3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

O, cât Mă doare când văd că în locașuri de biserici slujesc fariseii cu slujbă la altar! Sunt așezăminte multe pe pământ, și peste tot oamenii și-au zidit biserici de adunat laolaltă pentru Dumnezeu. Văd cu durere cum bătrâni și copii și văduve, doar ei se apropie de sfânta împărtășanie, dar cei tineri nu, căci așa știu ei datina, și se tem cei atrași spre păcatul trupului, se tem să se apropie cu tinerețea lor. Dar Eu, Domnul, întreb: te întreb pe tine, preotule care stai la altar cu potirul în mână, ești tu ceea ce nu sunt cei ce nu vin la biserică pentru că nu sunt așezați cu viața lor pentru cele sfinte ale Domnului? Și dacă nu ești și tu așezat, tu cum te duci acolo? Iată, ție îți cer mai-marii tăi să-ți iei femeie mai înainte să primești slujba de preot din mâna mai-marilor tăi, care sunt la fel ca tine, iar tu vezi cum nu vin la altar cei ce nu sunt bătrâni sau copii sau văduve, dar tu ești acolo. O, ce ai de spus când Eu te întreb asta? Ce au de spus cei care nu se duc la altar din pricina nepregătirii lor? Iată, mai sfinți sunt cei ce se numesc păcătoși și nevrednici, mai sfinți decât cei ce doar se arată vrednici de cele sfinte ale Domnului. Și atunci cum să facem socoteala? Cine face această socoteală pe pământ între om și om ca să fie dreptate?

Sunt Domnul Iisus Hristos la masă de cuvânt cu cei ce Mi-au fost ucenici de rang mare acum două mii de ani, cei dintâi, cei care Mi-au fost cei mai aproape între toți cei de atunci ucenici, și cu care M-am purtat din loc în loc în Ierusalim și în împrejurimile lui ca să însămânțez sămânță de neam creștinesc și să dea ea rod mereu, până la a doua Mea venire să dea, căci Eu am spus la toți când am plecat la Tatăl: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului», și a venit apoi norul și M-a tras între cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu.

O, măi scumpi ucenici, au dat arhiereii pe trupul Meu de două ori bani ca să fiu vândut lor prin minciună, și nu M-au putut scoate dintre oameni, căci Eu am spus că voi fi până la sfârșitul timpului. Cei mai apropiați de Mine au primit bani ca să Mă vândă lor. A primit Iuda bani și M-a dat lor, iar apoi au primit ostașii care au fost puși de pază lângă Mine la mormânt și au primit și aceștia bani din destul ca să spună ei minciuna că M-au furat ucenicii Mei. Mai este încă de atunci și până azi un alt fel de apropiați lângă Hristos, care Mă dau pe bani la mulți tâlhari, și aceștia sunt cei ce s-au îmbrăcat în veșmânt de ucenici și de apostoli în sobor și strâng ei munți de bani pe trupul Meu cel vândut de ei, pe seama Mea strâng bani, și iată, mai mare credință au cei ce tâlhăresc pentru ca să aibă ei avut mult și au aceștia nevoie de Dumnezeu și se duc și cumpără milă pentru ei de la cei ce vând pe Hristos pe bani. O, cine vor fi pedepsiți între aceștia? Cine-și atrage păcatul acesta între cele două feluri de oameni care se tocmesc pe seama Mea? De atunci și până azi tocmesc ei așa. O, Eu v-am spus vouă altceva atunci. V-am spus să luați pe Duhul Sfânt și să învățați cu El toate neamurile și să le încreștinați în numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și să nu uitați că în dar ați luat și în dar să dați. V-am spus să nu luați nici bani, nici traistă cu voi pe cale și v-am spus că vrednic este lucrătorul de plata lui. O, cum ați mai fi fost voi vrednici de plată de la Mine dacă ați fi luat plată de la oameni pe cale? O, Duhul Sfânt nu e cu bani să-L ai și să-L dai, căci locul Lui este în cer, și nu sunt bani în cer, iar cine ia bani în numele Duhului Sfânt, acela nu are nimic cu Cel din cer, cu Duhul Sfânt, nu are lucrare cu Dumnezeu unul ca acela, ci are și el ce au avut slujitorii cei de acum două mii de ani ai templului din Ierusalim și care au învârtit bani pentru trădare, pentru minciună, pentru vânzare, pentru mâncat și băut, pentru plăcerile care costă bani ca să le hrănești și să le ai.

Iată, mare Mi-e durerea. Mă fură mereu cei ce se așează la masă zisă sfântă, Îmi fură numele cu care să înșele noroadele care au nevoie de milă, de ocrotire, dar care se lasă înșelate de așa zișii hristoși, și despre care Eu am proorocit atunci că se vor ivi hristoși mincinoși care să înșele pe mulți, pe cât mai mulți, promițând pace celor fără de pace, stând în sobor de haine de slavă cerească și luând ochii tuturor, de parcă ar fi coborâți din cer în ochii celor ce se încântă atâta de ușor, de vreme ce nu au aceștia darul cercetării duhurilor, care i-ar ocroti pe ei de săgețile vopselii mincinoase, pe care scrie „cer”, pe care scrie „Dumnezeu”.

O, pace vouă, pace vouă, câți sunteți biserică a Mea, casă a lui Hristos pe pământ! O, pace și vouă, vouă, celor ce sunteți puțin asemenea fiilor adevărați ai bisericii Mele! Biserica înseamnă casa Domnului, poporul Domnului. Fiecare popor are un stăpân care îngrijește sau nu îngrijește de poporul peste care stă așezat mai mare, și fiecare popor stă sau nu sub ascultarea stăpânului de peste el, își iubește sau nu stăpânul, cârmuitorul său. O, așa este și cu poporul care se cheamă popor ortodox pe pământ în mijlocul popoarelor care stau sub cârmuire fără de credință și de supunere și de dragoste de Dumnezeul Cel adevărat. Cel ce a făcut cerul și pământul, Acela este Dumnezeul Cel adevărat, și a făcut El văzutele și nevăzutele Lui. Chiar dacă toți fiii pământului știu și cred aceasta mai devreme sau mai târziu în viață și în credință, aceștia nu ascultă de Dumnezeu, dar între ei sunt cei puțini, cei chemați, aleși și credincioși, și aceștia sunt sub iubirea Mea, sub ocrotirea Mea, căci se dau sub stăpânirea Mea, se dau Mie și merg pe calea cea dreaptă a mersului cel pentru om, pe calea ortodoxiei merg și o împlinesc pe ea după toată rânduiala ei, căci Eu am spus pentru toți: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața», și toți cei care Mă aleg pentru acestea ce înseamnă Dumnezeu cu omul și pentru om, ei sunt poporul Domnului, casa Mea sunt ei, biserică a Mea sunt ei, iar Eu sunt Stăpânul lor, Dumnezeul lor, dar sunt Păstorul lor dacă ei sunt fiii credincioșiei.

O, cu cine poposesc Eu în duminica aceasta la masă de cuvânt pe pământ? Am venit cu părinții bisericii și grăim unii cu alții înaintea poporului Domnului, înaintea fiilor cuvântului Meu din zilele acestea, care sunt casa Mea și a cuvântului Meu când Eu vin cuvânt pe pământ.

O, pace vouă, celor ce ați cârmuit prin vreme biserica Mea și ați dat ei rânduielile sfinte pentru un mers frumos pe cale cu Mine al fiilor bisericii, al celor ce M-au ales pe Mine cale și adevăr și viață a lor! E zi de duminică și avem petrecere cerească aparte, avem de grăit bisericii. Binecuvântată să fie lucrarea Mea și a voastră în ziua aceasta de învățătură sfântă peste fiii lui Dumnezeu, peste casa Domnului pe pământ. Amin.

— O, ce frumos, Doamne, ce frumos este când se face ordine în casă și când apoi se păstrează ea pentru toată sfințenia și frumusețea casei! O, ce frumos! Noi aceasta am făcut în vremea luptei noastre pentru Tine pe pământ, pentru împărăția cerurilor cu noi. Am pus ordine cerească în casa Ta, în biserica Ta, și am lăsat-o peste ea, ca să fie păstrată această ordine, Doamne.

O, ce frumos este să grăim din cer despre casa lui Dumnezeu de pe pământ, despre ordinea din ea, despre credință și despre părinți, o, ce frumos, Doamne! E grea vremea pe pământ, și așa a fost ea mereu pentru cei ce au dorit după Tine cu adevărat, și iată, pe pământ nu mai este, nu se mai îngrijește nimeni de casa Ta, o, Doamne. Casa Ta este poporul cel ortodox, dar ce puțin se mai ține ordinea în casa Ta, Doamne! O, venim noi, noi, cei cu mila de turma Ta așa cum am fost și pe pământ, plini de milă pentru omul fără Dumnezeu pe cale. Venim noi să-i mângâiem, să-i întărim pe cale pe cei ce Te iubesc și Te doresc viață a lor.

O, fii ai bisericii, biserica este casa Domnului și a fiilor cei credincioși și ascultători Lui. O, luați seama bine cum vă numiți și cum vă prețuiți numele de creștin ortodox, că iată, sunt arătați cu degetul fiii ortodoxiei, și se smintesc fiii oamenilor din pricina lipsei de ordine sfântă peste casa Domnului și peste mersul poporului ortodox.

