6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

O, popor al cuvântului Meu, duh de întâmpinare să văd înăuntrul tău pentru coborârea Mea cuvânt în mijlocul tău. Apleacă-te, poporul Meu, căci aplecarea este iubire. Apleacă-te, fiule, că iată, Eu Mă aplec și te îmbrățișez în cuvânt, și așa și tu să faci, căci unii altora ne suntem mădulare, poporul Meu. O, tu trebuie să fii înțelept foarte. Tu trebuie să înțelegi ce este statul Meu cu tine și statul tău cu Mine, căci în cer e numai binecuvântarea și slava ei între Mine și sfinții Mei, între ei și Mine, și trebuie și tu pe pământ să fii ca și în cer, poporul Meu. Apleacă-te, fiule, spre lucrarea acestei binecuvântări, apleacă-te mereu, căci te-am așezat frate cu frate din loc în loc pentru lucrarea binecuvântării, căci este scris: «Ce este mai frumos decât numai a locui frații împreună! Domnul a poruncit binecuvântarea și viața în veac acolo unde se unesc frații, și aceasta este ca mirul ungerii sfinte și ca roua pe înălțimile Sionului». Amin.

O, poporul Meu, voiesc să stai frate cu frate în Duhul Meu și în lucrarea Lui cea mărturisitoare mereu, mereu, iar Eu, Domnul, să las peste tine roua binecuvântării Mele mereu, mereu, poporul Meu. Cei ce au peste ei binecuvântarea Mea, purtarea Mea de grijă, aceia au îndatorirea să Mă binecuvinteze pe pământ, așa cum cei din cer Mă binecuvintează. Frații împreună nu se strâng în numele Meu decât pentru binecuvântare de la ei la Mine, și de la Mine la ei, mădulare fiindu-ne unii altora spre slava poporului Meu pe pământ, care are în mijlocul lui mântuirea de la Dumnezeu.

O, poporul Meu, iubirea Mea din mijlocul tău își dă grai când frații Mă împart unul altuia ca rod al binecuvântării Mele. Nimic nu este fără plată pe pământ și în cer, iar dacă Eu, Domnul, am grijă de tine cu binecuvântarea Mea, tu trebuie să fii ca mirul care curge spre binecuvântare, ca roua cea de dimineață pe înălțimi de Sion, căci aceasta este lucrarea și slava celor ce împreună locuiesc în numele Meu, poporul Meu. Iată ce taină măreață! Din zi în zi mai mult să iubești tu această binecuvântare. Din zi în zi mai iubitor să înțelegi tu statul Meu cu tine și statul tău cu Mine, căci unde sunt Eu, e numai binecuvântare și slava ei între sfinți și Mine, între Mine și sfinți, poporul Meu.

O, e zi de întâmpinare, Ierusalime, iar Eu te învăț cum să Mă aștepți și cum să Mă primești și cum să Mă trăiești, căci când am fost adus la templu după patruzeci de zile de la nașterea Mea, M-a întâmpinat bătrânul Simeon și M-a numit mântuirea, și M-a numit lumina neamurilor, și slava poporului Meu M-a numit. Ca roua pe munții cei veșnici, așa să-Mi fii tu Mie, așa să te faci tu Domnului tău, și să iubești tu fericirea aceasta de a fi poporul Meu, căci tu Îmi ești popor, și am în tine cuvântul Meu, și tot atât de mult să-l binecuvintezi și tu pe el între frate și frate, și să te faci faptă a lui mereu, mereu, și să binecuvintezi venirea Mea la tine dacă ești împreună frate și frate, căci nu e loc mai frumos ca acolo unde împreună frații se fac binecuvântare pentru binecuvântare, iubire pentru iubire și har din har spre întâmpinarea Mea, spre slava Domnului pe pământ ca și în cer, poporul Meu de azi.

O, cu cine am mai vorbit Eu atât de mult, atât de dulce, atât de părintește ca și cu tine, Ierusalime de azi? Așa să lucrezi și tu între frate și frate, poporul Meu, și așa să-Mi faci tu locaș și slavă și odihnă în tine, că Eu nu mai am mângâiere pe pământ decât în mijlocul tău, poporul Meu, iar voia Mea cu tine se face cerul Meu pe pământ, și Eu vin la masa ta, vin cu sfinții, și te mărturisesc al Meu, iar lucrarea Mea cu tine Mă mărturisește pe Mine Dumnezeu al tău, mântuirea ta, poporul Meu. Amin.

Noi, cei mărturisiți azi între sfinții Tăi, am fost frați prin iubirea cea de sus lucrată pe pământ între oameni, căci am iubit taina frăției și puterea ei cea din cer peste frați, Doamne. O, nu este mai mare putere de împlinire a Ta, de mărturisire a Ta, ca și puterea cea hrănită de frăția cea plină de Tine între frați. Acolo unde totul însemni Tu, acolo se împlinește cu mare putere porunca vieții, iubirea Ta între frați, Doamne. Numai cei ce Te au pe Tine de viață a lor, numai aceia sunt frați cu frăție care nu se strică, și care este dăinuind între frați în cer apoi, Doamne. Noi am trecut mereu, mereu de la moarte la viață, căci i-am iubit pe ai Tăi, și am lucrat mult pentru biserica Ta, Doamne, iar lupii care o pândeau pe ea se temeau de noi, și de aceea se înrăiau în ei și între ei ca unii care nu împlineau porunca iubirii, porunca vieții, Doamne.

