În cuvântul Meu cel de azi, așezat de graiul gurii Mele în grădinița cuvântului Meu cel din vremea aceasta, voiesc să Mă fac Povățuitor celor ce iau din venirea Mea cea de acum, din învățătura Mea cea de azi, cu care azi Îmi desăvârșesc glasul Evangheliei Mele celei de acum două mii de ani, prin care M-am arătat și M-am vestit peste pământ Dumnezeu venit de la Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiul Tatălui Savaot, născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, și apoi din mamă Fecioară pe pământ între oameni ca să lucrez apoi lucrarea Tatălui pe pământ și să-i pregătesc omului întoarcerea lui la Dumnezeu, de unde el a căzut încă de la început. Eu sunt calea, Eu, Domnul Iisus Hristos, așa cum Mi-a fost numele Meu acum două mii de ani, și așa cum Îmi este el față în față cu cei credincioși venirii Mele de atunci, după care Eu am rămas cu toți cei care Mă iubesc, păzind ei poruncile Mele și mângâindu-i pe ei cu Duhul Sfânt Mângâietorul, pe Care L-am trimis lor când M-am întors în Tatăl, după ce am stat cu oamenii treizeci și trei de ani pe pământ.
Duhul Sfânt Mângâietorul, iată-L lucrând, așa cum am promis că-L voi da de mângâiere celor ce Mă iubesc! Cine sunt cei ce Mă iubesc? Cei ce păzesc poruncile Mele sunt cei ce Mă iubesc, și aceia au de la Tatăl pe Mângâietorul, căci așa am spus: «De Mă iubiți, păziți poruncile Mele și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu va lua și toate vă va învăța El pe voi și vă va vesti vouă». O, așa fel de lucrare are El, iar unde El nu lucrează așa zadarnic se laudă omul că-L are pe El sau că lucrează în numele Lui. Ceată de prooroci avea în mijlocul ei biserica Mea cea de la început după ce Eu, Domnul, am plecat de pe pământ la Tatăl și am lăsat în mijlocul ei pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care lucra prin prooroci și vestea de la Dumnezeu, căci fără prooroci în mijlocul ei nu are biserica știre despre cele mereu astăzi de la Dumnezeu coborâte între oameni.
Nu poate omul socoti după minte sau după vreme sau după predanii lucrarea Duhului Sfânt, căci Dumnezeu poate oricând să ridice din pietre fii ai lui Avraam când timpul cere aceasta spre slava lui Dumnezeu și spre pregătirea lucrului Său pe pământ. Pe Noe îl numeau toți nebun, dar Dumnezeu a lucrat prin el lucrarea Sa. Pe Moise îl socoteau în fel și chip egiptenii, dar Dumnezeu a lucrat prin el lucrarea Sa. Pe prooroci îi oropseau cei la care erau trimiși de Dumnezeu, dar Domnul a lucrat prin ei lucrarea Sa și Și-a deșertat prin ei vestirea Sa. Când am venit Eu pe pământ născut ca să desăvârșesc atât de măreț lucrarea Tatălui atunci, n-a putut să Mă cunoască și să Mă primească poporul Israel, dar Tatăl a săvârșit prin Mine lucrarea Sa și M-a arătat pe pământ între oameni Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o Ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, și de atunci Tatăl a lăsat la rugăciunea Mea Lui pe Duhul Sfânt Mângâietorul peste pământ cu cei credincioși, și Care din Dumnezeu ia și lucrează și vestește și împlinește așa. Iată, așa am învățat Eu pe cei credincioși în vremea când pe pământ lucrau în numele Meu și cu puterea cuvântului Meu cei trei arhierei iubiți ai Mei: Vasilie, Grigorie și Ioan, atât de prigoniți ei atunci de cei ce voiau să stea pe scaunul lui Dumnezeu în numele lui Dumnezeu așa cum erau ei nepregătiți cu viața și cu fapta pentru această mărire, căci Eu M-am arătat umilit când am stat cu oamenii pe pământ și aveam cuvânt tare împotriva păcatului și a fățărniciei omului, și așa au stat și acești trei urmași ai Mei, pe lucrarea cărora s-a întărit apoi pe temelia ei biserica Mea, care mereu, mereu a fost cea prigonită, așa cum Eu am fost. Nu Mă va găsi omul decât cu cei prigoniți pentru numele Meu, pentru fața Mea în ei, în cei umiliți cu inima și blânzi cu răbdarea și cu iubirea și cu durerea, dar tari cu credința și cu zidirea Mea în oameni, credință făcătoare de Dumnezeu în om.
