3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

— Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă fac cuvânt peste pământ din mijlocul sfinților Mei, cu care Mă port pe nori între cer și pământ întru venirea Mea. Vin să netezesc ogorul în urma furtunii care s-a ridicat dinspre locul numit Biserica Ortodoxă Română. O, iată, din locul de unde trebuie să se rostească pace peste pământ și peste oameni, s-a ridicat furtună peste turmă, iar Eu, Domnul, sunt Păstorul Cel cu mila în brațe și vin să păstoresc acolo unde s-a îndreptat lovitura ca să facă rană.

Amin, amin zic vouă, ierarhi și preoți ai cetății dâmbovițene pe vatra neamului român, am mai avut un arhiereu la cârma acestei cetăți și Mi-a lovit și el cetatea și pe cei din ea, cu gând să împrăștie necredință și să spulbere adevărul care curge peste cetatea Mea de mai bine de șaizeci de ani, și nu de acum de când merg înainte cu cei din urmă ai slavei cuvântului Meu din zilele acestea, iar arhiereul acela a lovit în el însuși dacă a lovit, și a sfârșit el lupta sfârșindu-se și el, dar Eu, Domnul, l-am miluit, căci prin pizma pe care el o năștea între oameni asupra locului Meu ales, el L-a vestit pe Dumnezeu Cuvântul, Trâmbița Care sună peste pământ, și Care a așteptat până ce Și-a făcut loc să iasă spre oameni.

Amin, amin zic vouă, celor ce vă grăiesc acum, las peste voi carte scrisă și vă întreb iar și iar: ce faceți, cum slujiți și ce iese din ceea ce lucrați? O, întrebați-vă numaidecât și voi, căci trebuie dat un răspuns. Este scris în Scripturi că va să vin să cercetez turma și pe păstorii ei, și dacă voi vedea că păstorii oropsesc și lovesc oile, sau nu le cercetează și nu le dau la pășune, voi lua oile din mâinile lor, așa este scris.

Am venit să cercetez turma și păstorii de peste ea, și care s-au numit unii pe alții păstori peste turmă, ierarhi și preoți, și suitele lor în slujba lor.

O, cine și ce v-a ademenit pe voi să nu vă supuneți adevărului care vine din cer, cine, fiilor? O, cum de vă răzvrătiți atâta de nedrept față de învățătura așezată la începutul ei peste biserica Mea prin sfinții Mei, cu legi și canoane de viețuire și de lucrare a bisericii? O, cine sunteți voi dacă așa lucrați, răzvrătire împărțind? Întrebați-vă și voi aceasta, și nu cumva să vă credeți că sunteți cei care păziți așezământul cel sfânt al bisericii, când voi dați să-l tot șubreziți, îi tot dați gardul jos ca să calce peste via Mea toți trecătorii cei fără de calea Mea cu ei.

Vine Păstorul Cel din cer și vă întreabă, după ce ați dat poruncă furtunii din voi să bată și să se abată cu răutate peste cetatea Mea de cuvânt și peste mai-marele acestui oraș, și în care cetate Eu am tron, lucrare de cuvânt, așa cum Mi-am așezat să am, că Mi-am zidit cetate de scaun în acest orășel binecuvântat, și-Mi cârmuiesc din ea un popor al Meu aproape, și cârmuiesc peste pământ.

O, iată ce faceți voi! Bateți cu pumnul în masă că sunteți păstori peste biserica mamă, dar mama nu face ce faceți voi, dacă știți ce face o mamă. Mama nu-și zdrobește copiii, nu-i gonește, nu-i dușmănește, ci îi iubește și se bucură de creșterea lor și le dă din duhul și din viața ei și-i pune pe calea cea sfântă cu mersul lor.

Am venit numai să vă spun vouă că biserica mamă sunt sfinții părinți, pe care Eu, Domnul, i-am călăuzit prin Duhul și le-am dat din cer sfat și cuvânt ca să Mă așeze temelie, și biserică pe ea. Dar cine calcă peste cele zidite și așezate, o, ce ziceți voi că sunt aceia? Sunt ei biserica mamă așa cum dați voi să prostiți mulțimea că sunteți voi mama? O, dacă voi dați să fiți voi, Eu ce mai sunt? Părinții sfinți de la început, ce mai sunt? O, mai sunt Eu Păstor, sau sunteți voi? Iată, Eu sunt Cel ce-Mi închideți când vin să cercetez lucrul vostru peste turmă, dacă vreți să fiți crezuți biserica mamă, biserica sfinților și a celor ce ascultă de sfinții ei, de părinții cei sfinți. O, cum adică părinții sfinți? Adică așa cum a fost arhiereul Spiridon, sfântul Domnului, sărac de slava cea de la oameni, milos cu toți săracii, bogat de cele de pe pământ pentru cei săraci, smerit la înfățișare și la port, așa cum am fost Eu, Păstor smerit și blând.

O, dacă nu puteți să iubiți creștinii poporului Meu cel ascultător de biserica sfinților, mai bine faceți-vă cumva că nu-i vedeți, că nu-i știți, dar nu să-i înjosiți poreclindu-i cu nume rău, căci vai celor ce numesc eretici pe cei care au credința ortodoxă de viețuire a lor! Veți fi mai câștigați dacă veți asculta așa pentru simțămintele voastre cele pentru ei, iar altfel, fiilor, nu faceți bine îndemnându-vă turma voastră, vezi Doamne, să disprețuiască pe cei care sunt o binecuvântare de la Mine pusă în mijlocul turmei, și o mare ocrotire pentru toți cei buni și răi, căci unde este Domnul cu omul, acolo este binecuvântare pentru cei știutori și neștiutori de această milă a Mea în mijlocul oamenilor străini de tot de calea Domnului cu omul pe pământ.

O, ce faceți voi cu păcatul hulei? Hulă faceți, fiilor, și nu asupra omului, ci asupra lui Dumnezeu Cuvântul, Care grăiește peste pământ când voi nu vreți să credeți, ca să vă mântuiți și voi de păcatul necredinței, al neprimirii lui Dumnezeu când El bate să intre. Și iată, vă povățuiesc să lăsați sabia jos și amenințarea ei asupra celor ce iubesc și prețuiesc frumusețea și credința și hărnicia fiilor cuvântului Meu, și veți fi mai câștigați, mai bine vă va fi, iar altfel, nu uitați că Eu am spus lui Petru apostolul să-și bage sabia la locul ei, căci cei ce scot sabia au partea și soarta prin ea, prin ascuțișul ei, și tot așa credea și el, că Mă păzește pe Mine și pe cei ce umblau după Mine.

Dar Eu, Domnul, nu voiesc să vă faceți singuri rost de judecată, și nu uitați că Eu am spus: «Nu vă plângeți unul împotriva altuia, ca să nu cădeți în judecată, căci Judecătorul este la ușă gata să scrie cuvintele voastre de judecată». O, și cu câtă repeziciune dați să porniți să loviți, și apoi să fugiți de la locul faptei, ascunzându-vă unul după altul pentru vină! O, nu-i frumos, și e frumos să semănați cu Mine și cu sfinții, care au așezat pe piatra ei biserica Mea la începutul ei, dar ei erau cei sfinți, nu uitați, iar voi nu vreți să fiți sfinți și să păstrați biserica mamă ca la începutul ei și să înțelegeți totul prin Duhul Sfânt, Cârmuitorul bisericii, dar cu Care voi nu lucrați, căci sunteți răi și vedeți rău, și nu dau Eu soarta bisericii Mele pe mâini necumpătate și necurățate de păcat, de necredință și de neprimirea lui Dumnezeu când El vine să Se împartă peste pământ, așa cum este scris să vină și să păstorească cu toiag de fier, cu cuvântul Său.

O, ce să vă fac? Mi-ați stârnit râvna să vă grăiesc ca să vă spun că nu sunt sectanți, că nu sunt eretici fiii cuvântului Meu, așa cum îi îmbrânciți voi spre nume rău, îndemnându-i pe oameni să-i disprețuiască, să-i depărteze pe cei frumoși între ei. O, cum să fie ei rătăciții de la credința ortodoxă, când ei își botează, își cunună în biserică și își înmormântează pe cei adormiți ai lor după legea bisericească, în biserica știută de oameni, urmând ei toată orânduiala lăsată prin sfinți? O, unde este erezia cu care voi îi numiți pe ei? Oare, cuvântul Meu revărsat din gura Mea peste ei, aceasta vă arde pe voi de vă răzvrătiți asupra lor? Păi dacă nu sunt ai voștri, o, de ce vă mai zgârie aceasta ce fac ei cu viața lor creștină înaintea Mea? O, ei nu sunt altfel la nume și la porunci și la canoane, dar dacă voi le tot călcați pe acestea, cum să nu vă prindă pizma și teama că vă umbrește strălucirea, cea fără de folos vouă?

Iată, mai curată, mai creștină, mai ortodoxă este inima celor ce cred și înțeleg lucrul Meu de slavă pe pământ cu poporul cuvântului Meu în cetatea Mea de scaun de pe vatra acestui oraș binecuvântat, Pucioasa. Iată, voi nu aveți inima curată și dragostea Mea în ea ca să puteți crede și voi, o, și nu-Mi trebuie slavă de la voi, de la cei fără dragostea lui Dumnezeu în ei, căci voi sunteți sortiți necredinței, după cum și lucrați.

Iată păstorii care lovesc cu toiagul în oi ca și toți cei din vremi, care se îngrășau pe seama numelui de păstori de suflete! Voi veni să le cer răspuns pentru oi, căci așa este scris, iar Eu, Domnul, le voi găsi prin spini, prin prăpăstii, printre lupi cu față de creștin, o, și voi ziceți că sunt oile voastre, dar rătăcite din staul, dar v-ați dus voi după ele?

Iată, fiii cuvântului Meu nu-și fac de râs credința lor ortodoxă și pe Dumnezeul lor, căci merg după El cu cruce, cu viață sub cruce, sub lepădare de sine, că asta înseamnă cruce, iar voi împuterniciți pe preoți și-i asmuțiți spre ei ca să-i defaime înaintea lumii.

O, arhierei fricoși, nu vă mai dresați preoții ca pe niște câini care să vă apere pe voi, punându-i să latre la oile grase cu credința și cu fapta, și ca să nu vă rușineze ele pentru neîmplinirile poruncilor vieții, față în față cu cei iubitori de voia lui Dumnezeu în ei. V-au făcut vouă pagube? V-au făcut vreun rău cei peste care ați suflat furtună? Vă este frică? Dar de ce frică? O, nu vă fie frică de ceea ce nu este spre frică, ci fie-vă rușine că vă faceți de râs și urâți în inimile celor ce văd cât sunteți voi de neliniștiți, de invidioși, fără să trebuiască să fiți așa. Voi vreți să facă și primarul ce faceți voi, și cei pe care-i țineți cu forța sub voi, voi vreți să facă și primarul ce faceți voi cu cei pe care-i lepădați ca să-i scoateți din casa lui Dumnezeu, așa cum credeți voi că puteți aceasta? Vreți voi să îndemnați cârmuitorul cetății să disprețuiască cetățenii, și mai ales pe cei cuminți, frumoși, harnici și iubitori de țară și de neam?

O, iată ce vă spun: Fiii cuvântului Meu sunt frumoșii Mei, sunt cei ce se sfințesc pentru Sfântul sfinților zi de zi, în fiecare zori de zi hrăniți duhovnicește cu trupul și sângele Meu, rugându-se Mie în duh și adevăr, cu liturghii și rugăciuni de cerere pentru mântuirea lumii, și n-au aceștia nici cât vârful de ac abaterea de la dogme și canoane așa cum aveți voi, și tot dați zor încă să strămutați orânduielile sfinte lăsate din părinți. Dar cei cărora voi la toți le ziceți că sunt fiii bisericii ortodoxe, o, pe aceștia de ce îi aveți ca ortodocși? Ce fac ei mai mult pentru mărturisirea ortodoxiei, când ei petrec necreștinește, dezgolindu-se unii în fața altora înaintea soarelui și căutând spre păcat ziua și noaptea și mergând doar câteodată prin biserică așa cum sunt ei, necurățiți de fărădelegi, de viața cea fără Dumnezeu peste ei?

O, ce ușor vă este să rostiți cu gura poreclă răutăcioasă peste cei care calcă pe urmele Mele și-i numiți rătăciți, eretici! O, nu puteți voi forța pe nimeni să vă știe de frică atâta timp cât creștinii ortodocși și restul lumii știu și văd cum sunteți și ce faceți voi sub această numire sfântă, care doar vă servește ca firmă și atât. (B.O.R. – n.r.)

Vin și vă spun, ca o furtună vin și Eu spre voi ca să vă spun numaidecât ce am să vă spun. Credința nu stă sub o firmă, ca pe pământ firmele și îndeletnicirile lor, căci credința nu este a tuturora, așa am spus Eu acum două mii de ani. Credința este cu cei ce seamănă cu Dumnezeu și cred în El, mărturisindu-L prin împlinirea voilor Sale și prin asemănarea cu El, cu Tatăl lor.

O, nu le puteți voi da în cap cu firma voastră celor ce sunt botezați și numiți cu numele sfânt al ortodoxiei, că nu pe acte ca pe pământ își mărturisește omul credința, ci prin Mine, Cel ce stau în om cu fața Mea, cu lucrarea Mea în omul creștin ortodox. Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce îi știu pe cei credincioși și ortodocși cu viața lor, Eu, și nu voi. Auziți voi ce vă spun Eu? Eu, și nu voi puteți vorbi de credința cea din om. Tot Eu sunt Cel ce știu cât de neortodocși sunteți voi, cât de ortodocși nu sunteți, că nu haina și firma vă sunt vouă de ajuns ca să fiți ortodocși, ci viața sfântă și slujba sfântă și dragostea lui Dumnezeu în voi, dacă o aveți. Voi v-ați amestecat cu cei ce nu sunt ortodocși, și ați călcat așa canoanele și dați foc bisericii fără să știți, iar dacă strigă cineva că arde casa și trebuie stinsă cu apă, cu Domnul, cu ascultarea, cu pocăința, o, voi îi dați afară dintre voi pe aceștia și-i scrieți cu cei rătăciți de biserică și-i puneți la chin și la dispreț, o, și nu faceți cinste ortodoxiei, mireasa Mea cea dragă, și pe care n-o mai pot zări, căci s-a fardat, s-a mânjit cu vopsele străine, cu cei străini de credința ortodoxă, o, și tocmai voi săriți în sus când ortodocșii cei curați cu inima și cu fapta credinței cresc sub slava Mea de azi pe vatra acestui orășel iubit și ales de cer pentru ceea ce am Eu în el.

O, de ce ați făcut atâta vâlvă, fiilor? S-au sculat preoții să lovească, și apoi să se ascundă. Vestea sosirii Crăciunului nu mărturisește, oare, aceasta credința și ortodoxia vestitorilor? O, de ce v-ați supărat că s-au sculat să colinde de Dumnezeu fiii cetății cuvântului Meu? O, de ce dați să stârniți ură peste turmă, fiilor puțin credincioși? O, până când? Cât mai răspândiți zvonul cel mincinos, cum că sunt rătăciți fiii cuvântului Meu, prin care, iată, Eu, Domnul, când și când trimit carte și spre voi, chiar dacă sunt atât de îndurerat de la voi?

Nu voiesc să vă supăr în zi de sărbătoare, chiar dacă atâta tristețe s-a suit la cer de la voi, dar vă rog cu duh de Păstor, fiilor, măsurați de zece ori pornirile duhului vostru, și numai apoi să faceți și să spuneți cele ce găsiți de cuviință, ca nu cumva să stârniți neîncrederea și mai mare a celor ce așteaptă mai mult de la voi pentru acest neam, pentru mărturisirea credinței, spre mântuirea multora apoi. Eu sunt Cel blând, și tot așa sunt și cu voi, dar nu mai căutați să ațâțați ură între frații cei de o credință, căci fiii cuvântului Meu sunt fiii bisericii mamă, biserica cea de la început, și care dăinuie prin cei sfinți din ea, și sunt și fiii voștri, și frații voștri, dacă sunteți și voi după adevăr și după fapte slujitori ai bisericii Mele, căci biserica are pe Duhul Sfânt descoperitor de la Dumnezeu când ea urmează după Domnul.

O, împărțiți binecuvântare, nu ură, fiilor, că nu puteți pe amândouă odată să le sloboziți din voi! Căutați să creadă oamenii în voi, dar să-i și călăuziți cu iubirea din voi, dacă o aveți de sus, că unde nu este iubire totul e pustiu și rău, totul e păcat.

Voi, chiar dacă dați să pătați fața poporului Meu hrănit de sus cu cuvântul creșterii frumoase, după poruncile vieții, Eu, iată, tot vin spre voi, și vin cu dor de voi și vă spun: acești copii ai Mei au viață dulce cu Mine. Când clopotele în cer bat de miez de noapte peste ei, se strâng ei de rugăciune și stau cu mânuțele ridicate spre Mine toți, și nu trece o noapte fără ca ei să strige la cer și să stea de vorbă cu Mine prin rugăciunea cea lăsată din părinți și din sfinți, după datina bisericească, și cer ei biruința Mea să vină și să-i facă creștini sfinți pe toți și să fie toți salvați și iertați, și Îmi cer ei iertare de greșeli, și-Mi cer aceasta pentru toți de pe pământ, și nu judecă nici pe drepți, nici pe păcătoși, că ei știu că sunt judecați cei ce judecă, iar Eu îi ocrotesc pe ei cu puterile cerești de jur împrejur și opresc loviturile cele spre ei, și Mă așez Eu în fața prigoanei, ca să le păstrez puterea cea pentru Mine cu ei, și-Mi scutur harul peste ei, o, și nu trebuie să fiți invidioși sau trufași ca să vă vină neliniștea, și apoi nesocotința ca să greșiți prin acestea, căci invidia îl golește de tot pe om și îl lasă gol, și a spus unul din părinții sfinți, cu care diavolul se certa pentru partea lui, cum că dacă-i pierde pe cei cu păcate, care pot fi iertate prin pocăință și prin rugăciune, cum rămâne cu cei invidioși, iar sfântul părinte a răspuns că aceia sunt ai lui, ai diavolului, că Domnul nu are ce să facă cu ei, nu sunt ai Lui.

