E ziua ta și e ziua Mea și avem sărbătoarea alături pentru nașterea Mea pe pământ, mama Mea, dar lângă Noi cei sărbătoriți, este sărbătorită țara Mea cea de azi, țara Mea de venire a doua oară de lângă Tatăl după om, mamă. Nu este pe pământ între înțelepți cel care să priceapă și să vadă apoi Scriptura cea împlinită a întoarcerii Mele la oameni, după cum solii cei din cer i-au vestit pe ucenicii Mei în ziua înălțării Mele de lângă ei la Tatăl că tot așa voi și veni, precum M-am dus la locașul slavei Mele cerești, ca iarăși să vin la plinirea vremii, vremea care Mă dă înapoi oamenilor, o, mama Mea.

O, iată ce tainic vin și tot vin! Este cineva între oameni pe pământ ca să mai citească încă o dată cu ochii bine deschiși venirea Mea iarăși pe pământ așa precum M-am dus la cer pe norii slavei Domnului și să creadă apoi că așa vin?

Am așezat credință și loc de primire și am venit, precum este scris să vin, și țara Mea de azi Mi-a făcut primirea, și tainic, mamă, s-a întâmplat și se întâmplă aceasta. Vin cu norii, precum M-am și suit la Tatăl, și-Mi slobozesc glasul de sus, din nori, și Mă apropii cu mare grijă și ocrotesc din toate părțile taina și lucrarea ca să vin să Mă fac auzit și așezat în cartea Mea cea de azi, pe care o împart peste pământ filă cu filă ca să hrănesc mulțimile și să ia unii prin alții cuvântul gurii Mele, cu care păstoresc.

Venim cu masă de cuvânt pe pământ, mamă. O, ce tainic trebuie să lucreze Dumnezeu ca să se poată împlini Scripturile toate, căci toate sunt scrise ca să se împlinească ele, nu zadarnic au fost scrise toate ale lucrului Meu peste oameni, mama Mea! Iată câtă ocrotire avem de așezat în toată clipa pentru calea Mea cea de azi între oameni, ca și atunci când aveam de lucru pe pământ, mamă! România este ocrotită mult, căci este de ocrotit venirea Mea, lucrarea Mea, mersul Meu pe pământ așezat în mijlocul ei, mama Mea.

Îngerii Mei slobozesc glas între ei și Mine și spun în cor, în cete spun:

— Îți mulțumim, Doamne, că Tu împărățești și că ne dai lucrarea Ta s-o lucrăm pe pământ ca și în cer! Ne este dor de biruința Ta cea de la sfârșit de timp, Stăpâne Doamne. Ne este dor de serbarea Ta de biruință, de ziua Ta cea mare pe pământ. Așteptăm porunca Ta ca să sunăm din trâmbițe și să cadă Babilonul și să biruiască duhul credinței sfinte, Duhul lui Dumnezeu în toți pământenii.

O, slavă Ție în mijlocul celor ce sunt credincioși venirii Tale cuvânt pe pământ! Ei sunt bogăția cea de mare preț din zilele acestea, bogăție care nu piere, Doamne.

O, slavă Ție, Doamne, pentru această zi de serbare pentru noi, pentru cetele îngerești! Ne aplecăm acum, aici, în așternutul care ne adăpostește această zi de serbare pentru noi.

O, nu este biruință fără Domnul. Să știe toți de pe pământ, toți care doresc să fie biruitori, să știe că numai cu Domnul biruiesc cei ce sunt biruitori, culegându-și cerul de bogăție a lor pe pământ și în cer.

Am grăit în Tine și din Tine în ziua noastră de serbare în cer și pe pământ și Te-am mărturisit, Doamne, și duhul mângâierii l-am zidit prin cuvânt.

— Slava Mea este zidită de voi, din voi, o, slujitori cerești ai Mei, purtători de Dumnezeu din loc în loc. Mi-e dor să dau deoparte ceea ce Ne acoperă ca să stăm în taină între om și Dumnezeu. Mi-e dor de cele veșnice peste pământ și peste oameni. Voi lucra să întăresc credința în tot mai mulți, și să lucrez prin puterea credinței lor, prin statornicia credinței să lucrez. Mi-e dor să poată omul pentru Dumnezeu, și Dumnezeu pentru om. Mi-e dor, Mi-e tot mai dor de părtășia Mea cu cei de pe pământ. O, de M-ar aștepta ei! Mi-e tare dor să vin, să vin curând, să spună omul: „Vino, Doamne!”, iar Eu să-i răspund: „Vin curând!”, și apoi să vin.

O, fiilor din cetatea cuvântului Meu: Hristos a înviat! Sunteți buchețel adunați înaintea Mea cu cei aproape vouă, cu care vă sprijiniți în lucrarea slavei Mele de peste voi, ca s-o așezați voi înaintea Mea apoi și înaintea celor ce iau de la voi slava cuvântului Meu, și purtarea lui peste pământ, fiilor.