Acum, Doamne, le întărim iubirea de Tine la cei pe care i-ai făcut acum fiii Tăi pe pământ, și le spunem lor așa: Iubiți porunca vieții și lucrați-o mereu, trecând de la moarte la viață mereu, mereu prin iubirea dintre voi, o, fii ai poporului sfânt, căci Domnul stă în mijlocul vostru și nu Se împuținează împărțindu-Se vouă ca să aveți în voi iubirea Lui și să fiți asemenea Lui între frate și frate. Fiți înțelepți, fiți tot mai înțelepți. Frați sunt cei ce se iubesc ajutându-se, dăruindu-se unii altora, curățindu-se unii pe alții și hrănindu-și iubirea cea de sus în ei și între ei în toată vremea, că mare este taina frăției cerești pe pământ, iar lucrarea ei se face lumină a oamenilor și naște din ea mărturisitori ai lui Dumnezeu, așa precum noi am lucrat și am împlinit, și apoi ne-am odihnit în roadele credinței prin care am nădăjduit pentru dragostea cea de sus, și întru care noi am lucrat pe pământ.

Curată este taina frăției, dar prea puțini sunt cei ce o iubesc și o lucrează pe ea, căci cei ce nu știu să se lepede de sine pentru lucrul iubirii, aceia nu ajung și nu ating taina și puterea frăției cea de sus între frați. Cei ce se iubesc în duhul frăției cerești, aceia nu-și trag loruși roadele dragostei frățești, ci, din contra, și le dăruiesc mereu, mereu unii altora pe pământ ca și în cer, căci dragostea nu poate altfel lucra, fiindcă ea este cea care nu caută ale sale, și iată ce departe sunt oamenii de adevărurile sfinte, pe care nu mai au de unde să le învețe și să se deprindă cu ele în lucrarea lor cea pentru viața lor.

O, poporul Meu, Eu te voiesc pe tine porunca Mea cea împlinită, căci viața este o poruncă, și au călcat oamenii porunca vieții și viața care iubește cu dragostea cea care nu caută ale sale, și care se înmulțește în om dăruindu-se, și nu altfel lucrând ea.

O, poporul Meu, când pot să-ți grăiesc, Mă alin. Alină-te și tu cu grăirea Mea și îmbogățește-te din ea și lucrează tu mereu taina și puterea iubirii frățești, iubirea cea de sus, căci locul unde frații locuiesc împreună trebuie să fie foc care arde luminând în lături și care se dă lui Dumnezeu izvor și prinos și miros de bună mireasmă, spre adeverirea binecuvântării Mele peste cei ce se iubesc întru Mine și, iubindu-se ei, se fac ei împărăție a Mea, odihnă a Mea, rai pentru Dumnezeu, și lumină a lumii se fac ei prin duhul păcii și al frăției sfinte între ei, și cărări se fac ei pentru cei ce se mântuiesc. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, nu se teme omul de pedeapsă peste viața lui, de judecată peste faptele lui, iar eu, Domnul, îl voi chema, sau îl voi depărta pe om când voi sta pentru întrebare înaintea lui în ziua înfricoșatei judecăți și când el Mă va întreba: „Când, Doamne, am făcut acestea ca să mă primești acum?“, sau „Când n-am făcut acestea ca să mă îndepărtezi acum că n-am făcut, că n-am lucrat mila și iubirea cea pentru ea?“. Darul milei pentru Dumnezeu nu-l mai au oamenii, poporul Meu, căci ca să-l aibă omul, el trebuie să învețe fapta și lucrarea lui, și numai apoi îl poate omul lucra înaintea Mea, iar Eu îl învăț pe om dragostea cea desăvârșită, poporul Meu, și care are ca lucrare mila cea plină de umilință și iubirea cea pentru ea, căci iubirea îl vindecă de sine pe om, și fără ea nu poate omul să aibă curată mila și să-Mi dea Mie din ea, căci ea se împarte la cei ce sunt iubiții Mei în lucrarea lor, și așa Îmi slujește ea Mie pentru faptele cele mântuitoare ale omului și care-i lucrează lui viață pentru veșnicie, viață cu învățătură lucrată, iar cel ce este umilit ia de la Mine învățătură și îndemn și nu ia de la el, căci nu poate omul lua și avea prin el însuși, fiindcă nu așa este taina lucrării vieții. Lucrarea vieții este taina cea învăluită în duhul umilinței când ea se urcă spre Mine din om, iar omul îl înalță atunci pe cel ce se face apoi luiși cale a lui spre Mine, și iată, omul cel iubitor de Dumnezeu este acela care îl ridică pe aproapele lui spre Mine, nu spre el, iar cel ce lucrează așa, acela împlinește așa cum i-am spus Eu omului să Mă urmeze, căci așa am spus: «Cel ce voiește să urmeze Mie, acela să se lepede de sine luându-și crucea sa și urmându-Mi apoi». Iată, poporul Meu, așa este dragostea de Dumnezeu și așa ajunge ea la Mine când omul o lucrează pe ea peste aproapele lui ridicându-l spre Mine. Nimic nu aștept Eu de la tine decât acestea, fiule poporul Meu, și cu duhul umilit să lucrezi tu lucrarea vieții tale, ca să aibă ea venire la Mine prin cei ce sunt plăcuții Mei cu viața lor, cu aplecarea lor înaintea Mea, iar omul vede cum te învăț Eu pe tine și învață de la Mine omul, poporul Meu, și se întoarce omul la Dumnezeu cu umilință și cu pocăință, căci fiul cel risipitor s-a umilit mai întâi, și apoi a făcut pocăință și a venit cu ea mărturisind-o tatălui lui, și a lucrat pentru el pocăința lui, căci tatăl s-a așezat să-l aștepte și să-l bucure iertându-l și nepomenindu-i de rătăcirea lui dacă s-a întors ca unul scăpat din robia cea mai grea. O, cea mai grea robie a omului este aceea când el slujește minții lui și poftelor ei, iar dacă Eu nu-l umilesc pe el cu lipsuri mari ca să-l ajut spre pocăință, omul nu se poate lăsa de această robie sub care stă căzut nepăsător de viața lui. Am voit, poporul Meu, să pun hrană pe masa ta în ziua de pomenire a fiului risipitor, și n-am putut să fiu ținut în porți, căci este slăbire în porți, și te rog din nou, ai grijă de venirea Mea la tine și ai grijă de statul tău în Mine, ca să lucrăm unul pentru altul, Eu pentru tine, și tu pentru Mine, poporul Meu.