O, feriți-vă chiar și între voi și voi de păcatul invidiei, care îl îndeamnă pe om să se ridice asupra aproapelui său chiar și cu moarte, fiilor, căci invidia este piază rea. Și iată, Eu v-am scris scrisoare cu durere aproape de praznicul Nașterii Mele, că voi n-ați fost cuminți.

O, feriți-vă de păcatul lui Irod, care caută viața Mea în toate timpurile lucrului Meu pe pământ. Eu vă păstoresc, că sunt Păstor și sunt duios, și vă spun: nu scoateți sabia, o, nu faceți așa ceva. Păstorul nu poate fi mamă peste oștirea creștină când este lup, și iată de ce fug oile pe cărări neștiute a fi calea creștină, dacă ele nu sunt păstorite cu milă. O, și câte s-au pierdut așa, dar după ele nu pleacă nimeni să le îndrume înapoi spre staul, de vreme ce păstorii asmut câinii ca să scoată din staul oile.

La toți cei care știu de izvorul Meu de cuvânt, pe vatra orașului Pucioasa așezat, pe colina din deal strălucind el de slava cea de sus în cetatea Mea de cuvânt, Eu, Domnul, le spun la toți că sunt creștini ortodocși acești fii, și nu sunt ei rătăciți de la credință, și sunt cei ce trăiesc prin fapte ortodoxia, chiar dacă nu sunt iubiți și crezuți că sunt din partea Mea lucrând în mijlocul bisericii, o, și nu sunt primiți, cum nici Eu nu sunt, și am spus acum două mii de ani că dacă trimișii Mei nu sunt primiți, Eu sunt Cel neprimit.

O, Mă doare de la voi, Mă doare de voi, fiilor, arhierei și preoți. Nu semănați cu Mine la duh și la iubirea cea din cer, iar Eu sunt iubirea, fiilor. Ați privit cu ochi geloși pe slujitorii cuvântului Meu de aici, în haine albe stând și slujind la altar înaintea tronului Meu pentru iertarea păcatelor oamenilor și pentru învierea morților, așa cum este lucrarea Mea cu ei. V-ați împodobit apoi mulți dintre voi cu haine albe ca să slujiți, dar haina albă e haină de mireasă, iar voi sunteți străini de Mine cu viața, și aveți femei, străine și ele de haina de nuntă, și ați făcut aceasta de la voi citire, de v-ați împodobit în haine albe, și numai fastul îl iubiți, dar trebuie har, fiilor, trebuie și voi să treceți din trup în duh, ca să fiți adevărați închinătorii Mei, așa cum sunt cei din cetatea Mea de cuvânt.

Fiilor, fiilor, nu trebuia să vă faceți de pomină cu împrăștierea pizmei care îndeamnă la pizmă. Căci ați văzut pe fiii cuvântului Meu colindând vestea nașterii Mele și v-ați supărat și ați lovit, îndemnând la ură și la dispreț pe cei de la cârma orașului, și pe cei care-i știu pe ai Mei că-s harnici, că-s frumoși, că-s credincioși și cuminți și fac cinste Domnului și locului în care Eu stau așezat cu cetatea Mea de cuvânt, căci oamenii care simt creștinește și stau față în față cu slava Mea din mijlocul poporului Meu, și cu care dau să acopăr pământul și să-i pregătesc haina și fața cea pentru venirea Mea, o, acești oameni vă pot privi rău apoi, și nu e bine să ațâțați la răutate, măi fiilor.

O, îmbrăcați-vă în smerenie înaintea Mea și înaintea oamenilor, așa cum a fost în mijlocul turmei creștine ierarhul Spiridon. Eu sunt îmbrăcat în vison ca și sfinții Mei. În haine de nuntă stau și lucrez zile de nuntă, și vin curând, curând cu ziua cea mare, fiilor, o, și unde veți fi voi atunci? Așadar, bucurați-vă de venirea Mea cuvânt pe pământ, și la voi, iată, și la voi, că mulți preoți sunt între voi care cred și știu și iau hrană din izvorul Meu de aici și stau sub taina Mea și se hrănesc cu ea acolo unde sunt ei și slujesc, o, și așteaptă ei cu dor biruința Mielului lui Dumnezeu, biruința Mea cea mare, fiilor.

Și iată, Eu, Iisus Hristos, am stat în ziua aceasta în sfat cu voi.

Iar voi, cei ce tainic vă hrăniți din izvorul Meu de cuvânt între cei ce sunt preoți și slujitori de altare în România Mea, o, fiți tainici, și luptați cu sfințenie, căci numai ea vă ține pe voi înaintea Mea între slujitorii bisericii, între cei ce se dau necredincioși pentru cuvântul Meu, cu care păstoresc acum. Și-Mi pun numele peste carte cu trimitere către cei cu care am grăit.

Eu sunt Cel ce sunt, sunt Iisus Hristos, Păstorul celor credincioși, și am grăit slujitorilor bisericii de pe plaiul dâmbovițean, dâmbul viței, fiilor, iar cu voi este vița din dâmb, Eu, Domnul, pe vârf de munte sfânt, și se întregește împlinirea și deslușirea acestui cuvânt, plaiul dâmbovițean.

Eu lucrez în lumină, nu pe întuneric cum fac slujitorii de altare, de sfredelesc prin supușii lor peste tot după viața Mea, ca să știe ei unii de la alții, că iată, nu sfârșesc lucrul lor, că se urmăresc unii pe alții și au slugi ascunse fiecare dintre ei, și așa se urmăresc, o, și ce urât este sufletul celui care face așa, și dă și primește misiuni, și lucrează ca șobolanii pe întuneric și nu le este rușine și nici teamă că vor da răspuns pentru lucrarea lor.

Am de vorbit despre necredința de pe pământ, despre necredincioșii îmbrăcați în haine de sfinți. Am sfinții cu Mine și cu sărbătoarea lor bisericească așezată prin sfinți. Cete-cete stăm așezați la masă de cuvânt, o, și râd cei puternici și se dau necredincioși când aud că vorbește Domnul, dar au mai fost pe pământ ca ei și au fost rușinați de adevărul cuvântului Meu, ca și cei de acum două mii de ani, atât de necredincioși și ei, dar nu, că numai dorul de mărirea lor a orbit ochii lor, și numai păcatele lor grele îi făceau să se arate necredincioși.

Iată, dau totul pe față ca să se știe lucrarea cea ascunsă la întuneric a celor ce sunt știuți de lume arhierei și preoți, dascăli și clopotari, țârcovnici și slugi fel de fel când ei slujesc iscodind pe urma creștinilor care iubesc cu iubire pe Dumnezeul bisericii. Merg mereu și Mă uit în catastifele în care ei au dat să fie puse știri și urmăriri după creștinii care aveau iubirea în ei, și aceste dosare îi judecă acum pe cei ce au strâns în ele atâta lucrare ascunsă și mincinoasă prin facerea ei. Le-a spus lor cumva Duhul Sfânt să facă aceasta ce au făcut ei, și ce fac și azi?

O, ai cui slujbași v-ați dat să fiți voi, cei ce așa ați lucrat și lucrați? O, cine sunteți voi, cei ce stați sub această haină și slujire? Iată, aveți istorie scrisă ca prigonitori ai celor ce urmează pe Domnul. S-a umplut pământul în lung și în lat de știri despre voi, cum că ați urmărit și urmăriți pașii și dragostea de Dumnezeu a creștinilor, și mai ales a preoților dintre voi care n-au dat să se ia după voi, ci au stat pe stânca vieții urmând pe Domnul cu credință. O, de ce, de ce ați ridicat, și de ce ridicați sabia asupra lor,vă întreb?

O, fiilor cu conștiința pătată, vă judecă dosarele pe care le-ați întocmit voi, strângând în ele știri dușmănoase și mincinoase ca să loviți calul și să cadă călărețul, precum este scris în Scripturi de cei ce ies la drum ca șarpele care mușcă. O, ce folos, ce folos aveți voi că se țin mulți după hainele voastre lungi și țesute cu fir de aur, ce folos vouă sau lor? O, dacă n-ați fi în așa haine nimeni nu v-ar mai urma dacă v-ar ști viața și pașii cei fără de Hristos pe cale. Iată înșelarea cea mare cu care păcăliți atât de bine pe cei ce nu știu să vă citească, sau să citească în faptele voastre puse în catastifele vremii! Cei mulți vă cunosc numai după haină, haină vinovată, care ascunde sub ea omul de sub ea și atât, căci omul de sub ea nu este împărat ca să merite haină și coroană. O, nu uitați că scrie în Scripturi de păstorii nemiloși și necredincioși pentru turmă, și din mâna cărora Eu, Domnul, voi lua turma și o voi păstori Eu Însumi, și iată, fac ce este scris să fac, și pentru aceasta am venit din cer acum două mii de ani, și iarăși în acest timp, iar voi Mi-ați luat căsuța și hăinuța, căci Eu nu mai am loc pe pământ, că Mie Îmi place în căsuță scundă ca și acum două mii de ani, când am găsit loc smerit ca să vin, așa cum am găsit și în vremea aceasta pe trâmbița Mea Verginica, copilă săracă și plină de milă de Dumnezeu și de om, de am trâmbițat prin ea vreme de douăzeci și cinci de ani și Mi-am ridicat ucenici prin lucrarea Mea cu ea. O, și cât păcat și-au scris urmăritorii acestui cuvânt ceresc, căci preotul cu slujbă de păstor îi dădea pe listă pe creștinii cei buni ca să fie duși la cercetări și la cercetători, care aveau ca slujire slăbirea credinței și nimicirea vieții creștine de pe pământ.

Când preoții îi văd în biserici pe creștinii harici, o, ce fac acești preoți? Se umplu de rușine și de invidie apoi și se apucă să dea mai-marilor lor înștiințare cu care să învinuiască pe cei devotați lui Dumnezeu pe pământ, și de care păstorii bisericii nu se bucură. O, dacă n-ar mai fi acești creștini sfinți cu viața și cu fapta între oameni s-ar fi scufundat de mult pământul cu tot ce e pe el și ar fi dispărut în hău ca Sodoma și Gomora, ca cetatea lui Melchisedec al Salemului, și iată, creștinii cei sfinți țin lumea și pământul, ei Îl îmblânzesc pe Domnul spre milă și spre iertarea celor ce fac păcate cu voie.

Dar creștinii poporului cuvântului Meu cel pentru nașterea din nou a lumii, o, aceștia sunt sfințiți de mii de ori prin graiul Meu de peste ei, și până și pereții caselor lor sunt sfințiți de grăirea Mea de azi, cu care am poposit în casele lor, urmăriți fiind ei de aproape mereu, mereu de cei urmăritori cu îndeletnicirea lor, și vor mărturisi zidurile caselor lor câte cuvinte din cer și câte rugăciuni spre cer s-au lucrat în casele creștinilor cuvântului Meu, chiar dacă unii dintre ei n-au răbdat până la sfârșit și au căzut în slăbiciuni, și sub ispitiri de la lume sau de la casnicii lor.

O, nu sunt case oarecare casele creștinilor Mei de azi, născuți de sus prin cuvântul Meu. Am pus peste ei și peste casele lor pecetea venirii Mele de azi, cuvântul lui Dumnezeu, și am scris istoria Mea cu ei în casele lor, dar unde nu se păstrează al Meu locul și totul și omul, de acolo pleacă Domnul, și rămâne mărturie că s-a auzit cuvântul lui Dumnezeu în casele acelea.

Eu, Domnul, vă rog cu aplecare, fiți înțelepți. Lepădați obiceiul acesta urât, prin care urmăriți pe cei ce sunt cu Dumnezeu în iubire pe pământ. Nu mai căutați să vă faceți supuși și să-i îndemnați la fărădelegile care vin din duhul diavolului iscoditor, căci omul este liber, fiilor, Eu așa am spus să fie omul.

O, e rușine ce faceți voi. O, de ce vă purtați așa? De ce dați să stăpâniți cu apăsare peste oameni? Nu uitați, o, nu uitați că Duhul Sfânt veghează și lucrează cu veghe, dar nu ca voi cu ochii altora, care văd ca pe pământ, sau care nu văd, ci doar rostesc cuvinte crezute de proști, dar nu de cei ce stau sub oblăduirea Duhului Sfânt și știu de la El toate fără să le trebuiască iscoade. Voi însă sunteți deprinși cu alt obicei. Vă trebuie informatori supuși, care să pândească și să vă raporteze vouă, așa cum văd Eu de sus cum sunt trimise iscoade de la voi prin jurul cetății cuvântului Meu.

Dar Eu vă îndemn la liniște sfântă și vă rog, nu fiți îngrijorați. Aici este cumințenie și curățenie de inimă și loc curat, care simte răul când este sau când vine sau când este trimis, căci duhul facerii este aici, duhul cel de la început, fiilor. Ei nu caută răul nimănui, așa cum nici Eu nu caut. Ei sunt iubitori și sunt harnici în toate și slujesc iubirii Mele pentru ei, și a lor pentru Mine, și gândesc cu pace și cu nădejde pentru voi că într-o zi vi se vor deschide ochii și vă veți bucura de această comoară scumpă a neamului român, și a cărei taină puțini o înțeleg acum.

Dar nu numai pentru aceștia vă rog să fiți liniștiți, ci și pentru cei din turma creștină ortodoxă care calcă cu pas creștinesc și sfânt pe urmele Mele, păzindu-se de păcat și de satana, căci aceștia țin lumea, aceștia Mă milostivesc spre toți cu milă, fiilor.

O, căutați să vă înțelegeți slujirea și marea răspundere pe care v-ați ales-o singuri, căci turma creștină e turma lui Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și omul, fiilor care v-ați ales să slujiți la altar, numai să fiți voi cu mintea și cu inima la Domnul dacă sunteți dintre cei ce credeți așa cum Scripturile învață.

În ziua aceasta am grăit vouă din mijlocul cetelor de sfinți fără de număr, martori din cer, între care sunt sărbătoriți împărații creștini Constantin și Elena, care au dat libertate vieții creștinești pe pământ când au fost, și stau ei ascultând acum cuvântul Meu vouă, o, slujitori la altare în vremea aceasta. Toți cei sărbătoriți azi Mi-au dat Mie să cuvintez și pentru ei, iar ei se bucură și se mângâie alături cu Mine aici când Eu grăiesc, căci ei ca o singură ceată Mă întreabă cu durere: Doamne, până când?

În ziua aceasta sfinții Mei au ca podoabă între ei sărbătorită pe trâmbița Mea Verginica, născută pe pământ în anul nașterii ei, 1923, fiind atunci duminica tuturor sfinților, dar și ea Îmi spune să grăiesc Eu acum, că e zi mare dacă Eu stau de vorbă cu slujitorii la altare, iar ea va grăi poporului cuvântului Meu peste o săptămână când vine de drept ziua cea din săptămână a zilei ei de naștere pe pământ.

O, trâmbița Mea, Verginica Mea, Eu de pe acum te umplu de lucrul cel sfânt pentru grăirea ta cu poporul nostru, și vom lucra cu adâncime de cuvânt, că mulți creștini care au auzit din gura ta cuvântul Meu s-au lăsat cumpărați și folosiți pentru dat știri la cei interesați de lucrul Meu de azi în mijlocul acestui popor. O, e slab omul, e nestatornic în iubire și în credincioșie. Eu însă am mers cu mersul Meu și merg și ocrotesc de sus și îi înlătur pe cei ce se vor dușmani asupra venirii Mele de azi cuvânt în lume.

Și mai ales voiesc să dau liniște mai-marilor bisericii lumii și să-i povățuiesc să nu mai păcătuiască urmărind pașii celor credincioși și iubitori și harici în mijlocul turmei, căci arhiereii și preoții își pun iscoade care să le spună lor, și își pun tot felul de supuși iscoade pentru alte iscoade, și unii pe alții se iscodesc ca să ducă știri la vârfuri, și sunt neiubiți cei de sus de către cei de sub ei, care se simt asupriți, apăsați de mai-marii de peste ei, și care n-au iubirea cea părintească a sfinților părinți. Eu însă sunt capul fiecărei biserici de creștini la locul unde se află fiecare și nu apăs pe nimeni și Îmi păzesc ortodoxia și o țin tare prin turma Mea cea mică din mijlocul ei, și care slujește iubirea de Dumnezeu pe pământ.

O, așa să faceți și voi, cei ce stăpâniți pe scaune de biserică, așa, fiilor, și să aveți grijă să nu păcătuiți, să nu mai păcătuiți, și căutați să fiți iubiți de cei de sub voi și să fiți urmați pentru pildă bună și sfântă de către cei mai mici de sub voi supunându-se vouă, dar nu pentru lucrări ascunse, ci pentru ascultare de Dumnezeu, pentru slujire sfântă înaintea Mea a lor, a celor ce iubesc pe pământ pe Domnul cu o iubire aparte, iubirea cea din Dumnezeu în ei, iubirea cea pentru Dumnezeu, o, fiilor.

Am grăit vouă, slujitori la altare, mari și mici cu rangul. Fiți credincioși, nu Mă dați în lături, căci voi veți sta înaintea Mea vrând-nevrând față în față cu acest cuvânt, pe care Eu astăzi l-am scris în cartea Mea cea de azi ca să-l iau și să-l trimit vouă, spre mărturia Mea, și peste care las numele Meu:

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin. amin.

E zi de duminică, ziua întâi a săptămânii, duminica întâi a postului mare, când în locașurile creștine se pomenește sărbătoarea pentru credința cea dreaptă, duminica ortodoxiei, și când se citește epistolă arhierească, și apoi se strâng ajutoare în bani de la cei adunați, care dau din prisosul lor, după obicei.