Sunteți strânși buchețel mititel și-Mi ridicați zile de serbare, fiilor. O, Hristos a înviat, cântă cu voi sfinții cu care Mă port! Cele ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu vă cuprind și se bucură, fiilor. Toată frumusețea cerească vă însoțește din părți iubindu-vă și cuprinzându-vă în ea pentru Mine, pentru vremea Mea cu voi, pentru venirea Mea la voi, pentru numele Meu mare de peste voi și de peste cetate, fiilor. Vin mereu și Mă descopăr vouă prin cuvântul cu care grăiesc, și vin și nu plec, ci vin, fiilor.

O, aduceți-vă aminte cu Mine împreună de taina Mea cea din Emaus cu ucenicii la care am rămas și nu M-am ascuns, ci am rămas cu ei atât de minunat, fiilor, ca și cu voi, ca și la voi. O, nu M-am ascuns, nu M-am despărțit de ei, ci am rămas, că M-am lăsat cu totul acoperit de sfânta împărtășanie, pe care le-am dat-o și i-am făcut pe ei preoți lui Dumnezeu Eu Însumi, căci M-am lăsat cu totul întreg cuprins în pâinea și vinul de pe masă și am rămas cu ei, o, că n-aveam unde să Mă duc, decât la ei și cu ei, cu ai Mei, și peste tot eram cu ei, peste tot pe unde erau ei pretutindeni, și întreg eram peste tot, că așa este Dumnezeu, întreg peste tot în toată clipa, căci le-am spus lor: «Voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor».

O, și cât de minunat lucrez Eu această taină a Mea cu ai Mei mereu, că eram ascuns în îngerul prin care grăiam lui Daniel, lui Ioan în vedeniile cele pentru sfârșitul veacurilor, că Mă acopăr îngerii ca să pot să fiu cu ai Mei tot timpul, iar îngerii, fiind fără de trup, Îmi acoperă de jur-împrejur trupul Meu cel înviat, și Mă acoperă nevăzutele facerii lui Dumnezeu, o, și Mă ascund în ei norii și vin cu norii, fiilor, și iată câte Mă poartă ca să merg și ca să vin și ca să fiu și ca să lucrez tot ce am de la Tatăl dat să lucrez!

O, voi ați văzut ce au făcut cu Mine cei care M-au văzut petrecând în mijlocul lor treizeci și trei de ani, însoțit Eu de ucenicii Mei, că apoi M-au luat și M-au dat crucii și batjocurii, o, că nu poate omul să stea lângă Dumnezeu aproape, că tot ce nu este pe potriva Mea Mă respinge, fiilor, o, și de aceea stau acoperit de nevăzutele lui Dumnezeu, ca să pot fi aproape cu ai Mei mereu așa cum am promis, iar la voi Mă dau vouă în fiecare zi întreg, și vă învăț, fiilor, prin aceasta să vă dați și voi Mie cu totul, dacă Eu Mă dau vouă ca să fiu cu voi și în voi, și apoi să știți să faceți bine statul vostru cu Mine și în Mine, și iată câtă milă, câtă vindecare poate să-Mi dea fiii lui Dumnezeu, cei ce iubesc pe Domnul din toată inima lor, din toată, fiilor!

O, nu a fost și nu este nimeni pe pământ ca să nu știe că Eu am murit pe cruce și am înviat apoi. Iar acum nu va mai fi nimeni de la o margine la alta a cerurilor, nimeni care să nu aibă parte să știe și să audă că vine Domnul cuvânt peste pământ ca să-Și anunțe împărăția, Evanghelia venirii Sale, că vine Domnul și vorbește și împarte cuvântul Său în lung și în lat ca să poată apoi să se arate pe cer și pe pământ ziua slavei Sale, El, și oastea cerească în haine albe venind pe nori, precum este scris, și iată, e mare milă cerească să prindă omul credință statornică și să Mă cunoască în acest cuvânt, chiar dacă până acum n-a știut că este Dumnezeu, că a fost și că este Dumnezeu, așa cum El a vrut să-și spună.

Îmi pregătesc arătarea slavei și a minunilor ei, mama Mea, iar îndelunga Mea răbdare se va schimba în mântuire, precum este scris, dar voiesc de pe pământ să vină strigare cu dor, de la mireasă cu dor în ea, și care să Mă strige: Vino!

Voiesc să fiu dorit, că altfel este să vin de dorul celor cu dor în ei după venirea Mea, iar mângâierea Noastră este mare, și vine ea din adevărul cel de sus, că Eu, Fiul tău și Mielul Tatălui, Eu voi birui, și voi rușina toată lucrătura satanicească și voi sufla peste omul antichrist cu cuvântul Meu până ce el va cădea zgomotos și văzut de toți oamenii de pe pământ, că iată-l, pune la cale lepădarea de credință peste toți, dar o va face doar peste cei ce n-au primit iubirea adevărului, căci așa este scris, iar peste cei credincioși cuvântului Meu de ieri și de azi va răsări bucurie și vor fi cuprinși în taina cerului nou și a pământului nou și în mângâierea cea de rai, cea din rai. Amin.

Cu mare bucurie Mă hrăniți voi, cei ce-Mi deschideți când grăiesc de deasupra și-Mi scrieți și-Mi împărțiți cuvântul și-Mi dați putere și cale ca să vin pe pământ cuvânt ca să împlinesc Scripturile venirii Mele cu sfinții în zeci de mii și să-Mi fac cale zilei slavei Mele, căci trebuie pregătită această zi, și nu pot nimic să împlinesc până ce mai întâi nu vestesc prin cuvânt, și niciodată n-am lucrat altfel pentru împlinirile cele de la Dumnezeu între cer și pământ, și iată, mai întâi vestesc, și numai apoi împlinesc.