O, popor al praznicului Duhului Sfânt la masa Mea cu tine, șoptește-ți mereu porunca vieții peste tine și lucreaz-o și iubește-L pe Dumnezeu și pe aproapele tău, care este fiul Meu, și așa să-ți lucrezi tu viața cea de veci și răspunsul ei. În fiecare zi să ai ce să-Mi răspunzi, și să am ce să-ți răspund, fiule, și fericit să-ți răspund, și să te am binecuvântatul Meu când tu cercetezi durerea Mea, neputința Mea, foamea și setea Mea, pribegia Mea, sărăcia Mea și dorul Meu după mângâierea ta, poporul Meu.

Lucrarea ta din toată clipa să fie mângâierea Mea cea de la tine, poporul Meu, și curată să fie ea, precum Eu am lucrat între pământ și cer când M-am arătat ca să-l învăț pe om viața, căci Eu spre Tatăl l-am îmbiat pe om, și pildă M-am făcut iubirii cu care l-am învățat pe om iubirea cea desăvârșită și duhul ei cel umilit, care se face cale a ei, cale înaintea Mea a ființei omului. Dragostea cea desăvârșită are ca izvor duhul umilit, și calea dragostei se face el când omul știe să se dea lui Dumnezeu, iar Eu Mă desăvârșesc în mijlocul tău cu învățătura vieții și Mă împart, poporul Meu, și îl ajut pe om să învețe calea lui cu Dumnezeu pe ea, și Mă mângâi în durerea Mea când pot să-l strig pe om de la el la Mine, de la moarte la viață, de la întuneric la lumină, privind apoi la el ca să-l văd lucrând dragostea cea desăvârșită prin duhul ei cel umilit în om, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, popor învățat de Dumnezeu! Mă uit mereu cu cerul Meu de sfinți și de îngeri, Mă uit în tot cuvântul Meu de peste tine și te învăț că după orice cuvânt rostit de gura Mea peste tine, tu trebuie apoi să-l împlinești pe el, fiule, și să iubești în tine viața și fapta cuvântului Meu, și să faci aceasta cu duh de umilință, cu duh dătător de viață, așa cum este puterea cea din cuvântul Meu, poporul Meu. O, mult s-au îndeletnicit sfinții cu duhul umilinței peste inima lor, și mult au dat ei urmașilor lor cuvântul lor cel sfânt, pilda vieții lor cea căutătoare de mântuire pe pământ.

Nu pentru binele lui trebuie să aibă omul în gând să facă faptele cele bune, ci pentru binele lui Dumnezeu trebuie să lucreze omul fapta cuvântului Meu, căci cine face bine lui Dumnezeu, acela este cunoscut de Dumnezeu, și apoi moștenește cu Dumnezeu, și numai așa ar fi să-i fie sfânt gândul omului când el dă să lucreze faptă bună înaintea Mea.

Fapta lucrată de om în numele Meu, și de la care omul își caută mulțumire cum că a făcut-o, aceea e faptă care dă să rămână pe pământ, căci Eu, Domnul, nu așa l-am învățat pe om să lucreze.

O, nu pentru fapte îl primesc Eu pe om când el se înfățișează Mie, ci pentru duhul umilinței lui Mă apropii Eu de el când el vine spre Mine.

O, poporul Meu cel mic, te-aș ocroti, fiule, ca pe cel mic; mereu, mereu te-aș ocroti prin învățătura Mea, dar grea e calea Mea spre tine, căci sunt dureri pe pământ, iar tu nu știi bine să stai ascuns în brațul Meu ocrotitor de fii. Tu trebuie să ai ca lucrare mereu, mereu dragostea cea blândă între frate și frate, iar duhul umilit să-ți fie ție pacea sufletului tău, și așa să stai mereu ocrotit în brațul Meu, și în această pace a ta Eu să-Mi găsesc pacea, fiule. O, învață tu mereu, învață să fii mereu veghetor pentru tot cuvântul ieșit din gura ta, căci cu el îți zidești și tu ceea ce vei avea, precum și Eu lucrez, poporul Meu. «Cel ce grăiește, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu» și, iarăși, «Păzi-voi căile mele ca să nu păcătuiesc cu limba mea», așa grăiește Scriptura, iar ție, poporul Meu, îți trebuie mereu veghe pentru cuvântul tău rostit și pentru cele dinăuntru ale tale, din care se naște cuvântul tău. O, fiule, nu uita să iubești dragostea cea blândă a inimii, care are în ea temerea de Dumnezeu și lucrarea ei cea plină de roade în jur, și care are răsplată după fapte, iar tu ai mereu de învățat duhul dragostei, calea cea mai înaltă a mersului ceresc pe pământ cu Domnul tău, căci Eu te întăresc, poporul Meu, și cuvântul creșterii sfinte ți-l dau, iar fapta lui cea cu duhul umilinței lucrată îți va da ție har, și înțelepciune pentru har, poporul Meu. Orice lucrezi, nu lucra fără cuvânt mai întâi, căci scris este: «La început a fost Cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, și toate prin El s-au făcut». Amin.