Scriu și Eu epistolă cerească și o las peste pământ și amintesc prin ea de vremea primilor creștini, vremea cea de aur a bisericii și a credinței creștine, când și ucenicii Mei strângeau în ziua întâi a săptămânii, strângeau și ei ajutoare, strângeau pentru cei sfinți, și se numea aceasta strângerea de ajutoare pentru sfinți, pentru cei ce părăseau calea lumii și urmau calea crucii prin mari nevoințe și prigoane din partea celor necredincioși din Israel, și când se întărea flacăra propovăduirii credinței, iar cei dintâi creștini ridicau pe alții lângă ei și măreau ceata lui Hristos, ajutați prin semnul Duhului Sfânt și prin botez apoi, și se vedea lucrarea cea sfântă lucrând de la Dumnezeu peste pământ între oameni prin ucenici sfinți, iar strâmtorarea peste cei cu crucea se întărea de peste tot, și semăna cu Mine turma cea mică, care pierduse teama și biruia lumea ca și Păstorul ei, Care a mers la moarte pe cruce pentru salvarea omului căzut prin păcat, o, și toată această lucrare bisericească era ea împărăția cerurilor pe pământ, adevărata iubire a omului plin de dor de Dumnezeu în el, și aceasta este taina cea mare, ea este turma cea mică, și căreia Eu, Domnul, i-am spus cu îndemn: «Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl voiește să-ți dea ție împărăția Sa ca s-o arăți pe pământ cu viața ei cea de sus!».

O, încă de pe atunci am vestit Eu că este o turmă mare și una mică, iar în ziua aceasta scriu epistolă cerească și o așez pe pământ ca să fie cercetată, și din unul în altul vestită peste cei mulți, care au nevoie de Dumnezeu și de la Dumnezeu, chiar dacă ei nu au acest dor în ei, sau căutare după Domnul.

Chem turma cea mare sub glasul cuvântului Meu ca s-o păstoresc pe ea așa cum o păstoresc pe cea mică, atât de mică ea în toate vremurile în trupul turmei celei mari, ruptă acum o mie de ani în două părți, o parte mare, și una mică, și când cea mică a rămas pentru credincioșie și răbdare sub cruce, iar cea mare s-a despărțit și s-a tras în lături pentru orânduială după plăcere și s-a numit ea turma catolică, și care și ea s-a rupt apoi în mai multe turme și fiecare și-a făcut rânduiala ei, căci ascultarea e greu de pus în lucru de cei ce au dorințe care nu și le pot învinge, și sunt învinși ei de ele și se duc spre ele cu nepăsare, și Îl vor și aceștia pe Dumnezeu Domn al lor.

O, și a rămas acum o mie de ani turma cea mică, a rămas de partea începutului bisericii Mele, peste care au fost așezate atunci orânduieli sfinte și a fost numită ea în vreme turma dreptei credințe, turma ortodoxă. O, încă de la începutul zidirii bisericii Mele a sporit veghea peste ea pentru nedezbinare, căci dacă se ivea între frați cineva care tulbura împotriva învățăturii primită de la Mine și de la ucenicii Mei din unii în alții, credincioși începutului neamului creștinesc, o, de unul ca acela care dezbina trebuia să se depărteze turma creștină, căci cei ce dezbină nu slujesc lui Hristos, ci pântecului lor, și grăiesc vorbiri dulci și amăgitoare ca să înșele inimile celor lesne crezători, precum este scris, iar cei ascultători predaniilor sfinte erau întăriți pe cale și mai mult, ca să fie înțelepți pentru bine, și proști pentru rău, și sub ale căror picioare satana era zdrobit, iar ei biruitori prin har.

O, ia aminte, ia aminte la glasul Meu, turmă care te-ai scris de partea dreptei credințe cu statul tău de slujire și de supunere în numele de turmă ortodoxă! Eu sunt Arhiereul bisericii Mele și fiecare arhiereu grăiește în ziua aceasta peste biserica sa. O, fă-Mi loc să-ți grăiesc și să Mă auzi dacă Mă las astăzi auzit și împărțit celor ce au urechi ca să audă cu ele, că iată, în turma ta a fost mereu, și este și acum turma cea mică, și durere multă s-a suit și se suie la cer din pricina aceasta, a dezbinării dintre frați, căci turma ortodoxă cu numele ei s-a depărtat de ascultarea de părinți pusă de la început peste biserica Mea, în mijlocul căreia Duhul Sfânt descoperea și așeza legile vieții sfinte pentru creștini și toate orânduielile cele peste toate ale bisericii, și așa cei puțini, care rămâneau în iubire și în ascultarea de părinții cei sfinți, erau apoi prigoniți de la mijloc, și așa a fost în toate vremile, pe lângă prigoana care se ridica peste turmă din partea împăraților păgâni slujitori la idoli unii după alții, și care muceniceau pe cei aflați pildă de credință statornică și de nedespărțire de Hristos.

O, dar nu pe împărații păgâni îi scriu Eu în epistola Mea din duminica aceasta, ci scriu de apăsarea cea dușmănoasă în mijlocul bisericii slujitoare la altar peste cei ce erau pildă de credință jertfitoare în turmă, căci preoții și mai-marii lor dușmăneau pe cei harici dintre ei și-i dădeau pe mâna mai-marilor ținutului, spre chin și spre mucenicie, cu șiretenie satanică pusă la cale, și duhul dezbinării a fost mereu în mijlocul tău lucrând stârpirea celor tari cu credința și cu rânduielile sfinte, o, turmă ortodoxă, iar cei dați spre ocară și spre vină ticluită cu duhul invidiei de către cei puțin ascultători de părinți și de sfinți, ci doar îmbrăcați pe deasupra cu haina cea pentru sfinți, o, acei ocărâți și dați suferinței și batjocurii pe nedrept au însemnat ei turma cea mică în mijlocul tău în toate vremile, și pentru care Eu, Domnul, am spus: «Nu te teme, turmă mică!».

O, Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce a fost și Cel ce vine, și toate sunt de Mine văzute mai dinainte, și de aceea am spus acum două mii de ani pentru cei ce vor suferi în numele Meu: «Nu te teme, turmă mică!». Și îți spun aceasta ție, turmă ortodoxă, nu ca să te îndurerez îți spun, ci ca să te sfințești pentru Domnul, căci ce îl poate face sfânt pe om, dacă nu pocăința sa de tot ce a făcut neplăcut lui Dumnezeu în viața sa de om? O, pocăința îl face sfânt într-o clipă pe cel ce are durere și păsare și păreri de rău, cu rugăciune spre Mine pentru tot ce a păcătuit el față de Dumnezeu și față de semeni.

O, îți trebuie pocăință, că vreau să te numesc iubita Mea, turmă a dreptei credințe, și vreau și viața să-ți fie dreaptă și sfântă. Cei ce au suferit și suferă defăimare pentru credința cea cu har lucrătoare, aceia sunt asemenea Mie, și Eu Mă văd în ei, în suferința lor ca și a Mea, iar ei Mă văd pe Mine suferind și așteptând cu dor înnoirea, nașterea din nou a lumii, și sunt ei asemenea Mie și suferă și ei.

O, Eu te doresc pe tine biserica iubirii, iubirea plină de sfințenie, iubirea miresei, și nu voiesc să nu știi sau să uiți că Eu, Domnul, te aștept mireasă să-Mi fii, iar tu știi ce este o mireasă, și nu cum știe lumea știi tu. Lumea nu știe taina de mireasă, haina albă de mireasă nu știe s-o poarte, ci știe s-o întineze și atât, dar tu ai numele Meu pe creștetul tău, și trebuie să-Mi semeni și să-Mi urmezi, că dor Îmi este să te văd mergând pe urmele Mele cu ascultare sfântă, o, turmă creștină a neamului român.

Intru cu tine, mama Mea, intrăm în biserică, mamă. E sărbătoare pentru tine pe pământ în biserici, în cele care n-au trecut prin cutremurul care s-a ivit pe pământ acum șaptezeci-optzeci de ani în urmă de au strămutat de la locul lor timpul lor, timpul cel din calendar al sărbătorilor sfinților, mama Mea. O, ferice de bisericile ale căror turme sunt închinate lui Dumnezeu, și nu oamenilor care le strâmtorează libertatea în Hristos, și în aceste biserici poate Dumnezeu, încă mai poate, găsește Domnul așezarea cea dintru începutul neamului creștinesc pe pământ, iar neamul cu acest nume este cel mai puternic neam între toate neamurile pământului, fiindcă Stăpânul lor este Dumnezeu Împăratul, căci ce împărat este cel care nu are popor? Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Împăratul neamului creștinesc, neam răspândit pe pământ de la margini la margini, dacă acest neam păzește datinile din vremea cea de la început când Eu, Domnul, am însămânțat ca să crească sămânța lui pe pământ, sămânță curată și neamestecată.

Grăiesc și Eu, grăiești și tu, mamă, grăim peste biserica cea nestrămutată, cea credincioasă și statornică începutului său cel din părinți și ai cărei părinți au încă bucurie de la ea. În mijlocul neamului român, însă, a pătruns lucrarea lui antichrist, când s-a atins de așezarea cea din părinți și a biruit biserica, și lacrimi de durere s-au suit la cer în vremea aceea, dar mai-marii de peste biserică n-au plâns și ei, n-au simțit atunci rana, ci au adâncit-o, mamă, și a rămas strămutarea sărbătorilor în calendarul zilelor, mamă, și iată, azi nu se serbează pentru tine în biserica neamului român, dar se serbează în țările care și-au păstrat statornicia cerută de părinți, și intrăm, mamă, ca să le grăim lor, celor ce se adună pentru tine azi în biserici.

Eu, Domnul și Fiul tău, Eu și tu, mamă, intrăm cuvânt în biserică și grăim celor ce au păstrat neclătinate zilele sărbătorilor sfinte și Ne aplecăm lor cu mulțumire pentru această biruință a lor asupra diavolului, care a lovit pe alocuri și a răsturnat rânduiala cea prin sfinți lăsată, și le spunem cuvânt și sfat ceresc să dăinuiască ei așa, și să lucreze să tragă în matcă și ținuturile care au îndurat cutremur și schimbare prin oamenii care au lovit biserica, printre care țări și poporul român, mamă, și a plâns cu jale acest popor când s-a văzut înșelat chiar de mai-marii din biserică în vremea aceea, în care s-au lăsat spre rătăcirea cea scrisă în Scripturi că se va ivi ca să strămute sărbătorile sfinților și datinile creștinești. Stăruiesc însă cei din cer ai fiecărui popor, și iată, mamă, ce minune este cuvântul Meu peste pământ!

Și grăim acum mai întâi bisericii neamului român, că pe această vatră avem așezată cetatea care Îmi adăpostește cuvântul când el vine și se face auzit de deasupra ca să fie așezat în cartea sa, și împărțit apoi peste pământ, mamă.

Grăiesc vouă, celor ce stați pe scaune de biserică și cârmuiți peste ea, peste turma neamului român. Vă aduc aminte de cele scrise în Scripturile Mele și ale ucenicilor Mei despre lucrarea bisericii, de la care v-ați abătut atât de mult, căci unde nu este temere de Dumnezeu acolo poate omul. Când Eu, Domnul Iisus Hristos, nu trăiesc în om e pentru că trăiește omul, pentru că vrea ca el, și nu ca Dumnezeu, și acesta este păcatul care apasă pe creștetul bisericii neamului român încă din vremea cea cu durere când s-a întâmplat să poată satana, și nu Domnul, căci n-a fost veghe, și s-au clătinat datinile așezate de sfinți, că au putut străinii peste această țară în vremea aceea, iar în cer este scrisă toată întâmplarea așa cum a fost ea de a căzut de la locul ei cârma cea de la Dumnezeu pentru pașii bisericii.

Intrăm la voi, la cei ce cârmuiți biserica neamului român și vă amintim iar și iar că azi e sărbătoare între sfinții cerului pentru mama Mea Fecioara, și intru cu ea la voi și nu vă găsesc slavoslovind praznicul ei, scris în calendar să fie ținut în această zi. Vă amintesc iar și iar că sunt popoare mari și mici care cântă azi pentru mama Mea Fecioara, și iată, priviți biserica rusă, are azi mare sărbătoare, și se pomenește în mijlocul ei sărbătoarea libertății ei întru Hristos, căci a avut ea trezie când trebuia să aibă și a rămas pe stâncă și are ea între cei din cer un cer mare de sfinți, care luptă sus pentru biserica de jos și care cântă odată slujba de sărbătoare ca în cer și pe pământ. Dar la tine, neam român, a rămas în urmă vremea sărbătorilor sfinte, iar când vremea lor vine, tu nu mai ții pasul cu cei din cer, și uiți acest păcat al tău și judeci peste turmă cu tot dreptul, când tu ești călcătoare de așezare sfântă, de la sfinți lăsată să fie și să se țină de către neamul creștinesc.

O, turmă a neamului român, ia aminte, cei din fruntea bisericii nu te îngrijesc, nu te trezesc, devreme ce și ei dorm față de greșelile care sunt scrise în cer în dreptul celor ce cârmuiesc peste turmă, căci i-am vestit să îndrepte calea și n-au îndreptat-o. În turmă nu se mai găsește nici unul drept care să judece între frate și frate, ci, din contra, frate asupra fratelui rostește judecată, și toate pe câmp deschis, toate în stradă, spre batjocorirea celui judecat. O, dacă prin iconomia Mea cea de sus lucrătoare aș descoperi și Eu faptele cele ascunse ale celor ce dau să judece pe cei împinși spre batjocorire dintre cei ce slujesc la altare peste turmă cu păstori, o, ce s-ar întâmpla atunci cu fața Mea, sub care se ascund turma și capii ei ca popor al lui Dumnezeu?

Am spus că păcatul este necruțător peste cei ce nu ascultă de Dumnezeu, căci musca se așează și pe creștetul căpeteniei și pe cel al supusului, ca una care nu poate fi oprită să zboare și să păteze oriunde voiește ea să se așeze. Și atunci, cine este vrednic să judece păcatele?

O, trebuie îndreptare, trebuie sfătuire, trebuie pocăință și iertare apoi, așa cum scrie în Scripturi lucrarea peste biserică, iar măsura dreptății lucrurilor stă în mâna Mea, nu a omului, oricât de mare s-ar crede el că este, ca nu cumva să râdă cei necredincioși de nedreptatea care se arată lucrând în numele dreptății lucrurilor.

Voi, cei de pe scaune de cetăți și de turme, iată, faceți nedreptate și călcați peste adevăr. Ar fi să încetați să apăsați pe cei treziți la veghe prin Duhul Sfânt, și care dau să vă arate când greșiți de sus în jos, și să vă amintească despre primejdia care ar fi să biruiască peste voi și peste turmă. Îi puneți sub pedeapsă pe cei ce deschid cărțile de cârmuire și îi dați din rânduri, ca să nu vă fie vouă clătinate statul mare și slava căpătată de la supuși, slava pe care Eu, Domnul, n-am avut-o și nu o am pe pământ de la om.

Las cuvânt scris pentru voi și vă trimit carte ca să vă măsurați cu ea lucrul care dați să-l lucrați în numele Meu peste turmă. Dar dacă voi nu mai lucrați ca Domnul și ca ucenicii Lui, care au lăsat cârmuire de la Mine pentru urmași, e drept, oare, să numiți în numele Meu lucrul vostru?

O, treziți-vă voi, cârmaci care stați cu cârmuire șubredă peste turmă, căci îngâmfarea este păcat greu, care aduce omului orbire, iar orb pe orb cum poate să călăuzească? Aș vrea să vă numesc de-a dreapta Mea, aș vrea, dar să vreți și voi, dar să lucrați și voi ca Dumnezeu aș vrea. O, luați pildă din toate cele lucrate bine și despărțiți-vă de judecata cea strâmbă a lucrurilor toate, căci biserica lui Hristos este cea care lucrează pentru Hristos și pentru oameni, nu pentru capii ei, nu împotriva celor așezate să fie ca Dumnezeu lucrate. Deschideți Scripturile și uitați-vă la învățăturile pentru biserică și pentru viața ei, că adevărații ucenici ai lui Dumnezeu aduc omul spre înviere, nu spre judecată, cum faceți voi când vă vine bine să faceți aceasta și să defăimați pe frați înaintea celor necredincioși.

Iată ce vă spun: Vin magi de departe, că aud de glasul cuvântului Meu de pe vatra neamului român, iar voi îi descumpăniți, de vreme ce nu prețuiți minunea venirii Mele cuvânt pe pământ aici, în țara neamului român, țara Mea cea de azi, care M-a primit și Mi-a dat așternut și fii primitori și purtători de Dumnezeu, și nu-i puteți voi scoate din istorie și să-i împingeți în cartea neagră a vremii, căci cu ei sunt Eu, Domnul, și sunt Biruitorul dacă sunt. Amin.

Și le spun acum celor ce dau să se apropie de muntele Meu de cuvânt și-i mângâi pe ei spunându-le și amintindu-le că niciodată Eu, Domnul, n-am fost prețuit de cei în mijlocul cărora am lucrat prin vreme, căci am fost pus sub capac de cei ce s-au voit ei mari și dumnezei în ținutul lor. Dar voi când auziți glasul Meu împărțindu-Mă vouă, o, luați pe Domnul așa cum vine El spre voi și bucurați-L cu credința că Eu sunt, că Eu vin și că vă dau cuvântul Meu, care înnoiește lumea și naște totul spre înviere, precum este scris să se împlinească cele scrise. Că iată, vin Eu spre voi, vin Eu, vin învăluit în cuvânt și Mă dau vouă de bucurie, de mângâiere, iar cei ce vă descumpănesc pentru căutarea voastră spre izvorul Meu de cuvânt lucrând pe vatra neamului român, o, nu vă pot despărți ei de slava Mea, care se împarte și strigă pe ulițe, și nimeni nu poate opri vântul să bată și să se audă glasul lui și să se nască din Duhul mulți, mulți, precum este scris. Capii bisericii neamului român își văd de ale lor treburi, iar timp pentru Domnul nu au, chiar dacă sub acest nume s-au aciuat să stea.

Mulți ani cu Domnul, mulți ani cu Mine au cei ce Mi-au cules cuvântul și l-au pus și îl pun la împărțit peste popoare, căci Eu, Domnul, voiesc ca toți să se mântuiască și să vină spre credința cea de sus a adevărului, și iată, mai bine de șaizeci de ani sunt scriși istorie a Mea pe vatra neamului român, și unde duhul lui antichrist văzând aceasta s-a îndârjit cu disperare și aici scurmă, aici, unde-și vede primejdia, dar Eu, Domnul, fac reparare bună peste toate câte au fost atinse și stricate, căci sunt Înnoitorul, și pe toate le fac noi, precum este scris.