O, popor al cuvântului Meu, am intrat în carte cuvânt, că e sărbătoare din cer cu tine și cu sfinții în coborârea Mea la tine. Pomenim în ziua aceasta pilda fiului risipitor și pe cei trei mari ziditori de Dumnezeu în oameni, arhierei cu rangul după alegerea Mea peste ei în vremea lor. Cuvântul Meu e plin de dor, și dorul Meu se face cuvânt, și el este dorul Meu. Mi-e dor să grăiesc peste pământ în Duhul Sfânt Mângâietorul. N-are cine să Mă creadă din cei ce s-au făcut mari pe ei înșiși și stau pe scaune de biserică și de înțelepciune peste oameni. Eu însă plâng de dor în cer și pe pământ cuvânt de dor. Cine te nesocotește pe tine, poporul Meu de azi, acela Mă nesocotește pe Mine, căci Eu grăiesc în mijlocul tău și Mă așez peste pământ cuvânt. Pentru cuvântul Meu din mijlocul tău tu ești vorbit de rău în numele Meu în fel și chip de către cei ce-și zic dreptmăritori de biserică a Mea și care se dau păzitori ai celor sfinte, ale Domnului, dar nu sunt mulți aceștia care te vorbesc de rău, ci sunt mulți între ei care iau de la Mine în inima lor, căutând sămânța aceasta semănată de Mine în vremea aceasta a Mea pe pământ cu tine. Iată, nu încap între ei cu duhul proorociei, cu venirea Mea cuvânt la ei, și aceasta-i dovedește pe ei că nu sunt ai Mei, căci scris este: «Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl cunoaște și îl lucrează pe el», dar iată, ei nu sunt dintre oile Mele și dintre păstorii Mei, nu sunt, căci oile Mele ascultă glasul Meu și îl cunosc, iar păstorii Îmi deschid când vin să cercetez turma, dar aceștia nu sunt dintre ai Mei, ci sunt dintre cei necredincioși, așa cum erau cei din vremea arhiereilor Mei Vasilie, Grigorie și Ioan, care stând pe scaune de biserică îi prigoneau pe acești slujitori plini de Duhul Sfânt în ei și lucrând ei cu dor pentru soarta turmei credincioase pe pământ atunci, necăutând ei slavă de la oameni și stat înalt peste oameni.
Ca fiii risipitori, care risipesc averea, așa sunt cei ce stau pe scaune de biserică și nu-Mi îngrijesc turma, ci Mi-o risipesc prin nepăsarea lor de ea, și numai pe ei se întăresc pe scaune peste turmă și n-au milă de ea și n-o păstoresc pe ea și vor doar mărire, folosindu-se de numele Meu și de haină de biserică pentru slava lor și atât, iar Eu pribegesc prigonit, căci fața Mea este cu cei umiliți, cu cei ce păzesc poruncile Mele, iubindu-Mă ei așa și luând din cer pentru hrana lor și pentru viața lor.