Se cutremură cei din cer de necredința de pe pământ, de prigonirea Mea și a împărăției Mele între oameni, o, dar n-a fost să fie prigoană pentru credință și să nu crească și mai mult credința și căutarea după Dumnezeu a oamenilor, căci duhul din om tânjește după ajutor de la Dumnezeu, chiar dacă omul nu pricepe aceasta cu mintea sa, dar duhul îi suspină și așteaptă cu nădejde și ține aproape cerul de pământ și cheamă pe Domnul să vină cu izbăvirea și cu judecata celor ce Îl prigonesc pe El pentru ca să stea ei mari peste oameni, peste pământ, ba și peste cer să stea mari. O, dar Eu, Domnul, sunt Cel ce am cuvânt, nu omul este, nu necredința, nu satana cel fără de astâmpăr prin slugile lui ca să-și țină stăpânirea cu dinții, cu toată puterea cea vrăjmașă puterii lui Dumnezeu Biruitorul, și iată, Eu sunt Cel ce biruiește și vine cuvânt pe pământ și-Și întărește împărăția și scaunul judecății faptelor, și voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris.

V-am pregătit pentru lucrarea învierii morților, și mai ales pentru învierea celor adormiți, măi fiilor, căci ei sunt cei ce așteaptă pe Domnul, iar cei morți prin păcatele lor și treji cu trupul, aceia nu așteaptă pe Domnul și nu-L doresc, decât dacă le-ar face după plăcerea lor, și trebuie să le împărțim și lor cuvântul lui Dumnezeu, că poate, poate și din ei ar prinde frică de Domnul și de judecata faptelor lor și s-ar trezi să-și lucreze pocăința și iertarea cea de la Dumnezeu și calea crucii apoi.

O, fiilor, în ziua ce a trecut v-am șoptit din zori și v-am rostit povață proaspătă, căci voi v-ați gătit și v-ați pregătit pentru masa de pomenire a celor adormiți, pomeniți la voi, și pentru împărțirea pomenii pe la casele creștinilor credincioși cuvântului Meu sosit la voi de hrană pentru sufletul creștin, o, și v-am învățat cum să faceți împărțirea pomenii pentru ei, și v-am spus că dragă Mi-a fost și-Mi este vatra Moldovei, unde s-au păstrat rânduielile creștinești pentru vii și pentru adormiți, și unde s-au scris povestiri sfinte și pilde de urmat și de povestit, și că pe acest meleag gospodarii își spală de cu seară podelele și-și mătură prispele și ogrăzile pentru ca să fie dimineața pregătiți să primească pe cei ce le aduc pomeni pentru cei adormiți, că vin creștinii vecini cu hrană caldă, cu mămăliguță, cu pilaf, cu varză, cu colăcei rumeniți, cu bucate pline de dragoste pentru cei adormiți ai neamului lor, și pun ștergar de in pe podea sau pe prispă sau pe pământul mai curat al ogrăzii, și pe ștergar așează pomana și cănuța cu apă sau cu vin, aplecându-se ca la închinăciune până la pământul care se face masă de împărțit bucate și, tămâind pomana și stropind-o cu aghiasmă, cheamă gazda să se aplece în genunchi și să primească și să spună bogdaproste. Dacă e vreme cu ploaie se pune ștergarul pe podea în casă, iar dacă e uscat și soare așează pe prispă ștergarul sau pe pământ curat și se împarte pentru cei adormiți și se dă lumânare aprinsă la toți cei din casă.

După ce casele primesc pomana se pleacă la biserică cu coșuri de colăcei, cu colivă și cu mere, cu grijă mare pentru pregătirea aceasta, o, și se face bucurie și înviere în lumea celor adormiți, care așteaptă, iar această așteptare o știu cei ce sunt în viață și se pregătesc să-i întâmpine pe cei dragi ai lor, care așteaptă.

Satele povețelor sfinte ale Moldovei, limba cea sfântă a lor, obiceiurile frumoase pentru cer, pioșenia cu care se lucrează acestea aduc înaintea Mea acest meleag drag, și lucrul Meu cu voi e frumos, fiilor, iar voi trebuie să fiți frumoșii cei pentru lucrul cel frumos.

O, cât de pașnici, cât de blajini și de plini de iubire și de blândețe din cer trebuie să fie cei ce gătesc masă și pomană pentru cei adormiți, care așteaptă tot timpul pentru ei! O, cât de calzi la inimă și la cuvânt tot timpul trebuie să fie cei ce gătesc bucatele și bucuria și pomenirea celor care trec treaptă cu treaptă până la sala de nuntă a Mirelui Hristos, în cereștile locașuri ale Tatălui! Iată de ce trebuie în toată vremea să fiți ca îngerii, ca sfinții, cu purtare dulce și sfântă, ca să puteți trimite spre ei bucurii și pomeni, fiilor! Iată de ce te îndemn să fii ceresc mereu și cald mereu, măi creștine, măi!