Voi, neamuri și limbi și căpetenii, luați pe Domnul din acest râu de cuvânt, care curge din gura Sa, din tronul lui Dumnezeu, ca să adape pe cei de pe pământ cu apa cea vie și să-i hrănească cu mana care vine din cer spre viață veșnică pentru cei care cred. Nimic nu este veșnic, decât Dumnezeu și cei ce cred Lui. Veniți spre muntele Meu de cuvânt, și vin Eu cu el spre voi ca să Mă dau vouă! Amin.

Voi, cârmuitori de biserici, rămâneți, sau întoarceți-vă în obiceiurile cele sfinte, lăsate de la părinții cei sfinți. Cei ce sunteți abătuți de la ele, întoarceți-vă la cele dintâi, la dragostea dintâi, la cei de atunci, de când Eu, Domnul, am lăsat pe piatră de neclintit biserica Mea așezată. Priviți doar spre strămoși, și veți putea să vă faceți întoarcerea. Cei trufași, aplecați-vă! E vremea să faceți aceasta. Trufia e unealtă diavolească, iar umilința e floarea mântuirii și împarte izbăvire și mireasmă de Duh Sfânt peste toți pe pământ. Amin.

Poposesc cu mama Mea și cu oștirile cerești și privesc peste o adunare în țara cea mare (Rusia, n.r.), unde s-au strâns de sărbătoare cei ce cârmuiesc biserici în țările lor. O, și pe gazde, și pe oaspeți îi ating în ziua aceasta cu mâna Mea, dar și mâna mamei Mele Fecioare este lângă mâna Mea, ca să ia ei de la Noi duhul judecății drepte în tot lucrul lor de peste turme, și prin harul care împarte binecuvântare binecuvintez, și spun și aici că meritele se deosebesc.

De aici, din muntele Meu înalt al cuvântului Meu de pe vatra neamului român M-am vestit vouă și v-am dat din taina venirii Mele cuvânt pe pământ. Eu, Domnul, vă fac cunoscut că sunt adevărat în acest cuvânt, iar voi să nu vă îndoiți de el, ci primiți-L pe Domnul, Care Se împarte lucrând. Fiți binecuvântați de Domnul, de sfinți și de părinți, umblând în căile lor sfinte, căci spre aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea. Amin.

— Iar eu, Fiule Iisus Hristos, ca mamă a Ta și a fiilor creștini binecredincioși, dau de veste de lângă Tine adevărul Tău prin acest cuvânt, și mărturisesc peste ei că Tu ești cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu peste cei ce Te primesc și-Ți așează în carte pe pământ cuvântul. E ziua mea de intrare în biserică, e praznic pentru mine în neamul creștinesc, și am intrat cu Tine în templul cel din om ca să-l învăț să se facă templu lui Dumnezeu așa cum eu m-am făcut în toată vremea mea pe pământ.

Voi, neamuri și limbi și împărați, e Domnul, e Fiul meu Hristos acest cuvânt. E carte scrisă cuvântul Lui pe vatra neamului român, țara pe care eu în numele Lui cel mare o ocrotesc, o păzesc, o păstrez și o împodobesc de nuntă, căci Fiul meu are sălaș sfânt aici, și merge de aici peste tot cu cuvântul.

Amin, amin zic vouă, iubiți pe România, aveți grijă ca și mine să fie ea, să poată ea pentru Domnul, să lucreze Domnul de aici peste pământ, că milă mare este cuvântul lui Dumnezeu, care se așează în cartea sa cea de azi, aici, în cetatea cuvântului Său.

Acum, Fiule Iisus Hristos, Fiul meu, odată să zicem peste toți în zi de petrecere sfântă, noi, cei învăluiți în cuvânt și stându-le alături: Pace vouă, pace vouă, pace vouă!

Și punem peste acest cuvânt numele Tău și numele meu:

Iisus Hristos, și mama Fecioară, Maica Domnului. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Așa le spun Eu celor cărora le grăiesc în ziua aceasta de pomenire a dreptei credințe.

Am venit de la Tatăl pe pămănt acum două mii de ani, căci sunt Fiul Său, Fiul Tatălui Savaot, Tatăl Meu, și am spus atunci: «Eu sunt Lumina lumii, lumină care luminează pe orice om care vine în lume și pe oricare spre care lumina Mea vine, iar celor ce Mă primesc și cred în numele Meu le dau putere și drept să se facă copii ai lui Dumnezeu», născuți din Dumnezeu să fie ei apoi, iar numele Meu se cheamă Cuvăntul lui Dumnezeu, precum este scris despre Cel ce vine cu zecile de mii de sfinți ai Săi, cu oștiri cerești vine și lucrează cuvăntul Său peste pămănt.

Am cetate de scaun pe vatra neamului romăn și am un popor primitor, care-Mi primește venirea și-Mi așează cuvăntul în cartea Mea cea de azi, în care am început să Mă scriu încă din anul 1955, și este ea prinsă în copci și împărțită pentru curățirea și lămurirea multora, a minții și a inimii lor, precum este scris în prooroci despre cartea aceasta, și înțelepciunea crește pe pămănt în oameni, iar cei nelegiuiți se vor purta ca cei nelegiuiți în fața cuvăntului lui Dumnezeu, căci așa este scris.

Le-am spus acum două mii de ani ucenicilor Mei cu care Mi-am purtat duhul mărturiei din loc în loc vreme de trei ani și jumătate și le-am spus lor: «Voi sunteți lumina lumii, precum Eu sunt, iar la nașterea din nou a lumii veți sta pe douăsprezece scaune și veți judeca semințiile lui Israel», poporul la care Eu, Domnul Iisus Hristos, am venit de la Tatăl Meu, și din care se trăgeau și ucenicii Mei cei aleși Mie pentru lucrul luminii și al luminării lumii. S-au ridicat apoi ucenici din ucenici, iar biserica Mea a mers pe picioare prin vreme și am pus peste ea prin Duhul Sfănt orănduială cu putere de viață pentru turmă, căci cei ce o călăuzeau pe ea aveau în numele Meu și din partea Mea pe Duhul Sfănt peste ei, și se numesc ei de atunci și pănă azi sfinții părinți, de care trebuie să asculte ca de Dumnezeu fiii bisericii Mele, biserica lui Iisus Hristos încă de la începutul ei și pănă la venirea Mea iarăși la ea pe pămănt, așa cum am făgăduit cu însăși gura Mea că voi veni, și iată-Mă, împlinesc, vin și împlinesc.

O, este scris prin sfinți și prin părinți pentru această duminică, întăia a Postului Mare, este scris în această zi pomenirea dreptei credințe, duminica ortodoxiei, cănd fiecare slujitor de altar se ridică și grăiește în ziua aceasta cuvănt peste cei ce vin la biserică. O, tot așa voi face și Eu acum peste toată turma creștină de la margini la margini și voi aminti că turma fără de păstor peste ea e în primejdie mare mereu, mereu, și voi sta de vorbă acum cu cei ce-și zic păstori de turmă, păstori de biserică, și le voi da lor cuvăntul Meu.

Amin, amin zic vouă, celor ce v-ați ales și v-ați numit și v-ați suit slujitori și călăuzitori ai turmei creștine, o, iată-Mă la masă de cuvănt cu voi și pentru voi! Vine Păstorul Cel cu crucea, vine să-Și cerceteze turma și pe păstorii de peste ea. O, ce faceți, vă întreb? Faceți voi ceea ce v-ați ales să faceți și să împliniți? Iată zi de întrebare! Frica de păcat, această de zi și de noapte lucrare a bisericii Mele, a fost ea lucrată de voi peste turmă și peste voi? Au, are ea rod viu ca să pun din el pe masă?

Mă așez să stau de vorbă cu voi. O, așezați-vă și voi. Să ne așezăm și să cercetăm veșmăntul bisericii și al fiilor ei. Ar fi să fie găsiți ei îmbrăcați, și nu goi, ca să le pot da lor înfierea după adevăr și după dreptate, căci Eu am spus celor ce Mă urmează: «Fiți sfinți, că Eu așa sunt: sfănt!».

Lucrare de păstor las peste voi și vă spun că lucrarea unui păstor de biserică este stăruința cea pentru dobăndirea împărăției cerurilor pentru el și pentru cei călăuziți de el spre această biruință sfăntă. Dar trăndăvia pentru cele cerești pe pămănt, aceasta este ceea ce vede Dumnezeu în umbletul Său prin mijlocul turmei. Mai greu decăt aceasta este îngăduința pe care ați pus-o mai demult peste biserică și încă dați să mai adăugați la ea, desființănd voi cu ea rănduiala cea măntuitoare de suflet și de trup, pusă de părinții cei sfinți de la început pentru viața bisericii Mele, viața cea cu ascultare de părinți, căci sfinții Mei au de la Mine, nu de la ei, iar voi nu mai dați să țineți minte aceasta și să nu culcați la pămănt gardul viei Mele și paza cea pentru turmă și veghea cea din părinți.

Vin și vă întreb: puteți să-Mi dați socoteală pentru viața și fața turmei creștine? Puteți să-Mi arătați rodul vostru și al ei, cel pentru cer? O, nu. Iată, nu puteți aceasta, căci și acum, și mai înainte de voi, se umblă și s-a umblat la cele așezate prin sfinți, se umblă ca să fie șubrezite și ca să cadă în trăndăvie cei ce s-au ales și dau să se aleagă pentru Hristos.

Vin cu duhul duioșiei spre voi. Mi-e milă de voi. Iată, nu vegheați, o, nu vegheați cu Dumnezeu, nu aveți grijă de turmă, și este ea fără călăuzire și fără veghe peste ea, de vreme ce voi, cei ce stați pe scaunele de sus, nici pentru voi nu dați să vegheați, și iată, iată, ați făcut durere fără de margini între voi și Mine, înaintea Mea și a sfinților Mei, care bine au cărmuit în vremea lor biserica Mea și au păzit-o de lupi și de erezie, iar voi, voi o duceți acum cu multul spre dezbrăcare de har din zi în zi mai mult.

O, v-am trimis carte din cer, și ca fulgerul v-am trimis-o ca să luați aminte la ea, și v-am povățuit să nu vă prindeți în capcana rătăcirii și a părăsirii fricii de păcat, și v-am spus să nu vă duceți la adunarea din Grecia, unde s-a pus și se pune la cale nimicirea, șubrezirea puterii poporului sfănt, lucrare rea, despre care scrie în Scripturi că se va ivi și va fi lucrată mai înainte de sfărșitul a toate, pentru venirea apoi a Domnului cu biruința cea de sus. O, și vă spun acum vouă și turmei, vă spun deslușit că puterea poporului sfănt este stăruința în care au stat sfinții, după cum și Eu am stat, postul și rugăciunea cea cu post pentru soarta turmei creștine și pentru asemănarea cu Domnul și cu sfinții.

O, v-ați dus acolo la adunare amestecată și ați îndurerat cerul, și ați tras după voi și pe cel scris în cartea Mea cea de azi cu poporul cuvăntului Meu, de l-ați pătat mult, mult și pe el, pe arhiereul care a stat mult timp cu fața la Mine și la cuvăntul Meu cel de lumină peste lume, și a fost el povățuit apoi să se întoarcă cu spatele și așa să stea între el și Mine, între el și poporul cuvăntului Meu. O, l-ați tras și pe acesta la păcatul lepădării de credință și de fața credinței, căci tot ce se săvărșește acolo, la adunarea cea amestecată, se numește lucrarea păcatului lepădării de ortodoxie și de curăția ei cea din sfinți.

O, și cine se va găsi să vă curețe pe voi de acest păcat, dacă ar fi să vă treziți la pocăință? O, cine, dacă nu cei care s-au ales deoparte și n-au zis ca voi; ca voi, cei mari de peste biserică, și iată ce faceți vieții ei dacă stați mari peste ea, peste biserica Mea, uitănd că ea este a Mea și nu a voastră?

Vă dau de veste în zi de duminică și de pomenire a dreptei credințe și vă spun că toți cei pe care voi îi amenințați acum și-i marginalizați ca împotrivitori păcatului vostru de la Creta, toți au de la Mine dreptul să vă anatemizeze pe voi acum, și nu voi pe ei, o, nu, oricăt ați fi voi de mari cu rangul, pe care singuri vi l-ați pus pe frunte. Că după ce că voi luați tot caimacul, tot, toată grăsimea, toată, toată, din toate ale turmei, ca s-o duceți voi pe picior mare în fața gloatei sărmane și dusă de nas de către voi, și după ce că nici tainul care li s-ar cuveni ca mădulare ale bisericii nu-l lăsați pe de-a-ntregul celor ce vă slujesc pe voi și slava voastră deșartă, de partea căreia v-ați ales să stați și să stăpăniți prin ea, o, iată, nici măcar dreptul la cuvănt nu l-ați lăsat celor ce nu vor să părăsească învățătura sfinților bisericii și împlinirea ei împotriva rătăcirii, în care voi ați căzut acum, amestecăndu-vă cu cei ce nu sunt biserica lui Iisus Hristos și crezăndu-vă deștepți și știutori bine a ceea ce faceți.

O, nu oricum este biserica Mea. Nu este ea cum vreți voi să fie ea, ci este ea aceea care este cum voiesc Eu să fie ea, iar voi, nici voi nu mai știți peste ce mai stăpăniți și care mai este moștenirea voastră, dar peste adevărata Mea turmă voi nu veți putea stăpăni, că iat-o, stă trează. Și vă spun, îndurerat vă spun în ziua aceasta de pomenire sfăntă a dreptei credințe, vă spun vouă că în curănd se va surpa împărăția voastră, iar cei pe care-i dați voi acum deoparte ca împotrivitori vouă și păcatului vostru rătăcitor de turmă, aceia sunt cei biruitori, aceia, și nu voi, și, fără să știți voi ce faceți, Eu, Domnul, chiar prin voi îi sortez și-i dau de lăngă voi ca mărturisitori ai dreptei credințe, iar pe voi, prigonitori ai lor pentru numele Meu de peste ei și ai credinței drepte, și voi citi în ziua aceasta în mijlocul poporului Meu de Nou Ierusalim, voi citi prin slujitorii Mei cartea lăsată de sfinții cei de la începutul bisericii Mele (Sinodiconul Ortodoxiei, n.r.), și care trebuie citită în această duminică sfăntă, duminica ortodoxiei. Și voi citi cartea care binecuvintează pe cei binecredincioși, și anatemizează pe cei ce prigonesc credința și pe fiii ei cei dărzi și vii cu mărturisirea, și veți fi voi pomeniți în dreptul celor pentru care se strigă bisericește: anatema!

O, că n-ați ascultat să nu mergeți pe măna celor amestecați și nu v-ați supus cuvăntului Meu de veghe pentru voi și pentru turmă, și iată, nu toți dorm, așa cum ați găndit voi că veți da pe întuneric lovitura cea lupească asupra turmei fără de apărare, fără de păstori blănzi pentru ea. Numai că Eu vin din cer Păstor cu crucea și-Mi am grijă de oi și le îngrijesc la rane și le iau din calea voastră și le trag la dreapta Mea, la pășune le trag, și Eu Însumi le voi păstori și le voi purta și le voi da pășune dulce și grasă și vor prinde viață și cuvănt, că iată-Mă cuvănt dulce de Păstor peste pămănt, pregătind loc de hrană pentru cei ce Mă iubesc și ducăndu-i pe ei acolo unde sunt Eu, ca să fie și ei unde sunt Eu, așa cum este scris despre plata celor ce cred și iubesc crucea și pe Domnul ei și viața ei cea cu Păstor pentru ea.

Amin, amin zic vouă, ați greșit păcat peste păcat. V-ați dus acolo unde v-am dat de veste să nu vă duceți și să nu vă amestecați, iar voi n-ați luat și n-ați ascultat povața Mea, și apoi ați mai dat deoparte și pe cei care v-au stat împotrivă și au scos la iveală cuvăntul dreptății sfinților, cum că n-ați avut voi dreptul să faceți ceea ce ați făcut, și v-ați luat singuri acest drept, și veți cădea prin el, prin rodul vostru cel rău, cel împotriva lui Dumnezeu și al sfinților Lui, iar cine citește știe și înțelege, căci caută să știe, precum și cel ce nu citește rămăne în fărădelegile lui, și iată, casa voastră se va surpa, precum este scris, că măna voastră o surpă și lucrul vostru o dărămă, și veți vedea această faptă, precum este scris că se va împlini.

Și nu uitați, o, nu uitați, ci amintiți-vă acum de păcatul făcut peste turma Mea cea mică, peste biserica Mea de Nou Ierusalim în mijlocul neamului romăn odată cu scoaterea deasupra a tainei cuvăntului Meu și a mersului ei peste pămănt cu lumina ei, căci voi ați numit erezie venirea Mea cuvănt peste pămănt și ați defăimat în fel și chip pe poporul purtător de Dumnezeu în mijlocul acestui neam, poporul cuvăntului Meu, și iată, iată cine este eretic între Mine și voi, între voi și fiii cuvăntului Meu de azi, că nu ei, ci voi sunteți abătuți și-Mi faceți de rușine istoria sfinților Mei, a celor ce s-au jertfit pentru adevăr și credință și pentru viața turmei!

O, Mi-e milă de voi v-am spus în ziua aceasta, Mi-e milă. Ați uitat căt datorați turmei, căreia i-ați luat mereu de pe masă caimacul, toată grăsimea, toată truda, căci ați zis că vi se cuvine vouă aceasta, dar turma n-ați îngrijit-o, n-ați păscut-o cu milă, ba și pentru tainul slugilor v-ați certat între voi, care de care să luați mai mult, iar Eu, Domnul, mereu am văzut și mereu văd în locașurile voastre de slujire această rușine, păcatul lăcomiei și al setei de întăietate și de putere, de care v-ați îmbolnăvit de tot, de tot, de dați acum să vă arătați puterea și să tăiați dreptul celor ce muncesc și ei în slujba bisericii prin dragostea lor de Dumnezeu și de sfinți.

O, de ce ați căzut voi în așa păcat vă întreb? Lipsa dragostei de Dumnezeu v-a adus la această faptă rătăcitoare pentru mulți și v-a împins să umblați la așezările sfinte hărăzite să trăiască peste viața bisericii Mele pe veci de veci. Nedragostea voastră de Dumnezeu cade pe mulți în trăndăvie de suflet. Omul fără Dumnezeu în el cade în păcat, dar cine are pe Domnul în față și în inimă nu cade, ci se sfințește zi de zi pentru Domnul său, pentru iubirea Sa, jertfa cea mai dulce adusă de om lui Dumnezeu.