Și acum, o, părinți păstori peste biserică, voi aveți nume de păstori și aveți de păstorit viața bisericii lui Hristos. Noi am păstorit spre Domnul turma ortodoxiei. Voi cum lucrați? Lucrați tot ca noi? Aveți voi grijă să fie turma pe cale cu pășune pe ea, și nu prin spini rătăcind? O, nu cumva să fiți lupi. Aveți grijă ce lucrare faceți și ce aduce ea peste poporul Domnului. O, aveți grijă să faceți deosebire între lup și păstor, căci lupul are numai haină de păstor, iar asemănarea cu Păstorul Hristos n-o are, și nu poate unul ca acesta să facă lucrarea lui Hristos peste biserică. O, aveți grijă să nu vă păstoriți pe voi înșivă și atât, ca nu cumva să luați plata păstorilor năimiți și să fiți pedepsiți cu pedeapsa lor. Așadar iubiți sfințenia, de la care vine în voi frica de Dumnezeu, și apoi credința cea sfântă și grija de biserica Domnului, după ordinea cea de la Domnul și cea de la sfinți, nu după cum este ordinea cea de pe pământ, căci biserica este casa Domnului și are peste ea ordine din cer. Sculați-vă dis-de-dimineață, sculați-vă bine și păstoriți bine dacă ați luat haină și cârjă de păstor, că vi se va cere vouă lucrarea aceasta și rodul ei, rodul dreptei credințe peste fiii bisericii.

O, iată, durere de la voi se urcă la Domnul, păstori ai bisericii, căci voi în duminica aceasta stați cu punga desfăcută ca să curgă în ea bănuții din mâna celor ce au și a celor ce nu au, și aceasta este lucrarea în biserici în ziua aceasta. O, nu! Nu așa se sărbătorește în duminica aceasta credința bisericii. Nu căutați să vă ascundeți după cei de la început păstori și apostoli, care strângeau pentru sfinți, pentru cei săraci de la cei bogați, pentru cei săraci cu duhul, dar bogați în har și în credință și în lucrare, ca să poată ei pentru Domnul pe pământ, și nu pentru pământ. Vă amintim de Iuda apostolul, de cel care desfăcea punga ca să cadă în ea de la cei ce dădeau pentru cei săraci ai bisericii și pentru nevoile propovăduirii crucii, pentru Domnul Cuvântul, Care S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi plin de har și de adevăr acum două mii de ani, căci sosise pe pământ atunci împărăția lui Dumnezeu, care trebuia vestită cu mers de colo-colo peste tot, iar apostolul Iuda dădea deoparte din pungă fiindcă era fur, iar Domnul a zis ucenicilor Lui: «Unul din voi Mă va vinde, unul din voi este diavol».

O, păstori ai bisericii, har și rugăciune cu har, aceasta înseamnă ortodoxie, și înseamnă naștere de fii născuți de sus, din cuvântul lui Dumnezeu, și sfințiți apoi să fie ei și buni pentru cer și sfinți ca Domnul, iar altceva în afară de acestea înseamnă altceva, nu înseamnă împărăția Domnului cu oamenii. O, aveți grijă mare ce lucrare faceți în numele Domnului, în numele ortodoxiei, căci banul strică totul în om, strică omul la minte și la credință și îi strică frica de Dumnezeu. O, nu vă măriți, nu vă lăudați că sunteți păstori și că stați peste biserică. Găina cotcodăcește și dă de veste că a lăsat ouă în cuib, biata de ea, dar ea nu știe dacă vor ieși pui din ouăle ei, dacă sunt bune de sămânță de pui, dacă vor fi puse sau nu sub cloșcă pentru ca să se ivească viața și învierea puilor, care așteaptă în ou. Așa este și cu păstorul care-și vestește lucrarea sa și haina sa de păstor fără să aducă Domnului rod din ea pentru cer, pentru învierea omului.

O, dacă toți cei care se împărtășesc cu trupul și sângele Domnului prin biserică, dacă toți aceștia ar fi pentru Domnul așa cum Domnul este pentru ei, atunci ar fi mântuire mare peste ei, dar iată, nu iubesc pe Domnul fiii bisericii, ci iubesc păcatul și tot ce este pe pământ. Și iată minune de la Domnul: vine Domnul cu sfinții Lui pe pământ la masă de cuvânt, vine Domnul cu părinții bisericii și grăiesc ei cu Domnul și cu biserica Lui în zi de duminică și de pomenire a dreptei credințe.

Ne-a folosit Domnul pe pământ pentru împlinirea cu noi a Evangheliei Lui, iar azi El vine cu noi pentru împlinirea venirii Lui cu sfinții, pe care a anunțat-o El Însuși că va fi și că va veni.

Vine Domnul! Luați aminte, o, luați aminte, fii ai ortodoxiei, dar luați aminte voi, păstori ai turmei. Vine Domnul! Ce răspuns veți da voi Lui?

O, vino, Doamne, vino mereu, vino cu sfinții Tăi, căci oamenii au stricat toată rânduiala casei Tale, și trebuie să lucrezi Tu, și cei din cer! Vino, Doamne, vino, căci Duhul și mireasa zic: Vino! Amin.

— Da, vin curând, vin, dar iată, vin mereu și Îmi gătesc calea pentru ziua cea mare a venirii Mele și spun cuvânt în zi de duminică, de pomenire a dreptei credințe, și zic: mai mare pedeapsă au ortodocșii care nu merg la biserică și nu țin predaniile toate în toată vremea, predanii lăsate de părinți plini de har, mai mare vină au aceștia decât aceia care rătăcesc prin toți spinii, pe la secte, de nu știu aceștia să deosebească dreapta de stânga lor. Așadar, păstorii bisericii vor avea de dat răspuns greu dacă s-au ales să se facă păstori. De la păstori trebuie să se vadă și să învețe pe Dumnezeu fiii bisericii, iar păstorii trebuie să fie ca Dumnezeu și să fie ei calea, adevărul și viața Domnului în fața celor ce au de ales să meargă spre Domnul. Amin.

O, păstori ai bisericii, iată-i pe fiii cei ortodocși, folosiți de Mine, Domnul, pentru venirea Mea cuvânt pe pământ în acest timp! Se împlinește pe pământ acum Evanghelia venirii Mele cu sfinții, și vin în casa Mea și grăiesc vouă cuvânt de trezire și vă îndemn să faceți deosebire între lup și păstor, între ucenic și diavol așa cum am făcut Eu, căci Iuda își dădea deoparte din punga în care se punea pentru nevoile săracilor bisericii, iar Eu, Domnul, l-am numit vânzător și l-am numit diavol, căci era ascuns. Când omul se ascunde cu ceva, îngerul rău îl îndeamnă pe el aceasta, și iată câtă învățătură trebuie să fie pusă peste fiii casei Domnului mereu, mereu!

O, trebuie pocăință multă și umilință multă. Altfel zadarnic cred cei ce cred și strigă la Domnul pentru ei. Trebuie credință neamestecată cu păcatul și cu faptele lui fel de fel.

Să umble în lumină cei ce cred spre Dumnezeu. Să fie curați la inimă și la faptă cei ce vor să iubească pe Domnul. Amin.

O, neam român, cât Mă doare că nu dai tu să auzi glasul Meu, care plânge pe vatra ta după om! O, biserică a neamului român, cât de lumește petreci tu în mijlocul acestui neam rece cu căutarea lui după Mine! O, cât vei mai putea tu să te numești biserica lui Hristos? O, cât te vei mai înșela să crezi că poți să stai cum vrei tu sub acest nume? Deschide ușa și vezi cine bate. Bat la ușa ta cu toiagul, cu cuvântul Meu bat ca să ieși întru întâmpinarea Mea, dar tu trăiești de capul tău, în sângele tău și Mă doare de la tine când bat să-Mi deschizi, iar tu nu Mă primești, ci dai să nu-Mi cunoști glasul Meu de Păstor milos pe urma ta. O, pe ce urmă mergi tu, biserică a neamului român? Te văd din cer strămoșii tăi și nu-ți zăresc fața și pașii. O, unde mergi? O, până când? Cu durere în glas te întreb aceasta, Eu, Domnul Iisus Hristos te întreb. E aproape ziua când tu vei putea vedea deslușit că Eu am fost acest cuvânt sfânt. O, când tu Îmi vei sluji Mie și nu ție, slavei Mele și nu slavei tale, atunci va fi să vindeci tu rana Mea cea de la neascultarea ta, dar va veni, oare, o zi atât de mare de la tine spre Mine? Voi putea să-ți spun într-o zi după adevăr: Pace ție, biserica Mea? O, caută să-ți răspunzi ce vrei să faci. Amin.

Iată, sunt cu plânsul pe obraz și cobor din cer cu plânsul Meu și cu glasul Meu, care se scrie pe pământ, că mai e puțin timp și se va rupe în două, în trei, în zece se va rupe biserica neamului român, căci ea are numai numele de ortodoxă, dar ea este de capul ei, că este căzută sub afurisania sfinților, căci a călcat datinile sfinte și s-a unit cu vrăjmașii Mei și se tot unește cu ei, iar acum vine alegerea prin ruptură, și se vor uni cu Mine și cu duhul proorociei, cu glasul gurii Mele se vor uni mulți dintre ei și se vor umili pentru Mine, pentru ca să Mă aleagă pe Mine, și la aceștia Eu le spun așa:

Veniți, porniți tainic, și apoi cu pasul spre izvorul Meu de cuvânt și spălați-vă în el hăinuța vieții, că vine o vreme de durere ca acum nouăzeci de ani, ba și mai mascată, și vă va durea viața și răspunsul pe care-l veți da Mie dacă nu vă veți porni spre unirea cu duhul vieții, cu duhul proorociei, cu glasul cuvântului Meu, care suflă din cer peste pământ în mijlocul neamului român.