O, fiilor, v-am povățuit, iar voi ați împlinit așa, și a avut între voi cine să-și amintească datina cea din Moldova și să împărțiți așa pentru cei adormiți, o, și s-a făcut bucurie cu trăire și au fost uimiți creștinii care au primit de aici de la voi pomană pentru cei adormiți, care așteaptă de la voi de aici, de unde Eu lucrez cu voi pomenirea lor, și apoi înviere, măi fiilor.

E zi de duminică, fiilor, și se citește în biserici evanghelia Mea cea despre ziua venirii Mele cu judecata făpturii și a faptelor. Lucrarea Mea cu voi este slava Mea, venirea Mea cu sfinții și cu îngerii, și e scaunul Meu de domnie, în fața căruia stau vrând-nevrând, știind sau neștiind stau toate neamurile adunate, iar Eu despart pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre ca să pun oile la dreapta, iar caprele la stânga Mea, precum este scris, și să le dăruiesc moștenirea împărăției gătită de la întemeierea lumii pentru oile Mele, iar caprelor să le dau după faptă ceea ce și-au lucrat spre pedeapsa lor cea veșnică.

O, fiilor, caprele sunt neastâmpărate, se cațără și rup frunzele și lăstarii copăceilor și sar și țopăie, caută peste tot și ascultă cu greu de păzitor, umblă cu capul pe sus și n-au blândețe. Oile însă, sunt blajine, privesc spre pământ și pasc cuminți, ascultă de ciobani, nu se răzvrătesc, rabdă îndelung când sunt neputincioase, se lasă spre jertfă fără de împotrivire și seamănă cu Păstorul Care-Și pune viața pentru ele. Iată, faptele vorbesc, și de aceea învăț Eu mereu pe cei ce și-au ales să facă parte din fiii poporului cuvântului Meu cel de azi și să asculte de el ca de un păstor care-și pune viața pentru oi, și să învețe că oile sunt oi, iar caprele sunt capre, și să aibă grijă ce fac cu mersul lor pe calea lor cu Domnul.

Coboară din cer pe pământ Scriptura împlinirii venirii Mele cu sfinții. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Eu, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Nori de sfinți M-au întâmpinat la suirea Mea lângă Tatăl, după ce am săvârșit lucrarea pentru care am venit pe pământ om născut din om acum două mii de ani. A venit un nor și M-a cuprins în el și am trecut în cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și toți sfinții care s-au sculat odată cu scularea Mea dintre cei morți M-au însoțit până înaintea Tatălui cu slavă multă și cu cântarea îngerească a heruvimilor și serafimilor, iar acum călătoresc pe nori de sfinți și de îngeri cu slava venirii Mele așa cum M-am suit la Tatăl, și s-a scris mereu pe pământ cuvântul venirii Mele din vremea aceasta, căci se scrie de mai bine de șaizeci de ani cartea aceasta, și este pe pământ cuvântul cu care vin ca să curgă el din gura Mea în cartea sa.

Ori de câte ori cobor cuvântul Meu în cartea sa de azi sunt însoțit de sfinții Mei, ca și în ziua aceasta. Mă slăvesc între sfinți cu arhiereii cei nedespărțiți între cei din cer: Vasile, Grigorie și Ioan, o, și e dulce plata lor între cei din cer și sunt ei nedespărțiți și-Mi sunt însoțitori aproape pentru venirea Mea cuvânt pe pământ după două mii de ani, când Tatăl Mă trimite iarăși să lucrez, cer nou și pământ nou să lucrez, nașterea din nou a lumii precum este scris, și tainic lucrez, și tot așa și sfinții Mei, cu care Mă port ca să vin.

O, ce măreață a fost și a rămas ziua nașterii Mele pe pământ acum două mii de ani! O, și ce măreață este și va fi ziua venirii Mele cu zecile de mii de sfinți, cu cei în care M-am slăvit pe pământ prin vreme cu viața lor, cu dragostea lor, cu credința lor în Mine! O, și Mă tot întreabă ei rând pe rând vreme de două mii de ani: «Doamne, până când? Te-am iubit și Te-am urmat cu credință și cu dor. Până când, ca să vedem prețul acestei iubiri și așteptarea lui?».

O, până acum, iubiților, că iată, cu voi sunt, și Mă port întru iubirea Mea cuvânt pe pământ cu voi în zeci de mii, precum este scris că vine Domnul, și iată-Mă, și nu Mă împiedic să vin dacă nu este credință în lume ca să vin, căci scris este: «Cine este sfânt să se sfințească încă, iar cine stă în fărădelegile acestui veac să facă așa și mai departe, că ziua Mea vine când nimeni nu se așteaptă să vin și să dau fiecăruia după cum este fapta sa».

O, fiilor de la ieslea Mea de cuvânt, Mă fac cunoscut lumii de pe pământ că Mă nasc cuvânt și că vin de la Tatăl și că nu vorbesc de la Mine Însumi și că Tatăl Îmi dă ce să lucrez, Îmi dă, ca și acum două mii de ani Îmi dă. O, câți M-au cunoscut atunci? Puțini de tot, iar ceilalți mulți de tot erau cu capul în norii lor, ca și cei mulți, mulți din vremea aceasta.