Iar acum, vreți, nu vreți, luați sau nu peste voi cuvăntul Meu, Eu, Dumnezeu-Cuvăntul, vă acopăr pe voi cu milă și vă spun: Pocăiți-vă, o, pocăiți-vă! Viața nu se sfărșește odată cu trupul, și aveți de dat socoteală pentru cele săvărșite în viața trupului, viața pentru lupta cea mare a căștigării împărăției cu Domnul, sau a celeilalte, fără Domnul, și care doare veșnic.

Mă aplec și vă rog cu nădejde, treziți-vă și strigați în miez de noapte cu lacrimi pentru o nouă naștere, că iată, încă nu v-ați născut din Dumnezeu, chiar dacă nu credeți aceasta ce vă spun. O, sculați-vă din greșeală, din trăndăvia cea pentru suflet și dați-vă putere de pocăință unul altuia, voi, cei ce stați pe scaune de stăpănire peste turma creștină, pe care n-ați îngrijit-o, ci doar grăsimea ei vă place s-o aveți de porție pentru voi, așa cum v-am amintit astăzi că lucrați voi asupra turmei.

O, strigați-Mă, și vă voi auzi! Dar strigați-Mă ca să aud!

Eu sunt Cel ce sunt. Și pun acum numele Meu peste scrisoarea Mea spre voi: Iisus Hristos, Cuvăntul lui Dumnezeu. Amin.

Iar voi, voi, cei împinși în lături de cei ce se simt mari peste voi și peste turma creștină, o, nu vă temeți de ei, nu plăngeți, ci bucurați-vă ca de o izbăvire mare, dar fiți iubitori de veghe, de sfințenie peste voi și peste turmă și zidiți-vă turma, zidiți-o în Hristos, căci turma nu este a voastră, ci este a Mea, cu tot cu cei ce o veghează pe ea. O, prindeți curaj, căci curajul mărturisirii lui Hristos este numai pentru cei sfinți. Așadar, sfințiți-vă, fiilor. O, nu-i de ajuns să vă împotriviți rătăcirii arhiereilor care scriu pe pămănt cu măna lor păcatul lepădării de credință, o, nu-i de ajuns. Sfințiți-vă, aceasta vă rog, aceasta aștept să adăugați duhului mărturisirii lui Hristos. Iar în ziua aceasta, Eu, Domnul, vă pomenesc pe voi cu cei binecuvăntați de partea credinței drepte și sfinte, de partea bisericii iubitoare de adevărul lui Iisus Hristos, iar voi luptați, luptați, fiilor, pentru locul cel din dreapta Mea, că luptă mare și dulce se cere pentru această împărăție a Mea cu cei ce luptă din răsputeri pentru ea și spre ea.

Eu, Domnul, binecuvintez inimile voastre. Faceți din ele scaun pentru Dumnezeu, o, fiilor. Amin.

O, e ziua voastră de serbare, iubiții Mei de lângă Mine între cei din cer sfinți lucrători de aproape ai venirii Mele cuvânt pe pământ în acest timp. O, aveți rang și lucru de arhierei lângă Mine în cer, și-Mi stați la rădăcina lucrării Mele de venire cuvânt pe pământ încă de când am pețit-o pe trâmbița Mea de la Maluri, pe Verginica Mea, în care intram și cuvântam prin glasul ei cuvântul Meu peste pământ atâta vreme, un sfert de veac, o, ucenici iubiți.

O, nu mai sunt recunoscut și primit cu glasul Meu cel de azi, chiar dacă Mă duc cu cuvântul spre cei care-și zic slujitori de altare pentru cei de pe pământ spre Dumnezeu, și pe care nu-i ajută spre Dumnezeu, că n-au lucrare cu milă pentru turmă, și se îmbolnăvește lumea, mereu, mereu se îmbolnăvește din pricina lor, și dau să le spun aceasta, iar ei o fac pe surzii și pe muții când e vorba de grăirea Mea de peste ei, și au ei altă lucrare decât cea pe care lumea cea săracă de Dumnezeu știe că o au ei de lucrat pentru cer. O, nu! Ei nu tânjesc spre credință și spre cer pentru ei și pentru lume, ci doar au învățat pe de rost ceea ce fac ei în fața lumii, iar lumea piere și iar piere din lipsă de cunoștință și de înțelepciune, piere lumea mereu, și se înfățișează ea înaintea Mea neîmpăcată cu Dumnezeu și-Mi plânge Duhul de mila ei, și nimeni nu mai plânge cu Mine pentru ea, o, nimeni, sfinți iubiți ai Mei, nimeni, în afară de voi, cei ce ați luat cu asalt cerul și locul odihnei sfinților, locul de slujire în cer pentru cei de pe pământ, o, nimeni nu mai plânge, dar plângeți voi și cu Mine pentru cei fără de căpătâi pe pământ și în cer, că vine omul nepregătit, neprimenit vine înaintea Mea când pleacă de pe pământ, iar în cer e ca în cer, și nu e și pe pământ ca în cer, chiar dacă Eu, Domnul, am învățat prin sfinți pe om ce să ceară și ce să se facă pe pământ.

— Da, Doamne, se calcă din plin pe pământ peste legile sfinte, iar peștele se strică la cap, și de la cap se strică și miroase urât totul apoi. Merge lumea la biserică așa cum știe ea, și e lipsită de cunoștința cea de sus pentru cele de sus pe pământ. O, nu Te iubește lumea, n-are cine s-o trezească spre iubire, Doamne milos! Zadarnic stau în fața altarelor cei ce stau, după cum și-au ales ei. N-au aceștia putere din puterea Ta, o, n-au. O, ce am făcut noi pe pământ, Doamne, și ce fac ei? Iată, ei fac altceva și atrag mânia Ta peste cei care ca și ei nu ascultă de Dumnezeu și de legile Lui, legile vieții, Doamne, și le spunem lor noi așa:

Voi, cei care v-ați ales să vă faceți slujitori de altare, o, de ce nu învățați mai întâi ce va fi să fiți și ce veți avea de purtat și de lucrat? Cum de v-ați dus să luați acest nume și această sarcină, pe care n-o atingeți nici cu buricul degetelor, precum este scris despre voi în Scripturi, despre cei mincinoși slujitori ca și voi? O, vă mai dați și mari, vă mai credeți și meritoși. Deschideți ochii, deschideți-i, ca să vedeți ce am făcut noi în dreptul Domnului și ce faceți voi în dreptul altarelor! O, ce răspuns veți da pentru voi, pentru slăbiciunea voastră cea atât de iubitoare de bani și de slavă necuvenită vouă, căci din creștet și până în tălpi aveți răni? De la arhiereu, și până la cel mai de jos între voi slujitor după rang, numai răni nevindecate văd cei din cer de lângă Domnul slujitori. Este scris în Scripturi despre această minciună cu față de sfânt, de slujitor de altar. Iată, călcați legile sfinte și dați să le știrbiți de tot și peste tot. O, ajunge! Ajunge! Ajunge! Încetați odată, că iată, mergeți până acolo că pedepsiți și alungați dintre voi pe cei ce trag clopoțelul de veghe în vreme de primejdie ca să vă trezească la temere de Dumnezeu și la veghe!

O, voi călcați legile sfinte lăsate de părinți și pedepsiți pentru aceasta pe cei ce strigă la voi să nu faceți neascultare și nelegiuire și să ascultați de sfinți, de cei care au dat de la Dumnezeu legi, nu ca să le călcați și să le desființați, sau să le schimbați voi de la voi citire, și iată, iată țara, iată poporul, că fac la fel ca voi cei ce se urcă pe scaune de cârmuire, și iată-i, schimbă legi peste legi ori de câte ori se așează ei pe rând la cârmuire, ca să-și acopere cu ele fărădelegile lor vechi și noi.

Priviți acum, priviți voi peste țară, priviți poporul care strigă și priviți cum din pricina voastră vine primejdie și vin pedepse peste fiii neascultării, care nu mai știu de Dumnezeu și de dreptatea cea de sus. O, până când veți naște dureri? Până când veți naște vânt și furtună?

Doamne, Doamne, o, să nu fie rușinați din pricina lor cei ce Te așteaptă pe Tine, nici înfruntați pentru ei cei ce Te caută, și care pentru Tine suferă ocară, Stăpâne, Doamne! Iar noi spre mila Ta nădăjduim, și vom lucra cu Tine în cer și pe pământ ca să aducem lumina Ta, lumină, Doamne, căci Lumina lumii Tu ești, nu ei, și Tu vei răsări, iar ei vor apune, că n-au voit să lumineze lumea cu lumina Ta, așa cum am lucrat noi pe pământ înaintea Ta și înaintea lumii plină de dureri pentru depărtarea de Tine a oamenilor de pe pământ.

O, adu voia Ta, fă-Te cunoscut între neamuri, Doamne, că ai pe România de țară în vremea aceasta și ai în ea cetate de scaun, și râu de cuvânt Te faci în ea, și din ea peste pământ și peste căpeteniile neamurilor toate, iar noi așteptăm făgăduința Ta, cer nou și pământ nou, și totul va fi și se va împlini așa cum este scris, așa, Doamne. Amin.

— Iubire mare a fost și este în voi, și duh iubitor de oameni a fost și este duhul din voi, o, sfinți iubitori ai Mei peste pământ, din cer și de pe pământ slujitori ai Mei. O, fiți-Mi de sus sprijinul Meu pe pământ, că nu mai am pe pământ cu cine să Mă sprijin, și trebuie să-Mi sprijin poporul care Ne primește și trebuie să putem pentru el, iar el să poată pentru Noi și pentru planul Tatălui cu lumea. Pe scaunele de cârmuire ale celor de la altare e nedreptate, e depărtare de Dumnezeu și de legi sfinte. Pe scaunele de cârmuire peste țară e tot așa în neamul român, e jaf și minciună, hoție și lăcomie de avere, și e nedreptate din partea cârmuitorilor peste cei de sub ei. Toți vor putere să aibă, și s-au îmbolnăvit de dor de putere și de bani, toți, toți.

O, până când? Așa Mă întrebați voi, sfinți iubiți: Până când, Doamne?

O, iată-Mă cuvânt peste pământ, și fiecare își va lua plata după fapte, și tot mai deslușit se va vedea aceasta, și voi mângâia pe cei ce plâng cu Mine în cer și pe pământ, căci sunt Domnul, și de acum încolo Eu sunt, așa cum este scris. Amin.

Pace vouă, celor ce-Mi culegeți cuvântul! Și puneți-l în plic, fiilor, și faceți-i cale spre ușile la care bate. În lung și în lat, peste tot să meargă mersul cuvântului Meu și să pătrundă peste tot, căci Eu sunt Cuvântul, Dumnezeu-Cuvântul sunt, și în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, așa merg, și așa Îmi deschid singur acolo unde nu Mi se deschide, căci Eu vin ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa, și de aceea vin. Amin, amin, amin.

O, ucenici iubiți, voi sunteți și acum mângâierea Mea în cer și pe pământ, și sunt în ziua aceasta înconjurat de voi în văzduhul cetății Mele de scaun în neamul român, așezare făcută de numele Meu, ca și cea făcută peste voi atunci, și vă mângâi în ziua voastră de serbare și Mă mângâi cu voi și lăsăm pe masă grăirea dintre noi, o, fiilor, și lucrăm putere prin ea peste cei credincioși ca și voi. Amin.

— Suntem mângâierea Ta, Doamne, căci un împărat mare cât Tine are nevoie de slujitori mângâietori ca și el, și-Ți mângâiem noi Duhul îndurerat și suntem ca Tine, îndurerați și noi, iar jalea aceasta vine de pe pământ, vine de la minciuna care și-a pus nume de biserică a Ta cu slujitori în ea, dar care nu seamănă cu noi, cu casa Ta, Doamne. O, ce-Ți trebuie Ție luxul de pe pământ al lor și al caselor lor, cu care iau ei ochii oamenilor amețiți pe cale? Cuvântăm și le spunem lor așa:

O, întoarceți-vă privirea spre începutul lui Hristos cu noi pe pământ între oameni, voi, cei care v-ați făcut pe voi înșivă apostoli ai minciunii, când stați sub numele lui Hristos înaintea oamenilor, dar fără asemănarea cu Domnul! O, ce vă tot faceți case și turnuri deasupra lor? Faceți și tot faceți ca să aibă ce să cadă, și voi nu știți ce faceți. O, oastea creștinească înseamnă altceva decât arătați voi că înseamnă ea. Ea este cea care este însăși iubirea pe pământ, însăși puterea și împărăția cerurilor pe pământ între oameni. Nu aveți voi vreme să pricepeți ce înseamnă biserica lui Iisus Hristos, dar vă spunem noi, ucenicii Lui cei de acum două mii de ani, și vă spunem să aruncați privirea spre duhul și locul și traiul primilor creștini și să nu mai faceți voi alte legi sub nume de biserică a lui Hristos, căci neamul creștinesc nu are casă pe pământ, ci are cerul de casă pe pământ, iar voi sunteți hristoșii cei mincinoși și fără de credință, și fiindcă n-aveți frică de Dumnezeu n-aveți nici înțelepciune, că dacă ați avea credință prin acestea L-ați urma pe Domnul așa cum L-am urmat noi.

O, e în primejdie neamul creștinesc cu care voi vă numiți frați, și creștini vă numiți, dar voi sunteți cei mincinoși, precum este scris în Scripturi de primejdia cea de la frații cei mincinoși asupra celor credincioși lui Hristos. O, n-ați ales să fiți credincioși Domnului, și ați ales să fiți cei mincinoși sub acest nume, pe care vi l-ați pus ca acoperământ.

Sunteți jalea și suspinul celor din cer, iar noi, ucenicii lui Iisus, care am umblat cu El prin dureri și nevoi, vă facem cunoscut vouă că nu sunteți și nu lucrați pentru cer, de vreme ce nu vă doare de Domnul și de cei ce rătăcesc fără Domnul pe pământ, că iată, voi vă amestecați cu cei ce rătăcesc pe oameni și pe creștini și mâncați la masă cu împăgâniții de tot felul și faceți aceasta fără de frică și fără de rușine și nu dați seama nimănui de faptele voastre vrăjmașe neamului creștinesc, și se vor scula dintre voi cei sfinți cu credința și cu vederea și veți fi judecați aspru pentru amestecătura în care v-ați băgat, și pe care ați băgat-o peste turma creștinească, și vă veți umple de rușine vrând-nevrând, căci Domnul stă împotriva celor mândri, precum este scris.

Și vă mai spunem vouă încă ceea ce voi nu vreți să știți și să împărțiți peste cei păgâni cu credința, și vă spunem că neamul creștinesc nu înseamnă o religie, și înseamnă popor agonisit de Dumnezeu, neam care stă deasupra tuturor credințelor celor ce și-au făcut religie din ce au voit ei să-și facă, iar voi nu știți aceasta și de aceea călcați în picioare învățătura părinților sfinți, care au învățat din partea Domnului turma să nu se amestece cu ceea ce nu înseamnă biserică a lui Hristos așa cum este ea așezată de la începutul ei de Domnul și de sfinții Săi.

Iar acum, în ziua de serbare a sfinților Mei, se lasă ei cu întrebare peste cei ce zic că fac și că stau peste turma creștinească, păscându-o pe ea de pe scaune de biserică.

O, binecuvântare dau vouă ca să grăiți peste pământ în ziua voastră de serbare, sfinți iubiți ai Mei! Eu, Domnul, vă am în slava Mea cea de la Tatăl și sunteți ca și pe pământ, mărturisitorii Mei în cer, și Duhul Sfânt este Cel ce știe în voi. Amin.

— O, slavă Ție în cer și pe pământ, Doamne! Tu ești Dumnezeul sfinților în cer și pe pământ și-i faci veșnici pe cei ce Te iubesc cu viața și cu mărturisirea lor, iar noi râvnim cu mare râvnire să ne lăsăm cu întrebare peste cei ce se numesc pe ei înșiși păstori peste neamul creștinesc de pe pământ, și-i întrebăm așa:

Voi, cei ce ar fi să păstoriți turma lui Hristos, după cum v-ați așezat pe scaune de biserică, o, ce faceți voi, și care vă este lucrarea? De mare durere vă facem această întrebare și vă aducem spre știre că nu vă lucrați vouă binele prin cele ce ziceți și faceți, că iată ce faceți! Faceți amestecare, și miroase aceasta urât la Domnul și la sfinți. O, cine v-a spus vouă să vă adunați în nume de biserică de v-ați adunat acum? A privit cerul la această lucrătură așa cum a privit la Turnul Babel adunătura cea amestecată, și încurcătură s-a întâmplat între voi, cei adunați în nume de sinod mare și sfânt, căci voi v-ați amestecat acolo cu ereticii și ați dat să grăiți spre cer toți laolaltă, chiar dacă Domnul v-a lăsat învățătură prin sfinți să nu vă amestecați cu cei eretici și să nu stați cu ei la masă, precum și Scripturile învață. O, câtă durere și câtă rușine s-au suit de la voi la cer! Iar voi, cei din țara română duși acolo, ați făcut-o de oaie și ați ținut cu tot dinadinsul să nu ascultați de Domnul, Care v-a trimis veste să nu vă duceți acolo și v-a ieșit în cale cu cuvântul, iar voi ați dat la spate cuvântul Său și ați rămas voi mari și tari, dar sub care Dumnezeu? O, nici voi nu mai știți ce faceți și unde umblați și cu cine trageți. O, i-ați făcut eretici pe fiii cuvântului lui Dumnezeu, și iată, voi slujiți slujire laolaltă cu ereticii ca la Turnul Babel, și cine mai știe câte limbi se zbat acolo ca să se vadă această încurcătură, dar tot ceea ce faceți, faceți spre slava voastră, nu pentru Domnul, nu pentru turmă, o, nu, cu nici un chip. Adevărații apostoli ai lui Hristos fac oameni lui Dumnezeu din oameni și zidesc în ei pe Duhul Sfânt, și așa zidesc ei biserica lui Hristos pe pământ, iar voi zidiți catedrale asuprind pe cei cărora le luați bănuții, dar nu e pentru ei ceea ce zidiți voi, căci Domnul nu sălășluiește cu voi în mijlocul acestor zidiri, pe care le umpleți de oameni și de slavă pentru voi de la ei, dar ca să-l învățați pe om de Dumnezeu, o, nu se vede asta pe chipul celor supți de voi ca ciobanii care iau lâna și brânza oilor, și apoi carnea lor, așa cum scrie în Scripturi despre păstorii cei necredincioși pentru turmă și pentru Domnul turmei.