Iar bisericii acestui neam, care nu dă să iasă de sub anatemă, Eu, Domnul, îi grăiesc așa: O, am voit prin duhul proorociei, prin graiul gurii Mele să te călăuzesc pe cale cu Mine, dar tu te-ai desfrânat cu toți trecătorii și ai stat cu ei la masă pe munte înalt și le-ai dat binețe. O, ce răspuns vei da sfinților și părinților, prin care ți-am lăsat scris ce să faci și ce să nu calci în picioare? O, am voit prin acest cuvânt trimis spre tine de atâta vreme, am voit să te trezesc și să stau la veghe pentru tine, și să stai și tu cu Mine la veghe, o, biserică a neamului român! O, cât bine am dat să-ți aduc, dar am rămas cu el la ușă, căci îngâmfarea ta nu te-a lăsat să-Mi deschizi și să Mă primești să intru pe ușa din față, nu pe cea din spate la tine ca să-ți dau cuvântul Meu cel pentru veghea Mea peste tine și să vadă satana că Eu sunt Păstorul tău și să se depărteze el de turma cea cu Păstor peste ea, dar nepăsarea ta de viața ta cea veșnică este mare, și de aceea poate asupra ta satana sub haina lui de miel. Eu însă mereu, mereu trimit la tine cuvântul Meu când el coboară să se așeze în cartea sa ca să-Mi călăuzesc și să-Mi cresc cu el un popor deosebit de duhul lumii, popor de ucenici, de învățători din partea Mea peste oameni, că nu mai au învățători de la Mine oamenii, căci cei care sunt învață în școlile lumii și sunt acestea școli potrivnice lui Dumnezeu.

O, biserică a neamului român, n-ai voit să-Mi fii Mie cale spre oameni. N-ai voit să Mă dai pe Mine Învățător peste cei fără de creștere din cer peste ei. O, câtă slavă ai fi avut, o, câtă! Nimeni n-ar fi fost să-ți treacă pe dinainte dacă duhul tău era una cu Duhul Meu, cu duhul acestui cuvânt de înviere și de viață veșnică în el, și am fi înviat din păcat omul, Eu și cu tine, dar ți-a fost rușine să faci aceasta, și nu ți-a fost rușine să deschizi străinilor de Dumnezeu și de tine, care vin și tot vin, dar nu vin să se unească cu tine, ci să te unești tu cu ei și să-ți pătezi rochița și să-ți rupi bucăți crișma, fașa de botez, pe care nu știi să ți-o mai porți peste cămășuța de la botez ca să rămâi pruncă pentru împărăția Mea și să nu crești fără povață și să nu te dai spre desfrânare ca să te lași pețită de dumnezei străini de viață din cer. O, ai ieșit din fașă și ai crescut și n-ai mai ascultat de sfinți și de părinți, care ți-au lăsat predanii ca să nu le calci, și nu mai știi să-ți păstrezi cămășuța de botez și fașa de peste ea, crișma care te ține strâns de Mine ca să crești drept, ca să fii biserică dreaptă, nu să-ți schimbi calea și mersul tău, așa cum tu ai făcut și faci.

O, iată ce-ți mai spun: Am luat din mijlocul tău lăstar bun la credință și l-am altoit cu darul Duhului Sfânt prin cuvânt și prin ungere cerească și l-am făcut mare cu duhul și cu taina Mea de peste creștetul lui și am rostit prin el binecuvântarea începutului nou, dar tu l-ai oropsit pe el și l-ai smuls de unde Eu l-am răsădit pentru ca să-Mi cresc în el duhul mărturisirii, lucrător pentru vreme rea când nu va mai fi lumină pe pământ. O, nu l-am voit peste voi mare, ci pentru voi l-am voit pe el, o, slujitori ai bisericii neamului român! Îl pregătisem pentru voi, de la nașterea lui îl pregătisem, și M-am purtat lângă el în taină ca să-i dau Duh Sfânt și să aveți voi când va fi vremea grea și prea grea pentru voi. O, și veți vedea mulți din voi câtă bucurie veți prinde când el vă va arăta iubirea și credincioșia, așa cum vi le-a arătat pe acestea vouă când Mi-a întors Mie spatele la cererea voastră de despărțire a lui de Mine și de poporul Meu și v-a ales pe voi, și s-a făcut despărțirea, după ce ani la rând a stat el în taină aproape cu duhul și cu iubirea lui pentru cuvântul Meu, cu care l-am călăuzit pas cu pas, și cu care, iată, și pe voi vă hrănesc și vă adăpostesc încă sub el ca să vadă satana că voi aveți Păstor din cer peste voi și ca să nu pieriți doborâți de hoții de suflete, care dau să dărâme de tot credința ortodoxă și să-i facă pe cât mai mulți să-și lepede cămășuța de botez și credincioșia față de legământul sfinților, lăsat peste biserică, dar Eu vă spun că mulți s-au lepădat și au rămas înveliți pe deasupra cu haina ortodoxiei, haina mântuirii prin Hristos. O, ce zic sfinții și părinții, ce zic strămoșii când văd ei din cer ce face biserica în țara ortodoxă română? O, ce faceți? Iată, faceți amestecătură, și nu vă face vouă bine aceasta, iar Mie Îmi face lacrimi pe obraz. O, nu mai știe nimeni ce sunteți voi, căci scris este: «Spune-mi cu cine te unești ca să-ți spun cine ești», căci una vă numiți, și alta faceți voi. Când poporul Israel s-a unit pe cale cu cei străini de Mine și de el, a pierit pe capete poporul Meu atunci și n-a mai intrat el în împărăția gătită lui de Mine, în Canaan n-a mai intrat. Când tu te unești acum cu cei care nu Mă au pe Mine de Dumnezeu, ci pe satana îl au, mai rămâi, mai ești tu altceva decât sunt ei, decât cei cu care te aduni ca să faci paradă de amestecare față în față cu sfinții care ți-au lăsat predanie scrisă să nu faci așa? O, nu trebuia să faci tu spectacol cu lumea laolaltă și cu capii ei, biserică a neamului român ortodox! O, e urât de tot aceasta ce faci! Iată ce faci cu libertatea ta față de Mine și de sfinți! Faci de capul tău. N-ai voit să iei peste tine duhul proorociei ca să ai povățuitor la orice pas și ca să nu greșești tu pe cale. Cele afierosite lui Dumnezeu plâng ca și Mine din pricina ta când calci tu în ele cu cei de neam străin de credința ta cea din strămoși, cea din sfinți. O, nu lua cele afierosite lui Dumnezeu din strămoși, nu le vinde tu călcărilor de porunci, că e păcat să faci aceasta, o, biserică a neamului român. Tu faci aceasta prin mai-marii de peste tine, și toată biserica are vină dacă greșesc asupra ei cei mari de peste ea. Chiar dacă voi, cei ce stați mari peste biserică, chiar dacă ziceți că nu e Dumnezeu-Cuvântul acest cuvânt, dar sunt ale Domnului cele afierosite Lui din strămoși, și nu sunt ale voastre ca să le stăpâniți voi pentru vrăjmași și pentru mesele voastre cu ei laolaltă! O, cât de greu veți răspunde voi dacă nu vă veți opri de la fărădelegea aceasta în loc afierosit lui Dumnezeu, în locul cel sfânt Domnului!

Este scris în ziua aceasta peste biserică duminica dreptei credințe, duminica ortodoxiei, cea dintâi duminică din vremea postului mare, postul pentru pregătirea celor credincioși spre întâmpinarea amintirii și prăznuirii învierii Mele dintre cei morți acum două mii de ani. Duminica ortodoxiei, acest nume îl poartă prin biserică această întâia zi a săptămânii care urmează. O, ce se întâmplă în această zi? Iată, se umblă prin adunările bisericești, se umblă cu pălăria în mână și se cer bani de la cei ce merg la biserică, se cer bani pentru biserică, de la biserică pentru biserică. Se cer bani pentru catedrala neamului, după cum o numesc pe ea mai-marii bisericii ca s-o zidească pe ea cerșind bani pentru zidirea ei, căci s-au apucat ei să zidească o casă mare cu gând să încapă în ea mult norod, de tot felul norod, căci unde nu este portar care să spună celor ce intră cum se intră pe poarta în care el ar veghea, acolo se intră oricum și tot felul de oameni adunați.

Privește ochiul Meu dumnezeiesc, privește mult la acest plan omenesc, în care Eu, Domnul, nu am nimic, așa cum am spus acum două mii de ani că Eu nu am nimic în împărăția acestei lumi, și tot așa spun și azi. N-am nimic, nu-Mi dau nici un drept între ei cei ce-și zic slujitorii Mei ortodocși, căci ei își iau și își dau drept numai lor. O, așa cum Mie nu-Mi trebuie casa pe care ei dau s-o zidească în numele Meu și în numele neamului, tot așa nici lor nu le trebuie, că nu asta le-ar da lor mântuirea. O, dar pentru cine dau ei s-o facă? Pentru duhul slavei deșarte lucrează ei, nu pentru duhul umilinței Mele, nu, nicidecum, și cer pentru aceasta bănuțul omului de rând, căruia nu-i dă nimic, nici măcar ajutor pentru mântuirea sufletului lui, căci n-au în lucru grija de suflete slujitorii ortodoxiei, ci numai grija să-și strângă lor și slavei lor deșarte, slavei de la oameni.