V-am așezat de veghe, fiilor, pentru glasul Meu cel din cer, când el Mă aduce la voi ca să-i dați mers apoi, ca să-l trâmbițați, fiilor, căci dacă trâmbița sună ea face deșteptare, face strigare la veghe, face împlinire, face cale Domnului să vină, să aibă la cine să vină, o, că vreau să grăbesc biruința cea deplină peste tot răul care împiedică încă venirea Mea cu slavă și cu bucurie pentru cei ce Mă poartă în ei și-Mi știu dorirea, o, dar Îmi trebuie ajutor de pe pământ ca să merg, ca să deștept la veghe, ca să îndemn, ca să așez omul înaintea Mea ca să știe că vin, și să nu fie luat pe neștire de lucrul Domnului peste pământ, că vreau să fie liniște în inimi și bucurie că vine Domnul, și nu temere, nu spaimă să fie, nu, fiilor, că dacă omul știe că vin, el se pregătește, se așează, se spală, se bucură apoi, iar Eu când văd că omul stă gata pentru ca să vin, Eu vin, Eu vin, fiilor, vin să-i izbăvesc de toată strâmtorarea pe cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu pe pământ.

Am sfinții cu Mine când Mă port între cer și pământ cu venirea Mea, și sunt ei plini de dor și de râvnă să Mi se gătească venirea, că e tot o așteptare între cei din cer, e tot un dor aprins după ziua slavei Mele, când totul se va îmbrăca în slavă și va cădea despărțitura, și totul așteaptă după om, fiilor.

O, omule de pe pământ, o, cât ești tu de așteptat să te ivești stând înaintea Mea ca să vin, ca să aibă cine Mă aștepta și ca să vin! O, ce măreț ar fi pentru tine și pentru Domnul să ai tu dor și așteptare după El, și nu să fii luat din spate, nu să tot fii rugat și strigat să ieși înaintea Domnului ca să vină Domnul.

O, ce multă și măreață pregătire ar fi să gătească cei de pe pământ și s-o pună ei înainte pentru venirea Mea! Vremea aceasta a sosit, e aproape, se grăbește să se arate, dar îl așteaptă pe om, iar Eu, Domnul, strig și tot strig la om și dau să-l deprind să creadă și să Mă aștepte cu pregătire, cu deșteptare, cu sărbătoare, căci venirea Mea e sărbătoare care încununează, care înmiresmează, care schimbă înfățișarea văzutelor și nevăzutelor, și pe ea au așteptat-o sfinții toți, și au îmbrățișat-o cu dor și cu odihnă când le ieșeam întru întâmpinare ca să le deschid și să intre ei în ceata oștirilor cerești. O, dar acum ei toți așteaptă încununarea vremurilor de sub cer, iar aceasta va fi odată cu arătarea Mea în slavă, slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, și vreau cu mare dor să înțeleagă tot mai bine și tot mai mult poporul care se hrănește și se zidește cu cuvântul venirii Mele de azi, vreau să se deprindă el tot mai aproape, să-Mi tot apropie el ziua Mea de slavă, să se grăbească cu găteală multă și să-Mi ajute arătarea, care așteaptă la hotar, căci toate celelalte îndeletniciri n-au nici un preț pe lângă grija venirii Mele cu slavă, numai să fie deplină credința pentru venirea Mea, așa cum toți sfinții Mei au crezut deplin că vor fi cu Mine după truda cea de pe calea lor spre cer.

O, dar acum vine cerul, vine întru întâmpinarea omului, vine Domnul cu sfinții, că este scris să vină așa și să-Și facă spre oameni cale ca să-i pregătească pe ei pentru slava cea mare, și care va umple cerul și pământul, și noi să fie toate, cerul și pământul, omul și facerea toată, totul, nou să fie totul, totul ca în cer pe pământ, ca să se facă unirea cea mare, cea pentru veșnicie.

O, și nimeni să nu spună că sunt prea mari, prea greu de înțeles aceste cuvinte, căci vremea este aproape, și trebuie credință să fie, credință și ascultare pentru gătirea slavei Mele, lucrare în cer și pe pământ deopotrivă, o, și e mare misiunea omului, și strig la om, îl strig să ia de la Mine și să învețe bine ce are de lucrat și de pregătit pentru slava venirii Mele, iar pentru această bucurie trebuie înnoire, și noi se vor face toate, precum este scris.

Și acum așezăm la masă de pomenire pentru ei pe cei ce au adormit până acum și sunt chemați la masă de sfârșit de an pentru ei cu noi aici, o, și multă mângâiere iau ei din lucrarea venirii Mele pe pământ cuvânt, cea pentru învierea morților, și a celor adormiți, și a celor în trup încă, fiindcă pe toți îi caut și la toți le voiesc învierea aici pe pământ, și cea din cer apoi. Așadar, îi așezăm la masă și la toată mângâierea cea de azi aici, iar bucuria le este multă ca și mângâierea.

O, mulți sunt cu lacrimi și sunt răniți de dor, că vin cu multul când vin, și le ies în cale faptele lor rele, și nu se prea găsește în viața lor ceva în numele Domnului lucrat pe pământ, și cu care să-i ajut cumva față în față cu diavolul câștigător. O, și vă rog pe voi, cei așezați de Mine la lucrul învierii a toate, faceți și pentru ei pogorământ și spuneți voi Domnului: Doamne, pentru cei ce au plecat din viață nepregătiți, pentru cei ce nu Te-au cunoscut cu faptele lor, ai milă, și facă-se voia Ta după măsura milei Tale pentru toată făptura care a fost pe pământ viețuind.