O, nu veți putea schimba nimic din cele așezate prin sfinți, și voi vă veți păgubi prin atâta amestecătură câtă lucrați în nume de biserică ortodoxă, iar în ziua noastră de slavă vă spunem vouă că mult rătăciți și că ar fi să vă treziți măcar la strigătul celor de pe pământ care vă arată cu degetul și vă spun că nu pentru Dumnezeu și nu pentru turmă faceți voi adunare în nume de biserică, ci pentru ca să vă lăsați trași spre despărțire de Dumnezeu, așa cum lucrarea lui antichrist are de îndeplinit în acest timp, precum este scris.

O, Doamne, când i-ai trimis pe apostolii Tăi în lume le-ai spus să Te zidească pe Tine în oameni și să-i însemneze pe ei cu numele Tău, nu le-ai spus să facă din loc în loc catedrale, ci oștiri de creștini au făcut ei, așa cum și Tu lucrai.

Iar noi aducem plecăciune că am putut să grăim, Doamne. Și iată, din neamul românesc avem în cer pe trâmbița Ta Verginica, născută între oameni în duminica tuturor sfinților, și mare a fost lucrarea Ta cu ea în vremea ei de pe pământ, și mângâiere mare ai lucrat cu ea pentru cei din cer, atât de dornici să vină ziua Ta de biruință și de dreptate a sfinților Tăi.

O, câtă învățătură trebuie pe pământ, Doamne, mereu, mereu! O, deschide cale largă cuvântului Tău și fă-Ți cărare slăvită și împlinire apoi, Doamne! O, adu această mângâiere pe pământ și nu lăsa să prăbușească cei nedrepți cu Tine turma Ta creștină și lucrarea ei, și scoală Tu din mijlocul ei pe cei tari cu duhul, ca să aibă grijă de rămășița cea prin har păstrată, căci turma Ta cea după adevăr sunt creștinii care împlinesc pe pământ voia Ta ca și în cer, o, Doamne. Amin.

— Rugăciunile sfinților stau înaintea Mea, o, iubiții Mei din cer! O, pace vouă și mângâierea Mea vouă! Eu sunt Cel ce veghez, iar dumnezeul minciunii va cădea prin lucrarea lui și vine bucuria apoi.

M-am înălțat la Tatăl de lângă ucenicii Mei, cărora le-am dat și le-am lăsat duhul mângâierii, dar cei mângâiați sunt cei ce împart mângâiere, și așa i-am povățuit Eu pe ei să lucreze mângâiere lor și să lumineze cu ea lumea celor nemângâiați. Eu am fost și sunt Cel mai îndurerat, și sunt așa încă de la începutul lumii și al omului și sunt așa de când l-am pierdut pe om, dar Mă mângâi mângâind, și așa Îmi port durerea, și tot așa îl povățuiesc și pe om să-și lucreze bucuria și mângâierea, iar cel ce va asculta așa va vedea că Eu sunt adevărat în ceea ce spun. O, numai diavolul nu se bucură de mângâierea omului, și de aceea îi înlesnește numai minciuna lui în locul mângâierii și stă omul, săracul, lipsit de mângâierea cea de sus, de la Dumnezeu și n-are mângâiere.

A venit până deasupra petrecerii Mele cu ucenicii Mei, a venit un nor alb și frumos, și pe când le grăiam cuvânt de mângâiere s-a așezat norișorul între Mine și ei și Mi-a făcut într-o clipă cale spre Tatăl, iar ei s-au umplut de mângâiere numaidecât și au rămas în Duhul Meu, iar Eu în duhul lor, și nedespărțiți am lucrat, Eu cu ei, și ei cu Mine în toate apoi, și numai norișorul ne despărțea prin taina lui, iar Eu și Tatăl eram lângă ei, tăinuiți în nor.

O, iată cu ce dulce grai Mă așez între Mine și om, și am promis că vom sta în cuvânt cu cei ce s-au așezat păstori de biserică și voi da să-i trezesc din necunoștință de Dumnezeu, și de mila turmei creștine voi face aceasta.

Așadar, luați aminte, o, luați aminte la Cel ce vă grăiește vouă din ceruri, vouă, mai-marilor de peste biserică, vouă, care ați uitat ce este viața de păstor, viața lui Hristos, pilda cea pentru păstori. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar voi nu aveți cruce, ci aveți slavă mare adunată în jurul vostru și nu vă temeți de duhul cel rău al slavei venită de la oameni. Slava Mea a fost suferința cea pentru turmă și crucea, și cu acestea am păstorit Eu turma atunci și peste veacuri. Nu este locaș de biserică în care să nu fi fost Eu înfățișat în fața preotului slujitor la altar pe cruce răstignit cu piroane și cu spini încununat pe frunte. O, de ce, oare, de ce Mă așează înaintea lor răstignit pe cruce toți cei care se fac slujitori de altare? Oare să plângă ei de mila Mea? O, nu.

O, iată, iată ce vă spun Eu, Domnul Cel înviat din răstignire. Turma creștină are împărțită prin sfinți și prin părinți zile de praznice sfinte și de slavă pentru Domnul, iar ziua răstignirii Mele nu este zi de praznic, ci ziua învierii Mele este zi de biruință și de praznic de biruință și de odihnă după biruință și de bucurie pentru ea. O, iată de ce n-ar mai trebui creștinii să Mă înfățișeze pe Mine răstignit pe cruce, căci această înfățișare este judecata celor ce M-au răstignit și a celor pentru care am fost răstignit, iar creștinii ar trebui să Mă înfățișeze pe cruce înviat, nu răstignit, așa cum Mi-am povățuit Eu poporul cuvântului Meu din vremea aceasta, iar el așa ascultă, și are ca zi de odihnă ziua învierii Mele, și înviat trebuie să Mă înfățișeze turma Mea creștină, și așa să Mă mărturisească și păstorii de peste turmă, înviat, nu răstignit.

Eu sunt Iisus Hristos, Domnul învierii, și grăiesc vouă în zi de praznic sfânt și dau să vă păstoresc dacă Mă primiți de Păstor peste voi, iar dacă nu Mă primiți Eu nu vă sunt Păstor, iar voi nu sunteți păstori peste turma creștină, care este turma Mea. Pe voi, cei ce nu Mă primiți să vă învăț, să vă trezesc, să vă păstoresc, pe voi vă întreb: cine sunteți voi? Întrebați-vă și voi cine sunteți și spuneți-vă fiecare: „cine suntem noi, cu cine semănăm, și cui slujim?”. O, întrebați-vă și dați-vă răspuns, căci Eu Mi l-am dat în dreptul vostru și am această socoteală pe masă.

Iată, iată, vin și vă spun că Eu sunt Păstorul turmei creștine și Mă uit la voi cum mergeți și ce faceți. Iată, mergeți prea sus cu mărirea în care v-ați așezat, și cu care fără teamă de Dumnezeu dați să stricați pe cele așezate prin sfinți și prin părinți, și nu aveți voi acest drept, și vă spun vouă în zi de învățătură a Mea peste voi că nu veți putea schimba nimic, decât peste voi veți schimba, iar creștinii dreptslăvitori vor rămâne de partea sfinților ca în toate vremile de încercare peste biserica Mea, și de aceea sunt ei și vor fi creștini, iar voi, și ceilalți ca voi, veți fi în vâlvătaia amestecării și a frământării lui satana-antichrist, care dă să se lovească în stâncă, în Piatra cea din vârful unghiului, Care Se cheamă Iisus Hristos.

Vin de la Tatăl cuvânt pe vatra neamului român și am scris în cartea Mea cea de azi peste șaizeci de ani de cuvânt și nu M-am împiedicat în nepăsarea păstorilor de biserică, o, nu, și nici de nepăsarea voastră nu Mă împiedic ca să vin și să păstoresc. Așadar, ascultați:

V-ați amestecat în nelegiuirea care se vrea a fi semnată peste câteva zile în nume de biserică ortodoxă și de capi de biserică, și a fost trasă la această fărădelege și biserica din neamul român prin capii bisericii.

Îmi fac datoria și spun: Nu vă duceți la această amestecare! Fugiți de această fărădelege, care atrage mânie peste pământ, că iată bătut pământul peste tot de urgii fel de fel! Cei ce vă duceți acolo ca să spuneți „da” nelegiuirii și răsturnării datinilor creștinești și locul lor din calendar, voi veți fi cei ce vă veți rupe de turmă și veți face ruptură în turmă și va fi război. O, de ce, oare, vă credeți așa de mari ca să grăiți în numele turmei, pe care n-o întrebați dacă vrea cu amestecătura așa cum vreți voi, care călcați datinile sfinte? O, ce mai înseamnă aceasta? De unde vine această lege necunoscută? Iată, aceasta este lucrarea cea ascunsă a lui antichrist, care visează în toată vremea să piardă biserica Mea. O, cum de nu sunteți deștepți ca să vedeți lucrarea cea vrăjmașă? O, nu știe turma ce dați voi să-i pregătiți, voi, cei ce vă dați mari și în drept să hotărâți pentru toți, dar vai vouă!

Voi birui Eu, Domnul, Eu, Cel plin de milă pentru turmă, iar voi vă veți desprinde singuri și va fi război, că este încă temere de Dumnezeu în mulți dintre păstorii de biserică și dintre cei ce iubesc pe Dumnezeu cu frică. Duhul proorociei este cel ce lucrează și cel ce stă împotriva celor ce alunecă spre această nelegiuire, căci Moise plângea înaintea Mea pentru neascultarea poporului și ai mai-marilor lui, iar preotul Aaron făcea vițel de aur și juca în jurul lui cu veselie și venea pieirea și ei nu vedeau.

Voi, cei dintre păstorii de biserică, voi, care sunteți cuprinși de îngrijorare și plângeți în voi și în afara voastră pentru nelegiuirea care se apropie în nume de biserică, o, trageți-vă de-a dreapta Mea și ieșiți din amestecătură și puneți mare peste voi iubirea de Dumnezeu și credincioșia pentru cele lăsate de sfinți și de părinți o dată pentru totdeauna, precum Scripturile vă învață aceasta, și se va rupe în două turma, o parte de-a dreapta Mea și cealaltă de-a stânga, iar voi feriți-vă de păcatul necredinței, că această nelegiuire păcătoasă lovește în lucrarea Duhului Sfânt, căreia nu-i poate pune stavilă nimeni de pe pământ. Vă îndemn părintește, trăiți creștinește, iar pentru aceasta vă chem să vă uitați în cartea Mea cea de azi și în hrisovul așezământului cetății Mele de scaun din mijlocul neamului român, unde-Mi am tronul izvorului Meu de cuvânt, și după care lege sfântă ar fi să viețuiască toată biserica Mea de pe pământ în aceste vremi grele, ca să fie ea a Mea cu adevărat, ca să semene ea cu Mine, și nu cu lumea, că iată, fața lumii joacă în placul lui satana ceas de ceas, și nimeni nu poate opri acest măcel de peste oameni.

Iată, nelegiuirea este pregătită să se înfăptuiască și merge spre ea și soli din partea bisericii neamului român, care va da semnătura în numele bisericii și a turmei din țară, iar această nedreptate va fi mare peste turmă și mulți se vor trezi și vor lupta pentru credința cea din părinți și va fi durere și mulți vor plânge, și vor suspina de jale cei ce iubesc pe Dumnezeu după adevăr. O, temerea de Dumnezeu ar fi putut pune stavilă acestui atac, dar unde mai este temerea aceasta, care să oprească pe cei ce se ridică să facă nelegiuire?

Acum Eu, Domnul, cuvintez și vestesc vina celor din partea bisericii neamului român, care-și vor scrie numele spre întărirea nelegiuirii acoperite cu nume mare alcătuit de cei ce cu hoție au lucrat și au vestit întâlnire nelegiuită, spunându-i ei „marele și sfântul sinod”. Acest nume este scris așa pentru proști, căci așa cred păstorii cei trădători de turmă, așa cred că sunt cei din turma bisericii neamului român, și din alte neamuri și biserici cu nume sfânt de biserică ortodoxă. O, nu este nevoie de acest sinod, dar au nevoie mai-marii lumii ca să lovească ei în Dumnezeu și în turma creștină, iar pentru aceasta ei cumpără oameni ca să le facă jocul, și nu este în alt fel lucrarea celor rătăcitori de oameni și a celor ce trădează cauza cea sfântă a Domnului și a sfinților Lui.

Eu, Domnul Iisus Hristos, Păstorul Cel cu crucea, Mă despart de cei ce se despart de Mine și de sfinți, când fac ei aceasta de la ei putere, și-Mi îndemn turma și pe păstorii cei dreptcredincioși să stea bine și cu frică și cu luare aminte când zidurile se clatină, căci vremea se cutremură o dată cu nelegiuirile de pe pământ. Post și rugăciune să se suie la cer. Veghe și credință să lucreze creștinii cei sfinți, căci Duhul Sfânt vine cu mângâierea și păstorește din partea Mea pe cei credincioși. Tainic să Mă poarte cei credincioși, și să-și întețească viața cea sfântă, căci Eu sunt cu ei până la sfârșit, precum este scris. Amin.

E zi cu sărbătoare de sfinți mucenici în sobor în ziua aceasta și s-au așezat la intrarea Mea la voi acești mărturisitori ai credinței în care și voi stați și lucrați. Stau cioatcă la hotar, și cum să nu le deschidem celor din cer, care vin să pună pe masă dragostea lor, strigarea lor spre Mine pentru împlinirea cea mare a venirii Mele și a biruinței Mele apoi?

O, nu lăsa, nu lăsa dușmanii credinței, nu-i lăsa să mai stea ascunși sub haină de biserică și să lupte să-Ți strivească biruința și soarta turmei, care nu are păstori sfinți și miloși pentru mântuirea ei! Încurcă-le planurile toate a celor ce dau să se adune sub nume de biserică și să culce la pământ rânduielile sfinte și să vândă pe nimic fața Ta, legile sfinte, puterea poporului sfânt, cu care ții încă lumea în palme prin cei ce lucrează voia Ta, voia pe care Tu ai lăsat-o scrisă prin sfinți să fie urmată de cei ce stau înaintea Ta cu slujire, dar nu mai sunt slujitori în biserici care să stea înaintea Ta și să-i primești Tu, când ei nu stau cum este așezarea cea lăsată prin sfinți.

Toți cei ce Te știu cuvânt peste pământ în vremea aceasta din acest loc al slavei cuvântului Tău în mijlocul neamului român, toți să înțeleagă cu adâncime de ce vii Tu acum cuvânt pe pământ. O, iată de ce vii! Dacă n-ai veni s-ar răsturna pământul cu susul în jos de atâta fărădelege de peste el, dar ai pe el pe cei ce-Ți așteaptă făgăduințele, Doamne, și ai de împlinit Scripturile acestei vremi pe pământ, pe cele din zilele cele de apoi, chiar dacă slujitorii din biserici nu Te așteaptă și nu învață pe oameni să se întoarcă la Tine, la Tatăl lor, ca nu cumva să vii și să lovești cu blestem pământul, precum este scris, din pricina celor rătăcitori, care-Ți tot îndepărtează venirea.

O, ascultă-ne rugarea și aplecarea! Încurcă planurile celor ce dau să se adune pentru stricare, și nu pentru întărirea dogmelor și a canoanelor sfinte pentru viață sfântă și ascultătoare înaintea Ta peste biserică. Mulți slujitori plâng și dau să plângă să se audă plânsul lor, și aceștia văd și știu că dă să vină stricăciunea și împotrivirea cea mare asupra Ta, Doamne.

Iată, Te rugăm. Când vei vedea că se încumetă să strice pe cele așezate de Duhul Sfânt ca să fie împlinite de cei credincioși câți mai sunt, Tu scoală-Te mare și rușinează-i pe cei ce dau să strivească și să zdrobească legile sfinte, puterea poporului sfânt, o, Doamne. O, Tu ești Dumnezeu, iar ei sunt slujitori necredincioși, sunt oameni potrivnici, Doamne, chiar dacă ei se dau slujitori de biserică. O, nu-i lăsa, nu-i lăsa pe cei necredincioși să se scoale împotriva Ta! O, ascultă-ne pe noi. Amin.

— Mă mângâie grăirea voastră cu Mine, copii credincioși. Ați venit la cer deodată toți, ca o cunună de slavă, fiilor. Vă așez lucrători pentru credință peste cei ce se clatină pe pământ. Mergeți din partea cârmuirii cerești și cutreierați în lung și în lat pământul celor credincioși și al celor necredincioși și înlesniți minuni pentru credință pe pământ, iar rugăciunile voastre vor sta înaintea Mea ca tămâia cea mult mirositoare, precum este scris. Stați sfetnici pentru voia Mea cea sfântă acolo unde se ivește lucrare de dărâmare a legilor așezate prin Duhul Sfânt peste biserică și peste oameni pe pământ o dată pentru totdeauna, iar celor ce dau să se încumete să schimbe ceva din cele așezate bine prin sfinți și prin părinți, anatemă să le rostim lor, precum cei sfinți au hotărât asupra celor ce ar da să strice legile și rânduielile Domnului și ale bisericii Domnului pe pământ, căci ei nu sunt vrednici să umble la cele ce Duhul Sfânt a așezat prin sfinți.

Toți sfinții Mei, porniți în lung și în lat peste tot pământul, și vegheați să se înlesnească semne și minuni pentru încurcarea limbilor celor ce dau să umble la legi și la canoane, care nu sunt așezate de ei pentru rânduiala cea bisericească, ci de Mine, Domnul, prin Duhul Sfânt și prin sfinți.

