3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

E slabă de tot credința în Tine a oamenilor, și nici cei pravoslavnici nu știu cum să folosească darul credinței, căci când ar fi să Te primească ei prin acest cuvânt sfânt, care pregătește slava Ta, care vine, dau din colț în colț și ei, bieții de ei, căci au păstori fără milă și îi opresc pe ei și le spun să nu creadă că vii să-i pregătești, și iată, credința omului în Tine e păzită de cei ce ascund cheile împărăției cerurilor ca să nu vadă omul lumina Ta cea de pe cale și, Doamne, Te doare, și ne doare și pe noi, căci omul nu înțelege lucrarea noastră cea tainică pentru el, și o vede numai în clipa când trebuie să se înfățișeze el înaintea Ta ca să dea răspuns pentru viața lui.

Sculați-vă, voi, cei ce stați pe scaun de păstori peste sufletul neamului român și deschideți glasului Meu de peste voi! Nu vă amăgiți cu cele trecătoare, căci este Dumnezeu, și trebuie să-L dovediți pe El dacă stați sub nume de slujitori pentru El pe pământ! O, deschideți-Mi! Nu vin să vă fac rău, ci vin Mântuitor! Nimic nu vă cer decât iubire și primire și credință ca să vă dau mântuirea, ca să salvăm acest neam. Nu faceți și voi ca iudeii ca să nu Mă primiți, că e rușine să faceți așa dacă vă numiți creștini! Fiți salvatori și treziți oamenii de la păcat la lumina sfințeniei, că e vremea pe sfârșite, și semnele dovedesc aceasta!

O, de-ar fi credincioși și înțelepți oamenii de azi și slujitorii de altare, ar avea dor de Dumnezeu și ar prinde bucurie în suflet că Eu grăiesc pe pământ peste ei și că le descopăr cum să lucreze și că îi învăț și că îi dojenesc spre înțelepțire prin cei pe care i-am așezat Eu la gura grăirii Mele cu omul, dar iată, necredința e pe pământ stăpână în lung și în lat, și omul este învățat cu ea, iar Ilie proorocul Meu stă plin de râvnă pentru Mine în cer și pe pământ ca să trezească cu spaimă pe cei necredincioși, așa cum a lucrat și atunci, și să fie el slujitorul Meu acum, precum este scris în Scripturi să fie el mai înainte de ziua Mea cea mare și înfricoșată, care ca furul vine, când nimeni nu se așteaptă.

Și iată, mai întâi sunt slujitorii de altare care spun că e minciună cuvântul Meu spre ei și spre oameni și spre neamul Meu român, alesul Meu cel de azi între neamuri și la care Eu, Domnul, am venit și Mi-am întocmit pe vatra lui albia râului cuvântului Meu întru a doua Mea venire de la Tatăl la om, și tainic lucrez prin împotrivirea cea de la necredința celor ce zic minciună cuvântului Meu, și zic așa aceștia ca să scape de răspuns înaintea oamenilor și înaintea Mea, dar Eu le amintesc lor de grăirea Mea cu Adam și cu Moise și cu Samuel și cu proorocii toți, și iată, sunt necredincioși cei la care strig cu putere să creadă și să se mântuiască. Ei însă își zic cei adevărați ai Mei și se învelesc cu adevărul cel prin sfinții părinți ca să-și întărească statul lor peste oameni fără ca să facă ei voia Mea cea sfântă. O, să-i văd Eu călcând pe urmele sfinților părinți, și apoi nu-i mai bat la cap cu râul cuvântului Meu pentru cei abătuți de la Dumnezeu, căci la cap se strică omul când se strică, și apoi tot trupul este stricat și nu mai este în rădăcina lui. O, să nu se laude slujitorii de altare cu sfinții părinți și cu nume de biserică peste ei, de vreme ce ei nu calcă bisericește pe urmele Mele și ale sfinților părinți, ci se vând cu tot cu casele lor oamenilor care-și zic Dumnezeu, când ei nu seamănă cu Dumnezeu și nici cu sfinții Lui, ci cu fiii oamenilor seamănă ei.

Mă mistui lângă Tine de râvnă pentru Tine și pentru poporul Tău de azi și pentru pământul român și neamul de pe el și sunt gata să nimicesc lumea toată pentru venirea Ta de azi ca să aibă ea vad pe pământ, și nu împotrivire, dar să rămână poporul Tău și pământul român și neamul de pe el, care să se aplece Ție apoi, și să se aplece venirii Tale toți cei ce ar mai rămâne din loc în loc pe pământ pentru slava Ta, pentru scăparea lor prin mila Ta de ei, prin măreția Ta, cu care stai între pământ și cer arătându-Ți-o prin mare izbăvire pentru oameni. Ai însă de împlinit o mare taină pentru împăcarea cu Tine a neamului român și a celor de pe pământ, care vor mai scăpa, spre slava Ta și a sfinților Tăi, și această taină nu vine spre împlinire din pricina cerbiciei tari a celor pe care Tu îi tot strigi, iar ei se fac că nu Te aud când îi strigi prin cuvântul Tău de azi. Oamenii bisericii, ei sunt cei ce nu-Ți răspund când le grăiești, și nu fac bine ei că nu-Ți răspund, ci își fac loruși rău și neamului român, neamului Tău de azi, peste care ei s-au așezat păstori. Eu strig acum la ei și le spun așa:

O, ce veți face voi dacă va lua-o la vale casa voastră, în care voi stați mari în numele lui Dumnezeu, necălcând pe urmele sfinților și ale părinților? O, amintiți-vă de preotul din vremea proorocului Samuel și de fiii lui, căci fiii preotului făceau mari nelegiuiri și au pierit rușinos, ca și tatăl lor, care n-a căuat să-și pedepsească fiii pentru nelegiuirile lor, cu care depărtau pe oameni de la Dumnezeu, și când Samuel s-a sculat prin puterea Domnului și a pus orânduială peste Israel, preoție întărită de Domnul pe mai departe înaintea Domnului, și era proorocul Samuel glasul Domnului în mijlocul oamenilor. O, în nenumărate rânduri a rostit Domnul peste voi cuvânt din cer și a zis să fie așezat arhiereul cel ales de El să mijlocească înaintea Domnului împăcarea cu Dumnezeu a neamului român și a bisericii din mijlocul acestui neam, care nu mai calcă pe urmele sfinților și ale părinților, căci s-a depărtat cu multul de Dumnezeu acest neam și are peste creștetul lui bătaia Domnului, urgie peste acest pământ pus deoparte pentru slava Domnului, pe care voi n-ați voit s-o primiți și s-o aveți prin cel iubit de Domnul între voi și prin care Domnul Și-a ridicat pe piatra ei cea dintâi biserica Sa, pe care au tot dărâmat-o potrivnicii ei cei din mijlocul ei din neam în neam prin nelegiuirile lor, prin neascultarea lor de Dumnezeu și de sfinții părinți, care plâng la căpătâiul celor care suferă acum de bătaia Domnului, proorocită fiind ea prin cuvântul cel de azi că va veni pentru necredința neamului român! V-a strigat Domnul la ureche în mai multe rânduri și v-a spus fierbinte să așezați înaintea Lui spre mijlocire pentru pământul și neamul român pe arhiereul cel ales de El ca să împace cu Tatăl acest neam și biserica din mijlocul lui, și trebuie pocăință și întoarcere cu fața spre Domnul a acestui neam, care și-a pocit credința și călcătura spre păgânie și nu spre sfințenia cea așteptată să fie pe pământ ca să întâmpine pe Domnul acest neam ales pentru venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ cu judecata făpturii. Le este greu la oameni să creadă, dar așa va fi cu soarta acestui neam, pe care sfinții au proorocit-o să fie, și va fi. O, ridicați pe rugătorul cel de la Domnul ca s-o împace pe România cu Tatăl, că e pe cale rea și păcătoasă acest neam, iar păcatele atrag pedeapsă mare și chiar pieirea oamenilor păcătoși! O, nu vă ia nimeni scaunele, nu vă ia nimeni rangurile, dar faceți-I și Domnului loc, mai înainte să-L aduceți spre mânie peste voi! O, vouă vi se pare glumă când Domnul vă spune să așezați spre rugăciune la Tatăl pe arhiereul cel dintre voi ca să nu piară acest neam, dar nu e glumă cu credința sau cu necredința în cuvântul Său de peste voi și care strigă prelung la voi, ci e de împlinit îndemnul Domnului, și veți vedea voi că neamul român are pe Domnul Stăpân peste el și cu slavă peste el între neamuri, căci calea ortodoxiei trăite este singura cale de salvare a omenirii și este viitorul lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, și are dușmani aprigi acest adevăr de credință și trebuie ocrotit acest viitor, și are Domnul între voi pe cel obidit de voi, și e păcat aceasta, e răutate între frați, ca pe vremea arhiereului Ioan Gură de Aur, când frații lui arhierei l-au nimicit pe el de pe pământ în chip ascuns, în chip dușmănos. O, nu! Eu, proorocul Domnului, stau tot o văpaie pentru Domnul și mă doare rana Lui cea de la voi și voiesc să vă întorc cu inima spre Domnul, iar inima Lui să se întoarcă spre voi, căci voi Îl îndurerați adânc. Nu vă va cruța Domnul dacă veți sta mereu în calea slavei Lui cu acest neam. Fiți credincioși, căci eu sunt prooroc mare prin râvna mea și mă pun la lucru pentru calea cuvântului Domnului peste pământ cu slava Sa cea mare. O, nu țineți această lumină sub obroc! Nu fiți necredincioși! Vă veți tângui pe veci de veci dacă nu vă veți umili ca să-L cunoașteți pe Domnul în acest cuvânt! Puneți pe Domnul la încercare dacă altfel nu voiți, ca să vă fie credința neforțată. Rugați-vă cu toții cu post și cu dor să vă descopere Domnul ceea ce voi nu puteți să credeți și să înțelegeți din măreția cuvântului Său, care curge râu al vieții pe pământ, și mulți, mulți se vor adăpa din el în zilele ce vin, când nu va mai fi nici o mângâiere pe pământ, de multele bătăi care vin. Fiți credincioși! Domnul este!