O, învață-te să-ți lucrezi ocrotirea, poporul Meu, și mereu să ți-o lucrezi, și nu uita învățătura Mea de peste tine, nu uita ce-ți cer prin cuvânt, iar când Eu te privesc, să pot să văd la tine că faci faptă cuvântul Meu, că-i dai lui viață în tine, dar să lucrezi aceasta cu duhul umilit, cu umilința dragostei cerești, poporul Meu, că vreau prin lucrarea ta cea din Mine să dau viață la toate pe pământ, și să te asculte făptura, fiule. Învățătura Mea este mereu în mijlocul tău, căci Eu nu numai din cer stau cu veghea Mea peste tine, iar tu să știi să primești și să dai, așa cum te învață cuvântul Meu, și numai ca în cer să lucrezi frate între frate, și la orice lucrare a ta să zici peste ea: «precum în cer, așa și pe pământ», și așa vei fi tu mereu, mereu veghetor pentru cer înăuntrul tău și în afara ta și vei lucra viața, ca și Domnul tău, viața și duhul ei care se suie mai mult decât orice rugăciune, mai mult decât orice tămâie până înaintea Mea, până în inima Mea, ca să-ți răspundă ea la dragostea ta, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Mă așez cuvânt pe masa ta, și cu sfinții vin la tine, poporul Meu, iar tu ai de împlinit peste tine cuvântul Meu, așa cum Eu, Domnul, îl împlinesc pe al tău când îl rostești înaintea Mea spre împlinirea lui. Toată împlinirea cuvântului Meu atârnă de dragostea ta cu care împlinești tu tot cuvântul Meu de peste tine, poporul Meu, căci Mie Mi-a trebuit în toată vremea pe pământ un popor prin care Eu să împlinesc lucrările cuvântului Meu așa cum sunt ele vestite prin Scripturi, poporul Meu. O, dacă Eu n-aș ști că omul poate împlini cuvântul Meu de peste el, nu i-aș rosti lui cuvânt de împlinit, dar omului îi trebuie credință și apoi dragoste cu care să împlinească el cuvântul Meu, și îi trebuie înțelepciunea Mea, nu înțelepciunea lui, și îi trebuie supunere cu iubire. Acum două mii de ani le-am spus celor ce veneau la învățat: «Învățați de la Mine, că Eu sunt blând și smerit cu inima», așa le-am spus, iar ei numai cu înțelepciunea Mea puteau să înțeleagă rostul cel bun al cuvântului Meu de peste ei. Cel blând și smerit cu inima are din el învățătură curată și sănătoasă, de vreme ce și el este sănătos așa, iar cei ce iau de la el învățătură, aceia mai întâi iau în ei această sănătate și se fac blânzi și smeriți cu inima mai întâi, și numai apoi iau învățătura și o împlinesc pe ea, și se fac ei sprijinul Meu pe pământ pentru lucrările Mele, pentru împlinirea a tot ce Eu am cuvântat să se lucreze și să fie, căci lucrarea Mea este să-l întorc pe om la înțelepciunea drepților, și cu ea să împlinească el zidirea Mea în el, și a lui în Mine, viața Mea cea veșnică în el. Amin.

Iar tu, popor martor al cuvântului Meu care vine cu norii, deprinde-te să ceri împlinirile Mele pe pământ, așa cum sfinții le cer. Învață să fii drept, poporul Meu. Fii drept pe pământ și în cer, poporul Meu. Fii drept între oameni și între sfinți, pentru oameni și pentru sfinți, fii drept, poporul Meu. Tu să nu cauți să te deprinzi cu minciuna acestui veac, tu să nu crezi că te poți purta într-un fel cu omul și în alt fel cu Dumnezeu, căci omul se vădește când este probat, și acela este omul, căci aurul în topitoare se vădește și se lămurește. O, caută să te porți între frate și frate ca și cu Dumnezeu, poporul Meu, și așa să știi tu că se stă în fața Mea, căci altfel de jertfă de la om Eu nu pot să iau, și altfel omul nu-și strânge ca să aibă în cer, și mult să aibă în cer. Învață-te să naști în cel din fața ta adevărul cel sfânt din tine, dar să-l lucrezi ca să fie, poporul Meu, iar dacă nu-l ai, lasă-te lucrat pentru el, lasă-l să lucreze peste tine, fiule. Învață-te să împlinești cuvântul Meu, ca să te scrii cu cei credincioși, și arată-ți mereu fața și lasă-te la gătit pentru împărăția Mea și lasă-te curățat de cele omenești, căci fericit este cel ce primește tot adevărul cel despre el, ca apoi să poată el să se lase gătit pentru fața Mea în el, pentru împărăția Mea în el, și care este probată dacă este sau dacă nu este în el, căci viața Mea din om trebuie încercată, trebuie mereu întrebată dacă este în om, și așa vei fi tu unealta Mea de împlinire a Scripturilor Mele de cer nou și de pământ nou, poporul Meu. O, nu uita, nu uita învățătura Mea de azi: omul nu poate să se arate într-un fel cu omul și în alt fel cu Dumnezeu. Eu, Domnul, îl citesc și îl scriu pe om după cum se poartă el cu omul, și așa îl văd Eu pe el cât slujește pentru împărăția Mea în el, și aceasta este fața pe care omul și-o dovedește înaintea Mea, și așa îl citesc și îl socotesc și îl scriu Eu pe om, și fac aceasta prin îngeri, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, popor hrănit din cer! Când Eu grăiesc în mijlocul tău, Mă fac apoi auzit pe pământ, și așa Îmi lucrez Eu lucrarea venirii Mele la om și după om. O, învață-te să lucrezi ca Mine și ca sfinții, învață-te cu lucrarea cea mare a umilinței Domnului în tine, căci Eu Mă umilesc înaintea tuturor oamenilor ca să pot grăi cu ei, ca să-i pot chema pe ei, poporul Meu. O, Ierusalime, frumos este acest nume pe care Eu l-am așezat peste tine! Tu să fii pe măsura numelui tău cel de la Mine, popor hrănit din cer, și să fii după asemănarea Mea; pentru slava Mea să fii așa, iar slava Mea este umilința Duhului Meu și dragostea ei care se face cuvânt de salvare pentru om. Sfinții Mei te încălzesc cu cuvântul lor cel din Mine și te doresc să fii ca ei, poporul Meu. Învață-te să știi și să poți și să lucrezi tu tot ce Eu te povățuiesc, căci mereu și iar mereu te povățuiesc Eu prin umilința Mea, cu care-ți sunt Învățător, poporul Meu. Amin.