O, fiilor rugători pentru cei plecați de pe pământ, o, măi fiilor, rugați-vă, rugați-vă și pentru cei ce au fost bogați în viața lor pământească, dar și pentru cei ce sunt încă în viață și sunt bogați, căci aceștia între cei plecați așteaptă milă acum, fiilor. Eu însă spun la cei ce încă nu-s duși din trup, și le spun să știe de ce sunt pe pământ bogații și de ce sunt ei bogați.

O, iată, voi, fiilor care sunteți așezați de mijlocire la Mine pentru cei plecați nepregătiți de pe pământ, pentru cei săraci și pentru cei bogați, iată, aveți de lucru, fiilor, iar Eu vă ascult pe voi când cereți Mie milă pentru ei dacă au plecat de pe pământ la bine sau la rău.

O, fiilor, a venit vremea, și toate se grăbesc când văd că Eu vin și tot vin, și toate se vor știute și lucrate și așezate înaintea Mea, și toate cer de la om timpul omului, toate îl strigă pe om și îl cheamă să lucreze pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu, că vine Domnul, fiilor, și tot și toate văd că vine Domnul.

O, ce durere ar fi fost între cei din cer să nu fi avut Eu cum să vin pe pământ cuvânt, toiagul Meu de Păstor, precum este scris să păstoresc cu el și să cârmuiesc peste neamuri atât cât nu poate pricepe cineva între oameni! O, dar ce mângâiere au cei din cer de la cuvântul Meu de peste voi, când văd ei că a venit vremea proorociei din Scripturi ca să vin Eu cu sfinții și ca să păstoresc!

Aici grăiesc cu omul ca în Rai, ca și cu Adam în Rai, și grăiesc ca și cu Moise pe muntele sfânt, ca și cu Saul din Tars pe cale, și grăiesc cu fiii credinței sfinte și este credință pe pământ întru întâmpinarea Mea, că M-a trimis Tatăl încă o dată pe pământ cuvânt, căci este scris în Scripturi să vin să deschid cărțile și să judec după ele viii și morții, și cu Mine împlinește Tatăl cele scrise în Scripturi și se împlinesc ele pe pământ.

O, de ce vin Eu cuvânt pe pământ? Fiilor, fiilor, dacă este scris să se împlinească așa, pot trece cele scrise ca să nu se împlinească? Eu vin cu sfinții fiindcă este scris să vin cu sfinții în zeci de mii, că un sfânt când vine cu Mine vine cu el și toată ceata din care el face parte, toată familia lui îl serbează și are parte de bucurie cerească în zile de sfinți. O, și apoi vin, fiindcă este scris că voi păstori neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul gurii Mele, și de aceea a trebuit să-Mi fac un popor cules dintre fiii oamenilor și să-l cresc frumos cu cuvântul facerii omului, cu iubirea Mea să-l hrănesc și să-l cresc, și apoi să zidesc cu el cetate și să-l așez în ea aproape de gura izvorului Meu cu el pe pământ, căci dacă împărații pământului își zidesc cetăți și pun numele lor peste ele și-și așează tronul într-un palat în mijlocul cetății lor, o, cum să fie Domnul mai mic, mai jos decât acești împărați vremelnici, și care n-au parte de nimic din truda lor de-o viață? O, numai Eu sunt Cel veșnic, și sunt Împăratul împăraților și toți Mă întâlnesc când își părăsesc cetatea și trupul ca să vină să dea seama de zilele lor pe pământ.

O, de ce vin Eu pe pământ cuvânt la voi, fiilor care Mă primiți, și voi, cei care primiți de la Domnul cuvânt, după ce am așezat spre voi albia venirii Mele și împărțirea în toate laturile a râului vieții ca să tămăduiască el neamurile pământului, inimile curate, de puterea deșertăciunii a toate, și care tânjesc în ele după adevăr, după veșnicie, o, fiilor?

O, ce drag Îmi este să vă grăiesc vouă și să Mă împărțiți voi apoi peste pământ! O, ce minune mare se va petrece când toate colțurile pământului și mulțime de urechi și de inimi vor lua și se vor apleca iubirii lui Dumnezeu, venirii Mele cuvânt pe pământ! Voi lua toată mângâierea de la oameni, căci ea este cea vremelnică, și voi pune în ei dorul de Dumnezeu, căci va veni Duhul și va sufla cu dor și va împărți dor, și lupii se vor face miei, căci vor vedea slava Mea, care va ajunge peste tot pământul, și va păli fărădelegea, prin care oamenii nu se mai uită spre cer, de unde vine viața la oameni.