O, dați-vă înapoi, voi cei ce voiți să izbiți în zidul bisericii, căci zidul bisericii Mele sunt cele la care voi dați să umblați, adunându-vă de la voi citire ca să dărâmați pe cele nezidite de voi, ci de cei vrednici de Dumnezeu. O, dacă voi nu vreți să fiți ai Domnului, dacă nu vreți să postiți după rânduială, dimpreună cu toată biserica, pe care nu dați s-o păstoriți după rânduielile sfinte, dacă vouă nu vă place să păziți tainele bisericii și puterea poporului sfânt, o, măcar nu loviți în ele, că, să știți, se vor scula mulți dintre voi și vă vor anatemiza din dreptul legilor sfinte, pe care dați să le schimbați mișelește, pe la spate, iar Eu, Domnul, îi voi auzi pe ei ca pe niște mărturisitori vii, și de partea credinței stând ei.

O, veniți-vă în fire, că adunarea pe care dați voi s-o împliniți pe pământ cu atâta amestecare, aceasta poate aduce prăpăd mare peste voi și peste mulți, căci voi mâniați pe Domnul unindu-vă cu schismaticii și cu ereticii, și mai ales că și voi ați călcat peste cele așezate încă de la începutul neamului creștinesc și ați scris altceva și ați dezlegat pe cele peste care nu voi ați pus legătură, și nu le puteți dezlega voi de pe pământ, iar ele vor rămâne și vă vor cere socoteală pentru nelegiuirea voastră. Iar dacă încă vă încumetați să mai dărâmați, anatemă peste anatemă vă veți strânge, și v-o veți scrie singuri vouă, căci ucenicii Mei cei de la început au luat de la Mine și au pus rânduială sfântă, care nu trebuie călcată, iar cine calcă, anatema este. Amin.

O, n-ați citit în Duminica Ortodoxiei cartea binecuvântării și a anatemelor rostite peste cei ce zdrobesc rânduielile sfinte. Ați scos atâtea cărți prin care biserica trebuie să fie cârmuită, dar ele sunt, și vă veți lovi cu capul de ele și vă va durea capul și vă va durea trupul și veți ști că ați îndurerat pe Domnul și că mult L-ați îndurerat, iar Eu, Domnul, vă vestesc aceasta, căci scris este: «Dacă n-ar ști de la Dumnezeu, n-ar avea păcat».

O, împărțiți-Mi peste pământ cuvântul durerii Mele, voi, cei ce Mă împărțiți, ca să se audă cuvântul Meu și durerea din el, că plâng mulți slujitori de altare, plâng când văd că se apropie lovire în zid.

Bat să Mi se deschidă și să intru să le spun celor ce slujesc la altare îmbrăcați în haine de împărați și cu mitre pe cap și să le spun lor despre lucrarea lor rătăcitoare de sufletele turmei creștine și să opresc cumva acest mers în gol spre nicăieri.

O, deschideți voi, arhierei și preoți care stați în fața turmei ortodoxe a neamului român, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc vouă și spun: O, de unde s-a ivit lucrarea cea amestecată, pe care voi o tălmăciți după mintea dușmanului antichrist, care-i spune frăție acestei amestecături, și iată unde v-a dus această amestecare, că ați călcat cu ea peste legile cârmuitoare ale sfinților părinți pentru biserica Mea, și de anatema pusă pentru cei ce dau să calce sub picioarele lor rânduiala cea sfântă a bisericii, cârma cea bună prin furtuni, căci voi ați deschis furtunii să intre și să bată și să clatine toate de la locul lor, de la vremea rânduită lor, că a fost lovitura cea mare care a strămutat de la locul lor sărbătorile sfinților, iar acum, în loc să puneți la loc pe cele strămutate ca să aveți iarăși prin pocăință binecuvântarea sfinților, iată, voi dați să cutremurați cerul și pământul și să dați de la locul lui din calendarul străbun praznicul Paștelui Domnului și al creștinilor binecredincioși, și vin să vă întreb dacă vă dă prin minte cât blestem dați să atrageți peste pământ ridicându-vă deasupra sfinților, care au așezat și au binecuvântat, și au anatemizat pe cei ce vor da să strice pe cele așezate cu lucrarea Duhului Sfânt și cu viața cea cerească a sfinților, pe pământ cât au stat ei și au așezat de la Dumnezeu rânduiala cea sfântă a bisericii Mele până la sfârșitul timpului, și iată, voi nu dați să deschideți Scripturile ca să nu cumva să greșiți luând sfat de la străini, sau să deschideți cartea cârmuirii bisericești și să citiți în ea că nu este voie să schimbați și să umblați voi, care n-ați dat să iubiți sfințenia și pe Duhul Sfânt, Care lucrează prin sfinți, și iată cine sunteți voi, că voi nu iubiți pe sfinții părinți, iar dacă mai e pe pământ din timp în timp sfinți cu Dumnezeu în ei prin viața lor sfântă, voi dați să-i ascundeți și să le legați tinichele, iar aceasta faceți de teamă să nu fiți voi judecați pentru nesfințenia vieții voastre, cu care stați pe scaune de biserică. O, nu! Nu așa se stă în numele Domnului pe aceste scaune. Știu că vă place în haine de împărați și cu coroane pe capete ca să vă atrageți slava oamenilor, dar ce se va întâmpla cu turma creștină nu vă pasă, de vreme ce faceți acum și tot faceți legământ cu lucrarea lui antichrist cel cu fața ascunsă sub haina de biserică a lui Hristos, când el e de mult ieșit din biserica cea de la început și lucrător împotriva Mea prin neascultarea lui de Dumnezeu și prin semeția de a fi pe pământ tată al oamenilor, când cuvântul Meu cel din Scripturi îi stă împotrivă cu putere și spune la creștini așa: «Voi să nu numiți pe nimeni tată pe pământ, căci numai Unul, Cel din ceruri este Tatăl vostru».

O, voi, arhierei și preoți, opriți-vă de la această amestecare și dați-o din biserică. Ați greșit mult prin aceasta. O, nu cumva să fiți voi cei ce atrageți blestem peste pământ prin neascultarea voastră de Dumnezeu, de sfinți și de părinți și prin călcarea legilor lăsate de la Duhul Sfânt pentru biserica lui Hristos. Eu sunt Cel ce sunt, și sunt cu praznic de sfinți în sobor deasupra locului coborârii Mele cuvânt peste pământ și am la locul ei din calendar sărbătoarea cea pentru cei trei arhierei, așezați buchet pentru pomenire sfântă prin biserică, sfinți care au lăsat peste turmă slujire de Liturghie și datini de la Duhul Sfânt, și iată-i pe arhiereii cei din cer cum strigă la voi și vă spun vouă așa:

— O, noi suntem cei care am așezat, iar voi sunteți cei care dați să stricați prin amestecare orânduiala lăsată de Duhul Sfânt prin sfinți și prin părinți, și vă spunem vouă să vă înfricoșați să umblați la lucrarea Duhului Sfânt, lăsată peste biserică în vremea sfinților ei cei de la început. Voi nu mai vreți să fie sfinți pe pământ și nu mai înlesniți această iubire pentru Domnul prin cei sfinți, dar noi vă spunem că sfinții din cer sunt mulți din trecut și de azi și stau în fața tronului lui Dumnezeu pentru oamenii de pe pământ și pentru biserica cea prigonită în toată vremea chiar de cei ce au haină de slujitori, așa cum și pe vremea noastră s-a petrecut pe pământ. O, înfricoșați-vă să vă luați dreptul să umblați peste cele așezate bisericește prin soboare de sfinți la începutul bisericii lui Hristos, căci voi nu sunteți sfinți și nu puteți lucra minuni și nu puteți scoate întunericul din lume, și pe diavoli din oameni, de vreme ce nici din voi nu puteți să scoateți necredința în lucrările lui Dumnezeu prin sfinți, iar dacă nu vă veți înfricoșa veți fi înfricoșați din partea Stăpânului Hristos, Care-Și iubește turma și e plin de milă pentru ea, și tot ca Domnul am fost și noi, plini de veghe și de milă pentru biserica Sa. Iar voi, ori veți asculta, ori nu veți asculta, trebuia să știți din cer că vă încumetați să lucrați contra lui Dumnezeu și că Domnul Își va trezi turma Sa, iar ea vă va descoperi pe voi că nu-i sunteți păstori și că o dați celor străini pentru slava voastră cea trecătoare, și Domnul vă va întreba pe voi, curând, curând vă va întreba ca să-I răspundeți Lui cum v-a fost ascultarea și cui ați slujit dacă v-ați ridicat unii pe alții slujitori de altare, și veți sta față în față cu noi, cei ce L-am iubit și L-am slujit pe Domnul cu sfințenie și cu luptă pentru sfințenie și pentru turma Sa.

Noi, Doamne, le-am grăit lor, de lângă Tine am grăit cu cei ce dau să spună că nu se poate să grăiască Dumnezeu și sfinții Săi peste pământ, dar iată că se poate. Tu ești Cel ce ai făcut cerul și pământul și pe om și pe sfinți și poți totul, și pot și sfinții Tăi, despre care s-a scris: «vor fi asemenea Lui și Îl vor vedea pe El».

— O, am stat față în față cu slujitorii de altare ai neamului român în zi de sărbătoare arhierească pentru cei trei arhierei sfinți: Vasile, Grigorie și Ioan. Duhul Sfânt a fost călăuză prin ei în vremea lor, iar Eu, Domnul, i-am împuternicit pe pământ să întărească pe piatră neclătinată datinile sfinte până la sfârșitul timpului și să aibă ei urmași sfinți ai lucrului Duhului Sfânt, și nu oricum urmași.

Smerit m-am arătat, Doamne, în ziua Ta de botez, smerit și Tu, și plini de iubire eram noi, iar mila ne era lucrarea iubirii din noi, cu care curățam pe oameni. Acestea sunt lucrarea sfinților, Doamne Mieluț, iar lucrarea celor potrivnici sfinților este mânia cea născută din trufie, din dorul de stăpânire și de putere peste oameni, dar sfinții sunt cei ce rabdă îndelung, și iubind rabdă, iar iubirea mângâie durerea chinurilor, Doamne, mângâie și sfințește și împarte credință peste veacuri, și n-au ce pierde cei răbdători, dar cei plini de mânie pierd, și nimic nu câștigă cei mânioși prin puterea lor trufașă cât timp stau ei pe scaunele puterii. O, și atunci, și acum îi privim cu milă pe cei ce caută putere peste oameni, dar ei sunt cei mai neputincioși și se tem, se tem să nu piardă scaunele puterii, stăpânirea cea de deasupra oamenilor, Doamne, dar cei smeriți nu se tem, că au în ei împărăția Ta, o, Doamne.

Voi, cei ce vă știți credincioși Domnului și venirii Lui cea de azi cuvânt peste pământ, apropiați-vă și ascultați grăirea mea, grăirea lui Ioan Botezătorul! O, îndeletniciți-vă cât puteți de mult să cunoașteți, și să lucrați apoi lucrarea smereniei, iar apoi pocăiți-vă pentru împărăția care vine pe pământ curând, curând, împărăția lui Dumnezeu. Pe nimeni nu întreabă Domnul când să vină cu împărăția Sa pe pământ. El vine și împărățește, căci trebuie Împărat din cer peste oameni, și sunt de plâns și de rușine oamenii cei de pe scaune de biserică, și care se mânie pe venirea Domnului și pe glasul Lui cel de pregătire a oamenilor.

O, nu vă mâniați, voi, cei ce v-ați așezat în jilțuri de stăpânire peste oameni. Iată, nu iubiți turma bisericii. Nu semănați cu Domnul, cu Cel milos. Nici pe departe nu semănați cu Păstorul nostru Iisus Hristos, Domnul și Împăratul, Domnul sfinților. O, nu vă mâniați, căci cei ce se mânie pe Domnul și pe creștinii cei iubitori vor păți ca și cei din vremea cea plină de mânie asupra lui Hristos și a ucenicilor Lui. Plată cu mânie în ea își strâng cei ce nu-L vor pe Domnul între oameni și cu oamenii pe pământ. O, veniți spre smerenie, și apoi spre pocăință pentru faptele voastre vrăjmașe lui Dumnezeu, căci altfel veți fi zdrobiți de plata faptelor voastre rele în ziua când dreptatea a toate va lucra numai ea, și când omul bun sau rău la Dumnezeu nu va mai avea nici o putere în fața puterilor cerești, cu care Domnul Se poartă.

Duhul proorociei este lucrarea mea atunci și acum, și în lucrare de trimis am lucrat și lucrez. Vin și vă întreb, o, ce faceți voi? Iată ce faceți! Voiți să vă întăriți împărăția voastră și vă zidiți palate mândre ca să luați ochii oamenilor și să împărățiți tot mai cruzi peste cei obosiți sub faldurile hainelor voastre de împărați, dar se va scula poporul cel mult și vă va întreba de mântuirea lui și se va uita la voi ca la călcătorii legilor sfinte și veți înțelege dojana, dar tot și toate vă vor șopti și vor spune: Târziu! Târziu!

O, nu vă mâniați voi, cei care ziceți că sunteți mari slujitori la altare spre Domnul. O, nu vă ia nimeni împărăția voastră. Ea nu seamănă cu împărăția Mea, de vreme ce voi nu semănați a fi oamenii lui Dumnezeu, căci Eu am fost sărac și disprețuit și smerit, iar voi sunteți bogați și slăviți de oameni și mândri de trufia din voi, și iată, nu semănați cu Dumnezeu. O, nu vă speriați! Zadarnic vă tulburați și faceți valuri. Uitați-vă la iubirea și la mersul cel cuminte și frumos al fiilor cuvântului Meu de azi și nu-i mai împungeți așa cum știți voi să împungeți și să înțepați ca să dați afară pe cei ce nu seamănă cu voi. O, ce slăviți ați fi fost voi dacă ați fi primit cuvântul Meu, cu care vin și mângâi și înviez omul și îl învăț și pe el calea cea curată pentru mers! O, ce rău vă stă când stați la pândă ca să disprețuiți și să amenințați apoi pe cei ce se apleacă să ia din gura Mea iubire și cuvânt! Eu însă le spun celor asupriți de voi pe față și pe furiș, scoțându-i de lângă voi, și le spun lor așa:

O, nu vă întristați voi, cei îmbrânciți, cei mustrați de cei mari, care stau deasupra voastră să vă țină robi măririi lor. Domnul vă pune la adăpost de vreme rea, iar voi bucurați-vă! O, câtă cruzime în inimile lor! Ce mari se simt și se cred acești prigonitori! O, vai de mărirea lor! Sunt neputincioși, de vreme ce se tem și-și apără așa împărăția lor. Eu, Domnul, nici atunci, nici acum n-am fost primit de arhierei, iar Iuda cel folosit de ei atunci a văzut doar la sfârșit cât s-a păcălit, și apoi a strigat și a spus acestora adevărul zicând: «Am vândut sânge nevinovat!», dar arhiereilor nu le-a păsat de el și i-au spus: «Ce ne pasă nouă? Treaba ta!». Iuda însă le-a dat banii înapoi, și au rămas ei și cu banii cu care L-au plătit pe Domnul spre cumpărare, și tot ei i-au folosit. Iar voi nu vă lăsați prinși în cursa înșelării, căci arhiereii de azi sunt aproape toți ca și cei de atunci, și vai celor ce dintre slujitorii de altare se lasă păcăliți și folosiți, crezând în puterea peste lume a arhiereilor vremilor!

Voi, slujitori la altare, fugiți de iubirea de bani și de măriri! Nu vă încântați cu banul și cu funcții în biserică. Eu sunt pilda voastră, și după Mine să vă luați, ca să simțiți că sunteți slujitorii lui Dumnezeu. O slugă a lui Dumnezeu nu se aseamănă cu ceea ce fac oamenii bisericii, care, iată-i, sunt gata și în stare să răstoarne și să ducă la fund corabia, biserica cea de două mii de ani, care a răbdat și nu s-a amestecat cu cele străine de legea cea din cer peste ea.

O, vine dărâmarea, și nu zidirea credinței, căci vine și se arată amestecare mare, și nu e de la Dumnezeu și de la sfinți aceasta, ci este de la antichrist, despre care este scris că va să înconjoare cetatea sfinților, biserica lui Hristos, dar Eu rostesc cuvânt și spun: Cine e de pierit, să piară, iar cei credincioși să nu se teamă! Nu e de la Dumnezeu această unire, ci este lucrarea lui antichrist, cea cu fața ascunsă sub cămașă de biserica lui Hristos, ca și acum două mi de ani.

Întăresc cuvântul și spun: Nu oamenii, ci sfinții vor lucra pe pământ pentru biserica Mea, iar când Gog și Magog ar da să înconjoare cetatea sfinților, foc din cer se va pogorî, foc și pucioasă vor lucra, și planul lui antichrist va fi mistuit cu tot cu îngerii lui, iar Eu, Domnul, voi sta pe scaun alb și voi deschide cărțile, și voi deschide și cartea aceasta, și toată lucrarea Mea se va afla, ca și cea a oamenilor vrăjmași, iar Eu voi sta pe munte înalt cu mireasa Mea, precum este scris, și numele Meu cel nou se va chema Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

iată, stă la rând trâmbița Ta Verginica, cu care ai început în anul 1955 lucrarea cuvântului Tău pe pământul român. Amin.

— O, sunt vasul Tău, în care Tu Te-ai așezat cu cuvântul acum șaizeci de ani. Sunt trâmbița Ta, Doamne, prin care ai lucrat și ai trâmbițat ca să-Ți alegi un popor și să-l crești în legile sfințeniei, și să rabzi mult ca să-l găsești și să-l crești.