O, mare este harul lui Dumnezeu în cei ce știu să creadă cu putere și cu iubire în el, popor al învățăturii cea din Dumnezeu. Pe pământ omul învață de la om, iar tu înveți de la Dumnezeu și de la sfinții Lui care s-au făcut slava Lui pe pământ. Învață, dar, și învață cum să înveți. Învață cu sfială, căci Dumnezeu te învață; și învață cu umilință și cu mare iubire, căci cel ce nu învață așa, nu știe unul ca acela să-L arate pe Domnul în el; pe Făcătorul lui nu știe să-L mărturisească pentru ca să creadă oamenii în Dumnezeu apoi, și să vină Domnul să-Și facă din oameni casă și masă pe pământ.

O, popor cu milă bogată la masa Domnului cu tine! Cel ce învață este ca Domnul apoi, iar cel ce nu învață de la masa cuvântului Lui, acela rămâne ca omul. Așează-te înaintea Domnului. Cei ce se fac asemenea Lui, aceia sunt cei ce se așează înaintea Lui, și aceasta înseamnă să se așeze omul înaintea lui Dumnezeu. Tu nu trebuie să ai altă lucrare ziua și noaptea, decât să stai înaintea Lui și să semeni cu El între frate și frate, și apoi înaintea sfinților Lui, popor cu Dumnezeu la masa ta. Eu nu-ți dau altă povață în ziua mea de serbare din mijlocul tău, ci ți-L dau pe Domnul de lucrare a ta. Fă-te asemenea Lui. Vezi în învățătura Lui cum este El, iar dacă tu crezi în El, fă din cuvântul Lui faptă peste tine, căci tu ești din români, și trebuie să arăți la toate neamurile de pe pământ că ești poporul Lui cel ales încă de când a venit El născut din Fecioară, după ce poporul Israel L-a lepădat pe El ca pe un străin, punându-L cu răufăcătorii. Apoi El m-a trimis pe mine ca pe cel întâi-chemat, și am pus pecetea Lui peste pământul român, iar ea I-a rodit Lui popor acum, la venirea Lui cea tainică pe pământ, căci cu șoapta cuvântului vine Domnul pe pământ, și stă acoperit în cuvânt, și vine să înnoiască făptura, cuvântând peste ea de la masa Lui de nuntă, de pe vatra poporului român, pe care Și-a pecetluit-o Lui atunci și acum, ca să-Și facă în ea casa venirii Lui, popor de ucenici, fii ascultători, fii învățați de Dumnezeu. El va împlini tot cuvântul Său.

O, popor care auzi din gura Mea cuvânt! Iată, tată, de ce am spus Eu pe calea acestui cuvânt de cincizeci de ani că la capătul vremii tot pământul și tot omul va fi urmărit și prins de duhul farmecelor și al vrăjilor de la om la om, și că Eu, Domnul, voi trudi din greu să-l ocrotesc pe cel din planul Meu. O, popor învățat din cer! Cine-și vrea mântuirea, acela și-o zidește adumbrindu-se sub crucea Mea, nemaiîndeletnicindu-se cu dreptatea de sine, cu părerea de sine, ci, din contra, căutând el asemănarea lui cu Mine mereu, mereu, minunea pe care Eu, Domnul, aștept s-o văd în om.

I-am spus mereu celui hrănit din gura Mea, să umble în lumină i-am spus. Și de ce, oare, i-am spus așa? Din iubire dumnezeiască i-am spus așa, și pentru că omul ascuns în sine se teme mereu și dă să-și apere mereu, mereu pe omul lui cel ascuns, ca să nu se vadă, ca să nu se descopere întunericul din el. L-am învățat mereu pe creștin să nu vorbească doi câte doi, căci acest obicei omenesc nu-i lasă omului inima curată, ci îl trage mereu, mereu pe om la duh de ușurătate, la duh de femeie, și aceasta este un mare rău între pământ și cer, și este gonire a îngerilor și apropiere a diavolilor, care îndeamnă pe om la ascundere și la nebărbăție. într-o oștire dacă sunt din cei ce nu ascultă, intră în suferință toată oștirea, și duhul rău îi vatămă pe toți, dacă are cum să intre. Când Adam s-a dat spre neascultare de porunca Mea, el a pedepsit atunci pământul din care fusese luat și întocmit, și de atunci e în suferință pământul și e sub blestem și e sub apăsarea diavolului, și din pricina neascultării omului ispășește pământul și geme în suferință toată firea de pe el.

O, poporul Meu, Eu te-am povățuit să duci viață binecuvântată și cu sfială sfântă pentru ea înaintea Mea și în locașurile Mele cu tine, iar aceasta înseamnă voia lui Dumnezeu și pacea supunerii sfinte între tine și Mine, învățătorul pașilor tăi. O, nu vine omul să învețe să ia învățătură de la Mine, să învețe să fie curat pentru Mine, voia Mea să învețe să fie mereu omul. Dar Eu te am pe tine pe pământ și mereu grăiesc cu tine, ca să dau vorbirea Mea omului și să știe el că Eu peste tine Mă fac voia Mea și te voiesc în ea pentru Mine și pentru cele ce vor rămâne, iar cel ce vrea să se dea Mie pentru voia Mea în el, acela ia de la voi acest cuvânt și se încredințează Mie prin el și învață prin el ascultarea de Dumnezeu, care înseamnă viața cu Dumnezeu peste om.