O, ce veți face voi dacă nu va fi minciună glasul Domnului azi peste voi, despre care este scris că iarăși va să vină să judece viii și morții? Iubiți sfințenia, cu râvnă iubiți-o, și veți vedea cum ea și numai ea vă va ajuta să-L vedeți pe Domnul în acest cuvânt, căci scris este: «Fără de sfințenie nimeni nu va vedea pe Domnul». Amin.

O, ucenici iubiți, să-l învățăm pe poporul cel credincios venirii Mele de azi să fie tare el în fața valurilor de necredință care bat peste oameni de la cei ce au învățat carte ca să-L omoare pe Dumnezeu de pe pământ și din oameni și din Scripturi, căci omul care a citit Scripturile și s-a așezat mare în numele Meu slujitor peste oameni, acela alege să rămână cu minte scurtă, cu vedere scurtă, cu credință ciuntită, ca și cei din vremea Mea mari în ranguri și care vă numeau pe voi, ucenicii Mei, secta Nazarineanului, căci ei n-aveau în gând și în faptă să-L urmeze pe Dumnezeu, ci să-L stăpânească pe El pentru voile lor, așa cum și astăzi se lucrează pe pământ în mijlocul celor slabi cu sufletul și cu nădejdea în viața veacului ce va să fie pe pământ curând, și pentru care ei nu știu să se pregătească, nu știu să caute și să găsească drumul.

Vin cu voi pe pământ, ucenici iubiți, venim cu tot cerul, care este locașul sfinților Mei și al celor credincioși, și grăim între Noi înaintea poporului care Ne ascultă cuvântul, și din care mulți pe pământ se hrănesc și cresc pentru împărăția Mea în ei, învățând ei din cartea Mea să nu doarmă pentru venirea Mea, ci să vegheze ca să vină ea. O, mare lucrare am Eu prin ucenici, căci M-am dus la Tatăl, dar lucrul Meu cel pentru mântuirea oamenilor l-am lăsat ucenicilor Mei până la sfârșitul timpului, căci unii din alții l-au lăsat, în afară de cei ce și-au luat singuri și și-au zis singuri ucenici, dar ai Mei se cunosc dintr-o mie, se cunosc prin viață și prin fața Mea în ei, și aceia au cheile împărăției cerurilor, și nu oricine le are pe ele, o, nu, și ele nu închid și nu deschid pe dinafară, ci numai pe dinăuntru, căci este scris în Scripturi deslușită pilda fecioarelor neînțelepte, care au dormit pentru venirea Mirelui, iar când s-au trezit la zarva venirii Lui, n-au avut intrare, și au dat să-și facă rost de intrare, dar ușa s-a închis pe dinăuntru până să vină ele, și zadarnic au bătut ele pe dinafară, căci cheia nu este pe dinafară, ci ea închide și deschide numai pe dinăuntru, numai prin cei ce trăiesc în Mine și nu în ei și nu în lumea aceasta, ci în cer trăiesc ei pe pământ. Amin.

Stăm la masă cu poporul Tău și îl învățăm din Tine ucenicia și îl îndemnăm să aibă credință mare, mai mare ca aceea pe care o aveam noi atunci când cuvântul Tău ne năștea pentru Tine ca să fim din Tine apoi între oameni, și Ți-am fost începătură de neam nou, de popor nou, căci oamenii se stricaseră iarăși pe pământ ca mai înainte de potop. O, acum iarăși Te-ai semănat sămânță nouă, căci iar s-a stricat sămânța oamenilor și nu mai trag oamenii la Dumnezeu, căci dintre ei cei îngâmfați până la Dumnezeu s-au sculat și conduc lumea spre împărăția cea fără Dumnezeu a oamenilor, iar cei mai mari dintre oameni să fie împărații lor. O, nu știu ce fac, bieții de ei, dar ei știu bine ce ai Tu de făcut pe pământ și au pornit război împotriva Ta, săracii de ei, și sunt orbi și nu văd mersul Tău cel plin de slavă, că nu vor să-l vadă. O, vor cădea aceștia în însuși năvodul aruncat de ei peste noroade și va fi aparte să dea ei socoteală în ziua biruinței Tale văzute de tot ochiul de pe pământ și din cer, și vei începe cu casa lui Dumnezeu, precum este scris în Scripturi să lucrezi, dar pe cei iubiți ai Tăi îi vei cuprinde la piept, așa cum și pe noi ne alintai și ne mângâiai și ne dezmierdai cu toate fețele iubirii Tale pentru cei ce se făceau iubiți prin credința lor în Tine și prin dulceața inimii lor pentru Tine, Doamne, căci Te iubeau cei ce Te pătrundeau, și erau ei alinul Tău pe pământ, îndureratule Doamne, și iubeau ei mult de tot durerea Ta și uitau de viața cea deșartă și luau de viață urmarea după Tine și slujirea Evangheliei Tale peste cei oropsiți de viață și de oameni, și se făceau ei asemenea Ție pentru cei ce aveau dureri pe pământ și, fiind cei mângâiați, mângâiau și iubeau și vindecau omul de supărare și îl aduceau la Tine ca să-l faci casa Ta pe om.

O, tată, mulți dintre cei ce slujesc cu numele Meu peste oameni cred ei că au cheile împărăției cerurilor, căci tălmăcesc Scripturile după mintea lor, nu după puterea cuvântului cel din Scripturi. O, cheile împărăției cerurilor nu sunt ceea ce înțeleg ei că înseamnă aceasta, pentru că ei rătăcesc ca și iudeii din vremea trupului Meu, care nu știau și nu înțelegeau Scripturile de până atunci. Omul se crede mare în numele lui Dumnezeu, dar numai numele Mi-l folosește, iar viața Mea nu, și de aceea e fără putere slujitorul care se așează de la el dorire peste oameni în numele Meu. Cu mare alegere ar fi fost să fie aleși cei care să slujească în numele Meu oamenilor, dar nu alegere cum se face de către oameni, de părerea oamenilor care lucrează după ochi sau după bani. O, nu așa alege Dumnezeu pe slujitorii Lui, care nu mai sunt apoi din lumea aceasta dacă ei se fac slujitorii lui Dumnezeu. Iată, aceștia te numesc pe tine sectă, poporul Meu, că atât știu ei să zică și să înțeleagă, așa cum și cei din vremea Mea făceau.

O, de ce, oare, voi, oameni care slujiți în numele Meu peste oameni, de ce, tată, nu învățați voi oamenii pe cele puse de Mine și de ucenicii Mei în Scripturi? O, de ce, tată, faceți acest păcat, pe care l-a făcut și Caiafa, de a plătit bani ca să Mă ascundă pe Mine și adevărul cel despre Mine? Ce vreți să câștigați așa? O, cum de nu vă schimbați, tată? Cum de vă place vouă îndulcirea cea de la slava voastră de la oameni și nu vă gândiți voi la ranele Mele și la statul Meu pe cruce gol și batjocorit, și unde Mi-am dat sufletul pentru voi ca să Mă luați și voi de pildă pentru viața voastră? O, nu vă doare? Nu vă dor hainele voastre cu fir și cu pietre scumpe și multa vrednicie pe care v-o strigați unul altuia, când Eu am fost bătut în cuie și scuipat și hulit ca cel din urmă dintre oameni, și de la care oricine să-și întoarcă fața? O, ai cui sunteți voi? Cui slujiți și pe cine folosiți? O, nici pe voi nu vă folosiți, și nici pe oameni, decât numai să le pecetluiți mormintele și să fiți și plătiți pentru aceasta, când voi ar trebui să fiți cei mai săraci și să slujiți fără de plată și să fiți miloși, așa cum ucenicii Mei slujeau oamenilor din dragostea lor de Mine și de oamenii obidiți sub stăpânii lumii. O, cum, tată, de nu vă mai treziți din rătăcirea pe care o iubiți, ca viață plină de slavă pentru voi, neputând fi voi așa mântuitori oamenilor, păstori cu milă de turmă? Ba, din contra, stați în fața oamenilor cu coroană pe cap, bătută cu pietre scumpe, și stați așa față în față cu Mine, Cel încoronat cu cununiță de spini sângeroși frunții Mele dumnezeiești, și iată, mai aveți un pic și vă veți pierde de tot mintea, ca papa de la Roma, care nu s-a mulțumit ca voi, numai cu o coroană, ci și-a pus una peste alta trei coroane, ca să se teamă omul de el ca de o amenințare și să aibă putere peste inima omului blestemul lui că va arde în focul cel veșnic cel ce nu se închină lui cu supunere ca lui Dumnezeu pe pământ, când el slujește la mulți idoli, ca și voi, la mulți dumnezei, cărora le zice: sport, vacanță, vizite între capii mari ai lumii, politică pe toate laturile, la care multă slugărime servește pentru placul cel plin de libertate, și nicidecum rob al lui Hristos pe pământ slujitorul care stă pe scaun de biserică, pe tron slăvit, îmbrăcat în mătase stacojie, culoarea lui Edom, prințul lui roșu, așa cum scrie în Scripturi despre cel vopsit, și care este omul fărădelegii, căutând el viața fratelui său vreme după vreme, din unul în altul pe pământ. O, M-ați alungat de tot din locașurile unde slujiți pentru închinare! V-ați îmbrăcat în roșu și nu vă temeți să faceți așa, căci voi faceți ascultare de satana și de culoarea lui aleasă lui, și până și cartea Evangheliei ați băgat-o sub învelitoare roșie, și toate cărțile bisericești le înveliți așa! O, cine-ți dă ție să faci așa dacă te-ai așezat să stai cel mai mare peste biserica neamului român? O, de ce, tată, nu-ți place să fii român? Unde s-a pomenit român îmbrăcat în cămașă roșie, când el a fost mereu după cuvântul Scripturii îmbrăcat, în cămășuță albă, de in curat, și cu cingătoare de creștin încins, semn al puterii sfinte peste coapsele lui? O, unde M-ai văzut pe Mine în roșu, decât atunci când M-au cumpărat pe bani mai-marii templului ca să Mă dea spre batjocură, ca să Mă piardă de pe pământ ca pe un ucigaș? O, Eu vin din cer cu venire mare, și cu toți sfinții vin, și grăiesc pe pământ însoțit de sfinți, și toți suntem în hăinuțe albe, de in, și așa mărturisesc cei ce Ne văd, având ei de la Dumnezeu darul acesta al adeveririi slavei cerești pe pământ întru venire la vedere pentru duhul mărturisirii.