O, popor al cuvântului Meu, am văzut durere în țara ta și a Mea. Neamul român este cercetat acum cu încercare, cu vreme grea, cu neînțelegere la cârma lui. Cearta pentru întâietate la cârmă aduce peste acest neam încercare și clătinare, iar Eu, Domnul, privesc la răutatea cea din fiii minciunii, care cu minciună dau să-i încânte pe cei neștiutori de adevărul care este și să împartă în părți acest neam. Am stat de veghe cu tine, tată, și am adus în mijlocul tău îndemn de rugăciune aparte iar și iar pentru țara ta și a Mea, căci locul de cârmuire a fost iar încercat de cei iubitori de mărire în acest neam, de fiii minciunii, dar Eu am biruit iar, căci te-am așezat lângă Mine rugător spre Tatăl pentru biruința Mea cu cei ce vor binele și pacea acestui neam. Voi căuta să-i dau jos de peste tot de pe locurile lor pe toți cei care scurmă după voia lor pe acest plai ca să se îngrașe ei cu multul de slavă de la oameni. Pe cei care s-au luptat cu răutate și cu minciună și cu urâtul graiului lor să pună mâna pe cârma neamului român, Eu, Domnul, i-am dat în lături, și așa voi face cu toți cei care vor ei de la ei dorire și putere să se suie și să cârmuiască, făcându-se pentru aceasta frați unii cu alții prin minciună pentru biruința cea pentru ei, dar nu va fi ca ei, căci răutatea este de la diavol, iar răbdarea și iubirea și durerea sunt de la Dumnezeu și sunt tari acestea împotriva răului prin cei ce iubesc acest neam, slujind ei cu credincioșie lui.
Îți mulțumesc pentru veghea ta lângă Mine, fiule poporul Meu, căci noi avem de lucrat de la Dumnezeu peste neamul român, iar duhul rugăciunii stăruitoare poate mult. Iată, slujitorii bisericii neamului român n-au milă de acest neam, nu plâng în vreme de zbucium și de vifor, și se îngrijesc ei de statul lor înalt peste turmă și atât, și numai tribut cer turmei, ca să-și facă ei stat înalt.
O, neam român, o, tată, câtă durere ajunge de la tine la Mine! Îți cer bani și iar bani mereu slujitorii de biserică, iar tu lor le dai, forțat fiind de ei, și nu-ți dai ție când le dai lor așa cum ei dau să te facă să crezi, dar când e să pui mână de la mână ca să ieși din datoriile care apasă țara, tu te răzvrătești atunci, căci așa te învață să faci cei ce te mint pe tine ca să joci în voia lor cea plină de dor de mărire unii peste alții cei ce vor să fie cârmaci. O, cum de nu te uiți ca să vezi bine pe cei ce-ți vor binele, și pe cei ce-ți vor voința ta pentru ei, pentru propășirea lor și atât? Voi lucra Eu din cer cu toți sfinții și-i voi scoate de pe locurile pe care ei stau și-și vor deschide ochii ca să vadă cu ei ceea ce este de văzut bine și voi birui Eu cu dreptatea Mea, căci neamul român este neamul Meu cel de azi și voi întări Eu la cârma lui pe cei ce iubesc acest neam, pe cei ce ostenesc pentru el la veghe pentru viața lui, pe cei ce iubesc dreptatea. Cei ce se zbat să pună mâna pe cârmă, aceia sunt cei ce vor să risipească, strângând doar pentru ei, dar cei ce cârmuiesc cu lepădare de sine, aceia nu risipesc nimic, ci chivernisesc peste tot și păzesc de dușmani și de datorii grele de purtat, și acolo să dai tu să ajuți frate cu frate, o, neam român, și nu să îngrași pe păstorii de biserică, pe cei care stau peste tine pentru slava lor și care-ți cer mereu să le dai ca să intri în