O, sunt tare, tare părăsit de om! O, sunt tare, tare pedepsit de om! Abia își mai aduce omul aminte de Mine, căci cine nu petrece cu Mine viața sa, acela face așa pentru că nu Mă iubește și își face numai voia sa. Cel ce își face voia sa, acela nu are iubire, iar cel ce face voia altuia, face așa pentru că are duhul iubirii, duhul mângâierii, iar când el revarsă în părți acest duh, din pricina iubirii din el lucrează el așa, și iată, așa lucrare are iubirea din om, lucrare care nu poate spune nu nimănui. Omul însă nu este deprins așa, iar Eu sunt prea părăsit de om înăuntrul său și în afara sa. Cel ce nu Mă vrea peste el, acela Mă vrea să-i fiu doar argat, Mă vrea să-l ajut în cele ale lui, căci omul numai aceasta știe că trebuie să facă Dumnezeu pentru el, și iată cât de îndurerat sunt, o, popor al cuvântului Meu, și te rog cu mare dor, împlinește tu tot cuvântul Meu, ajută-Mă tu cu împlinirea lui de peste tine, ca să te scrie îngerii Mei între cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, și ca să-Mi găsesc cu multul plăcerea în tine, și ca să stau la masa ta cu sfinții Mei, și să am ce lua de pe ea când sunt cu tine.

O, fiilor, cu foc și cu dor și cu durere vă spun și vă amintesc să fiți creștini și să vă prindă răsăritul soarelui la lucrul cel pentru împărăția Mea și nu în așternut, și așa să începeți lucrul fiecărei zile. La mijitul zorilor voi să fiți slujitori ai rugăciunii cea pentru voi și pentru mântuirea făpturii, și apoi cu rugăciune faceți-vă lucrările de peste zi, cu rugăciune și cu înțelepciune din Dumnezeu și nu din voi, căci duhul ascultării peste om nu trebuie luat din voi înșivă, și trebuie luat din fața voastră, iar aceasta trebuie mai întâi să puteți să faceți, și numai apoi veți face așa. Împărăția Mea în voi nu se câștigă prin somnul trupului și prin nepăsare de suflet, căci trupul vă e dușman vouă și Mie dacă vi-l dați spre odihnă.

O, treceți din trup în duh. Biruiți-vă trupul, căci trupul vă cere mereu și prea multe, și nu este el cel ce folosește vieții ce va să fie, căci duhul este cel ce dă viață și prospețime de viață și pregătire de viață și bucurie a vieții apoi. Iată, cel ce nu muncește cu duhul muncește cu trupul, și apoi zice că are dreptul să se hrănească bine. O, sufletul are și mai mari drepturi, fiilor. Să nu spuneți și voi că pentru Domnul faceți multe. Să nu spuneți așa, ci să vă umiliți cu înțelepciune, căci tot ce faceți cu rugăciunea și cu împlinirea cea duhovnicească, pentru voi faceți, nu pentru Mine, iar Eu prin rugăciune să vă dau apoi, să Mă dau Eu vouă spre hrana vieții veșnice, și apoi voi sunteți datori să nu vă lăsați sufletul flămând, ci să-i dați și lui dreptul să mănânce, și unul altuia să faceți milostenia pentru suflet, dându-vă de la Mine unul altuia. Ca și trupul, și sufletul vrea totul în dar, căci toate sunt daruri, ca și viața cea din trup, căreia îi sunteți mult datori, fiilor. O, nu mai stați datori, nu mai rămâneți datori. Fiți drepți față de Domnul, de la Care aveți sufletul, precum trupul îl aveți de la părinți. Dar voi sunteți datori și prea datori duhului, fiilor. O, nu rămâneți în urmă cu datoria aceasta. O, cum vă plătiți voi această datorie, și cu ce?

O, lucrați, fiilor, lucrați cu trupul pentru datoria duhului. Nu munciți cu trupul numai pentru hrana trupului, căci aceasta este nedreptate față de Dumnezeu, Care vă dă viață în fiecare clipă. Veți zice că faceți rugăciune pentru datoria duhului, dar tot cel ce se roagă, pentru el cere, iar dacă nu se scoală ca să și împlinească ceea ce el cere, rugăciunea lui este neroditoare, și poate rămâne și osânditoare dacă nu se ține de cuvânt cel ce rostește pe cele ale rugăciunii.

Iată, iar și iar vă învăț înțelepciunea curățeniei pentru Dumnezeu și pentru îngeri și pentru voi. Țineți în toată vremea în vase curate bucatele. Dacă mâncați și vă rămân apoi în vas bucate puține, nu lăsați vasul cu bucate puține în el. Puneți bucatele puține în vas mic, potrivit cu măsura lor, și spălați curat apoi vasul în care ați avut bucatele. Nu folosiți vas mare pentru bucate puține, căci pentru aceasta se bagă duhul rău și linge el de pe pereții vasului dacă au pe ei bucate nespălate, căci duhul rău trage la murdărie nespălată de om.

Când omul nu are idoli înconjurându-l pe el, el poate să-și curețe ușor căsuța, el poate fi mereu cu unealta de curățire în mână, el poate face mereu curat pentru apropierea îngerilor și pentru odihna Domnului cu omul, și iată, omul trebuie să aibă puține, puține pe pământ și mult cer pe pământ.

O, fiilor, în curțile Mele cu voi să nu trebuiască să munciți când nu mai aveți timp pentru curățenie, ci trebuie mereu să aveți curățenie în curți, și să lucrați în ele lucrul vostru în desăvârșită curățenie, iar în fața locuințelor voastre să fie drumurile curate de gunoaie și buruieni, ca să stea îngerii de pază pe lângă voi și pe lângă locuințele voastre cu Mine, că e vremea rea, fiilor, și e plin văzduhul și toate drumurile sunt pline de duhuri rele fel de fel, iar oamenii, toți oamenii își toarnă unii altora pe cale lucrare de duh rău, vrăji și farmece, din duh de invidie, căci cel ce slujește duhului lumii, acela este vas rău, în care toarnă duhul lumii toate stricăciunile lui, și altă lucrare zi și noapte lumea nu are, ci numai lucrare de duh rău are, iar Eu abia mai pot birui pentru voi ca să vă ocrotesc, și plâng când vă văd pe drumurile lumii și prin lume când Eu vă vreau în Mine pe voi.