Vă dau vouă, celor dintre sfinți, ucenici ai Mei acum două mii de ani, vă dau să descurcați înțelesurile încurcate de cei ce n-au iubit să fie ucenici, ci au iubit să fie mari și cu coroană stând pe tronuri de mătase în numele Meu peste mulțimi, așa cum Eu și cu voi nu am stat pe pământ, ci am stat pe cruce și cu cruce între oameni. O, unde sunt cei ce ar fi să Ne fie urmași asemenea cu Noi? O, unde?

— O, nu, nu mai sunt pe nicăieri, Doamne, așa învățători și așa ucenici. S-au boierit toți, așa cum Tu i-ai plâns în cartea Ta din ziua aceasta.

Eram pe pământ biserică a Ta, după ce Te-ai dus la Tatăl iarăși, și Tu ne-ai numit ucenici și ne-ai numit apostoli vestitori, și slujeam numai cuvântului Tău, împărțindu-l noi întreg, și nu ciuntit peste cei ce credeau și se botezau și se pecetluiau cu semnul Duhului Sfânt Adeveritorul celor adevărați creștini credincioși, și nimeni nu putea să-L înșele pe Dumnezeu, căci cuvântul Duhului Sfânt îi descoperea pe cei înșelători, pe cei lacomi, pe cei ce voiau să ia pe bani daruri de la noi ca să aibă și ei ca noi, dar azi numai cu bani se zidesc apostolii, și lumea este încuiată afară, ca să nu le știe pe cele lucrate cu ușile încuiate și împotriva sufletului omului, iar omul să fie folosit doar să slăvească pe cel de peste el așezat mare și să-i slujească supus, și măcar de-ar fi de partea Ta cel mare așezat. Se cutremură sfinții și părinții și străbunii cei buni când văd ce este sub nume de biserică pe pământ. Pe vremea când noi, ucenicii Tăi, mergeam și ridicam spre Tine din loc în loc fii credincioși venirii Tale, biserică a Ta pe pământ și cu slujirea Ta prin ea, și nu a omului, noi ridicam și ungeam cu mirul sfințeniei și prin punerea mâinilor preoți și diaconi peste credincioși, ca să aibă pe masă prin slujitori trupul și sângele Tău de hrană cei ce se făceau fii ai Tăi pe pământ, și întrebam pe toți credincioșii dacă știu ei de e vrednic sau nu de preoție cel ce avea să fie așezat să facă hrană din cer pe Dumnezeu la creștini, iar creștinii ne vesteau după adevăr dacă este sau nu vrednic de preoție cel ce urma să se facă slujitor credincios bisericii Tale. O, de multă, multă vreme nu s-a mai lucrat ca și noi pentru felul alegerii slujitorilor, și iată, altfel se întâmplă, căci taie și spânzură, după cum spune vorba înțeleaptă, numai cei ce stau mari peste gloate, și cu puterea toată stau, și altfel zic aceștia și nu mai zic cum ziceam noi, întrebându-i pe cei ce erau biserica Ta dacă e sau nu vrednic cel ce urma să fie slujitor. Acum zic ei, ei singuri peste capul celui ales de ei și îl vestesc ei vrednic pe acela și zic tuturora: „Vrednic este!“, și toți se apucă să cânte la fel: „Vrednic este!“, și așa răspund, dar nu la întrebare răspund, ci cu hotărârea luată sub cheie de către ei, și așa folosesc ei cheile, ca să încuie și ca să descuie cu ele și zic că Tu ai dat cheile ca să se lucreze cu ele așa. Dar cum, oare, trebuie înțeleasă această Scriptură a Ta, pe care ai rostit-o nouă atunci? Dacă Tu ești ușa, pentru că așa ai spus Tu că ești și că prin Tine intră cel ce intră, cheia ușii nu mai ești tot Tu, nu e tot Hristos, Piatra bisericii? O, iată cum leagă și cum dezleagă ușa și cheia cei care au umplut pământul de slava lor, cu care stau sub numele Tău pe pământ!

O, noi n-am urmat așa lui Domnul pe pământ între oameni! Noi eram alungați, huiduiți, bătuți, amenințați, crucificați și uciși în fel și chip pentru numele Domnului, așa vă spunem noi vouă, slujitorilor care stați azi sub nume de preoți și de episcopi pe pământ. Voi sugeți de puteri casele și avuturile oamenilor zdrobiți de valurile vremii. Voi luați pe voi haine cusute cu fir ca să străluciți și să atrageți privirile și inimile celor slabi și necăjiți și n-aveți milă de ei, și ar trebui să aveți dacă v-ați ales să fiți slujitori pentru ei, dar nu numai să-i cununați și să-i înmormântați, o, nu numai atât, ci trebuie să le puneți sub picioare calea care-l duce în rai pe om, nu în lumea aceasta, și dacă nu așa faceți voi, ce slujiți voi pentru plată de la Dumnezeu? O, toate țin de puterea credinței și a iubirii din voi, care nu trebuie să stea împărțită, ci numai lui Dumnezeu să I-o dați dacă ați ales să slujiți în dreptul Lui pentru oameni. Fug oamenii de venirea Domnului, și trebuie povățuiți să nu fugă, ci spre Domnul să fugă.

Grăim peste turma ortodoxă, că micuță a rămas ea după ce au ieșit afară cei cu planuri ascunse, prin care să sugrume libertatea omului sub amenințarea de a i se închina unui tată de pe pământ, căruia să-i aducă toată cinstea ca și lui Dumnezeu. O, scoală-te bine, turmă ortodoxă, tu și slujitorii de peste tine! Ai grijă să nu cazi! Împacă-te cu Dumnezeu cu toată iubirea ta, că nu e bună iubirea împărțită, ci e bună iubirea de ucenic, care se lasă până și pe sine însuși pentru dragostea lui de Mirele Hristos. O, Domnul nu te lasă să cazi, că are pe pământ un popor mititel, stăruitor către El pentru tine, dar nici tu nu te lăsa să cazi când va veni încercarea ta.

O, învățați lucrarea ucenicilor, voi, slujitori de peste biserici! E mititică turma ortodoxă, dar dacă ești trează, nu te teme, turmă mică, așa a zis Domnul. Cei mulți au ieșit afară și și-au ales tată de pe pământ, împotriva învățăturii lui Hristos, Care ne-a spus să nu numim pe nimeni tată pe pământ, ca să-L avem de tată pe Tatăl Cel din cer.

O, vino, Doamne, vino de tot și vino cu totul pe pământ, căci din cer și de pe pământ Duhul și mireasa zic: Vino! O, vino la chemarea poporului Tău cel nou, poporul cuvântului Tău, vino, că numai el Te mai cheamă să vii, și toți pe pământ fug de venirea Ta!

Voi, cei de la porți, nu întoarceți spatele înspre cuvântul Meu de peste voi, iar voi, cei ce stați în nume de păstori peste neamul român, nu fiți necredincioși cuvântului Meu, care vă îndeamnă să fiți sfinți și credincioși venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp! O, așa cum am grăit prin vasele purtătoare de Dumnezeu până în vremea întrupării Mele, de am lăsat pe pământ cuvântul Meu, care s-a făcut carte și care s-a adeverit întru Mine tot, o, tot așa grăiesc și azi, căci am puterea toată în cer și pe pământ dată de Tatăl Meu spre folosul oamenilor. Iubiți pe pământ iubirea Mea în om și între om și om! Treziți duhul rugăciunii cea pentru zilele acestea, căci zilele sunt grele, iar duhul lui antichrist dă să cuprindă în duhul lui și acest neam, pe care Eu, Domnul, l-am ales Mie! Vă voi cere socoteală dacă nu veți păstra viața acestui neam, viața cu Dumnezeu din zi în zi mai mult, spre nimicirea lucrării satanice de pe pământ, căci neamul român are alegere aparte între neamuri, iar cei ce nu cred aceasta, vor lua plată cu cei necredincioși cuvântului Meu, care descoperă planurile Domnului, așa cum în toată vremea s-a lucrat pe pământ. O, deschideți cuvântului Meu și cercetați istoria lui cea din zilele acestea, ca să nu vină dureri pentru necredință! Împliniți voia Mea și scoateți din rădăcină buruienile toate, ca să fie numai iarbă curată pentru turma Mea! O, nu fiți îngâmfați față în față cu Dumnezeu, căci voi sunteți oameni, și Dumnezeu e Dumnezeu! Primiți slava Mea de peste voi, primiți cuvântul Meu și dați-i viață peste voi și între voi și hrăniți-vă cu învățătura Mea cea sfântă, căci sfinții vor judeca lumea, precum este scris, și nu lumea pe ei, așa cum azi se vede pe pământ această durere, care ajunge la scaunul Domnului spre judecata acestui păcat.