După ce am înviat, și M-am dus apoi la dreapta Tatălui să stau și să fiu, au venit soli cerești să Mă poarte până la Tatăl și au vestit ei făgăduința cea pentru întoarcerea Mea. Voi sunteți căzuți la sorți, la voi vin când Mă întorc, și vin și las carte între voi cu tot cuvântul gurii Mele, iar voi îl puneți pe cale ca să meargă el, fiilor. O, ce măreț ar fi, ce mărire ați putea vedea în voi și peste voi, dacă ați vrea într-o clipă să vă dați seama adânc de această măreție, de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care vă însoțește, Care vine la voi și vă învață să rămâneți întru El, să-L sălășluiți în voi și între voi cu toată primirea și ospitalitatea ei pentru El!

O, fiilor, fiilor, unde să-Mi fie privirea mai mult decât la voi și peste voi, ca să vă văd lucrarea credinței și stăruința cea cu răbdare până la sfârșit, până la viața veacului ce va să fie, așa cum și până la această odihnă cuvântul Meu lucrează și împlinește întocmai toată calea lucrului credinței, pe care se sprijină omul cel cu Dumnezeu pe cale, iar lucrarea Mea cu voi este pentru învierea morților, și de aceea Eu vin la voi, că este scris să vin slăvit prin cuvânt pentru cercetarea și judecata viilor și a morților, o, și nu-i sfârșit pentru împărăția Mea, și de aceea Mi-am zidit cu voi biserică lucrătoare pentru această lucrare de taină, și v-am pus la lucru ca să lucrăm prin biserică judecata viilor și a morților, fiilor, și să le dezlegăm calea spre înviere, o, și câtă curățire a fost și este de făcut încă pentru judecata și iertarea și învierea celor ce au fost și sunt, și cărora le trebuie ajutor, căci scris este în cartea credinței bisericii creștine că prin biserică luptătoare și apostolească se judecă și se iartă tot ce este de judecat și de iertat, și apoi este scris: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie». Iar pentru această odihnă a Mea și împărăție a Mea întru toată pacea și slava și bucuria ei, iată, este de lucrat înviere mare și multă, și totdeauna Domnul începe cu casa Sa, precum este scris.

Psalmul iubirii Mele pentru voi, pentru om, aceasta este ceea ce Eu scriu cu voi în cartea Mea cu voi, carte proorocită prin Scripturi ca să fie ea așezată pe pământ și în cer, și să fie ea deschisă pentru venirea Mea în ea cuvânt, iar voi să vă ridicați, porți ale Mele, și să-Mi faceți primirea de fiecare dată, să deschideți cartea și să vă așezați cu Mine în ea, căci Eu, Domnul, cu voi grăiesc, vouă vă arăt grăirea Mea toată și mereu, și nimeni să nu se mire de această lucrare măreață, o, nimeni, că iată, omul pe pământ ascultă mereu ce este pe pământ, ce se întâmplă, se uită și ascultă zi și noapte pe cei ce le grăiesc lor de toate și le arată de toate, iar oamenii nu mai caută în sus, la Dumnezeu, dacă au atâtea de auzit, de văzut, de știut, de făcut, și rămân ei zidiți numai din trup, și doare la Dumnezeu depărtarea de El a omului, și om de la om ia, iar Eu, Domnul, Îmi cânt și Îmi plâng psalmul iubirii și îl așez pe pământ peste om, și de aceea am așezat la voi nu numai carte scrisă s-o așezați pe pământ înaintea oamenilor, dar și glasul ei, o, fiilor așezați de Mine la lucru și la duhul cuvântului Meu sosit la voi, și de la voi pe pământ înaintea oamenilor.

Acum două mii de ani am venit de la Tatăl pe pământ prin nașterea Mea din Fecioară mamă și am lucrat atunci lucrarea răscumpărării din păcat a omului zidit de mâna Mea și a urmașilor lui, iar după treizeci și trei de ani M-am așezat biruitor de-a dreapta Tatălui Meu în cer, unde-Mi este locul din veșnicie. Acum iarăși M-a trimis Tatăl pe pământ după om, iar slava Mea este cuvântul, ca și numele Meu cel nou, scris în Scripturi să-l port acum, la sfârșit de timp, căci numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Am pe pământul român un popor de copii credincioși, popor crescut cu cuvântul gurii Mele, și Mă port cuvânt peste pământ prin lucrarea Mea cu el. El este calul cel alb proorocit prin Scripturi, iar Eu sunt călărețul, așa este scris, iar sabia Mea este cuvântul, toiagul cu care păstoresc popoarele și limbile, după felul neamurilor de pe pământ, și duhul dreptății Îmi este măsura în lucrul Meu.