O, fiilor, mai presus de orice îndeletnicire a voastră, mai presus de orice ați avea frumos în voi, iubiți florile și verdeața și curățenia lor, căci raiul este locul curățeniei și a toată frumusețea, ca să stea îngerii cu voi printre umbre de pomi binemirositori, căci toate acestea sunt pentru cer, nu pentru folosul trupului, ci pentru cer și pentru duh, fiilor, iar Eu iarăși vă spun că una este să-și împodobească omul grădina și căsuța pentru el și pentru trupul lui, și alta este să facă aceasta pentru Domnul lui.

Iată, nepriceperea îl ia pe om mereu, mereu din calea lui spre Domnul, dar cartea aceasta, pe care acum ți-o dă Domnul ție, este cuvântul umilinței Domnului spre tine timp de cincizeci de ani, și Domnul te învață să fii umilit, popor al învățăturii cerești. Caută să înveți din carte că nu ca pe pământ trebuie să trăiești, și caută să prinzi puteri cerești pentru învățat și pentru împlinit cartea. Cel ce are duhul umilit lasă de la el și ia de la Duhul lui Dumnezeu, și Îl ia pe Domnul din tot jurul lui când el pe Domnul Îl vrea. Cel ce are duhul umilit nu așteaptă mai mult decât merită sau mai mult decât i se cuvine, ci Îl ia pe Domnul după cum Domnul i Se dăruiește lui, căci statura omului își atrage singură tot ceea ce are ea în aluatul ei. Duhul umilinței a fost duhul care i-a învățat pe sfinți calea împărăției cerurilor în ei, căci ei înșiși se umileau pentru ea. Vă învăț pe voi duhul umilinței sfinților ca să nu-mi ceară Domnul răspuns că nu v-am învățat calea mântuirii, calea umilinței. E zi de serbare de sfinți, iar calea lor și a bucuriei lor cu Domnul a fost duhul lor cel umilit, care știa în ei să primească totul ca de la Domnul și nu ca de la om. Darul pe care vi-l dau dintre sfinți pentru duhul cărții Mielului lui Dumnezeu, este duhul umilit, cea mai sfântă jertfă pe care I-o poate omul dărui lui Dumnezeu, pe el însuși, cu duhul cel umilit din el, așa cum sfinții s-au dăruit Domnului spre împărăția Sa în ei apoi. Vederea duhului umilit este vedere sfântă și făcătoare de om nou pentru om și pentru cel asemenea lui. Duhul umilit din om stă în Domnul, nu în lumea aceasta, nu în cele ce pier. Umilința de duh îl face pe om să se dea în mâna Domnului pentru voia Domnului în el, îl face pe om să asculte de cuvântul cel din fața lui, nu de cel dinăuntrul lui, care Îl aruncă afară pe Dumnezeu când Domnul vine să intre. O, popor al hranei cerești, așa este calea omului spre Dumnezeu și calea lui Dumnezeu spre om pentru ca să se facă omul împărăție a cerurilor pe pământ, luând de la Dumnezeu prin cei ce sunt cuvântul lui Dumnezeu. Cartea cuvântului lui Dumnezeu are în ea toate darurile care îl pot împodobi pe om cu fața împărăției cerurilor, iar eu, trâmbița Domnului, îți dau dintre sfinți în ziua aceasta darul umilinței de duh pentru ca să poți tu prin el să te faci fiu plăcut lui Dumnezeu și locaș de odihnă a Sa, popor al Domnului. Amin.

Toate păsările cerului cântă lui Dumnezeu și se roagă pentru toată făptura și se așează pe pământ ca să-l binecuvinteze pe om cu binecuvântarea tainelor cerești în care ele stau și trăiesc. Cântă și tu, Ierusalime, că toate păsările cântă. Cântă, fiule, și te vei asemăna păsărilor cerului. Strânge-ți și tu hrana așa cum ele își strâng de pe pământ și din văzduh, și din inimă în inimă să poți să dai Domnului tău slavă, din crenguță în crenguță, din mlădiță în mlădiță, ca să fii ascultător în viță și să crești din ea și ca ea, poporul Meu. Împărăția Mea din mijlocul tău nu se vede bine acum, dar se va vedea bine, și multe păsări vor cânta în ea, și multe turme se vor adăpa din izvoarele ei, numai tu să poți lucra și să trăiești precum în cer pe pământ, popor al venirii Domnului la sfârșit de timp.

Credința ta, poporul Meu, aceasta să fie: precum în cer așa și pe pământ, așa cum am hărăzit Eu prin cuvântul Scripturii cea rostită pentru ucenicii Mei, căci pe pământ e numai lume peste tot, și e ca pe pământ, fiindcă unde nu este voia Mea cu voia omului, nu este cerul pe pământ. Iată, nici un fel de credință nu-ți trebuie ție decât să crezi Scriptura aceasta pe care am sortit-o Eu la cei ce se sfințesc pentru Dumnezeu, și prin care am zis: «Precum în cer așa și pe pământ», iar tu să ai toată înțelepciunea acestei Scripturi care taie de la tine apăsarea grijilor vieții, dând Tatălui toată grija aceasta, numai să porți tu pe pământ grija împărăției cerurilor în tine și în mijlocul tău, poporul Meu, și să lucrezi tu cerul pe pământ în orice faci, în orice grăiești, în orice iubești, căci iubirea și viața ta Eu trebuie să fiu. Amin.