O, de ce faceți voi aceasta? Grăiesc Eu, Domnul, vouă. O, al cui duh stăpânește peste voi? Voi știți cum am lucrat Eu și ucenicii Mei cei de atunci. Nu trebuie case înalte și mari ca să se roage omul lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lui și pentru mântuire. Omului îi trebuie pe Dumnezeu, nu casă pentru Dumnezeu. O, tot așa aștept și de la cei credincioși Mie. În duh și în adevăr aștept Eu slujire și nevoire, nu în case pompoase și obositoare tare pentru sufletul smerit ca și al Meu. O, cum de-ați uitat voi că Eu n-am putut să intru în case pompoase și mândre la vedere și care-l trag pe om din brațele umilinței de duh? O, cum de dați să nu țineți seama unde M-am aciuat Eu și mama Mea Fecioara pentru ca să Mă nasc și să fiu pe pământ apoi cu oamenii? Credeți voi că-Mi va fi Mie de folos această casă, pentru care voi stoarceți omul cel de peste tot ca să vă dea bani vouă în numele acestei zidiri? O, ce să fac cu voi? Ce să fac cu voi? Să fac ceea ce faceți voi cu Mine? Iată, voi lucrați în numele Meu, ziceți voi, și tot așa și cereți să vi se dea, de peste tot să vi se dea vouă. Pot Eu să fac și Eu în numele vostru înaintea Tatălui ceva pentru voi? O, iată cum strângeți voi în numele Meu și cum stați cu el pe buze ca să căpătați slavă și avuții și nume mare între oameni!

O, ce să fac cu voi? O, Mă îndurerați adânc, adânc. Vine vremea să plătiți bătaia de joc pe care o aduceți numelui Meu în numele vostru, căci lumea toată este aplecată de voi ca să vă slujească vouă și mulți din ei cred că-Mi slujiți Mie și că și ei slujesc Mie când ei vă dau vouă.

Iată ce vă povățuiesc: Spălați-vă mințile și inimile de duhul fățărniciei! Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia și pe care o lucrați voi în locul lucrării pe care ar trebui s-o purtați pe pământ între oameni în numele ortodoxiei. Uitați-vă spre părinți, căci ei se uită din cer dintre sfinți la voi și pregătesc de lângă Mine răscumpărarea iubirii lor, înjosite de voi în zilele acestea, și cer cu lacrimi părinții răscumpărarea turmei creștine, care este legată la ochi de voi ca să nu vadă ea ce faceți voi în cămări.

O, veniți spre pocăință! Nu veniți când vreți voi, nu când nu veți mai putea altfel! O, veniți acum, când Eu vă îndemn prin cuvântul Meu, prin chemarea Mea, căci când veți vrea voi, e fără de preț. Citiți Evanghelia cea pusă de părinți înaintea bisericii în ziua aceasta de duminică, cu numele ortodoxiei numită ea. Citiți cum Mi-am ales Eu, Domnul, ucenicii și cum au crezut ei de frumos și de ușor și de sfânt, și rușinați-vă voi mult pentru necredința voastră, că Eu stau în calea voastră cuvânt sfânt, iar voi dați să fiți necredincioși. Ați fi putut fi cei mai mari oameni între oamenii de pe pământ dacă ați fi arătat credință mare în cuvântul Meu cel de azi, coborât pe vatra neamului român, că vin la voi cuvânt ca să Mă cunoașteți întru el, dar îngâmfarea voastră Îmi stă împotrivă și nu poate Duhul Sfânt în voi și peste voi.

O, cât Mă doare că Mă țineți la ușă, că bat în zadar, că nu vă pasă de Mine când vin să vă grăiesc așa cum am grăit în toate vremile peste pământ, precum este scris! O, câtă jale pe Mine dinspre voi, în vreme ce voi vă puneți veșmânt peste veșmânt și coroană de împărat peste cei de pe pământ ca să se aplece ei vouă! O, cum să fac să vă aplec spre duioșie, să iubiți și să credeți și voi cum au iubit și au crezut Iosif și Nicodim? O, nu cumva să dați, să mai dați cu pietre în coborârea Mea cea de azi! Măcar atât să puteți să împliniți din cuvântul Meu de peste voi dacă mai mult nu căutați să vă plecați spre durerea Mea cea de la voi ca să Mi-o alinați cumva.

Sunt îndurerat de la voi, sunt Cel străin, sunt Cel pribeag, că nu pot să petrec cu voi din pricina umilinței Mele dumnezeiești și a neumilinței voastre față în față cu umilința Mea. Mi-e dor de odihnă, de zi de odihnă Mi-e dor, de biserică sfântă și credincioasă Mi-e dor! O, aplecați-vă și iubiți coborârea Mea și biserica Mea în care cobor, căci am popor primitor de Dumnezeu în mijlocul neamului român, și cu care stau în sfat și în cuvânt, și cu care Îmi împart jalea Mea dumnezeiască. O, luați-Mă în voi, în casa voastră, căci Eu în inimi, nu în zidiri reci caut cu omul! Veniți la izvorul Meu de cuvânt și priviți-Mi poporul și iubiți jertfa lui cea pentru salvarea multora din cei ce vor crede ca și ei pe Domnul, Care vine și Se sălășluiește pe pământ cu oamenii și le grăiește lor, precum este scris să împlinesc Eu aceasta acum, la sfârșit de timp.

Iată timpul Meu! Acum două mii de ani cei necredincioși n-au crezut timpul acela ca timp al venirii Mele pe pământ, dar au crezut cei credincioși și curați pentru credință. Iată, tot așa este și acum. Cei credincioși cred, iar cei necredincioși nu cred că acesta este timpul Meu, timpul ca să vin, să vină Domnul cu sfinții Săi întru venirea Sa, precum este scris. Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este numele Meu cel de la sfârșit de timp, precum este scris. Amin.

Eu, Domnul, binecuvintez intrarea voastră, sfinți și iubiți părinți. V-ați adunat atunci la trâmbița împăratului creștin și ați așezat în cărți adevărul cel de nezdruncinat pentru Iisus Hristos, mărturisindu-L pe El Dumnezeu adevărat și Om desăvârșit în trup, spre rușinarea celor ce au dat să clatine acest adevăr atunci. O, pace vouă în mijlocul poporului Meu ucenic din zilele acestea, și cu care Eu scriu pe pământ acum cartea Mea cea de azi, grăirea Mea cu omul la sfârșit de timp ca să-i înviez pe mulți! Cuvântul vostru, să meargă îi spun, și să mărturisească el pe Dumnezeu, și pe voi părinți ai bisericii celor credincioși, părinți binecuvântați pentru așezarea pe pământ a adevărului Fiului lui Dumnezeu. Amin.

S-a suit la cer în vremea noastră mare durere asupra Fiului Tău Iisus Hristos din partea celor ce s-au strâns într-un gând hulitor împotriva dumnezeirii Lui. Ne-a adunat atunci împăratul în sobor de trei sute optsprezece părinți și am stat sub boarea Duhului Sfânt și am dat spre anatema toată mărturisirea cea rea a celor eretici și am lăsat scris că Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat și Om desăvârșit în trup, și Care S-a ridicat la scaunul părintesc după ce Și-a plinit lucrarea Sa cea de la Tatăl dată. Am pecetluit apoi cu numele părinților adunați și cu numele și pecetea împăratului și am lăsat adevăr veșnic pe pământ și scris în cartea vremii, și iată, le spunem noi în ziua aceasta de serbare de sobor de sfinți părinți, le spunem acum celor ce stau așezați pe scaune de sfinți și de cârmuitori peste sufletele oamenilor și îi întrebăm pe ei de ce clatină și de ce tot au clătinat ei pe cele pecetluite în sobor sfânt de părinți plini de Duhul Sfânt, adunați în sobor sfânt pentru apărarea adevărului cel despre Iisus Hristos? Îi întrebăm pe ei cum de se unesc ei cu cei străini de taina de biserică a lui Iisus Hristos? O, până când? Era oprire să se intre în biserică a celor ce nu erau din același trup, din aceeași dogmă sfântă și aluat sfânt. Iată, culcat-au ei gardul viei la pământ ca să intre toți trecătorii. Singuri se dau anatemei cei ce fac acestea negândindu-se ei la cei mulți, care nu știu ce fac cei ce s-au așezat în capul unghiului în numele lui Dumnezeu.