Am cetate de scaun pe vatra neamului român și vin pe nori purtat, vin de mai bine de șaizeci de ani, vin cu cete de sfinți deasupra pământului român, și cu sfinții Mă port și grăiesc din văzduh ca pe muntele sfânt când grăiam lui Moise pentru poporul Israel. O, vin și grăiesc peste pământ și peste popoare și peste căpeteniile lor și-Mi fac lucrarea dată de Tatăl s-o lucrez, căci la nașterea Mea pe pământ Mi-a dat Tatăl de țară patria aceasta și neamul de pe ea, neamul român, după ce poporul Israel M-a lepădat, M-a scos afară din mijlocul lui, și nu M-a cunoscut cu credință ca să Mă primească, și iată, sunt primit pe vatra neamului român și Mi-am pregătit aici staul și cobor în el cu cuvântul și Mă fac carte pe masa aceasta și Mă așez cu ea înaintea acestui neam și merg cu glas de tunet și sunt cu zilele slavei Mele peste acest timp și spun cine sunt și ce fac, și spun că sunt cu venirea Mea a doua oară de la Tatăl și am loc pregătit pentru lucrul Meu cel din acest timp, iar cine aude și cine citește, să înțeleagă venirea Mea de la Tatăl, purtat pe cal alb, însoțit de oștiri de sfinți, sabie ascuțită ieșind din gura Mea, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, Eu și cetatea Mea de cuvânt, locul de unde cârmuiesc cu toiag de fier popoare și limbi, și am nume scris: Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu sunt Alfa și Omega, sunt Cel de la început și Cel de la sfârșit Făcătorul lumii, și am spus acum două mii de ani că iarăși va fi zidită lumea prin naștere din nou și va fi cer nou și pământ nou, și spun aceasta pentru cei ce cred și pentru cei ce nu cred.

Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, și dacă sunt, cuvintez și lucrez, și ia ființă scrisă cuvântul Meu, spre mărturia Mea. Sunt cu sărbătoare de cuvânt deasupra cetății cuvântului Meu din mijlocul neamului român, că Mi-am întocmit cu puterile cerești cetate și popor credincios în ea și Mi se face primirea când vin, și Mă așez cuvânt în carte ca să fie scris pe pământ cuvântul Meu. N-am întrebat pe cei ce s-au așezat unii pe alții, unii peste alții mai-mari ai pământului și ai turmei de pe el, o, n-am întrebat pe nimeni din lumea oamenilor, ci M-am uitat în Scripturi și am găsit să vin cu sfinții în zeci de mii și să cuvintez peste pământ, să fiu cuvântul lui Dumnezeu.

Voi, cei care-Mi faceți primirea când cerurile se deschid ca să vin cu oștiri din cer să cuvintez, o, deschideți și voi cartea, deschideți cuvântului Meu ca să intru și să păstoresc, să grăiesc cu dreptate, căci ea Îmi este toiagul cu care păstoresc. Sunt deasupra aici cu sfinți fără de număr și scriem în carte sărbătoare pentru ei, duminica tuturor sfinților scriem, și ne scriem cu ea în carte, fiilor străjeri ai venirii Mele la voi cuvânt pe pământ, că iarăși lucrez ca la început, căci sunt Cel de la început la Dumnezeu și sunt Dumnezeu-Cuvântul. Cu coroană de sfinți stau deasupra în slavă mare, iar puterile cerești ne țin și ne slujesc. Sfinții au plâns pe pământ, nu s-au desfătat, ci au suferit pentru numele Meu și au plâns de dor, iar acum sunt cei mângâiați, precum este scris pentru cei ce plâng pe pământ.

E numai freamăt sfânt aici, sus și jos, o, și e dulce bucuria, și e multă mângâierea celor sosiți cete-cete și așezați în slava sărbătorii de Duh Sfânt, iar Eu, Domnul, le sunt călăuză și merg în frunte, în fața cetelor cerești, toți în cămășuțe de in alb, o, și câtă sfială pe chipuri, și ce frumoasă ținută au sfinții, ce dulci priviri, ce mărețe simțiri, ce stări senine, ce frumos aici, o, fiilor din cetatea cuvântului Meu. O, pace vouă, și hai să ne așezăm în carte și să deschidem din vreme, căci sunt aproape la porți cei plini de dor și ei și vin la pășune și vin la izvor, vin la Noi, vin la voi, fiilor primitori de oaspeți aici, la Domnul, aici, unde sunt Eu cu voi. O, voi ați fost din vreme, de mult ați fost vestiți prin cuvântul Meu, care s-a făcut aici carte, și prin care Eu am spus acum patruzeci și ceva de ani și am vestit că mai e puțin, și va veni un popor necunoscut, și nu mult după aceea se face aici un lucru sfânt, o lucrare mare, care nu se poate descoperi până atunci, o, și iată împlinirea aceea, că am împlinit și împlinesc cu voi, cei ce trudiți acum pentru slava Mea cu care merg peste pământ cu vestea cuvântului Meu, și cu care încep de aici, fiilor, și se uită din cer cei ce erau atunci, și cărora le-am vestit atunci, demult, o, și e minunată lucrarea Mea cu voi, că am mai spus atunci la cei ce-Mi culegeau cuvântul și le spuneam prin vremi de strâmtorare pentru Mine pe pământ cu ei, le spuneam lor de vremea aceasta că vom avea și corturi, dar nu de zece sau sute de persoane, ci de mii și mii de persoane, o, fiilor.

Îmi așez în carte cuvântul după opt zile de la praznicul învierii Mele și vă dau vouă sarcină binecuvântată, fiilor, căci pentru următoarea zi de duminică, peste o săptămână, aveți acum de așternut în grădinile Mele cu voi scumpă întâlnire a fraților care cred că Eu vin aici cuvânt și îl pun pe masă, spre hrana sufletelor care-Mi întâmpină a doua Mea venire de la Tatăl, și ca să împlinesc promisiunea cea făcută acum două mii de ani, când am spus despre ea cu jale grea, cu tristețe a inimii întrebând și întrebându-Mă: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?».