rai, așa cum ei te învață când dai, și caută, tată, să vezi ce faci pentru paza ta, pentru țara ta, pentru ceea ce o apasă pe ea dinăuntru și din afară, că nu e bine să facă datorii la străini pentru tine cei ce stau la cârma ta ca să-ți dea, căci cei ce-ți dau împrumut îți iau apoi pielea ca să le dai îndoit înapoi, și iată unde trebuie să pui tu ajutor, dar cine să-ți deschidă ochii și mintea să vezi și să înțelegi? O, plătește-ți datoriile casei frate cu frate, neam român, și nu mai da la preoți banii tăi, căci preoții n-au milă de lipsurile și de datoriile tale, iar ei n-ar fi să-ți ia dacă s-au făcut ție slujitori pentru sufletul tău, dar iată, ei îți iau mereu bănuțul tău și-ți promit că te duci în rai dacă le dai, dar când ești apăsat de datorii la străini ei nu te îndeamnă să rabzi frumos, să te povățuiască la bine și la răbdare și la frăție când este de trecut un greu, căci n-au casă de bani aparte cei ce cârmuiesc pentru tine, ci au ce este și atât, iar tu să nu le ceri mai mult, ci să ajuți și acolo, ca să nu intri sub robie dacă rămâi dator. O, cine te mai învață așa pentru veghea ta și pentru trezia ta în vreme de cumpănă? Iată, te învață cei ce te cârmuiesc acum, iar tu nu pricepi, și apleci urechea la cei ce te mint. Te răzvrătesc cei ce nu te iubesc, neam român, iar răzvrătirea lor care bate sus, spre locul cârmei de peste tine, aduce peste tine vremea rea, mânie de la Dumnezeu pentru neveghea ta, cheamă spre tine încercări și ispite, căci lucrarea diavolului este răutatea cea plină de răzvrătire și de minciună a celor ce vor să pună mâna cu forța lor pe cârma acestui neam.
Eu, Domnul, te trezesc spre veghe și spre știre de la Mine cum să-ți fie veghea și lucrarea, iar tu auzi-Mă și deschide-Mi și ia din Duhul Meu, o, țara Mea cea de azi, și fii înțeleaptă în vreme de greu, și iubirea Mea să te călăuzească pe tine, neam român, căci Eu sunt în mijlocul tău cuvânt de iubire, cuvânt de veghe, tată, peste tine, peste vatra ta, peste viața ta. Amin.
Am cu Mine în coborârea de azi pe arhiereii Mei, pe treimea de arhierei ziditori de Dumnezeu în oameni. Slujitorii de biserică nu trebuie să zidească locașuri de biserică pentru oameni, ci trebuie să zidească oameni, căci adevărații închinători ai Mei nu sunt cei ce se adună în locașuri înalte și pline de slava celor ce slujesc în ele peste oameni, ci sunt cei care se închină în Duhul Adevărului în orice loc de sub cer, căci Eu pe aceia îi aud și le aduc împlinirea rugăciunilor lor când ei Îmi cer. Las acum duhul acestor arhierei lângă cuvântul Meu cel învățător, căci duhul apostoliei și al proorociei este duhul care cârmuiește și zidește biserica Mea, și în clipa lucrului lui primește el de la Tatăl cuvânt lucrător.
O, binecuvântată este intrarea sfinților Mei și cuvântul lor cel acum rostit de ei! Amin.
— Acum se naște ceea ce noi grăim acum din Duhul Tău, o, Doamne mare al celor ce măreț Te-au iubit și Te-au urmat pe pământ! Duhul Sfânt Mângâietorul este mereu astăzi, mereu acum, și nu cei ce învață în școli sunt mari și au de grăit învățătura lor, ci acei care primesc de la Duhul Sfânt Mângâietorul lucrarea care trebuie lucrată când se ivește de lucrat peste pământ și peste om în duhul dreptății a toate, necăutând la fața omului, fie el împărat sau argat.
