea Mea cu ei când vin de la Tatăl cu venirea Mea la om și după om. Nimic nu este mai dulce pentru sfinți pe pământ și în cer ca și Dumnezeu, poporul Meu, căci sfinții știu că numai Dumnezeu este Cel ce poate îndulci duhul și viața și inima omului, iar El este Cel veșnic. Amin.

Mă fac cuvânt de sărbătoare a sfinților Mei și intru în carte cuvânt și pun masă cu el pe pământ, căci dacă iarăși am venit după om, Eu nu-l părăsesc pe cel credincios, pe cel cu dor în el, și Îmi țin făgăduința peste cei credincioși pentru care am spus acum două mii de ani că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului, și apoi voi fi veșnic pacea lor. Amin.

Porțile Mi se deschid, și Eu intru cu slava cuvântului Meu și ies apoi cuvânt pe pământ. Pe pământ stăpânește omul, căci așa s-a deprins omul, iar Eu am venit și vin să-i spun omului că Dumnezeu este Făcătorul cerului și al pământului și că omul este nedrept cu Dumnezeu când el stăpânește fără Dumnezeu pe pământ în viața lui de om. Eu însă M-am arătat în toată vremea minunat pe pământ întru sfinții Mei, cu voia Mea în ei M-am arătat prin ei înaintea oamenilor cei plini de slăbiciuni, și care aleargă în toată vremea lor după alți dumnezei, împinși fiind ei de slăbiciunile lor, cărora ei le slujesc.

– Venirea Mea este cu sfinții, și este ca să aduc mântuirea și să grăiesc pe față și să Mă audă omul, căci Eu am putere prin umilință, și prin ea vin, și așa îl strig pe om la Mine. Dar inima Mea așteaptă și plânge după om, și voiesc să-l văd pe om cu sufletul plin de dor, și așa să Mă strige omul să vin, și așa să vin când vin. E vremea venirii Mele, a venit vremea aceasta, și omul nu poate ieși de sub stăpânirea omului. Dar Eu, Domnul, sunt Stăpân prin umilință, și vin cu sfinții și grăiesc cu ei, și ei grăiesc cu Mine înaintea neamului omenesc, ca să împlinim prin cuvântul grăit toată împlinirea lui. Amin.

Sunt înconjurat de slavă de îngeri în coborârea Mea, căci sunt Domnul slavei. Și de ce sunt Domnul slavei? Fiindcă Eu am făcut slava, și cu cuvântul am făcut-o, și ea s-a înființat, și Mă slăvesc îngerii aducându-Mi slavă, cinste și închinăciune în cer sus, și pe pământ jos, și frumoasă este slava Mea în cer și pe pământ, dar omul Mă iubește atâta de puțin și Mă cunoaște atâta de puțin! iar slava toată a cetelor îngerești nu-Mi pot ține trupul în slavă, și Mă cobor cu el pe pământ la om ca să-i spun lui că pentru slava Mea am făcut Eu omul la început, și că plâng îngerii că omul s-a smuls de sub slava Mea, de sub puterea Mea, și Eu vin ca un pribeag după el pe pământ și-i țin calea și Mă plâng lui ca să-i stârnesc mila și să Mă ajute să-l am pe el casă a Mea, lucrare a Mea între cer și pământ.

Stau deasupra cu oștirile cerești, pe munții Mei îngerești, și cuvintez peste ziua de serbare a îngerilor și înconjor slava ei și intru în carte cu slava cuvântului Meu de azi, iar porțile Mi se supun, căci sunt Domnul slavei. Amin.

O, cum să fac să nasc pentru Mine inima omului? Să aibă și omul supunere cu iubire în ea, cum să fac? Ca un Dumnezeu a toate câte sunt, Eu Mă întreb cum să fac cu omul ca să-l am pe el fericire a Mea și să-și capete fericirea omul? Nu poate omul să-și capete fericirea până nu-l am Eu pe el locaș al fericirii Mele, casă a slavei Mele, nefăcută de mână, așa cum Eu sunt.

Iată, cu slavă vin când vin. E vremea să vin, și de aceea vin, și de aceea am venit și vin, dar e vremea să caute omul la fața Mea, la viața Mea în el, ca să fie el după chipul și asemănarea Mea, și de aceea M-am făcut cuvânt peste om. De două mii de ani i-am spus omului că vin curând, și tot de atunci îl aștept pe om să se facă el locaș al venirii Mele, căci nu Domnul, ci omul trebuie să vină.

Duhul celor ce dorm așteptând, stă treaz acum spre voi, ascultând glasul Domnului prin îngerii Lui, și vă spun și ei așa:

– Omul, pentru iubirea lui n-a știut când s-a lepădat de Dumnezeu și n-a știut cât L-a pierdut pe Dumnezeu. Și după ce n-a mai știut de la Dumnezeu, a știut de la el omul, și s-a făcut pentru el dumnezeu care știe, și așa L-a pierdut omul pe Dumnezeu și a rămas fără adăpost pe pământ, și a trăit prin puterea lui.