Voi, cei ce stați pe scaune și nume de slujitori ai lui Dumnezeu peste mulțimi, ați deschis ușile larg și ați făcut amestecătură. Vă va costa aceasta ce faceți voi de atâta vreme ca să pătați trupul bisericii, care și așa era plin de vânătăi. Vă credeți voi mari și cu putere, dar Dumnezeu ce mai este? Mai este El, Îl mai socotiți voi pe El? Ba, Îl nesocotiți stând în numele Lui peste mulțimi, iar casele de pe înălțimi, pe care voi le tot zidiți și le tot împodobiți în roșu sunt ale voastre și ale slavei voastre, nu ale lui Dumnezeu, căci voi nu sunteți de partea lui Dumnezeu, Care locuiește în taină. Așadar, singuri se dau anatemei cei ce nu seamănă cu Dumnezeu în slujba lor cea pentru Dumnezeu, și care umblă la așezămintele sfinte ca să le zdrobească și ca să le schimbe și ca să le dea în lături ca să nu mai fie, și să fie apoi numai ei cu dorințele lor slobode, sugând pentru aceasta sângele celor legați la ochi ca să nu vadă, ca să nu știe că întunericul acestui veac își face tron pe scaun știut sfânt, precum este scris.

Iată, stricați vremea și puterea zilelor de post și așezați de la voi dezlegare cu neorânduială peste oameni, iar Domnul este mereu Același ieri și azi, și nu este El altfel azi. O, nu-I puteți voi orândui Domnului lucrările, că iată, v-ați pus pe stricat. Temeți-vă de Dumnezeu! Unde vă este rodul cel pentru El? Veți fi întrebați curând, să știți că veți fi, căci Domnul nu Se lasă batjocorit. O, nu vă jucațide-a pieirea voastră de la fața milei Domnului! Pocăiți-vă și căutați spre vreme de pocăință, că iată, greșiți asupra lui Dumnezeu, nu numai asupra oamenilor! Voi știți ce greșiți, și greșiți cu știință. Știți canoanele și legile sfințeniei, căci ele sunt scrise și pecetluite la locul lor și cu timpul lor, și iată, le călcați pe toată fața pământului și le dați în lături, le luați de peste oameni în loc să le puneți peste ei și să-i păziți prin ele de toate relele care mișună pe pământ și în ape și în văzduh și în adânc. Plâng sfinții și părinții de stricăciunea cea pusă de voi peste oameni. O, ștergeți lacrimile lor. Amin.

Ne-am spus amarul și lacrima ne-am arătat-o, Doamne! O, Fiule al Tatălui, Iisuse Hristoase, Ți-a dat Tatăl stăpânire peste toată făptura, ca viață veșnică să dai la toți pe care Tatăl Ți-i dă, și iată câtă amestecare pe pământ, lucrată de cei ce se dau drept slujitori ai celor sfinte între oameni! Tu Te-ai făcut cu adevărat Om și Te-ai îmbrăcat în trup ca să împlinești pentru noi taina mântuirii, Doamne, și Te-ai mutat apoi la scaunul Părintelui Tău Om și Dumnezeu desăvârșit, Dumnezeu adevărat și Om desăvârșit în trup, și e mare mila Ta, de atunci și până azi, Doamne. O, cât mai e până când vei birui pe cei ce destramă adevărurile Tale, descoperite prin sfinți și bine așezate ca să stea la loc sfânt și peste popor sfânt? Plâng sfinții, Doamne, plâng și așteaptă ei biruința Ta și a lor. Amin.

Voiesc să le spun cuvânt mare la toți cei care se numesc acum că sunt slujitori de biserici, și le spun lor așa:

O, deschideți inimile voastre chinuite de mințile voastre și înțelegeți pe Domnul și tainele Lui și lucrările Lui! E gata să vă cadă împărăția și să se surpe ea, căci v-ați folosit voi de ea, și nu Domnul, Căruia ziceți că slujiți! O, nu vă faceți vise, după ce atât de mult ați rătăcit de la Domnul! Ați făcut voile voastre și ați pus pe Domnul spre rușine, călcând peste voile Lui și peste așezarea cea de la sfinți, și ați slujit pentru plăceri, bizuindu-vă pe Domnul și pe numele Lui, sub care v-ați așezat. Să știți că împărăția voastră va păți ca împărăția regelui Solomon, căci el tot ca voi a făcut după ce Domnul l-a așezat ca să stea, iar el s-a unit cu Faraon cel de neam păgân și slujitor al idolilor și a stricat seminția și curățenia neamului lui Dumnezeu, și i s-a prăbușit apoi regatul, căci i s-a frânt și s-a zdrobit, căci Solomon n-a ascultat de legea cea pentru poporul lui Dumnezeu. O, așa veți păți și voi, care v-ați amestecat cu păgânii și ați pătat legea cea sfântă și ați făcut ca voi și ați umplut de neascultare de Dumnezeu și de sfinți toată casa, toată țara alegerii Domnului, iar Domnul așteaptă pe pământul român ivirea tainei celei mari, cerul cel nou și pământul cel nou, nașterea din nou a lumii, și n-ați vegheat cu El și n-ați ascultat și n-ați vegheat, și casa vă este pustie de Dumnezeu, și nu pricepeți cu mintea, căci mintea voastră joacă pe placul lui satan-antichristul, care se luptă cu Dumnezeu, și care va fi biruit de Domnul, dimpreună cu toți slujitorii lui cei împotriva lui Dumnezeu.

O, cum de n-ați vrut voi să nu intrați voi sub robie, sau să ieșiți din ea? Iată, n-ați voit, și v-ați lepădat de Dumnezeu și de sfinți, și turma voastră va înțelege în curând aceasta, și veți fi rușinați mult.

O, fiți credincioși! Mai puteți încă să faceți împăcare cu Dumnezeu. Căutați cu duhul pocăinței, căci iadul este groaznic. Fugiți de satana! Este Dumnezeu! Hristos a înviat! Urmați-I numai Lui! Dați-vă de partea Lui și rușinați-l pe satana, al cărui joc îl faceți voi cu sau fără știre, căci urmele lui sunt peste voi peste tot și vă ține robi întunericului lui și duhului minciunii. Sculați-vă și credeți cuvântului care strigă din cer la voi! Domnul este cuvântul cel de la sfârșit ca și la început. Amin, amin zic vouă, e Domnul cuvânt pe pământ în vremea voastră pe vatra neamului român, și va fi El biruitor prin fiii cei credincioși venirii Lui cea de acum în mijlocul acestui neam, ales Lui pentru cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu la oameni pe pământ.

„Hristos a înviat!” mărturisesc eu, apostolul Toma, cel ce am pipăit ranele răstignirii Lui în ziua a opta de după ziua duminicii învierii Lui. Amin.

O, slavă învierii Tale, Doamne, că am putut eu, martorul Tău pentru trupul Tău cel înviat, am putut să grăiesc cuvânt de veghe peste cei ce domnesc în numele Tău peste oameni și stau ei departe de venirea Ta cea de acum, căci sunt robiți de satana-antichristul, dușmanul Tău și al lor! O, pătrunde Tu în mijlocul lor cu strălucirea Ta, căci Tu poți să-i luminezi pe ei! Amin.

— O, ucenicul Meu cel mare cu mărturisirea învierii Mele, iată, așa pățesc cei ce nu veghează, și cad ei în mreaja omului potrivnic lui Dumnezeu și nu mai pot scăpa de el decât prin Mine, dacă Mă cheamă să-i dezrobesc, dar duhul îngâmfării i-a orbit pe ei și n-am pe unde să pătrund la ei ca să le aduc izbăvirea, căci cuvântul Meu este neîmplinit între ei, iar venirea Mea cea de azi cuvânt n-o lasă pe ea cu putere peste ei, căci Eu prin acest cuvânt pot peste satana dacă n-ar fi ei de partea lui satana, dar Mă va asculta satana, care se va supune, și voi aduce Eu Tatălui tot lucrul Meu întocmit, că am pe vatra neamului român popor credincios și ascultător și am putere prin credința lui. Amin.

E mare minciuna celor ce zic că-L iubesc pe Dumnezeu și cred în El, în vreme ce ei slujesc trupului lor și plăcerilor lui și omului, și minții lor, care se mărește pe sine în ei, făcându-i pe ei să se laude chiar și cu Dumnezeu și uitând ei că Eu am spus că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. E plin pământul de slujitori cu haină de biserică pe ei, și de oameni care se învârt pe lângă ei în numele lui Dumnezeu, dar toți aceștia nu-Mi slujesc Mie și nu Mă pot ei mărturisi. Eu când M-am născut pe pământ din mamă Fecioară am fugit de mărirea cea omenească, am fugit de oameni și M-am ascuns de omul cel cu stare și cu slavă pe pământ. N-am găsit umilință și plăcut Mie pe nici un loc al omului, ci M-am aciuat pentru venirea Mea în lume în loc umil de tot, și necuvântătoarele M-au încălzit cu suflarea lor și Mi-au fost martori umilinței Mele dumnezeiești, cu care am coborât între oameni pe pământ.

Iată, nu este iubire pentru Dumnezeu în oameni. Cel ce se iubește pe sine fuge de cel cu duhul umilit, fuge de cel cu lepădare de sine ca să-L iubească pe Domnul așa. Fuge cel semeț de cel umilit, și iată, în biserică slujitorii care stau peste ea nu-i iubesc pe cei sfinți ai bisericii în vremea lor, ci dau să-i tragă în lături, să-i dea de partea numelui celor răi și dau să le pună nume rău, și așa au lucrat ei mereu, cu toți sfinții Mei din toate vremile, dar vine vremea sfinților Mei și a răscumpărării trupului lor mucenicesc și mărturisitor, vine vremea iubitorilor de Dumnezeu după adevăr și vor fi rușinați mult cei ce au dat să se așeze înaintea oamenilor drept slujitori bisericii, căci biserica sunt sfinții, iar cei ce s-au pus slujitori peste biserică nu vor să știe acest adevăr, nu vor să știe cine este biserica Mea.

