Voiesc să-Mi povățuiesc poporul spre înțelepciune de viață, copii străjeri în porți. Deschideți Domnului ca să intre în cartea Sa cu cuvântul Său. Amin.
O, fiilor copii, mult Mă căznesc Eu ca să aveți voi pacea și liniștea cea din cer și ca să fiți voi ajutorul Meu și să puteți pentru Dumnezeu, fiilor copii. Pe voi însă vă slăbește mult greul cel de pe pământ, iar Eu aș voi să puteți voi fi tari prin pacea Mea pentru lucrul cel din cer, atât de folositor acum pe pământ; acum, când este atâta nevoie de Dumnezeu peste om, fiilor copii. O, cât de mult am așteptat și cât de mult aștept Eu, Domnul, inimi care știu și care vor să vă dea vouă puteri și ocrotiri sfinte ca să fiți voi plini de pace în inimi și să lucrați peste pământ cuvântul Meu, înțelepciunea vieții, dragoste de Dumnezeu în oameni, căci cuvântul Meu este cel ce dă viață, fiilor copii. Omul are ca sarcină sarcinile lui, iar voi trebuie să purtați sarcina Domnului, venirea Mea pe pământ după om, și fiecare trebuie să-și ducă sarcina lui, căci Eu voiesc cu toate puterile cerești să aveți voi grijă și putere pentru Mine, tată, că iată, sunteți plăpânzi, și puterile vă sunt zdruncinate, iar Eu nu pot peste pământ dacă voi nu aveți putere pentru Mine.
O, copii însuspinați, stați, fiilor, sub sarcina venirii Mele și lucrați calea Mea în oameni, calea cuvântului Meu din cer pe pământ, și fiecare să-și ducă sarcina sa, căci omul e tare departe de Mine și nu voiește să-și ducă sarcina sa, iar calea Mea spre om e prea puțin ajutată când trebuie să poată ea peste pământ. Eu sunt Cel ce voiesc să vă ocrotesc de dureri și să aveți pace, fiilor copii, și să vă găsesc Eu mereu cu puteri pentru cerul Meu de sfinți și de puteri cerești pentru ca să pot Eu lucra prin voi lucrarea Mea, și să pot și Eu, fiilor. Ca un Dumnezeu îngrijorat ce sunt pentru salvarea omului, Eu v-aș ocroti de toate durerile, ca să puteți voi pentru venirea Mea, dar omul caută la voi puteri pentru el, și vi le slăbește pe ale voastre, și, când e să pot și Eu prin voi, vă găsesc atunci storși de puteri, fiilor copii. O, voi trebuie să fiți lucrul venirii Mele, tată, și trebuie să vă ajute cei ce iubesc venirea Mea la om, și trebuie să fiți ocrotiți de dureri, că Eu v-aș învălui pe voi, și pe cei mici care Mă ascultă ca să fie ei poporul Meu cel mic și pus deoparte pentru ascultare și pentru sprijinul Meu când vin cuvânt pe pământ, și v-aș învălui pe voi în scutul păcii cerești, și dau mereu să vă înmulțesc ocrotirea și pe îngerii Mei ocrotitori peste voi, că am nevoie de putere și de pace și de liniște în voi, copii plăpânzi sub dureri. Eu însă Mă întăresc în cuvânt, căci pe pământ e lipsă de Dumnezeu și de înviere peste om, și e nepăsător de viață omul, și apoi se plânge la Mine sub sarcina sa, și nu mai găsesc om să-l bag sub sarcina Mea ca să pot și Eu, fiilor copii.
Dar acum voiesc să-Mi povățuiesc poporul și să petrec cu el în duhul învățăturii sfinte, iar el să ia aminte la tot cuvântul Meu de peste el și să nu-l calce, și să nu uite el că după orice cuvânt rostit de Mine peste el, Eu, Domnul, aștept de la poporul Meu împlinirea cuvântului Meu. Amin.
O, popor învățat de Dumnezeu! Mă uit mereu cu cerul Meu de sfinți și de îngeri, Mă uit în tot cuvântul Meu de peste tine și te învăț că după orice cuvânt rostit de gura Mea peste tine, tu trebuie apoi să-l împlinești pe el, fiule, și să iubești în tine viața și fapta cuvântului Meu, și să faci aceasta cu duh de umilință, cu duh dătător de viață, așa cum este puterea cea din cuvântul Meu, poporul Meu. O, mult s-au îndeletnicit sfinții cu duhul umilinței peste inima lor, și mult au dat ei urmașilor lor cuvântul lor cel sfânt, pilda vieții lor cea căutătoare de mântuire pe pământ.
