3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

Și patriarhul Justinian e ceva, dar el nu știe ce se petrece în România și în slujitorii bisericii lui; nu știe răutatea lor. Șade ca Daniel între lei și nu poate să-i ceară fiicei lui să-i dea o cană cu apă, că nu o lasă. Îi dau ei apă. Dar mult nu va fi și toți vor pieri. Fiule, mai e scris în Apocalipsă un război, dar nu cu arme de foc. Și să știți că apropiatu-s-a.

O, tată, patriarhul Justinian e pe patul de moarte, suferă greu din partea poporului rău. Dacă poporul său nu ar fi rău și dacă Justinian ar mai fi în puterea sa, nu ar mai fi intrat oameni cu duh necurat în patriarhie.

… Preotul Mirică Ilie când a pornit pe trâmbița Mea la spitalul-azil a zis să moară acolo, să nu mai vină, ca să nu mai încurce. A făcut ca boierul cu cocoșul. Dar iată că în vremurile de azi vasul Meu trăiește, iar preotul Mirică Ilie și soția sa sunt îngropați în mormânt. De atunci și-a săpat groapa, și lui, și soției sale. Când făcea trâmbița Mea jertfă la bisericuță, îi dădea și soției sale, și nici ea nu lua, nici pe nepoți nu-i lăsa, și le spunea: „Nu luați, că această femeie e blestemată de preot.“ Și a plecat cu blestemul neiertat.

… Patriarhul Justinian a făcut un bine la cineva. Pentru binele acesta are rădăcină adâncă la Mine. Dar are jurământ, cât va trăi el, nimeni nu-l poate scoate din slujba sa duhovnicească. Și dacă nu era așa, nu mai era Biserica Ortodoxă și nici un creștin nu mai era. Să țineți minte, tată, că de aceea nu poate să-l răstoarne, și de această faptă s-a adus la cunoștință și la elevii din școală.

… Alergați să mâncați Trupul și Sângele Meu, că vine o furtună peste preoți, că pune în loc de anafură curată din apă și făină, se duce și ia din târna altuia colacul și face anafură. Nu se poate să se facă anafură decât din apă și făină. Nu mai scăpați anafura pe jos. Să se aducă la cunoștință sfântă.

Oițele Mele, va veni vremea ca dintr-o sută de preoți să rămână unul, și dintr-o mie să rămână zece. De ce? Pentru că fiecare s-a lăcomit, a pus preț. O, tată, dacă auzi cum se ceartă pe bani, cum se ceartă pe prosoape, cum se ceartă pe batiste! Păcat. Iată, și cei ce slujesc slujbele, zic: „Slugărimea mea să fie plătită tot de preot, că pe el îl slujesc“.

… Se va lua harul de la preoți și se va da vouă, dar vor veni zvonuri prin lume că voi nu sunteți buni. Voi să nu vă înfricoșați să ziceți că nu sunteți buni. Nu lăsați să intre în voi microbii celor răi. Nu am mai spus: „Fii ca Ilie sau ca Ioan din pustie“, ci am zis: „Fii ca Mine“.

… Nu s-a pomenit nici în Vechiul, nici în Noul, preotul să joace mingea.

Școala de preoți se învață astăzi după lume, nu după Mine. Pe vremea moșilor și strămoșilor, nu slujea preotul cu ceas la mână, și nici după ceas, ci după har slujea.

… Fiți deosebiți de lume, ca să nu fiți secerați cu lumea. Voi sunteți sarea pământului. Cui i-a spus Domnul așa? Preoților. Dacă sarea se va strica, oamenii cu ce ar mai săra? De ce nu simbolizați toate acestea? Nu mai e ulei și nu mai e zahăr pe piață. Nu zahărul a pierit. E un simbol, că nu a pierit. Este și se dă pe pitite. Așa și Eu, dau pe pitite harul Meu. Cum un gestionar dă ulei și zahăr numai la cunoscuți, așa și Eu dau la cunoscuți harul Meu.

… Copilașii Mei, au să vină preoții la tine și au să te amenințe cu palma, cum a venit la Mine Caiafa, Pilat, Irod și Iuda. Au să vină la tine și au să spună: „Nu mai intra în biserică la mine!“. Și ai să zici: „Unde să mă duc? că iată, a sosit vremea să fiu prigonit“. Cine-l face, măi, să vină la tine? Viața lui păgână. Deși e preot, dar nu-l judecăm, că vine vremea ca acela care te iubea, acum să te alunge, căci unul la mie este care a iubit păstorul, și unul la mie care și-a iubit turma. Veți fi dați afară din sinagogă. În loc să dea pe cei răi, te dă pe tine. Iată, nu v-am spus lucrul acesta ca să nu mai iubiți preoțimea.

… Spală-te bine de păcat, că mai e câte un preoțel care nu s-a închinat la idolii plini de păcat, care nu s-a închinat celui de azi, și stă ascuns și plânge pentru moartea de azi și strigă la Mine din cămara sa: „Mai e mult, Doamne?“.

… O, tată, preotul de altădată nu schimba hăinuța sa, dar acum am întâlnit preot în haine la fel cu lumea. Am întâlnit preot cu ceas la mână și cu fundă la gât.

… Tată, nu mai e preoție să te spele. Preoție e, dar nu mai e cu Mine. Am întâlnit în cale preoți care slujesc la duhul rău, prin concursuri de dansuri și cor, și voi lua darul și harul și nu va mai avea cine să spele pata ta. Voi lua darul preoților, căci nu-Mi mai slujesc Mie.

… O, slujitori ai bisericii Mele, fiți vrednici de Mine prin fapte bune. Nu fiți fățarnici și mândri, ci plecați-vă capetele și slujiți cu credință în Domnul Iisus Hristos. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! căci sunt venit din nou pe pământ, și voi Mă răstigniți, nu cu trupul, ci cu Duhul Mă răstigniți. Grăiesc slujitorilor bisericești: apropiați-vă de Mine cu fapte bune. Vino la Mine, slujitorule al Meu, precum este scris.

… Fiule, ești preotul Meu, ești înger în odăjdii. Fii în supraveghere, căci în timpul sfintei slujbe umblă poporul în biserică așa cum umblă caprele în târlă. Crezi? Pune ordine. Nu are voie, este blestemat, dar el nu știe. Și mai aduc la cunoștință: când se miruiește și se ia anafura, îi curge printre degete și calcă pe trupul Domnului Iisus Hristos, Care S-a junghiat în sfântul altar.

… În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin. Domnul Iisus Hristos a luat de pe pământ scaunul de împărăție tuturor împăraților pământului. Dacă mai dorește cineva să stea în împărăția sa, să stea cum a stat Domnul, cu mâinile întinse. Nu de scaun este vorba, ci de darul de împărat pe care l-a luat Sfânta Treime. Vine o păsărică din cer să fie împărat pe pământ. Da, da, vine.