S-a umplut cupa răbdării Mele și cupa minciunii celor ce zic că-L iubesc pe Dumnezeu, dar nu-L iubesc, ci mint, căci ei vor să facă ei, și nu Dumnezeu să facă. Le spun Eu, Domnul, la toți aceștia că Eu sunt Cel blând și smerit cu inima și că împărăția Mea nu este din lumea aceasta a lor și nici din capul lor, și este ea cu cei umiliți, cu cei plini de lepădare de sine pentru slava Mea, și este cu cei fără de slavă, și a căror slavă numai Eu sunt, numai Eu, Cel plin de umilință ca un Dumnezeu, fiindcă umilința este numai de la Mine în om, numai Eu sunt acest bun, care-l ține veșnic pe om ca și pe Dumnezeu, și este asemenea Mie cel plin de umilință cu duhul și cu viața lui Mie dată. Amin.

Au așezat sfinții și părinții sărbătoare pentru cruce, pentru drumul spre înviere a omului care postește de bucate patruzeci de zile până la praznicul de înviere a Mea și a lui, dacă și el voiește, și mângâi acum, mângâi cu slava cuvântului Meu pe cei ce postesc de bucate în vremea celor șapte săptămâni de post, iar cei ce postesc așa cum se cuvine, așa cum am lăsat Eu, Domnul, prin sfinți și prin părinții cei îmbunătățiți ai bisericii și lucrători de la Duhul Sfânt peste ea, acelora le dau acum, la mijloc de cale, mângâierea Mea cea prin cuvânt și le spun ca și acum două mii de ani: «Cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelia Mea, acela îl va mântui».

O, ce păcat, ce păcat mare fac în vremea aceasta vânzătorii de carne și de băuturi și de mâncări oprite pentru vremea în care scrie post peste ea! Nu sunt preoți și arhierei cu durere pentru Mine și pentru oameni ca să le spună tuturor cu mărire de cuvânt că nu este voie în țară ortodoxă să se calce cu neorânduială peste vremea postului. Este scris în Scripturi că neam preacurvar și păcătos este neamul care calcă peste datinile sfinte venite din părinți, și iată, se rușinează de Evanghelia Mea cei ce stau în numele Meu peste biserică și nu le spun ei creștinilor să propășească cu zile de post înaintea Mea pentru mântuirea lor. O, păi cum să le spună dacă nici ei nu postesc și mănâncă pe furiș de cei ce nu-i văd pe ei făcând aceasta? Aceștia sunt necredincioși, și nici dacă ar învia cineva dintre morți n-ar crede și n-ar împlini ei cuvântul lui Dumnezeu și al sfinților lui Dumnezeu, căci a înviat Lazăr, și am înviat Eu, Domnul, și tot n-a crezut Israel, care azi dă să-Mi facă altă zdrobire și dă să conducă lumea spre lepădarea de Dumnezeu, ca să fie el dumnezeu peste pământ și numai el, și numai banul, căci banul este blestemul creștetului lui, fiindcă pe bani a vândut pe Fiul lui Dumnezeu când S-a coborât din cer la el ca să Se lase răstignit de el, de poporul la care a venit ca să-i fie Mântuitor.

O, trimite Tatăl izbăvitori peste oameni și nu pricep oamenii dragostea Tatălui pentru ei. Când a scos Domnul din robie pe Israel, n-a trimis înaintea lui izbăvitor pe Moise? O, așa lucrează Dumnezeu în toate vremile și trimite izbăvire celor robiți, și nu întreabă pe nimeni de pe pământ și de peste oameni când El lucrează, și nici pe mai-marii bisericii nu-i întreabă, căci Eu, Domnul, sunt mai mare decât ei și sunt izbăvitorul lor dacă și ei Mă vor așa cum Eu lucrez, căci Duhul Sfânt coboară spre lucrare când voiește El, nu când vrea omul cel pământesc, nu când crede el aceasta. Eu pe leproși i-am curățat de suferința lor cu cuvântul Meu mai înainte de a-i trimite pe ei să se arate preoților și să-i vadă aceștia vindecați și să se întrebe cine i-a vindecat pe ei? Dar la care preoți știau aceștia să se ducă? Preoții Mă certau, Mă prigoneau de peste tot că-i vindec pe cei neputincioși și că fac prea multe minuni și că-i micșorez pe ei înaintea mulțimilor robite de ei, și au spus că trebuie să fiu răstignit ca nu cumva să piară seminția lor, neamul lor tot, dar de ce le-a fost frică de aceea n-au scăpat, căci neamul lor a pierit dinaintea Mea chiar pentru că M-a prigonit din mijlocul lui, și este el acum cel rătăcit și cel ce rătăcește pe mulți.

Am venit pe pământ acum două mii de ani ca să Mă fac om, și am împlinit așa, și s-au ridicat Mie apoi urmași sfinți cu inima și cu credința și cu viața prin dragostea lor de Mine, și în care Eu, Domnul, am turnat pe Duhul Sfânt ca în vase curățite și pregătite Lui, și au luat sfinții pe pământ apoi înțelepciunea pusă de Mine în ei ca să aibă urmașii lor și să Se înmulțească Domnul în ei, și măreață este istoria Mea cu ei și a lor cu Mine înaintea oamenilor și a împăraților! Iubire închinătoare s-a făcut ființa Mea în ei. Îi am acum în cer înaintea tronului Meu închinându-se și lucrând cu Mine peste pământ și așteptând biruința cea mare când Eu Mă voi slăvi cu ziua dreptății a toate peste pământ, o, și cum pot să le dea închinare și rugăciune acestor mijlocitori, cum pot aceasta cei care îi pomenesc pe ei pentru mijlocire dacă predaniile cele prin ei lăsate pe pământ se calcă și se pun altele în locul lor? O, prin dreptatea lor cea față de Mine Eu am pus numele ortodoxiei apoi, după ce s-a ales la dreapta și la stânga turma cea creștină până atunci, iar celei din dreapta i-am spus ortodoxie în numele credinței cea plină de dreptate pentru Mine a sfinților luptători pentru păstrarea a toată așezarea bisericii Mele, cârmuită de Duhul Sfânt coborât în sfinți când s-a scris pe pământ cartea credinței și toată istoria și luptele celor credincioși din neam în neam apoi.

O, câtă jertfă, câtă răbdare a trebuit în toată vremea pentru ca să rămână viața la cârma celor ce au iubit și iubesc cu inima curată pe Dumnezeu pe pământ! Au trecut mai bine de cinci mii de ani de la facerea omului până ce Mi-am făcut loc și credință în oameni ca să vin și să-Mi mărturisesc venirea și să-Mi ridic ucenici mărturisitori și mulți sfinți apoi din unii în alții, prin care să fac cale cu lumină pe ea pentru om ca să se întoarcă omul la Mine dacă voiește! O, cine să-i spună lui să se întoarcă? Nu mai am sfinți acum pe pământ, ci numai furi de cele sfinte s-au așezat între Mine și om. Nu mai vrea nimeni să se facă sfânt lui Dumnezeu ca să pot Eu sălășlui în el cu fața Mea, iar cârma cea de la sfinți este dată în lături și nu știe omul cum să meargă, și încotro să meargă și nu se uită el în sus, la Dumnezeu și la sfinți, și se uită după cei îmbrăcați în haină de preot și care nu dau viață omului, ci îi iau viața și puterea și nu mai are omul putere pentru Dumnezeu. O, cine să-i spună omului ce să facă și cum să meargă el ca să afle drumul cel bun și raiul ascultării, căci Eu, Domnul, doresc după om zi și noapte și plâng după el zdrobit de dor și nu Mă aude omul și plâng neauzit de el și plâng!

Eu voia Ta o fac acum și spun tuturor celor ce cred și celor ce nu cred că Tu ești Calea, Adevărul și Viața și că ai lăsat cărarea Ta sfinților Tăi închinători Ție pe pământ la începutul bisericii Tale și apoi, iar ortodoxia bisericii nu înseamnă altceva decât părinții cei sfinți, prin care Tu ai așezat pe făgaș mersul și lucrul turmei creștine prin vreme.