O, poporul Meu, Evanghelia care azi se pomenește la altarele spre care creștinii din lume se strâng, grăiește ea despre duhul semeției și despre duhul umilinței, dar creștinii din lume nu se lasă pătrunși de învățătura Mea cea din Scripturi, iar cei ce nu fac faptă din cuvântul Meu, aceia sunt cei semeți, care, auzind, nu aud, căci ca să facă ei cuvântul Meu faptă, aceasta e o lucrare pe care nu vor oamenii s-o lucreze așa cum poate ea să ajungă la Mine de la om. Nu pentru binele lui trebuie să aibă omul în gând să facă faptele cele bune, ci pentru binele lui Dumnezeu trebuie să lucreze omul fapta cuvântului Meu, căci cine face bine lui Dumnezeu, acela este cunoscut de Dumnezeu, și apoi moștenește cu Dumnezeu, și numai așa ar fi să-i fie sfânt gândul omului când el dă să lucreze faptă bună înaintea Mea. Eu când am făcut cerul și pământul, am lucrat această lucrare cu mare duh de umilință, căci așa este Dumnezeu. Când l-am lucrat pe om, cu duhul umilinței am lucrat Eu și cu Tatăl, iar omul care lucrează lui Dumnezeu, tot așa trebuie să lucreze, ca să fie apoi lucrul său. Fapta lucrată de om în numele Meu, și de la care omul își caută mulțumire cum că a făcut-o, aceea e faptă care dă să rămână pe pământ, căci Eu, Domnul, nu așa l-am învățat pe om să lucreze. Inima fariseului pomenit azi era lipsită de temerea de Dumnezeu, dar inima vameșului din pilda aceasta pomenită avea în ea căutarea după Dumnezeu și zdrobirea cea dulce, avea în ea lucrarea umilinței. O, nu pentru fapte îl primesc Eu pe om când el se înfățișează Mie, ci pentru duhul umilinței lui Mă apropii Eu de el când el vine spre Mine.
O, poporul Meu cel mic, te-aș ocroti, fiule, ca pe cel mic; mereu, mereu te-aș ocroti prin învățătura Mea, dar grea e calea Mea spre tine, căci sunt dureri pe pământ, iar tu nu știi bine să stai ascuns în brațul Meu ocrotitor de fii. Tu trebuie să ai ca lucrare mereu, mereu dragostea cea blândă între frate și frate, iar duhul umilit să-ți fie ție pacea sufletului tău, și așa să stai mereu ocrotit în brațul Meu, și în această pace a ta Eu să-Mi găsesc pacea, fiule. O, învață tu mereu, învață să fii mereu veghetor pentru tot cuvântul ieșit din gura ta, căci cu el îți zidești și tu ceea ce vei avea, precum și Eu lucrez, poporul Meu. «Cel ce grăiește, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu» și, iarăși, «Păzi-voi căile mele ca să nu păcătuiesc cu limba mea», așa grăiește Scriptura, iar ție, poporul Meu, îți trebuie mereu veghe pentru cuvântul tău rostit și pentru cele dinăuntru ale tale, din care se naște cuvântul tău. O, fiule, nu uita să iubești dragostea cea blândă a inimii, care are în ea temerea de Dumnezeu și lucrarea ei cea plină de roade în jur, și care are răsplată după fapte, iar tu ai mereu de învățat duhul dragostei, calea cea mai înaltă a mersului ceresc pe pământ cu Domnul tău, căci Eu te întăresc, poporul Meu, și cuvântul creșterii sfinte ți-l dau, iar fapta lui cea cu duhul umilinței lucrată îți va da ție har, și înțelepciune pentru har, poporul Meu. Orice lucrezi, nu lucra fără cuvânt mai întâi, căci scris este: «La început a fost Cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, și toate prin El s-au făcut». Amin.
O, învață-te să-ți lucrezi ocrotirea, poporul Meu, și mereu să ți-o lucrezi, și nu uita învățătura Mea de peste tine, nu uita ce-ți cer prin cuvânt, iar când Eu te privesc, să pot să văd la tine că faci faptă cuvântul Meu, că-i dai lui viață în tine, dar să lucrezi aceasta cu duhul umilit, cu umilința dragostei cerești, poporul Meu, că vreau prin lucrarea ta cea din Mine să dau viață la toate pe pământ, și să te asculte făptura, fiule. Învățătura Mea este mereu în mijlocul tău, căci Eu nu numai din cer stau cu veghea Mea peste tine, iar tu să știi să primești și să dai, așa cum te învață cuvântul Meu, și numai ca în cer să lucrezi frate între frate, și la orice lucrare a ta să zici peste ea: «precum în cer, așa și pe pământ», și așa vei fi tu mereu, mereu veghetor pentru cer înăuntrul tău și în afara ta și vei lucra viața, ca și Domnul tău, viața și duhul ei care se suie mai mult decât orice rugăciune, mai mult decât orice tămâie până înaintea Mea, până în inima Mea, ca să-ți răspundă ea la dragostea ta, poporul Meu. Amin, amin, amin.