Am între voi pe martorul Meu prin care am binecuvântat trâmbițarea cuvântului Meu peste pământ și lucrarea poporului cuvântului Meu. O, nu-l mai oropsiți, nu-l mai strâmtorați pe cel ce a mărturisit de la Mine, ci iubiți ființa lui duioasă după Dumnezeu și ridicați-l spre rugăciune din partea Mea pentru neamul român, căci el este plăcutul Meu! Iubiți-vă ca frații aceluiași tată și căutați să știți ai cărui fii sunteți și nu vă răzbunați unii pe alții, ci iubiți-vă ca fiii lui Dumnezeu! Deprindeți-vă să-L aveți pe Domnul Stăpân peste voi, căci omul s-a deprins să nu Mă aibă de Stăpân al lui! O, despietriți-vă inimile și fiți credincioși, căci Eu, Domnul, am de la Tatăl lucru mult pe pământ, lucru cu slavă multă din mijlocul neamului român! Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, nu a omului voiesc să fie pe pământ, iar omul voiesc să-Mi fie Mie fiu. Amin.

Acum pecetluiesc cu numele Meu cartea Mea spre voi, căci putere am să grăiesc și să Mă fac carte pe pământ. Pace vouă! Eu, Domnul Iisus Hristos, sfârșesc cuvântul Meu de azi spre voi în zi de sărbătoare a proorocului și botezătorului Meu Ioan. Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul neamului român și fac voia Tatălui Meu, Care Mă trimite să cuvintez pe pământ. Amin, amin, amin.

O, vai de cei ce se numesc slujitori de biserici și se așează ei pieziș ca să-i oprească din cale pe cei ce află râul cuvântului Meu cel dătător de viață și dau să vină să se adape și să învieze, așa cum cere Dumnezeu celor ce cred în El! Nu uitați Evanghelia gurii Mele acum două mii de ani pentru însemnarea celor ce cred în Mine, căci am spus așa: «Celor ce vor crede în Mine le vor urma aceste semne: în numele Meu vor izgoni pe demoni din oameni și din locuri, în limbi noi vor grăi, șerpi vor apuca în mână, și chiar băutură aducătoare de moarte de vor bea, nu-i va vătăma pe ei; și vor pune mâinile lor peste cei bolnavi, și aceștia se vor face sănătoși». O, dacă slujitorii de biserici ar avea în ei Duhul Meu, ar cunoaște aceștia că Eu sunt acest cuvânt, cu care Tatăl Mă trimite pe pământ. O, nu e necredința pricina, căci se simte cu inima că Eu sunt acest cuvânt, ci e altul păcatul celor ce se împietresc. Pe Mine M-a dat spre răstignire poporul Israel din pricina dorului lui de mărire și de întâietate peste oameni pe pământ, căci semeția îl orbește pe om, și și-au păstrat întâietatea cei ce M-au ascuns dinaintea oamenilor, dar au pierdut viața, căci este scris: «Cel ce își câștigă viața, acela și-o va pierde», și iată, așa își pierd partea lor cu Mine cei ce stau la răspântii ca să-i oprească să nu vină după Mine cei săraci cu duhul, și scris este despre aceștia: «Pândesc din ascunziș ca leul din culcușul său, pândesc ca să apuce pe cel sărac și ca să-l tragă la ei, și își zic: întors-a Domnul fața Lui, ca să nu vadă până în sfârșit».

Caiafa este omul în care se regăsesc toți cei ce slujesc în biserici pentru rangul lor și nu-și pleacă ei fruntea înaintea cuvântului Tău cel de azi, care cheamă morții la înviere, și mint aceștia pe toți care dau să vină ca să-și capete iertarea păcatelor lor. Le spunem lor că noi nu ne-am împiedicat în Caiafa, căci am trăit cu inima adevărul Tău, o, Doamne, și prin înțelepciunea cea de sus în noi am rămas în iubirea Ta.

Mă uit peste timp înapoi și văd pe sfinții Mei cât privegheau pentru calea celor credincioși, și Mă uit azi la cei ce stau pe scaune de sfinți și de mărturisitori cât stau ei de bine așezați și nu-i dor de ranele Mele de la ei, așa cum nu-i durea pe cei din vremi, care, slujind lângă cei sfinți ai Mei între ei, îi prigoneau pe sfinții Mei, îi alungau pe cei credincioși, care iubeau Duhul Meu din cei sfinți, și n-a fost vreme să nu fie prigoniți sfinții Mei, și iată cine i-a prigonit pe ei cel mai bine! În toate vremile preoții și arhiereii s-au îndeletnicit cel mai mult să pună creștinii și sfinții sub obroc, ca și acum două mii de ani, ca și azi, când nimeni nu mai vrea să fie Dumnezeu pe pământ cu oamenii așa cum este să fie, și nu așa cum este omul învățat să știe despre Dumnezeu, căci Dumnezeu este Cel ce stă cu oamenii cei credincioși pe pământ, și care mărturisesc pe Dumnezeu în chip vădit înaintea necredincioșilor, care se tem să nu-și piardă întâietatea peste oameni, și cine să le spună lor de rătăcirea lor? O, vin Eu să le spun lor despre această nelegiuire a lor, și lucrez cu putere și Mă fac râu de cuvânt în mijlocul neamului român și dau de gol lucrarea cea fără Dumnezeu a celor ce se dau dumnezei peste oameni, și le spun Eu la oameni că acei care se dau peste ei dumnezei sunt cei ce stau împotriva lui Dumnezeu cu statul lor cel mare peste oameni, și care și-au îmbrăcat locașurile lor de biserici în stacojiu și în purpură, spre batjocura Mea, dovedindu-se ei ai cui urmași sunt.

Am grăit prin cuvântul Meu cel de azi să se ferească tot omul credincios, tot slujitorul și tot norodul să se ferească să-și împodobească în roșu casa, căci roșu este culoarea lui Edom, culoarea batjocoritorilor lui Dumnezeu și a prigonitorilor celor sfinți. O, iată ce fac cei ce s-au așezat unii pe alții mari și tari peste turma neamului român! Îmbracă aceștia în roșu locașurile sfinte și toate ale lor, și tăinuiesc ei în chip fățarnic această faptă a lor. Îmbracă aceștia în stacojiu cărțile de biserică, și așa le pun pe masa de slujire, iar Eu, Domnul, le-am grăit lor să se păzească pe ei și locașurile lor de culoarea aceasta, care atrage și bucură pe diavolul, culoarea lui antichrist, culoarea fiarei, fiara cea roșie, beată de sângele sfinților Mei în toate vremile, și iată păcat care stă împotriva celor ce nu văd ca Dumnezeu, ci văd ca omul, și tot așa și fac! Eu însă vin și-Mi vestesc pe credincioșii Mei de peste tot să nu-și împodobească trupurile și casele și lucrurile lor cu roșu, căci la roșu trage prăpădul, care-și cunoaște lucrarea, care-și cunoaște casa sa.

O, ce blând, ce veghetor, ce mângâietor Păstor sunt Eu, Domnul, pentru cei ce Mă iubesc ascultându-Mă pentru voia Mea în ei! La aceia Eu vin și-Mi fac casă la ei și cinez cu ei și Mă arăt lor și nu-i las singuri printre cei morți față de Mine, ci îi însoțesc și dau din calea lor cursele cele ascunse pentru ei, căci sunt Cel ce sunt și Cel ce știu și Cel ce văd așa cum se vede, și nu așa cum vede omul sau cum nu vede el. Eu văd cursele întinse în calea celor ce nu au darul vederii și îi vestesc pe ei, Eu și sfinții Mei, și îi învăț învățătură cerească pe cei credincioși, care cred iubind și iubesc ascultând, și așa împlinesc Eu Scriptura aceea care proorocește că: «Voi veni la păstori și le voi cere oile și Eu Însumi voi paște oile Mele și le voi păstori», iar la păstori le spun așa: «Nu mai faceți rău înaintea ochilor Mei! Conteniți odată! Învățați să săvârșiți fapte bune și alergați după dreptate pentru cel împilat, pentru cel părăsit de părinți și pentru cea văduvă și neajutorată! Veniți să stăm împreună la judecată, și dacă păcatele voastre vor fi stacojii, să se albească întocmai ca zăpada, și de vor fi ele ca porfira, să se facă întocmai ca lâna albă, iar dacă Mă veți asculta, vă veți înfrupta de bunătățile țării, și dacă nu veți vrea și vă veți răzvrăti, atunci veți chema sabia peste voi și vă va birui pe voi, fiindcă gura Domnului a grăit, și-Mi voi răcori mânia Mea asupra potrivnicilor Mei și Mă voi război împotriva dușmanilor Mei, și voi așeza în locul lor judecători drepți, și vor judeca sfetnicii Mei ca odinioară, și atunci tu te vei numi iarăși cetate credincioasă, căci pieirea va ajunge pe cei nelegiuiți, iar cei necredincioși Domnului vor muri, și vor fi ca un stejar ale cărui frunze se ofilesc și ca o grădină fără pic de apă», precum este scris. Amin.

O, Mă doare pentru tot omul care nu are peste el povățuitor pentru sfințenie, Mă doare, încă de la începutul cerului și al pământului Mă doare. Omul a ascultat de femeie, dar de Dumnezeu n-a vrut să asculte, și Mă doare de la om, căci omul este deprins cu păcatul. Văd pe pământ cum se nevoiește omul să se oprească de la mâncare, dar de la păcat nu se oprește, și nu știe că așa trebuie să postească cel ce dă să postească, și n-are cine să-l trezească pe om spre înțelepciunea sfinților. Pe unii ca aceștia îi suferă slujitorii de biserici, dar pe creștinii Mei cei iubitori de Dumnezeu îi numesc rătăciți și nu-i iubesc arhiereii și preoții, și în toată vremea îi răstignesc ei pe creștinii Mei, și îi dau de lângă ei pe cei sfinți care slujesc lângă ei cu Mine în ei, și nu s-au priceput mai bine decât preoții să Mă prigonească pe Mine, și apoi prin vremi pe cei binecredincioși ai Mei.