O, popor al cuvântului Meu, am stat cu tine, tată, în mijlocul bisericii și Mi-am arătat fața cea dinăuntrul tău prin viața ta cu Mine, pentru care venisem la tine cuvânt ca să ți-o dau și ca să te așezi întru întâmpinarea Mea și să Mă întâmpini tu și să grăiesc cu tine cuvântul Meu cel de azi și să audă biserica glasul Meu cu tine, tată, dar în mijlocul ei Eu n-am găsit primire și întâmpinare pentru venirea Mea cu masă de cuvânt de Duh Sfânt, dar Eu Mi-am făcut și Îmi fac lucrarea pentru care vin, și s-au descoperit acum gândurile preoților și ale arhiereilor, spre ridicarea sau spre coborârea multora dintre ei prin venirea Mea cuvânt la ei, și din mijlocul tău grăit și împărțit lor. Nimic pe pământ nu este mai necunoscut de om ca și Dumnezeu, Cel ce Se slăvește în făpturi. N-are omul minte pentru iubirea de Dumnezeu în el. Eu sunt îndurerat că n-am cui să-i grăiesc între cei ce s-au făcut slujitorii bisericii și nu le pot spune lor așa cum le-am spus ucenicilor Mei: «Rămâneți în iubirea Mea!». O, cui să le spun dintre ei acest mare cuvânt când ei au minte pentru altceva și nu pentru iubirea Mea, care se învață de la Mine și se dăruiește în dar ca să fie ea în om, și nu poate să și-o facă singur omul ca s-o arate apoi și să rămână el în ea? Gura Mea trebuie să-i spună omului aceasta după ce el învață să iubească pe Dumnezeu și pe Fiul Său Iisus Hristos, iar dacă omul nu crede când Eu îi spun acum că nu are și nu rămâne el în iubirea Mea cum se crede el că o are și că ea este, îi spun Eu că nu are dreptate, fiindcă celor ce Mă iubeau atunci ucenici ai Mei și cei de pe lângă ei Eu le-am promis lor pe Duhul Sfânt Mângâietorul și mult lucrătorul și dăruitorul de daruri celor ce Mă iubesc, și le-am spus: «În numele Meu în limbi noi veți grăi și veți lucra semne și minuni, haruri din haruri veți împărți, iar cel ce crede și se va boteza, acela se va mântui». Acestea sunt semnele doveditoare și lucrătoare prin cei ce Mă iubesc și cărora am spus acum două mii de ani: «De Mă iubiți, păziți poruncile Mele și alt Mângâietor voi trimite vouă, și vă este de folos să Mă duc la Tatăl, ca să vă trimit de la El pe Duhul Sfânt Mângâietorul. Rămâneți în iubirea Mea!».

Cuvântul Meu e plin de dor, și dorul Meu se face cuvânt, și el este dorul Meu. Mi-e dor să grăiesc peste pământ în Duhul Sfânt Mângâietorul. N-are cine să Mă creadă din cei ce s-au făcut mari pe ei înșiși și stau pe scaune de biserică și de înțelepciune peste oameni. Eu însă plâng de dor în cer și pe pământ cuvânt de dor. Cine te nesocotește pe tine, poporul Meu de azi, acela Mă nesocotește pe Mine, căci Eu grăiesc în mijlocul tău și Mă așez peste pământ cuvânt. Pentru cuvântul Meu din mijlocul tău tu ești vorbit de rău în numele Meu în fel și chip de către cei ce-și zic dreptmăritori de biserică a Mea și care se dau păzitori ai celor sfinte, ale Domnului, dar nu sunt mulți aceștia care te vorbesc de rău, ci sunt mulți între ei care iau de la Mine în inima lor, căutând sămânța aceasta semănată de Mine în vremea aceasta a Mea pe pământ cu tine. Iată, nu încap între ei cu duhul proorociei, cu venirea Mea cuvânt la ei, și aceasta-i dovedește pe ei că nu sunt ai Mei, căci scris este: «Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl cunoaște și îl lucrează pe el», dar iată, ei nu sunt dintre oile Mele și dintre păstorii Mei, nu sunt, căci oile Mele ascultă glasul Meu și îl cunosc, iar păstorii Îmi deschid când vin să cercetez turma, dar aceștia nu sunt dintre ai Mei, ci sunt dintre cei necredincioși, așa cum erau cei din vremea arhiereilor Mei Vasilie, Grigorie și Ioan, care stând pe scaune de biserică îi prigoneau pe acești slujitori plini de Duhul Sfânt în ei și lucrând ei cu dor pentru soarta turmei credincioase pe pământ atunci, necăutând ei slavă de la oameni și stat înalt peste oameni.

Ca fiii risipitori, care risipesc averea, așa sunt cei ce stau pe scaune de biserică și nu-Mi îngrijesc turma, ci Mi-o risipesc prin nepăsarea lor de ea, și numai pe ei se întăresc pe scaune peste turmă și n-au milă de ea și n-o păstoresc pe ea și vor doar mărire, folosindu-se de numele Meu și de haină de biserică pentru slava lor și atât, iar Eu pribegesc prigonit, căci fața Mea este cu cei umiliți, cu cei ce păzesc poruncile Mele, iubindu-Mă ei așa și luând din cer pentru hrana lor și pentru viața lor.

Am cu Mine în coborârea de azi pe arhiereii Mei, pe treimea de arhierei ziditori de Dumnezeu în oameni. Slujitorii de biserică nu trebuie să zidească locașuri de biserică pentru oameni, ci trebuie să zidească oameni, căci adevărații închinători ai Mei nu sunt cei ce se adună în locașuri înalte și pline de slava celor ce slujesc în ele peste oameni, ci sunt cei care se închină în Duhul Adevărului în orice loc de sub cer, căci Eu pe aceia îi aud și le aduc împlinirea rugăciunilor lor când ei Îmi cer. Las acum duhul acestor arhierei lângă cuvântul Meu cel învățător, căci duhul apostoliei și al proorociei este duhul care cârmuiește și zidește biserica Mea, și în clipa lucrului lui primește el de la Tatăl cuvânt lucrător.

O, binecuvântată este intrarea sfinților Mei și cuvântul lor cel acum rostit de ei! Amin.

— Acum se naște ceea ce noi grăim acum din Duhul Tău, o, Doamne mare al celor ce măreț Te-au iubit și Te-au urmat pe pământ! Duhul Sfânt Mângâietorul este mereu astăzi, mereu acum, și nu cei ce învață în școli sunt mari și au de grăit învățătura lor, ci acei care primesc de la Duhul Sfânt Mângâietorul lucrarea care trebuie lucrată când se ivește de lucrat peste pământ și peste om în duhul dreptății a toate, necăutând la fața omului, fie el împărat sau argat.

Din cer, dintre sfinții slujitori grăim noi acum în numele Tău peste pământ. Sfinții sunt vii și slujesc neîncetat, iar Tu binecuvintezi intrarea lor la slujbele de pe pământ când slujitorii Tăi liturghisesc Ție și Îți aduc ale Tale dintru ale Tale și când le dai lor pe cele sfinte ale Tale, care sunt pentru sfinți. Atunci noi, toți sfinții, ne împărtășim cu trupul și sângele Tău odată cu cei ce slujesc cele sfinte pe pământ, și tainic ne amestecăm și ne contopim, cerul și pământul laolaltă la masă, la cina Ta, Doamne.

O, s-au amestecat cu amestecătură mare cei ce s-au așezat slujitori de biserică și sunt greșiți mult înaintea Ta. Strigăm la ei dintre cei cerești: Duhul să nu-l stingă ei! Duhul proorociei să-l primească ei spre îndreptarea lor, căci vai lor dacă vor face ca ei!

E rătăcire mare peste biserica neamului român. Mai bine de șaptezeci de ani au trecut de când ea a greșit prin capii ei și nu dă să se pocăiască de păcatul ei, ba stăruie încă în el. După ce că s-a învoit ea cu dușmanul care a cumpărat-o de a clătinat de la locul lor sărbătorile sfinților așa cum au fost ele așezate de părinții cei sfinți, și nu de oameni de știință, iată, iar dă acum să se lase cumpărată ea și înghițită de tot. Se mai miră slujitorii de biserică de ce stai Tu cu lucrarea Ta de cuvânt și cu poporul ei la mijloc în vremea aceasta pe vatra acestui neam. Iată, Tu nu poți lăsa să piară seminția Ta, biserica Ta, ortodoxia ei, și ai tras deoparte un petecuț din ea și ai pus la însămânțat această sămânță și o uzi mereu și-i dai din cer, Doamne. Ai întins mâna cea miloasă de ea acum douăzeci de ani când ai ieșit deasupra cu lucrarea cuvântului Tău, cu duhul proorociei peste biserica acestui neam, dar ea s-a tras în lături și a lovit și a hulit și nu Te-a cunoscut în cuvântul Tău de Păstor, în duhul proorociei, care are de cârmuit biserica, așa cum era ea la început, cu ceată de prooroci în mijlocul ei, precum scrie în Scripturile ucenicilor Tăi cei de atunci. Noi le amintim slujitorilor de biserică să nu uite de părinții cei sfinți, să nu uite nici de noi, căci neobosiți am vegheat să nu se strice sămânța ortodoxiei și să rămână curată această sămânță. Este în neamul român biserică cu sobor, care păstrează mersul sfinților și se luptă să nu se amestece ea cu cei eretici, cu cei desprinși, dar privim și la ei, căci și ei au lovit în lumina cuvântului Tău cel de azi și au acest păcat în mijlocul lor, căci nici ei n-au cunoscut glasul Tău de Păstor și duhul proorociei peste cei abătuți și răbdarea Ta cea multă peste fiii risipitori de slavă cerească și care mai bine de șaptezeci de ani s-au lăsat duși spre amestecarea care se voiește acum peste tot și dă să prindă sub ea turma neamului român prin arhiereii ei, iar ea nu știe ce dă să vină peste ea. O, nu-i lăsa să greșească încă o dată mai rău decât greșeala lor cea din urmă când au răsturnat prin neveghe datina sfinților părinți și sărbătorile sfinte ale lor! Antichrist dă să mute de la locul ei acum, de la semnul ei dă să mute și sărbătoarea Învierii Tale, dar Tu ridică-Te cu sfinții din cer și veghează, că pe pământ nu mai este veghe, Doamne! O, întărește și îngrădește pe poporul cuvântului Tău, că el este calea Ta și a sfinților Tăi peste pământ!