Sunt cu ziua mea de serbare între sfinți, și stau deasupra cu sfinții întru venirea Ta cu ei, și mare este alegerea neamului român, din care Tu Ți-ai ales popor și trâmbiță și loc și binecuvântare peste pământ, și aștepți și tot aștepți să poată binecuvântarea Ta și să lucreze ea în vremi de strâmtorare, că e mare strâmtorare peste pământ, dar mai-marii bisericii din neamul român Te țin în strâmtorare, Doamne slăvit, Îți împiedică pasul și mersul și-Ți pun cătușe, căci ei nu dau să arate că Te cred, că Te primesc cu cuvântul când mergi spre ei cu tot ce cuvintezi Tu. O, trebuie să înțeleagă ei că e mare strâmtorarea și primejdia peste pământ, și că e vremea să poți Tu și să lucrezi Tu cu grabă, ca să vină zilele Tale și slava Ta, și să nu apuce să biruiască vrăjmașii Tăi, vrăjmașii crucii, vrăjmașii bisericii Tale, Doamne, că iată, biserica Ta și a părinților sfinți, biserica ortodoxă e gata să se atingă de cele oprite de Tine și de sfinți și să-și pângărească ascultarea și fața și aluatul ei cel sfânt de la început. O, să deschidă ei cărțile ascultării de Dumnezeu și de sfinții lui Dumnezeu și să nu facă neascultare, să nu arunce din mână cârma, că este cârmă cu carte scrisă în mijlocul ei, și care trebuie bine mânuită și împlinită, și nicidecum călcată și pusă la întuneric și la uitare.

Să se scoale mulți, mulți din cei ce slujesc la altar și să facă masă mare de suflete și să țină mărturia lui Iisus Hristos într-un gând, și nu altfel să lucreze biserica în vreme de strâmtorare, ca nu cumva s-o încalece pe ea cineva cu fața ascunsă sub nume de Dumnezeu. Aceasta dau eu de veste prin trâmbițarea mea cea de azi, și rog bunătatea Ta să împlinească voia Ta, Doamne, peste mintea și inima celor ce slujesc peste biserică, iar Tu să lucrezi tainic împlinirea voii Tale, cu care va fi să biruiești.

O, e ziua mea de serbare între sfinți, și mă însemnez cu ea în cartea Ta de azi, și întăresc pe poporul cuvântului Tău la duh de rugăciune pentru voia Ta pe pământ și peste biserica neamului român, amenințată cu amestecarea cea străină de Dumnezeu, o, Doamne. Sunt în suflet cu amintirea zilei Tale de biruință acum douăzeci și patru de ani, când ai așezat pe pământul român staulul cel sfânt pentru Tine și hotare de ocrotire pentru el, pentru coborârea Ta cuvânt pe pământ, că vii cu norii, Doamne, și nu lași să piară ceea ce este al Tău.

O, ce frumos, ce frumos a grăit azi prin cartea Ta apostolul Tău cel întâi chemat, cel care a pus pecete de botez acum două mii de ani pe trupul pământului și al neamului român, care avea apoi să se încreștineze de atunci și până azi cu numele Tău, ca să fie al Tău acest neam. O, păstrează, Doamne, cu putere mare taina Ta și proorocia Ta și împlinirea ei pentru acest neam, căci și lucrarea Ta cu mine a fost și este din planul Tău cel scris în Scripturi pentru zilele de acum, dar trebuie credință pentru acestea, Doamne. O, ridică-i pe cei credincioși, ridică-i prin descoperirea Ta înaintea lor și fă din ei un popor mare pentru Tine și pentru salvarea neamului omenesc, că știu că poți să faci din uscat verde și că vei avea biruință, Doamne.

Iar Ție, Doamne, mă aplec, și Te aștept cu slavă multă să mergi din loc în loc peste pământ, și ale Tale să le așezi în locul celor lucrate de oamenii cei fără Dumnezeu, că Tu ești Stăpânul și Făcătorul, și nu omul este, și fă să vadă aceasta omul, așa Te rog, așa Te rog eu, Doamne. Amin.

— Am luat aminte, o, am luat aminte. Așez sfinți lucrători și împlinitori pentru cererile sfinților Mei, căci rugăciunile sfinților stau înaintea Mea mereu, mereu, mai mult decât orice alte rugăciuni, iar Eu am datoria să le dau împlinirea.

Am luat aminte la dorul cel din cer pentru învierea duhului bisericii de pe pământ, și care poate mult numai prin ascultarea de Dumnezeu, că fără ascultare nimic nu atrage ajutorul Domnului.

Biserica să asculte de părinți, căci părinții au suferit și s-au jertfit pentru viața ei, așa cum M-am jertfit Eu, Mielul lui Dumnezeu pentru ea, pentru cea care voiește să fie a Mea, biserica Mea după orânduiala Mea, și să nu își facă ea altă orânduială, și să scoată pe masă cartea ascultării de părinți și de sfinți, și după ea să lucreze, și așa să atragă ea binecuvântarea Mea peste ea și peste pământ, ca nu cumva blestemul să poată el. O, Eu nu-i cer ei să citească o mulțime de cărți și să se știe și să se creadă mare prin aceasta, ci îi cer să stea pe masă cu cartea ascultării și să ia din ea ceea ce trebuie să lucreze și să urmeze ea, căci dacă după părinți și după sfinți nu lucrează ea, cum ar putea fi ea biserica lui Dumnezeu și a sfinților ei?

O, din vreme în vreme apoi a rămas peste biserica Mea acest duh lucrător de semne și minuni prin ucenici credincioși, și pe care adunarea cea bisericească i-a numit apoi sfinții părinți ai turmei creștine până la sfârșit, iar ei din cer dintre sfinți mijlocesc înaintea tronului slavei cu rugăciuni pentru biserică, pentru credință mai ales, și pentru ajutor în nevoi peste turma cea credincioasă a Mea pe pământ. Iată, în fiecare zi de slujbă bisericească tot clerul slujitor de peste tot spune la încheierea fiecărei slujiri: Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Biserica cea de jos rugându-se către biserica cea de sus, iată cerul și pământul în unire prin rugăciune, dar, oare, câtă ascultare are biserica cea de jos de biserica cea de sus? Mai are ea, oare? Își mai păzește ea credința și ascultarea? Mai are ea grijă să nu fie ea anatema prin călcarea ortodoxiei ei lăsată prin părinții sfinți? Mai iubește ea pe Dumnezeu? Mai știe ea ce înseamnă iubirea aceasta? O, iubirea aceasta se poartă cu multă credincioșie, căci scris este: «Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, să fie anatema!», și iată, trebuie credincioșie și nu mai este ea, căci s-a călcat peste cele lăsate să se împlinească peste biserică, fiindcă, iată, slujitorii ei cei mari și-au îngăduit să calce și să facă ei alte orânduieli, prin care nu mai păzesc unitatea și lucrarea Duhului, căci amestecarea despre care este scris să nu se îngăduie în biserică, iat-o, s-a arătat, și se arată tot mai mult, iar Eu, Domnul, plâng în cer cu părinții sfinți și Ne luptăm pe pământ să nu piară duhul și ascultarea bisericii, să nu piară de tot și peste tot, să nu piară în neascultare toată turma, ci să rămână sămânță, să rămână fii cuminți și ascultători de Dumnezeu și de părinți, și va odrăsli sămânță nouă și multă, și ramurile ei se vor întinde și vor aduce rod de mântuire, și va lucra iarăși ca la începutul ei biserica Mea cea de la sfârșit, așa cum Eu lucram din loc în loc semne și minuni în văzul și în auzul ucenicilor Mei culeși de Mine dintre oameni, și așa cum și azi lucrez cu biserica Mea cea înnoită prin cuvânt și așezată pe piatra ei cea de la început prin însuși cuvântul Meu cel de azi, prin care Mi-am ocrotit biserica și sămânța ei.

O, Mă doare adânc, Îl doare pe Tatăl, îi doare pe sfinți, Ne doare pe toți cei din cer când îi vedem pe cei numiți ortodocși slujitori în fața turmei uniți acum cu vrăjmașii, cu cei despărțiți prin duhul trufiei de duhul și de unitatea lăsată scrisă de sfinți și de părinți, ca să fie ținute la locul lor orânduielile sfinte și păstrate așa.

O, iată ce fac capii turmei! S-au dat la bani, le face banul cu ochiul la toți ca să-și facă palate peste palate, în care ei să se mărească pe sine, și nu pe Domnul. Duminica ortodoxiei, așa au lăsat sfinții părinți să se numească această întâia duminică a postului mare, iar mai-marii bisericii au grijă mare în această duminică să se strângă bani cu căciula și să se pună în hambar la un loc ca să fie bani, dar nu bani trebuie să se strângă, ci ucenici trebuie, căci Eu, Domnul, nu bani am strâns, nu palate am ridicat, ci ucenici am cules și i-am ridicat la lucrul cel sfânt al credinței.

O, de te-ai trezi măcar tu, oaste mică, turmă mică, turmă răvășită și amețită pe deal și pe munte și pe șes, umblând de colo-colo nepăstorită și neoblăduită și nepansată la rană!

O, creștini ortodocși, țineți-vă firea, fiilor, că e prigoană peste voi. Vouă vă trebuie salvare și mântuire și mângâiere, și nimeni nu vă dă acestea dintre cei ce-și zic arhierei și preoți ai turmei ortodoxe, ci doar vă jupoaie de tot ce mai agonisiți voi pentru cele de trebuință zilelor voastre pe pământ.

O, fiilor, Mi-e tare milă de voi, oițe fără păstor! Vin Eu din cer să vă dau mângâiere, să vă dau credință în Mine și putere să umblați pe urma Mea, căci credința voastră trebuie să fie ca a sfinților părinți, o, fiilor, nu ca a celor de azi care-și zic părinți peste voi. Vin Eu cuvânt pe pământ și vă strig: Veniți după Mine! Îmi cânt cântarea Mea de jale pe urma voastră și vă chem la izvor ca să beți. Cânt din fluieraș, cânt duios și vă strig prelung: Veniți la Mine, veniți la izvor. Eu vă voi odihni, vă voi da lapte ca să creșteți și ca să-Mi fiți fii! O, rugați-vă Domnului și sfinților părinți să scape turma creștină de vrăjmași îmbrăcați în piei de oi și de păstori de oi. Rugați-vă plângând, că vremea e cu rătăcire mare de la adevăr. Deschideți pravilele sfinților și căutați în ele ca să vedeți voi cât se calcă peste ele, și treziți-vă la veghe, căci cei ce-și zic păstori nu vă veghează, ci vă duc pe neștiute spre păcatul lepădării de credință, credința cea din străbuni, o, fiilor, și trufia este perna lor de odihnă și dorul de slavă.

O, veniți-vă în fire, voi, cei lăsați de izbeliște, și ascultați cântarea Mea, care vă cheamă blând! Eu vă sunt Păstor, Eu sunt din cer și vin din cer după voi și vă chem la fântână ca să vă dau, și vin cu apă după voi. Iată cum vin ca să vă dau. Luați și beți, și nu vă lăsați pieirii, căci vremea este ascunsă și e cu încercarea credinței, ca să vă lepădați fără să știți că vă lepădați. Eu, Domnul, nu vă voi lăsa. Vă voi păstori, vă voi striga, voi da să vă trezesc mereu la veghe și voi cânta duios din fluieraș, iar voi când auziți, luați și mâncați din cer și stați pe stâncă, fiilor, și feriți-vă de păcatul lepădării de credință, căci Eu vă ajut. Amin.

E zi de Bobotează, și este legată de duhul pocăinței această zi, și mare lucrare cerească a fost împlinită în ziua aceea acum două mii de ani, când Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt S-au dovedit atât de mult, atât de mult, și când râul Iordanului a stat martor și a mărturisit și el pe Domnul în apa lui, peste care s-a lăsat semn și care a rămas până azi în zi de Bobotează peste râul Iordan.

O, Eu nu M-am slăvit cu slava Mea în locașuri înalte și împopoțonate cu de toate, ci M-am umilit, și Mi-a fost dragă umilința și pe cei umiliți, dar voi, slujitori de altare, voi nu vreți să fiți, nu vreți să lucrați ca Mine. Voi vă tot construiți biserici, și iată, căutați bani peste tot, bani și iar bani, numai bani, și iată, pe vatra neamului român dă să se arate acum catedrala neamului, așa cum vor s-o numească pe ea mai-marii bisericii. Dar cum ar fi să Mă simt Eu bine acolo, cum să vin Eu acolo după voi? O, și dacă aș veni și M-aș arăta cum sunt față de voi și de slava voastră, ați arunca cu pietre în Mine, că v-ar fi rușine cu umilința Mea, care v-ar judeca mult înaintea hainelor voastre scumpe și sclipitoare, iar unii din voi ar cădea jos de rușine și de spaimă dacă ar fi să vin și să Mă arăt descoperit. O, ce ar fi să faceți voi apoi? Toată slava voastră s-ar topi atunci și toate ale voastre ar amuți înaintea slavei Mele, căci Eu sunt atâta de slăvit de nu se poate omul uita la Mine dacă-Mi las slava să se vadă. O, voi uitați de slava Mea cea mare și înfricoșată și dați să vă împopoțonați cu de toate ca să vă arătați dumnezei, ca să vă urmeze lumea în numele Meu. O, și câtă durere Îmi faceți că vă dați dumnezei peste gloata cea fără de minte, și iată, Eu vin din cer pe pământ cuvânt ca să-l învăț pe om minte de la Dumnezeu, iar voi dați să-l speriați ca să nu se apropie să Mă audă și să ia, cum luau cei de acum două mii de ani care-Mi țineau urma pe unde Mă auzeau grăind și mângâind și miluind pe cei îndurerați. O, vouă vă place să fiți împărați și domni și vă place să împărățiți și să domniți și să aveți nume mare, iar Mie Îmi place umilința, căci așa este Cel ce este Domnul. O, cum să mai fiu Eu în bisericile voastre, cum să mai fiu Eu, Domnul, dacă sunteți voi domni? O, ce-aș fi Eu cu sărăcia Mea pe lângă multa voastră slavă văzută? Eu sunt Cel ce-Mi ascund slava sub harul celor umiliți și smeriți, pe care voi nu dați nici doi bani, și iată cât Mă doare slava voastră și a catedralelor voastre, căci Eu sunt și rămân Cel plin de umilință, sunt și rămân Domnul celor ce se aseamănă Mie la trup și la duh, Domnul celor umiliți.

Vouă, slujitorilor de altare ai acestui neam, fie-vă teamă de Dumnezeu! Nu vă bucurați de daruri, ci bucurați-vă de Domnul și bucurați-L pe El lucrând duhul dreptății. O, dați-vă deoparte de lângă cei ce lucrează fărădelegea și vă mânjesc pe voi cu bani și vă umplu mâinile de sânge! Nu vă vindeți poporul pe bani ca să-l dați oamenilor minciunii să-l asuprească apoi și să-l sugă! O, de ce vă trebuie bani? Iată, mereu, mereu vă trebuie bani, dar fie-vă teamă de Domnul, că nu zidurile pe care le înălțați au nevoie de mântuire, ci oamenii au. O, lăsați de la voi dorul de lăcomie și de slavă! Îmbrăcați-vă cu sac și puneți-vă pe creștet cenușă și rugați-vă Domnului să scoată țara română de sub mâna hoților, care au jefuit totul și au rupt cununa de pe fruntea țării, că au jefuit codrii și au culcat la pământ ocrotirea cetăților țării, căci codrii sugeau apa când stăteau în picioare, dar acum vine toată apa peste sate și totul se schimbă pe pământ când sunt mișcate de la locul lor cele ce sunt puse de Domnul în rânduială și în lucrare unele pentru altele, dar iată, hoții au tăiat codrii și au lăsat furtunile să intre și să nu mai aibă cine să le țină piept, căci codrii sunt străjerii, sunt hotarul de vreme rea și se oprește în ei vremea rea și este ocrotită cetatea, dar iată, hoții au tăiat ca în brânză străjerii țării, codrii țării și a venit răzbunarea apoi, căci când omul strică vine peste tot stricăciunea și pârjolul și vine suferința peste țară, și iată, a venit.

O, slujitori de altare ai neamului român, alipiți-vă părintește de fiii acestui neam dacă vă numiți părinți ai lor și povățuitori. Dați-vă de lângă cei ce fură și usucă acest neam ca să vă dea vouă în numele bisericii. O, nu cei ce vă dau sunt cei ce vă dau. Aceia strâng biruri mari de la cei de sub ei și așa vă dau ei. O, nu-i cinstiți pe ei, ci pe cei de la care sug aceștia, pe cei care trudesc și-și rup de la gură ca să dea celor ce strâng dări și care nu vin de acasă cu banii lor ca să vă dea vouă pe ale lor. O, de ce pe ei îi cinstiți și-i cântați pentru vrednicie în fața norodului asuprit? O, nu așa. Nu fiți asupritori lângă cei ce asupresc cu nedreptate, ci trageți-vă lângă cei asupriți de uneltele nedreptății celor ce-și caută slavă pentru ei așa cum și voi căutați. O, dacă ziceți și vă numiți slujitori ai lui Dumnezeu în fața oamenilor, fiți cu băgare de seamă, căci lucrarea voastră, iată, nu seamănă cu lucrarea lui Dumnezeu, ci cu a celor ce asupresc. Iată, cei ce dau dajdie nu mai sunt fii, ci sunt cei asupriți. Dar fiii unde sunt? Mai sunt fiii? Mai are biserica fii? Mai are ea de partea ei pe părinți? O, nu. Ea are zidiri în care se lăfăiește slava cea deșartă și nu se slăvește calea crucii așa cum au umblat sfinții cu cruce pe cale. O, scuturați-vă de oamenii minciunii, cărora le faceți voi jocul împotriva norodului asuprit, pe care nu-l iubiți, de vreme ce nu-l îndrumați cu dreptate și cu Domnul.

Noi, sfinții cerului României, vă aducem vouă această veste, slujitori de altare ai neamului român: luați aminte, o, luați aminte bine și opriți fărădelegea, la care și voi lucrați! Citiți în Scripturi și în prooroci despre soarta păstorilor plătiți, care n-au milă de oi. O, înfricoșați-vă la auzul glasului sfinților neamului român. Dacă voiți, dacă puteți să credeți, ridicați-vă și faceți lucrare de trezire peste fiii acestui neam, ca să nu pună ei mâna pe capul celor ce dau să se cațere pe scaunele de frunte ale țării fără ca să merite această mărire, iar dacă nu veți asculta, voi veți vedea. Amin.

O, am grăit neamului român, Doamne, și am ajuns cu grăirea peste slujitorii de la altare. Slavă Duhului Sfânt, Care ne călăuzește grăirea! Slavă Ție Îți cântă sfinții cerului României! Tu ești Cel ce mântuiește. Pune miluința Ta peste soarta neamului român. Ne curg lacrimi pentru el. E ceață groasă peste el, dar lucrează Tu, o, Doamne. Amin.