Din cer, dintre sfinții slujitori grăim noi acum în numele Tău peste pământ. Sfinții sunt vii și slujesc neîncetat, iar Tu binecuvintezi intrarea lor la slujbele de pe pământ când slujitorii Tăi liturghisesc Ție și Îți aduc ale Tale dintru ale Tale și când le dai lor pe cele sfinte ale Tale, care sunt pentru sfinți. Atunci noi, toți sfinții, ne împărtășim cu trupul și sângele Tău odată cu cei ce slujesc cele sfinte pe pământ, și tainic ne amestecăm și ne contopim, cerul și pământul laolaltă la masă, la cina Ta, Doamne.
O, s-au amestecat cu amestecătură mare cei ce s-au așezat slujitori de biserică și sunt greșiți mult înaintea Ta. Strigăm la ei dintre cei cerești: Duhul să nu-l stingă ei! Duhul proorociei să-l primească ei spre îndreptarea lor, căci vai lor dacă vor face ca ei!
E rătăcire mare peste biserica neamului român. Mai bine de șaptezeci de ani au trecut de când ea a greșit prin capii ei și nu dă să se pocăiască de păcatul ei, ba stăruie încă în el. După ce că s-a învoit ea cu dușmanul care a cumpărat-o de a clătinat de la locul lor sărbătorile sfinților așa cum au fost ele așezate de părinții cei sfinți, și nu de oameni de știință, iată, iar dă acum să se lase cumpărată ea și înghițită de tot. Se mai miră slujitorii de biserică de ce stai Tu cu lucrarea Ta de cuvânt și cu poporul ei la mijloc în vremea aceasta pe vatra acestui neam. Iată, Tu nu poți lăsa să piară seminția Ta, biserica Ta, ortodoxia ei, și ai tras deoparte un petecuț din ea și ai pus la însămânțat această sămânță și o uzi mereu și-i dai din cer, Doamne. Ai întins mâna cea miloasă de ea acum douăzeci de ani când ai ieșit deasupra cu lucrarea cuvântului Tău, cu duhul proorociei peste biserica acestui neam, dar ea s-a tras în lături și a lovit și a hulit și nu Te-a cunoscut în cuvântul Tău de Păstor, în duhul proorociei, care are de cârmuit biserica, așa cum era ea la început, cu ceată de prooroci în mijlocul ei, precum scrie în Scripturile ucenicilor Tăi cei de atunci. Noi le amintim slujitorilor de biserică să nu uite de părinții cei sfinți, să nu uite nici de noi, căci neobosiți am vegheat să nu se strice sămânța ortodoxiei și să rămână curată această sămânță. Este în neamul român biserică cu sobor, care păstrează mersul sfinților și se luptă să nu se amestece ea cu cei eretici, cu cei desprinși, dar privim și la ei, căci și ei au lovit în lumina cuvântului Tău cel de azi și au acest păcat în mijlocul lor, căci nici ei n-au cunoscut glasul Tău de Păstor și duhul proorociei peste cei abătuți și răbdarea Ta cea multă peste fiii risipitori de slavă cerească și care mai bine de șaptezeci de ani s-au lăsat duși spre amestecarea care se voiește acum peste tot și dă să prindă sub ea turma neamului român prin arhiereii ei, iar ea nu știe ce dă să vină peste ea. O, nu-i lăsa să greșească încă o dată mai rău decât greșeala lor cea din urmă când au răsturnat prin neveghe datina sfinților părinți și sărbătorile sfinte ale lor! Antichrist dă să mute de la locul ei acum, de la semnul ei dă să mute și sărbătoarea Învierii Tale, dar Tu ridică-Te cu sfinții din cer și veghează, că pe pământ nu mai este veghe, Doamne! O, întărește și îngrădește pe poporul cuvântului Tău, că el este calea Ta și a sfinților Tăi peste pământ!
Lăsăm sărbătoarea de azi să se așeze pe masa poporului cuvântului Tău și vom striga noi apoi la cei ce stau pe scaune de biserică și le vom aminti lor de Tine și de sfinții Tăi, Doamne, căci noi aceiași suntem ieri și azi, așa cum și Tu, Același ești, și tot așa și lucrezi.