— O, pace vouă, vă spun și Eu, Domnul, arhierei mari cu lucrarea în vremea voastră pe pământ! V-am făcut temelie întărită bisericii Mele, căci voi ați așezat-o bine pe ea pe temelia ei atunci. Nu mai am azi cu cine s-o întăresc pe temelia ei. Dorul de slavă al lor, al celor ce s-au așezat unii pe alții arhierei în numele Meu peste biserică și încă se mai așează ca să se întărească ei și numărul lor și mai mult și ca să nu mai pot Eu să pot, o, aceasta este piedica pe care singuri și-o pun ca să nu mai poată nici ei merge și ca să-i prindă în mreaja lor străinii, fiii risipitori, cei desprinși, care s-au smuls cu multul la număr și au plecat în lume ca să se cheltuiască și ca să calce peste averea Mea luată de ei, să calce peste numele Meu, care și l-au scris peste ei ca să se facă ei stăpâni peste lume, băgând frica în oameni că ei sunt toată puterea pe pământ, și în cer apoi. Eu însă am pusă deoparte slava Mea și o păstrez pe ea pentru ziua ei și o voi arăta pe ea cu cei blânzi și smeriți cu inima, cu cei credincioși venirii Mele celei de atunci și celei de acum cuvânt peste pământ, ca să fac cu cuvântul cerul cel nou și pământul cel nou pentru cei credincioși, care vor dăinui, pentru cei ce Mă iubesc așteptându-Mi întoarcerea și slava Mea cu ei și biruința Mea asupra vrăjmașului Meu antichrist, căci Eu sunt Mielul lui Dumnezeu și sunt scris în Scripturi să fiu biruitor la sfârșit de timp pe pământ, și iată, așa sunt și așa împlinesc, și nimeni nu pricepe taina Mea cea plină de biruință, nimeni decât Eu, și cei ce voiește Tatăl să le descopere lor. Amin, amin, amin.

Scriem aceasta în cartea Mea cu voi, cu sfinții Mei, cu care Mă scriu în ea, căci venirea Mea de azi e cu voi, o, sfinți iubiți ai Mei. Cu sfinții vin, cu sfinții plâng și aștept înnoirea a toate și aștept primăvara când totul dă muguri, iar Duhul Sfânt Mângâietorul Se face cuvânt din gura Mea și Se așează pe pământ lucrând și împlinind, și vremea este grea și este cu necredință și cu lepădare de credință, și în taină lucrăm și împlinim, spre descoperirea slavei Mele cu cei credincioși apoi, cu cei ce Mă primesc să vin și pe toate să le înnoiesc, o, sfinți iubiți ai Mei. Amin.

— Tu, Doamne, ești Făcătorul a toate, iar noi, sfinții Tăi, am fost și suntem slujitorii Tăi și a toate câte Tu faci și așezi. Tu, Doamne, ești Izbăvitorul celor scriși în cartea vieții și pe rând îi atragi la Tine prin vreme și pui peste ei lucrările Tale mărețe, așa cum ai pus peste ucenicii Tăi, așa cum ai pus peste noi în vremea noastră, așa cum ai pus acum cu noi peste înnoitul Tău început de acum, la care ne ai martori și lucrători. Când nimeni nu mai lucrează ca Tine pe pământ, vii Tu cu sfinții slavei Tale și lucrezi cu ei, căci sfinții Tăi sunt vii și mult lucrători cu Tine pe pământ în toată vremea, Doamne.

Le dăm semnal din cer celor răbdați de mila Ta pe pământ pentru neascultarea lor de Tine și de sfinți și de părinți. Îi întrebăm de Tine și de noi, de temelia pe care ei s-au așezat să stea. Îi întrebăm de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care lucrează prin descoperiri și prin dreptatea Ta și prin alegerea Ta, o, Doamne. Îi întrebăm de harurile lucrătoare la vedere și de duhul proorociei în mijlocul bisericii prin mădularele ei multe la număr. Unde sunt acestea și lucrările lor?

Voi, cei care stăpâniți peste oameni în nume de slujitori de biserică, unde sunt între voi cu lucrările lor acestea toate despre care acum noi vă întrebăm? Noi, cei ce stăm la temelia duhului bisericii lui Hristos vă întrebăm acestea. O, v-ați înstrăinat și nu aduceți roade în viță, iar mlădița care nu aduce roade în viță se taie și se aruncă în foc ca lăsarii sălbatici. Așezați-vă în genunchi cu post, cu rugăciune și cu pocăință plină de durere și cereți lui Hristos Domnul să vă vindece ochii și mintea, inima și credința și să vă dea darul credinței sfinte ca să vă întoarceți la slujirea adevărului. Intrați înăuntru și rugați-vă, dar nu ieșiți afară să vă rugați, că afară așteaptă flămând de voi balaurul cu șapte capete ca să vă biruiască de tot. Folosiți vremea pentru pocăință, că sunteți în greșeală față de Domnul și de sfinți de mai bine de șaptezeci de ani. Hristos este Același, El nu Se schimbă după vreme, și nici voi nu-L puteți schimba. Schimbați-vă voi după El dacă voiți viața!

O, nu-i nimic dacă voi vă îndoiți în coborârea pe pământ acum a cuvântului Domnului și al sfinților Săi, dar dacă voi puteți să grăiți celor din cer să se roage pentru voi și pentru turmă, așa cum este datina rugăciunii bisericești, noi, cei din cer, să nu putem să grăim vouă? Sunteți voi mai mult și mai mari și mai adevărați, iar noi nu suntem sau nu putem, dacă voi spuneți că nu grăiește Domnul acest cuvânt și sfinții Lui lângă el? O, cum îi cinstiți voi pe sfinți dacă nu-i urmați? Cum vă rugați către ei pentru mijlocire dacă nu-i ascultați așa cum ei au învățat să fie lucrarea bisericii? O, nu dați de pe temelia lor datinile, ci puneți la loc ceea ce s-a clătinat, că nu vă va fi bine dacă nu veți face așa. Noi am dus luptă mare pentru păstrarea curățeniei bisericii și a învățăturii ei, iar voi, iată, vă amestecați și amestecați pe Domnul cu cei desprinși. O, nu așa au lucrat ucenicii Domnului și nici noi n-am lucrat așa, ci am biruit pentru adevăr și pentru curat în casa Domnului. O, veniți-vă în fire și deschideți bine ochii pe sfintele Scripturi și pe descoperirile sfinților, venite de la Duhul Sfânt Mângâietorul, căci noi, treimea de arhierei sărbătoriți azi vă dăm de știre că vă va cere Domnul curând răspuns pentru turmă dacă v-ați așezat peste ea în numele Lui. O, întoarceți-vă cu fața la Duhul bisericii de la Hristos început și puneți pe temelia ei cea dintâi lucrarea de biserică, iar de nu veți vrea, nu vă va fi bine, că antichrist e roșu peste tot și vă ia ochii și vă ia voința ca să lucrați ca el în toate, și vor veni peste voi păreri de rău că n-ați crezut, că n-ați ascultat, că nu v-ați umilit, că n-ați răspuns la strigătul Domnului spre voi. Și acum vom privi peste voi și tainic vom veghea, că Domnul are sămânță curată pusă la însămânțat și va rămâne Domnul cu cei ce cred în El așa cum cere El. Amin.

E nevoie de oameni iubitori de Dumnezeu cu mare umilință în ei, cu mare grijă să nu se creadă ca fariseul din parabolă, care s-a crezut plăcutul Meu. O, e nevoie de oameni sfinți cu viața și cu înfățișarea, ca să vadă oamenii și să se ia după cineva văzut, care-L împarte pe Dumnezeu la cei neputincioși cu credința și cu fapta. E nevoie de slujitori sfinți ca Dumnezeu, care să-L împartă celor sfinți pe Domnul, și nu celor ce stau în păcat, și cu multă cumințenie și taină să lucreze ei aceasta, că pe pământ toate cărările duc la moarte, duc la deșertăciunea vieții și la păcat, iar cei ce vor să-și scape viața spre Domnul au nevoie de călăuzitori smeriți cu inima și cu fapta și cu bucuria inimii, căci mântuirea e lucrare cu mare stăruință până la sfârșitul a toate, pentru ca toate apoi să se facă noi, cer nou și pământ nou așteptând toate, căci făgăduința a fost făcută, iar Dumnezeu a fost mereu adevărat prin jurământ și prin făgăduință, precum este scris. Amin.

O, trebuie iubire pentru ca să fie credință, căci iubirea le poate pe toate, iar fără ea nu vine Domnul cu slava Sa pentru cei credincioși, că iată, biserica Mea, ortodoxia, n-a vegheat cu candela aprinsă și a rămas fără untdelemn pentru întâmpinarea Mirelui, căci cei ce vând n-au untdelemn bun pentru venirea Mea, n-au credință, și n-a avut ea de unde să ia și să aibă, căci îi trebuia iubire și înțelepciune pentru iubire, dar n-a avut, și Eu nu mai sunt de mult cu ea, că dacă eram cu ea, învia, nu murea, dar ea a murit, a murit fără lumânare, căci n-a crezut în Mine că sunt Lumina lumii, ci a crezut ea în cei străini ei, și aceia i-au pătat rochița, i-au pătat veșmântul, și apoi ea a murit ca și dușmanii ei, după ce au înșelat-o ei pe ea. Eu am spus: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată!», așa am spus, și iată, cel ce nu crede moare mereu și moare de tot apoi.