Eu sunt Păstorul Cel cu crucea în spate, însângerat sub ea cum am fost și neiubit de lumea cea plină de păcat, dar cei ce s-au așezat pe scaune de păstori nu stau sub cruce, ci își poartă la gât cruce strălucitoare și sunt măriți de lume cu podoabele lor bătute cu fir și n-au suferință pentru cruce, și numai slava cea trecătoare învață omul de la ei, și nu mai sunt pe pământ păstori cu milă de turma Mea cea săracă de duh și de har, și Mă fac Eu Însumi păstor peste ea și-Mi las glasul blând de păstor peste ranele ei, neștiute de ea rane, că nu mai are ea doctor ca s-o cerceteze pe ea și s-o aducă în brațe la izvor și la vindecare, așa cum Eu Mă dădeam celor zdrobiți sub bucuria vieții trecătoare și zbuciumați apoi de amăgirea ei.

Am avut din timp în timp păstori cu milă și-Mi vegheau cu dreptate turma, dar cei drepți pentru ea încap cu greu cu lucrarea lor lângă cei numiți păstori numai pentru slava lor peste oameni. Au adunat părinții sfinți într-o singură zi de sărbătoare pe cei trei arhierei ai Mei, Vasile, Grigorie și Ioan, păstori care s-au jertfit pentru asemănarea lor cu Mine, pildă făcându-se ei celor ce se vor păstori de suflete, dar amăgitorii Mi-au furat mereu slava Mea de păstor ca să se facă ei cu ea slavă pentru ei, numai că slava Mea este suferința, crucea purtată din greu, viață Mie dată spre răstignire, în locul celor ce păcătuiau pentru pedeapsa lor apoi.

Mare și multă a rămas pe pământ învățătura celor trei păstori, pomeniți azi în duh de biserică, prigoniți pe pământ în vremea lor de cei ce se așezau unul pe altul pe scaune de păstori pentru slava lor. Adevăratul păstor este cel ce arată celor învățați de el cum se suferă pentru vindecarea celor povățuiți de el pentru scăparea lor din vină, căci oamenii își fac rost de vină pentru viața lor cea fără de păstor peste ea, și apoi ei trebuie să sufere pentru curățirea lor ca să-și câștige înapoi viața irosită în păcat. Un păstor de suflete îi arată omului că păcătuiește împotriva vieții cea de la Dumnezeu lăsată pentru om și că trebuie să se vindece de păcat. Un păstor cu milă de oameni se ia la luptă cu vrăjmașul vieții omului și este rănit apoi în locul celor vindecați, și seamănă cu Mine cei ce păstoresc așa.

Eu, Domnul, Păstorul Cel cu crucea în spate și apoi așezat pe ea în cuie bătut, plin de răni pe drumul crucii pentru viața oilor păstorite, voi sta la judecată cu furii, cu cei ce și-au luat slavă de păstori în numele Meu, uitând ei ce trebuie să fie un păstor adevărat, după chipul și asemănarea Mea păstorind peste oameni, și voi sta de-a dreapta Mea cu cei ce au păstorit dându-și viața pentru om, așa cum Eu am păstorit, iar furii va fi să dea răspuns lui Dumnezeu pentru oile rătăcite și nepăstorite pe drumul cel plin de spini și de pălămidă, drum care-i răsare în calea omului cel căzut pe cale de șapte mii de ani prin neascultare, și pentru care Eu am ridicat pe umeri crucea Mea cea grea și M-am lăsat apoi pe ea întins în cuie ca să plătesc în locul omului simbria cea pentru păcatele lui și să-l dau pe el apoi Tatălui, ca trudă a Mea înaintea Sa pentru plânsul Lui cel după om. Amin.

– De-a dreapta Ta suntem întru venirea Ta cu noi pe pământ cuvânt pentru judecata furului, o, Doamne, Păstor slăvit prin cruce între pământ și cer acum două mii de ani, și apoi slăvit prin toți cei ce sufereau de la cei necredincioși pentru numele Tău mare peste pământ! Toți trei într-un duh al iubirii de Dumnezeu am tânjit pentru Tine și pentru oile Tale, strivite pe cale din pizma diavolului, care s-a așezat să-l cadă pe om dacă el a căzut din slava sa prin omul neascultării de Tine la început. Ne-am luptat cu duhul lui satana ca să scoatem oamenii de sub osânda lui, și am îndrăznit acestea toate în numele Tău, păstori cu milă de oi cum eram, căci așa ne-ai zidit Tu mai înainte să ne alegi păstori pentru oi prin iconomia Ta, o, și cât de disprețuiți și alungați am fost de arhiereii, de slujitorii de peste biserică atunci! Păstoream cu milă și cu dreptate peste cei ce li se făcea strâmbătate și povățuiam îndeaproape turma Ta din mijlocul ei, nu de pe scaune slăvite sau din haine strălucitoare, iar cei de lângă noi slujitori de biserică ne vindeau batjocurii și disprețului. Învinuirii și înjosirii ne dădeau cei ce aveau grijă de păcatele noastre, iar de ale lor ba, și așa ne dădeau ei prigoanei și suferinței apoi, ca să nu-i mai păstorim pe cei credincioși Ție și nu lor, căci cei credincioși își căutau prin noi mântuirea cea de la Tine, iar noi căutam prin ei mântuirea noastră prin lucrul nostru cel pentru ei înaintea Ta, dar nu ne-au putut îndura furii de cele sfinte, slujitorii de biserică îmbrăcați în piei de oi, și ne-au chinuit pe pământ și ne-au alungat ca stricători, iar urmașii lor ne-au zidit de atunci și până azi mormintele, înfrumusețându-ni-le, mărturisind ei prin aceasta că sunt urmașii celor ce ne-au nimicit dintre oameni ca să păstorească ei după plăcerea lor, după socoteala lor cea pentru ei, și nu după dorul Tău cel lung după om, ostoit în Tine numai de la cei ce au păstorit ca și Tine turma Ta pierdută, din pricina lipsei de păstori peste ea.

Venim cu Tine cuvânt pe pământ și mergem și intrăm în casa furului și a celui ce jură strâmb pe numele Tău și vor fi nimicite lemnele și pietrele ei, precum este scris în Scripturi despre efa în care se află toată fărădelegea și care va fi dusă în Babilon, la locul ei. Venim cu Tine în cuvânt și rostim în casa celor ce stau în numele Tău stăpâni peste oameni, și le cerem răspuns pentru viața oilor Tale și le spunem lor așa:

Pentru că ați păstorit cu asprime și cu cruzime oile, iar ele au rătăcit pe toți munții și dealurile, Domnul Însuși vine și păstorește și cercetează turma Sa, iar voi veți da Lui răspuns pentru ceea ce ați lucrat pentru El sau împotriva Lui peste oile Sale. Noi însă vă povățuim cu iubire, împăcați-vă cu Dumnezeu, că El este iertător și vă dă din plinul Său, din Duhul Său darul iubirii și al temerii de Dumnezeu, numai să-L primiți voi așa cum vine El la voi și să căutați să lucrați ca Domnul pentru turma Sa, căci nedreptatea cea pentru El și pentru oile Lui nu este lucrarea păstorilor, ci a furilor de oi. Fiți iubitori, fiți credincioși, fiți sfinți și nu vă îndoiți în voi pentru aceste sfinte puteri pentru cei mântuiți! Deschideți Domnului! Iată-L cum vine la voi! Cunoașteți-L și primiți-L! El așteaptă să-I deschideți și să-L primiți ca să vă șteargă păcatele și să vă dați Lui și lucrului Său cel sfânt pentru Scriptura înnoirii lumii, că iată, vine Domnul, vine cu zecile de mii de sfinți ai Săi, precum este scris să vină, și fericiți vor fi cei ce vor spune Lui: vino! Amin.

Grăiesc acum slujitorilor bisericii neamului român. Vin din cer pe pământ cuvânt în ziua aceasta și grăiesc vouă, celor necredincioși puterii lui Dumnezeu, căci Eu am puterea aceasta ca să grăiesc vouă. O, numai păcatul din voi vă ademenește să nu vă supuneți adevărului că Eu sunt acest cuvânt, care grăiește cu voi prin duhul proorociei, așa cum în toate veacurile a grăit Dumnezeu. V-ați făcut greoi la înțelegere sau nu vreți să înțelegeți voi, cei tari la cerbice, că mărturia Mea este duhul proorociei. Ați citit Scriptura ca să știți ce scrie în ea, iar cunoștința v-a îngâmfat, și din pricina îngâmfării nu vă aplecați ca să-L cunoașteți pe Dumnezeu pe pământ cu oamenii. O, cine nu-L cunoaște pe Dumnezeu pe pământ, nu-L cunoaște nici în cer. Nimic nu este adevărat pe pământ decât Dumnezeu, iar voi nu-L cunoașteți pe El. Atunci de ce vă mai îngâmfați cu cele ce citiți și ziceți că știți din Scripturi? Iată, vă dați mai adevărați ca Dumnezeu peste oameni, de vreme ce-Mi frângeți Mie mersul printre ei cu duhul proorociei, și prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ. Păi dacă aveți pe cine păcăli, cum să nu faceți aceasta, cum să nu vă păstrați voi pe scaune mari peste oameni, cărora le spuneți că e cu voi Dumnezeu! Păi dacă Eu sunt cu voi, arătați-Mă! Voi însă vă arătați pe voi în haină de sfânt, dar cel sfânt este cel ce seamănă cu Mine, nu cu voi pe pământ.

Din marea Mea durere de la voi grăiesc Eu vouă în ziua aceasta când voi pomeniți în biserici cuvântul Evangheliei Mele cel pentru ziua înfricoșatei judecăți. O, de multe ori am grăit Eu peste voi prin firul cuvântului Meu de azi, care curge ca râul din gura Mea deasupra celor credincioși Mie și venirii Mele cu judecata făpturii. Nu de o zi sau două, nu de puțin timp Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român, ci de mai bine de cincizeci de ani stau cu masa Mea de cuvânt și-Mi hrănesc la ea un popor credincios, care Mă cunoaște cu inima, așa cum ucenicii Mei M-au cunoscut acum două mii de ani, când nimeni n-a mai voit să Mă cunoască dintre cei ce stăteau îmbrăcați în haina de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni atunci. Iată și acum, aidoma ca atunci, toți cei din biserică mari peste ea sunt cei ce nu Mă vor cu oamenii pe pământ.