Noi, cei ce am lăsat trupul, privim la stricăciunea care s-a așezat peste pământ și peste om, și așteptăm pe Domnul, Care să deschidă ochii omului, și ca să vadă ce a fost să fie și ce este omul, și ce va fi să fie după ce Domnul va rosti din nou cu milă și iubire cuvântul cel pentru începutul zidirii din nou a lumii și va zice: «Să fie lumină!», și ea va fi, și ea iarăși va fi, și va vedea din nou omul, și va vedea omul prin ea și va plânge ca îngerii și ca sfinții și va da, prin suspinul lui cel umilit, slavă, cinste și închinăciune lui Dumnezeu, căci Domnul a făcut slava. Amin, amin, amin.

Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, Domnul Iisus Hristos. Tatăl M-a trimis, nu vin de la Mine Însumi. Mă fac cuvânt peste pământ și Mă fac carte. Nu vorbesc de la Mine Însumi, ci de la Tatăl, și sunt voia Tatălui Savaot pe pământ și în cer, între oameni și între sfinți. Amin.

Vin la tine cuvânt cu sărbătoare de sfinți, popor al cuvântului Meu cel dătător de viață. Vin la tine ca să-i bucur pe sfinți, căci cei ce-și zic fiii împărăției cerurilor stând în loc știut sfânt, aceia nu fac roadele împărăției, iar Eu o iau de la ei și o dau celor ce rodesc faptele ei, precum am spus acum două mii de ani că voi face. Amin.

O, Tatăl Meu Savaot, sunt Fiul Tău Cel îndurerat de la om. Suspinul Meu și al sfinților Mei numai Tu îl mângâi, că ești Tată. Omul vorbește de Noi cu duh de îngâmfare și se dă fiu al împărăției cerurilor în loc știut sfânt între oameni, dar oamenii nu știu, săracii, că fiii împărăției cerurilor sunt cei ce au în ei duhul pocăinței și roadele lui, Tată. Acum două mii de ani când Ioan a ieșit din pustie ca să-l vestească pe poporul iudeu pentru duh de pocăință, el le spunea că s-a apropiat împărăția cerurilor, și veneau spre el și se botezau cu apă mulți din cei ce-l auzeau proorocind și chemând la pocăință, dar celor ce nu făceau roade de pocăință, pe aceia el îi dădea pe față ca pe unii care fugeau de mânia lui Dumnezeu, și nu că se apropiau de duhul pocăinței și de roadele ei apoi.

Suspin cu sfinții, Tată, și de la Tine suspin, nu de la Mine Însumi. Ca și acum două mii de ani caut după om ca să-l trag la Tine și la Mine, și nu cunosc oamenii duhul pocăinței spre iertarea lor, Tată. O, Tatăl Meu, să-i dăm omului înțelepciunea cea de sus, Tată, căci omul este jos, și de jos culege, și nu-și cunoaște omul cărarea, Tată. De cincizeci de ani stau cu masă de cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, dar greu mai învață omul să stea la masa Noastră, la masă cu Noi, Tată, la masa împărăției cerurilor, Tatăl Meu. Mi-e dor de om cu roade de pocăință în el, și voiesc să-l ajutăm pe om, o, Tată. Amin, amin, amin.

– O, dulce Fiul Meu, cum să Te mângâi, cum să Te alin, tată? O, când Te voi avea fără de durere de la om, dulce Fiul Meu? De șapte mii de ani Îți aștept Eu bucuria și odihna, ca un Tată milos și îndurerat de durerea Ta, dar omului nu-i este milă de Dumnezeu, Fiule zdrobit de dor ca și Mine, Tatăl. Suntem zdrobiți, suntem așteptând și suspinând, ca și sfinții care se poartă cu Tine în venirea Ta pe pământ la om, tată. Când a ieșit Ioan să Te vestească venit, ca să Te primească poporul Israel, erau prea îngâmfați în duhul lor cei care stăteau mari peste Israel, iar gustul pocăinței nu-l putea atinge pe el, din pricina păcatelor lui și a depărtării lui de Dumnezeu, și Te-a luat Israel ca pe unul care-i tulbura liniștea lui, și Ți-a făcut rost de vină și Te-a răstignit pe cruce, Fiul Meu trimis din cer pe pământ după om. N-am avut ce să facem atunci, decât să suspinăm și să Ne lăsăm mici, purtând în trupul Tău cel chinuit toată ispășirea vinei omului care nu știe decât să păcătuiască în însuși trupul său ca să nu aibă Domnul loc în el, Fiule fără adăpost în om pe pământ. Atunci a ieșit Ioan și Te-a vestit, iar acum Tu Însuți vii, tată, și Te vestești venind cu sfinții și făcând voia Celui ce Te-a trimis atunci și acum, căci Tu asculți de Mine, Fiule scump. Amin.