Te povățuiesc, ca și până acum, să fii copil, poporul Meu, și să fii cuminte și ascultător așa cum sunt Eu înaintea Tatălui Meu; să fii copil cuminte și cu Dumnezeu și cu omul, ca să vadă omul că tu lucrezi frumos și că nu faci ca Lucifer, care s-a vrut deasupra lui Dumnezeu, așa cum toți slujitorii de pe pământ care se numesc ai Mei fac lucrarea lor și a omului, și nu pot aceștia asculta de Dumnezeu, de Scripturile Lui și ale sfinților Lui care L-au urmat pe El pe pământ întărind temelia bisericii, așa cum Eu i-am învățat pe ei, pe sfinții Mei, poporul Meu, și așa cum te învăț azi și pe tine să fii fiul lui Dumnezeu, Scriptură așteptată de sfinți pentru răscumpărarea dreptății lor cu care au lucrat dreptatea Mea în fiecare timp până la tine.

Învață-Mi poporul iubirea vieții tale și frumusețea ei de copil supus tuturor cu iubire și cu răbdare, că tu ai știut de la Duhul Sfânt plata răbdării sfinților, și voiesc, ca și tine voiesc și Eu, să aibă plată de la Dumnezeu poporul Meu și să lucreze pentru ea așa cum tu ai lucrat și ai trăit și ai iubit și te-ai sfințit pentru Duhul Sfânt, dulce mama Mea. Amin, amin, amin.

– Taina fiilor lui Dumnezeu, o, scump copilul meu, o, Doamne și Stăpân al meu, aceasta voiesc eu să trezesc în inima fiilor poporului Tău. Le-ai dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu. Fiii lui Dumnezeu sunt născuți din Dumnezeu și trebuie să semene cu Dumnezeu. Tu ai spus că cine nu se va naște de sus nu poate moșteni lucrare de fii cerești, lucru de ucenic desăvârșit. Numai cei născuți din Tine au lucrare și plată de ucenic. Numai cei ce înțeleg iubirea Ta cu care Te-ai dat în brațele morții pentru dragostea de om pentru ca să-l faci pe om asemenea Ție, numai aceia nu stau fără cruce, Fiule al suferinței cea pentru iubirea celor ce se nasc din durerile suferinței Tale pentru om. Ferice celui ce crede în Tine și care nu moare niciodată, căci sunt ca îngerii cei ce cred în Tine, copil venit pe pământ ca să nimicești moartea și ca să-i arăți omului iubirea și taina ei care-l naște pe om de sus, de unde este veșnicia vieții, Fiule, copil al Tatălui și al meu. Lacrima bucuriei, când Te văd cu Tatăl grăind între cei din cer despre mângâierea care ne vine de la coborârea noastră în mijlocul poporului Tău, mă aduce să le amintesc celor ce au numele Tău prin acest cuvânt de peste ei că Duhul Sfânt Mângâietorul așteaptă de lângă ei să vină peste Tatăl și peste Tine și peste toți cei ce au acum trupuri cerești în cer, și să-i mângâie pe ei, să mângâie ei cerul lui Dumnezeu, Fiule plin de dor de ucenici desăvârșiți prin iubirea cea de sus, așa cum eu am iubit pe pământ.

O, copii ai cuvântului Fiului meu! Stă lângă voi Duhul Sfânt Mângâietorul ca să meargă mereu, mereu la Dumnezeu de la voi cu mângâiere, ca să poată Domnul cu voi să stârpească moartea de peste om și să aducă învierea morților, și viața mângâierii din cer pe pământ. Moartea nu este mângâietoare, ci îl înșeală pe tot omul cu dulcețile ei mincinoase, până ce omul este cuprins de plata ei cea plină de dureri. Viața însă este mângâiere fără de sfârșit, iar durerea cea pentru plata mângâietoare este lucrarea ucenicilor desăvârșiți, care ca și mine au ca bogăție a vieții iubirea cea de sus, care se face mângâiere în om și pentru om. Nu dați din inimile voastre această bogăție, căci Fiul meu v-a spus: «Fiți dulci și stați învăluiți în nori de îngeri ca să fiți ocrotiți ca sfinții, și fiți copii dulci, că Eu am fost copil dulce la Tatăl și la mama Mea, și voia lor am făcut-o, și cu umilință dulce am lucrat lucrarea de ucenic desăvârșit prin răbdarea cea de sus». Amin.

O, copii ai nașterii de sus, așa v-a îndemnat Fiul meu Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit cu voia Lui. Binevoiți și voi întru El cu voia voastră cea dulce Lui, dar învățați lucrarea de ucenic desăvârșit uitându-vă în viața mea. Eu am fost dulce la grai și la faptă și la iubire și la purtare, iar viața mi-a fost jertfă a duhului meu cel umilit, cel plin de milă pentru Dumnezeu și pentru om. O, dulce mi-a fost cuvântul și n-am îndurerat cu gura mea, ci numai am mângâiat și am împărțit taina cerului sfânt, iubirea cea de sus în tot jurul meu în toată clipa, ziua și noaptea, căci plămada mea a fost plămada de ucenic desăvârșit, de iubire cu milă și cu dor și cu mântuire în ea. Beți din izvorul vieții mele și lăsați-vă plămădiți din aluatul ființei mele.

Eu ți-am spus mereu că între sfinți e dor mare și tot mai mare pentru cuvântul Meu de pe masa ta, iar tu să prinzi fiori cerești când știi cu cine stai la masa cuvântului Meu, și să-ți fie precum în cer pe pământ, și să am putere de la tine prin harul Meu de peste tine, iar harul se dobândește în om prin credință neclătinată, poporul Meu. Toți cei care sunt acum cu cerul, prin credința lor cea fără de clătinare au ajuns sfinți pe pământ și cu puterea Mea în ei, după ce Îmi dădeau Mie locaș în ei, dar prea puțin a fost numărul lor față de multul neam omenesc. Prea puțini M-au pus la încercare ca apoi să Mă descopăr în ei înaintea oamenilor.