O, vreți, nu vreți, credeți sau nu, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc vouă din mijlocul poporului Meu cel credincios azi venirii Mele pe pământ în mijlocul neamului român și vă spun că Eu sunt Alfa și Omega. Credeți voi că vă puteți spăla pe mâini de Mine, dând pe seama omului cuvântul acesta, care curge din gura Mea ca să spele omul de necredință și de deșertăciune și de goană după vânt? V-am trimis cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, dar din pricina îngâmfării minții voastre nu dă inima din voi să Mă afle în acest cuvânt. N-am venit să vă iau scaunele pe care v-ați așezat mari peste sufletele oamenilor, ci am venit să vă vindec de păcat și de necredința cu care dați să vă acoperiți păcatele. O, nu că nu aveți credință în cuvântul Meu cel de azi, dar vă este rușine să vă dați bătuți pentru curățirea păcatelor ca să le iau de peste voi și pentru ca să am Eu locul cel dintâi la cârma vieții voastre, lucrare dătătoare de viață peste om. O, ceea ce pățesc Eu de la voi, aceasta am pățit de la Adam, care nu M-a voit Stăpân pe Mine peste facerea Mea, ci s-a voit el peste Mine cu scaunul său de domnie, căci cel ce face așa, acela moare față de Dumnezeu, așa cum a murit Adam.

O, cât va mai fi să vă înveliți cu Scriptura Mea care spune că legea și proorocii au fost până la Ioan? Cât veți mai alunga de pe pământ duhul proorociei, prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ? Credeți voi prin aceasta că veți scăpa de mânia care vine și a și venit peste fiii neascultării, biciuiți de osânda necredinței? Uitați-vă bine în Scripturi, că tot lângă acel cuvânt găsiți voi mai departe scris că de la propovăduirea lui Ioan Botezătorul, care M-a arătat lumii la Iordan, împărăția lui Dumnezeu se ia cu stăruință mare numai de către cei ce se silesc pentru ea și cu credință în ea înăuntrul omului credincios ei.

O, cum vă dă vouă socoteala că Eu nu sunt pe pământ cu oamenii prin duhul proorociei, care este cărarea Mea pe pământ între oameni? Păi dacă Eu nu sunt, voi cum mai sunteți? Eu cum mai sunt cu voi și prin voi cum ziceți voi că sunt prin voi? Ziceți că sunteți din unul în altul prin fir apostolic. De ce n-ați putea zice așa și pentru duhul proorociei, care ar fi să fie cârma bisericii, Dumnezeu trup și cuvânt prin biserică? Au nu știți că este scris: «Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc!»? O, voi nu vreți să știe mulți Scriptura, ci vreți să le spuneți tuturor că știți numai voi, că numai voi aveți voie să știți, dar măcar s-o luați toată drept călăuză, drept adevăr, și nu numai de ici, de colo să luați din ea, după cum vă face vouă trebuință ca să vă păstrați scaunele de domnie peste gloatele depărtate de calea Mea cea cu cruce pentru om, căci trebuie să fie asemenea Mie cel ce vede calea aceasta, și pe Mine pe ea Păstor cu crucea.

Toate proorociile de până la Ioan s-au împlinit întru Mine, și tot întru Mine se împlinesc și cele ce Duhul Meu proorocește azi. O, Eu n-am fost prooroc și Învățător numai acum două mii de ani, ci am rămas cu împărăția Mea veșnic, și tot așa și cu lucrarea Mea pentru ea, căci ea nu se mai sfârșește de atunci, și Eu dovedesc aceasta și sunt cu oamenii pe pământ, căci sunt cu cei credincioși sub cortul Meu cu ei și sălășluiesc cu ei și sunt Dumnezeul lor, precum este proorocit de apostolul Ioan, căruia i-am arătat cum voi fi Eu cu oamenii la sfârșit de timp, Scriptură care se împlinește acum mai mult decât oricând, și aceasta pe vatra neamului român, țara strălucirii, pe care a vestit-o proorocul Daniel pentru sfârșit de timp, iar Eu, Domnul, sunt Alfa și Omega, și strălucește venirea Mea cuvânt pe pământ în mijlocul acestui neam. Amin.

O, ce bine v-ar fi fost vouă dacă ați fi voit o clipă să vă întrebați curat: cine suflă prin acest izvor de cuvânt de mai bine de cincizeci de ani, și care nu seacă, ci curge plin de iubire, chemând omul la viața împărăției cerurilor pe pământ cu oamenii? O, de la cel mai mare de peste voi și până la cel mai mic de sub voi, stând toți sub haină de biserică, Eu, Domnul, vă spun așa: postiți și vă rugați cu stăruință ca să vă descopere Dumnezeu și să vă dea pricepere din cer, arătându-vă El Duhul Care suflă prin izvorul Meu de cuvânt în zilele acestea în mijlocul neamului român, iar Eu, Domnul, vă voi arăta atunci că Eu sunt, și că nu este diavolul, și că nu este omul, și că Eu sunt cu cei credincioși, care Mi-au dat locaș cu ei și Mi-au dat putere să vin și să împlinesc cu ei Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, precum este scris, și iată-i pe ei, iar Eu grăind cu ei ca și cu Luca și cu Cleopa pe drumul spre Emaus, și Mă las pe masa lor trup și cuvânt, iar ei Mă împart, și nu vă puteți spăla pe mâini înaintea Mea sau a oamenilor că nu sunt Eu acest cuvânt, că nu vi l-am dat ca să Mă cunoașteți prin el, iar dacă spuneți că nu Eu sunt în cuvântul acesta, dați răspuns cine suflă dacă nu sunt Eu Cel ce suflă prin acest cuvânt, dacă nu e Duhul Meu, Care suflă unde voiește, nu unde voiți voi sau unde nu voiți?

O, îndărătnicia voastră Mă face să grăiesc Eu vouă așa, căci cu Scripturile deschise am lucrat Eu și acum două mii de ani când Eu le despecetluiam și le deslușeam și le desăvârșeam pe ele pe pământ, ca și acum pe cele proorocite pentru acum de prooroci și de apostolii Mei în vremea Mea, de Ioan, de Petru, de Pavel și de mulți ca ei, care au avut daruri și au proorocit pentru vremea de sfârșit, pentru Mine la sfârșit de timp, și aceasta după ce a proorocit Ioan Botezătorul ca ultimul prooroc până la Mine.

Voi, slujitori ai bisericii, cum de n-ați voit voi să primiți mângâierea Mea, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia și vestește și învață, așa cum Eu am promis că va veni El și că prin El voi fi până la sfârșitul timpului cu mângâierea Mea peste cei credincioși? O, Eu n-am voit, tată, să fiți voi antichriștii care ca și cei de acum două mii de ani stați împotriva venirii Mele cu sfinții în zeci de mii, precum este scris să vin prin duhul proorociei Eu Însumi!

O, nu mai fiți împotriva Mea, și fiți pentru Mine, fiilor, și dovediți aceasta prin înțelepciune de sus în voi! O, pocăiți-vă, tată, de acest păcat, pe care-l faceți față de cuvântul Meu cel mângâios de azi, păcat făcut din invidie, fiilor. Curățiți din voi păcatul invidiei de frate, curățiți-vă de el, căci el a nimicit în voi duhul temerii de Dumnezeu, fiilor. E vremea să îmbrățișați cu iubire pe cel oropsit de voi între voi, pe arhiereul care a fost atins de Duhul Meu ca să înțeleagă el adânc taina cuvântului Meu de azi peste pământ, taină care-Mi pregătește ziua venirii Mele cu slavă de îngeri și cu oștirile de sfinți și cu trâmbițarea cea pentru ridicarea celor ce Mă așteaptă în morminte ca să vin și să le deschid lor ziua învierii lor. O, dezlegați chinul de pe arhiereul Meu și dați-i iubirea voastră, de vreme ce el v-a ascultat și v-a ales pe voi și M-a părăsit pe Mine și pe poporul Meu, iubindu-vă pe voi cu răbdare până la ziua luminării cea de la Duhul Meu pentru cei ce va fi să vadă adevărul Meu în râul cuvântului Meu cel de azi! O, nu-l mai oropsiți, fiilor, pe cel mic între voi, pe cel atât de micșorat de voi, când el ar putea să sufle peste mulți harul iubirii Mele pentru cei mântuiți, căci are duhul simțirii cerești în el și este blând și smerit cu inima și cu duhul, așa cum Eu sunt. O, nu-i frumos ce faceți voi cu el de-l acoperiți în întuneric. Ce veți face dacă va fi să plătiți pe pământ și în cer rana cea adâncă în care-l țineți voi pe el legat și oropsit de voi, după ce i-ați luat scaunul de apostol și l-ați dat altuia, dându-l pe el deoparte ca pe un osândit, așa cum au făcut cu Mine arhiereii în vremea aceea? O, Eu plâng în el cu Duhul Meu, căci întrucât lui îi faceți această oropsire, Mie Îmi faceți, fiilor.

Este scris în Evanghelia pomenită azi în biserici că în ziua Mea voi veni întru mărire cu toți sfinții și îngerii și voi ședea pe jețul dreptății a toate, și de pe locul slavei Mele voi despărți pe unii de alții precum desparte ciobanul pe oi de capre, și-Mi voi pune oile de-a dreapta Mea și le voi spune: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, în moștenirea pregătită vouă de la întemeierea lumii, că Eu am fost flămând și însetat, străin și gol, bolnav și întemnițat, iar voi M-ați hrănit și Mi-ați ostoit setea, M-ați adus în casă la voi și Mi-ați dat haină, M-ați vindecat de rane și M-ați cercetat în închisoare ori de câte ori ați făcut aceasta unuia dintre frații Mei prea mici», și voi pune caprele de-a stânga și le voi spune lor: «Duceți-vă de la Mine, căci sunteți blestemați pentru focul cel veșnic, pregătit diavolului și îngerilor lui, căci întrucât nu ați fost miloși și milostivi unuia dintre frații Mei prea mici, Mie nu Mi-ați fost».

Iată, Mie Mi-ați făcut voi ceea ce ați făcut arhiereului Meu cel dintre voi, fratelui vostru, fiilor. O, l-ați nedreptățit ca niște drepți, și n-ați fost drepți cu el, tată. O, n-ați fost drepți, căci omul este păcătos. L-ați lăsat pe el flămând și însetat de iubirea voastră și de lucrul lui de apostol al Meu. L-ați lăsat fără haină slăvită și ați dat-o altuia, și pentru cămașa lui ați tras sorți, și l-ați lăsat fără casă, fără turmă, tată, și l-ați lăsat întristat și bolnav de tristețe și l-ați închis sub vină și n-ați cercetat pricina lui, că n-ați voit aceasta, și toate acestea Mie Mi le-ați făcut, precum este scris de cel ce face așa unuia dintre cei prea mici ai Mei. O, cum vor ajunge la Mine cei ce i-au luat lui din mână cârja de păstor și au dat-o altora? Au părăsit atunci temerea de Dumnezeu cei ce l-au băgat pe el la întuneric și sub vină fără să fie cercetare făcută, precum este scris să lucreze biserica. Au judecat toți de la depărtare și din zvonuri și din invidia care vine de la dorul de mărire, așa cum M-au judecat pe Mine acum două mii de ani mai-marii poporului Israel, care și-au folosit puterea și rangul lor împotriva Mea, netemându-se ei de acest păcat.

O, nu s-ar fi rupt biserica în două prin lucrarea Mea lângă arhiereul Meu cel dintre voi, așa cum s-a zvonit atunci peste tot prin judecată strâmbă asupra lucrării cuvântului Meu și prin apăsarea cea asupra arhiereului Meu, ci s-ar fi mărit cu slavă cerească biserica neamului român și mulți ar fi luat calea slavei vieții și a sfințeniei, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, precum este scris, dar toți s-au temut că-și vor putea schimba viața în bine și n-au voit aceasta, căci au iubit păcatul și slava de la oameni mai mult decât slava cea de la Dumnezeu și s-au așezat să pună obroc luminii și au făcut acest păcat, și stă păcatul acesta și azi pe fruntea bisericii neamului român, neam care a avut prin vremi slavă prin biruință asupra diavolului și nu asupra lui Dumnezeu, precum și-a lucrat el azi peste el Scriptura lepădării de credință, cum nimeni n-a bănuit că acest păcat au săvârșit cei ce au dat cu pietre în candela cu untdelemn a cuvântului Meu Mângâietorul, cuvântul Meu cel de azi.

Vă veți întâlni cu Mine voi, cei care ați dat să puneți sub obroc lumina cuvântului Meu cel de peste țara venirii Mele cuvânt pe pământ la sfârșit de timp, țara care strălucește prin harul Meu din ea pământul și cerul, taină care n-au voit s-o afle cei ce-și zic că stăpânesc taina cerului pe pământ.

O, vă chem la împăcare, tată, căci Tatăl este în Mine când grăiesc, iar Eu și cu Tatăl Una suntem, și Mă aveți Mijlocitor la Tatăl, dacă voiți. Eu caut să vă desfac vederea și înțelegerea și să-Mi dați primire, ca și Eu să vă dau vouă în locașurile Tatălui Meu. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, ba vă dau iubirea Mea și vă dau slava Mea și vă dau putere să vă faceți plăcuții Mei, căci fără Mine e tot mai greu, tot mai dureros pe pământ pentru om, că pe pământ vine împotriva omului tot ce el a lucrat fără Dumnezeu în lucrarea sa, uitând el că planurile Mele nu sunt ca planurile lui.

Am grăit vouă, celor ce stați sub nume de slujitori de biserică a neamului român. V-am grăit părintește, iar primirea sau neprimirea voastră vă va dovedi încă o dată pe voi da sau nu fii ai lui Dumnezeu, căci fiii sunt cei ce cred ascultând, cei ce iubesc ascultând și ascultă iubind.

Fiți credincioși! Duhul Meu este Duhul Tatălui, iar Duhul Tatălui este Duhul Meu și am grăit vouă în Duhul Sfânt în zi de pomenire a Evangheliei înfricoșatei judecăți, când Eu voi veni cu ziua Mea întru mărire, cu toți sfinții și îngerii și voi ședea pe jețul dreptății și voi despărți pe unii de alții oamenii și neamurile, precum ciobanul desparte oile din capre, și-Mi voi pune oile de-a dreapta Mea. Amin.

Eu sunt Alfa și Omega și Mi-am pus viața pentru oile Mele, căci sunt Păstorul lor și le păstoresc, și mila Mea de Păstor se face cuvânt, și Mă dau lor, căci am spus celor iubiți, celor împrunciți: «Nu vă voi lăsa orfani. Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi păstori». Amin, amin, amin.

Este însă un alt soi de oameni pe pământ, și mereu a fost această sămânță rea de oameni în timp, oameni care stau pe scaune în numele Dumnezeului Celui adevărat și stau aceștia stăpâni apoi peste sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu cu viața lor cea mărturisitoare, făcându-se ei pe pământ asemenea Mie și pildă de credință sfântă pentru cei ce caută după adevăr viața cu Dumnezeu.

Să te oprești, poporul Meu, la dorul Meu cel după om, ca să-Mi înțelegi durerea care stă peste Mine de la cei ce stau pe scaune de mărturisitori, plini de necredință fiind, lipsiți de adevăr și fățarnici cu fața și cu viața, și care cel mai bine prigonesc pe Dumnezeu din om, începând cu ei înșiși, și prigonind pe om din Dumnezeu, începând cu cei ce iubesc după adevăr și după faptă pe Domnul pe pământ, căci cei ce aleg pe Domnul de viață a lor nu se pot ascunde cu strălucirea lui Dumnezeu în ei, fiindcă ei sunt mărturisitori tari, și acesta este dorul din ei: să-L poată mărturisi pe Dumnezeu în cer și pe pământ adevărat, Unul Dumnezeu.

Să plângi, poporul Meu, de durerea Mea de la omul fățarnic, care se așează în dreptul Meu înaintea mulțimilor de oameni, mulțimi care se învață așa să-L caute pe Domnul pentru ei. O, nu mai caută mângâiere omul, căci mângâierea este cuvântul Meu cel plin de dor după om, după cel ce nu mai cunoaște calea care are pe ea împărăția Mea cea pentru om, mângâierea cea care dăinuiește ca și Dumnezeu.

Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii și care se fățărnicește că este martorul Meu, slujitorul Meu și moștenitor scaunului Meu. De unde, tată, că el se mărturisește pe sine, nu pe Mine, căci altceva înseamnă să fie omul păstor de biserică a lui Hristos. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar unde se poate să semene cu Mine cei ce-și zic azi păstori de suflete? O, nu. Ei își cumpără unii de la alții scaune de păstori și se bat pentru întâietate, pentru cel mai înalt divan, și de pe el, zic ei, că păstoresc pe cei flămânzi de Dumnezeu. Eu însă prin iconomia Mea lucrez odată cu ei, ca și în vremea trupului Meu pe pământ, ca și în toate vremile Mele cu omul, și altfel n-am putut să stau cu omul pe pământ, căci Eu nu stau lângă cei semeți, pe scaune stând ei și numindu-se cu numele Meu peste cei săraci cu duhul. O, nu stau alături cu cei fățarnici, ci trec doar printre ei și-Mi aleg ucenici și Mi-i dau deoparte pentru Mine și prin ei Îmi las sămânța împărăției lui Dumnezeu în inimile care se păstrează curate și neatacate de duhul cel pierzător și nevăzător al acestui veac trecător.

O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc de numele Meu și de scaune de biserici și de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiți mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriți să fie oamenii e prea mare minune! O, Eu nu așa i-am păstorit pe cei trudiți și necăjiți de boli și de păcate. Eu i-am vindecat, Eu i-am îndreptat, Eu am luat de pe ei păcatele grele de dus, Eu am ispășit în locul lor cruce și batjocuri, moarte și înviere apoi, și le-am dat lor învierea Mea și am promis-o lor și pe a lor pentru dragostea Mea de ei, de cei lipsiți de păstorire și de ajutorare pe calea lor cea grea și plină de suspin pe pământ, că pe pământ nu este, nu este om fericit, nu este fericire pe pământ, ci este numai năluca ei și nimeni n-o prinde, căci este nălucă. Eu sunt mângâierea omului. Eu și fericirea lui sunt. Cine-L are pe Dumnezeu în el, acela nu mai pune preț pe nimic: nici pe bucurii, nici pe dureri, nici pe bogății, nici pe lipsuri, ci numai Domnul este al lui îndeajuns, iar cel ce nu poate așa, acela este osândit pe pământ, rob al lui însuși, nedescătușat de sub legături.

O, poporul Meu, grăiesc cu tine, tată, ca să pot grăi pe pământ. Tu ești casa din care Eu ies ca Mirele din iatacul Său ca să-Mi arăt oamenilor slava cuvântului Meu, Duhul adevărului cel despre toate câte au fost și sunt. Mucenicul Ștefan vede slava Mea cu tine acum și slava ta cu Mine, fiule, și te mărtusiește al Meu, căci este mărturisitor acest ucenic, iar mărturisirile din cer rămân și mărturisesc pe pământ spre judecata necredinței celor necredincioși și tari la cerbice pentru adevăr. Amin.

– Mă las, Doamne, duh și cuvânt pe pământ pentru mărturisire, căci am fost și sunt pentru Tine mărturisitor. Ca și celor ce stăteau mari atunci în numele Tău, omorându-mi trupul din care grăiam și mărturiseam istoria Ta cu poporul Israel, cel tare la cerbice și care se simțea întâiul și stăpânul peste popoare, tot așa și azi mărturisesc eu celor ce se numesc pe ei înșiși stăpâni de la Tine peste oameni, și le spun și lor așa:

Ascultați, voi, cei ce slujiți în temple, și unde ziceți voi că L-ați închis pe Dumnezeu, ca să-L caute oamenii la voi pe El, pe Cel neîncăput! Părinții noștri aveau cortul mărturiei cu ei în pustie, așa cum Domnul a grăit lui Moise ca să-l facă după chipul pe care îl arătase lui, și pe care Iosua l-a adus apoi în țara stăpânită de neamuri, dar pe care Domnul le-a izgonit atunci din fața părinților noștri, până la David, care, aflând har de la Domnul, a cerut Domnului să aibă voie să ridice locaș lui Dumnezeu, dar Cel Preaînalt nu-Și poate ține sălașul Său în temple făcute de mâini. Voi, cei tari la cerbice ca și cei din vremea mărturisirii mele, o, până când veți sta împotriva Duhului Sfânt așa cum părinții noștri au stat? Pe care din cei trimiși de Dumnezeu spre oameni nu-i prigoniți voi, ca și părinții noștri pe prooroci, ca și pe mine, cel mărturisitor lui Iisus Hristos, și pe Care voi Îl prigoniți prin faptele voastre amestecate cu cele străine de Dumnezeu și de calea Lui cea una curată și binecuvântată pentru cei credincioși? Voi, care aveți de la sfinții părinți dreptar lăsat și nu-l păziți pe el! Voi, care scrâșniți din dinți împotriva celor ce dau oamenilor pe Domnul cuvânt de înviere în zilele voastre! O, nu-i scoateți voi mincinoși pe cei ce vă aduc pe Domnul cuvânt pe pământ, ci apropiați-vă de ei, căci sunt mărturisitorii venirii Domnului cuvânt peste pământ, acum, la sfârșit de timp! O, nu vă încercați în sabia aceasta, nu vă încercați în puterea cuvântului lui Dumnezeu, nu stați împotriva duhului proorociei, căci stați pe loc sfânt și ales de Domnul pentru slava Lui cea de la sfârșit de timp pe vatra acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul și plin va fi pământul curând, curând. Fiți înțelepți și priviți în cuvântul lui Dumnezeu, că nu e omul acest cuvânt, ci e Domnul croindu-Și drum spre neamuri cu podoabă de cuvânt mântuitor pentru tot omul care voiește să vadă viața în acest cuvânt. Deșteptați duhurile voastre, că dorm în voi duhurile voastre și somn adânc dormiți voi față de Domnul Iisus Hristos, Care a plătit și pentru voi pe cruce dacă voiți să fiți asemenea Lui întru adevărul Lui. O, nu stați pe scaune nepăsători, nu stați așa, că veți da socoteală cu greu pentru necredință, pentru nepăstorirea turmei cea fără de păstori peste ea, căci turma e flămândă și nu știe să meargă, și nu știe să mănânce și să trăiască de la Dumnezeu, nici ea, nici voi! Căutați în istoria sfinților mărturisitori și uitați-vă la ei, și uitați-vă la voi, și uitați-vă în cuvântul lui Dumnezeu, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, că veți da socoteală grea pentru păruta voastră necredință în acest cuvânt. O, de cine vă este frică de nu vă așezați la sfat cu Domnul pentru mântuirea multora? Cartea cea de ieri și cartea cea de azi se mărturisesc una pe alta carte a lui Dumnezeu peste oameni, și vouă vi se va cere răspuns. Sculați-vă, dar, și uitați-vă în acest râu de cuvânt și vedeți pe Domnul în el cu un popor grăind în mijlocul acestui neam, crescându-l pe el cu laptele cel duhovnicesc al gurii Sale, căci Domnul nu trebuie să tacă. Nu este Domnul Cel ce tace, și este Cel ce Se face cuvânt peste om și nu-I puteți închide Lui, că El trece peste toți și peste toate și grăiește Domnul pe pământ, că puternic este să facă aceasta, și veți sta față în față cu puternicia Lui și veți fi întrebați de cuvântul Său cel de azi peste pământ și peste om și fi-va să dați răspuns.

O, dacă voiți, ieșiți în calea Sa și dați-I binețe, că nu vine să vă facă rău, ci să vă dea scăpare vine, și mântuire să vă dea prin multa Lui iubire în cuvânt de iubire, iubirea lui Dumnezeu cuvânt pe pământul român la sfârșit de timp. Iată, vine Domnul cu sfinții Săi, precum este scris în Scripturi despre venirea Lui, și fericită este sluga pe care El o va afla așteptând și priveghind înaintea Sa. Amin. amin, amin.

O, se miră cărturarii și fariseii vremii de azi că Tu grăiești prea mult în mijlocul poporului Tău. O, uită omul câtă nevoie ai Tu de mângâiere de la om. Era scris în Scripturi să vii cuvânt pe pământ și să Te numești Cuvântul lui Dumnezeu și că din gura Ta va ieși sabie ascuțită, cuvânt de strigare a omului la viață și cuvânt de pedeapsă pentru cei ce-Ți fac dureri mari acum, la sfârșit de timp.

O, popor al Mieluțului lui Dumnezeu! Duhul meu striga cu durere în pustie ca să vină oamenii să mă audă și să-I ridic Domnului un popor pregătit, și a rămas pe pământ Evanghelia mea cea de atunci. Fariseii și cărturarii de azi, care-și zic înțelepți și care se rușinează să rostească adevărul acestui cuvânt, zic aceștia că s-a sfârșit duhul proorociei odată cu mine. O, să se uite aceștia în Scripturile cele de atunci și să vadă că eu am proorocit că va veni Domnul, și a venit, și am proorocit că-Și va curăți aria și își va aduna grâul în jitnițe, iar pleava o va pune în foc. O, nu s-a sfârșit proorocia odată cu mine, ci unii au fost proorocii cei de până la mine, iar cei de după mine au fost alții, căci ucenicii Domnului prooroceau, și au proorocit sfinți mulți apoi, și sunt scrise acestea.

Voi, cei tari la cerbice, păstorind așa peste oameni, nu e duhul rău cuvântul Meu cel plin de viață și de iubire și de milă pentru om! O, nu vă mai bizuiți pe voi ca să tot dați să închideți calea oamenilor spre acest izvor! Uitați-vă la cei de acum două mii de ani, care au dat ca și voi să înăbușe sosirea Celui drept. Vedeți cum a fost atunci și înfricoșați-vă de duhul necredinței! Vine peste pământ plata acestui păcat, păcatul necredinței. Ziceți că vegheați ca să nu se strecoare duh rătăcitor pe calea cu Dumnezeu a oamenilor. O, arătați-Mi, arătați-Mi voi calea Mea cu oamenii dacă ea este! Eu sunt, dar oamenii nu sunt pe calea Mea, ci sunt pe calea lor, și duhul rătăcitor este calea lor, și pier ca oile fără păstor, căci n-au păstor care să le dea hrană, care să așeze în ei împărăția Mea. Veniți spre cunoștința cea de sus și veți cunoaște prin ea înțelepciunea cuvântului Meu, venirea Mea cuvânt peste pământ acum, la sfârșit de timp, ca să-Mi gătesc calea și să vin apoi cu ziua Mea cea mare și înfricoșată, după cum este scris să vin! îndemnați oamenii spre pocăință, așa cum Ioan, botezătorul Meu, îi îndemna. Fie-vă milă de noroade, căci rătăcesc departe de calea Mea cu omul! Eu vin și găsesc gardul viei Mele căzut la pământ și mănâncă din ea toți trecătorii și calcă peste ea. E păcat aceasta! Priviți către părinți și strigați-i în ajutor ca să vină să vă izbăvească de duhul Egiptului, de duhul cel pierzător al acestui veac. Eu sunt Cel ce am scos cu mână tare din Egipt pe poporul Meu Israel. Mă pornesc să scol omul din păcat, dar calea Mea spre om Mi-o înfundă omul cel măreț în duhul lui. O, lasă-Mă călăuză a omului căzut, lasă-Mă, tu, cel ce-Mi oprești calea cuvântului Meu spre oameni! Lasă-Mă să intru în adânc și să-l scol pe om din cădere, căci omul trebuie să învieze, și Eu vin să-i adun pe cei ce sunt ai Mei, iar semnul Meu este cuvântul venirii Mele și poporul Meu cel credincios. Amin, amin, amin.

– O, strig și eu, Doamne, de lângă Tine strig și eu să vină la pocăință cei învârtoșați la cerbice. Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie să Ți se pregătească Ție calea, căci eu am spus acum două mii de ani poporului Israel că eu botez cu apă, spre iertarea păcatelor, dar că în mijlocul lui stă Cel pe Care el nu-L știe, și că Acela este Cel ce vine după mine, și Care mai înainte de mine a fost, iar a doua zi ai venit la Iordan, și eu am zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii, și ca să Se arate El lui Israel, de aceea am venit eu cu apă, că am văzut Duhul ca un porumb pogorându-Se din cer și a rămas peste El, iar Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a zis mie: peste Cel Care vei vedea Duhul pogorându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit spre viața oamenilor».

O, strig și eu omul la pocăință. Strig la cei necredincioși și le spun așa: nu este duhul rău glasul acestui cuvânt, ci este Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii, și le-a spălat și le spală, căci râul vieții s-a făcut cuvântul care curge din gura Lui în zilele acestea, și eu văd și mărturisesc, și Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt și cu foc. Pocăiți-vă, dar! S-a apropiat iarăși de voi împărăția cerurilor ca și acum două mii de ani. Nu fiți tari la cerbice așa cum au fost cei de atunci de L-au luat pe Mielul lui Dumnezeu și L-au dat spre batjocură și spre chin! Pocăiți-vă voi, cei căzuți în necredință, și El vă va vindeca pe voi! Credința are lucrare mare, și face în om chip al Mielului lui Dumnezeu, și altfel nu este credință în om. Și vă voi învăța pocăința în ziua mea de serbare și voi cere Domnului putere vouă, ca să puteți să învățați. Amin, amin, amin.