Binecuvântăm arhierește pe poporul Tău cel mic, care s-a făcut cale a Ta peste pământ, că ai făcut din ei credință înaintea Ta, Doamne.
O, pace vouă de la Domnul și de la noi, treimea de arhierei veghetori peste voi din partea Domnului și peste lucrarea Lui cea de azi, cu care El umblă azi peste pământ! Amin.
— O, pace vouă, vă spun și Eu, Domnul, arhierei mari cu lucrarea în vremea voastră pe pământ! V-am făcut temelie întărită bisericii Mele, căci voi ați așezat-o bine pe ea pe temelia ei atunci. Nu mai am azi cu cine s-o întăresc pe temelia ei. Dorul de slavă al lor, al celor ce s-au așezat unii pe alții arhierei în numele Meu peste biserică și încă se mai așează ca să se întărească ei și numărul lor și mai mult și ca să nu mai pot Eu să pot, o, aceasta este piedica pe care singuri și-o pun ca să nu mai poată nici ei merge și ca să-i prindă în mreaja lor străinii, fiii risipitori, cei desprinși, care s-au smuls cu multul la număr și au plecat în lume ca să se cheltuiască și ca să calce peste averea Mea luată de ei, să calce peste numele Meu, care și l-au scris peste ei ca să se facă ei stăpâni peste lume, băgând frica în oameni că ei sunt toată puterea pe pământ, și în cer apoi. Eu însă am pusă deoparte slava Mea și o păstrez pe ea pentru ziua ei și o voi arăta pe ea cu cei blânzi și smeriți cu inima, cu cei credincioși venirii Mele celei de atunci și celei de acum cuvânt peste pământ, ca să fac cu cuvântul cerul cel nou și pământul cel nou pentru cei credincioși, care vor dăinui, pentru cei ce Mă iubesc așteptându-Mi întoarcerea și slava Mea cu ei și biruința Mea asupra vrăjmașului Meu antichrist, căci Eu sunt Mielul lui Dumnezeu și sunt scris în Scripturi să fiu biruitor la sfârșit de timp pe pământ, și iată, așa sunt și așa împlinesc, și nimeni nu pricepe taina Mea cea plină de biruință, nimeni decât Eu, și cei ce voiește Tatăl să le descopere lor. Amin, amin, amin.
Partea a doua
Și acum intrăm în carte, o, sfinți iubiți ai Mei, căci voi ați fost iubiți de Tatăl și de Mine, că mult M-ați mângâiat cu lucrarea voastră cea plină de dor de biruință pentru Mine, că nu voiau cei din vremea voastră să Mă poarte așa cum trebuie să fie Domnul purtat de om, iar voi ați luptat cu inimă mare să rămâneți curați în credință și în iubire, și v-ați încununat ca și Mine, prin suferință apoi. Duhul Sfânt Mângâietorul a lucrat pentru voi și v-a scris în istorie marea voastră iubire de Dumnezeu și de oameni, iar biserica v-a primit de atunci și până acum de învățători mari peste ea, și ați rămas la cârma ei cu învățătura voastră, cu lupta și cu faptele credinței voastre, după Evanghelia Mea și a ucenicilor Mei apoi, căci Eu peste ei și prin ei apoi am așezat pe pământ biserica Mea și mădularele ei purtătoare de daruri, de la Duhul Sfânt Mângâietorul coborâte peste fiii credinței.
Nu mai am acum biruitori de partea turmei ca s-o păstreze pe ea în Duhul Meu. Nu mai am luptători cu inimă mare și cu viață la fel, ca să țină piept duhului rătăcitor și cotropitor peste biserică. Ascultarea de Dumnezeu și de sfinți n-a mai rămas lucrătoare prin cei ce s-au dus spre neascultare, și au tras aceștia turma de sub învățătura cea din părinți. Pilda fiilor lui Recab și ascultarea lor de strămoșul lor nu s-a prins de fiii bisericii, ci s-au tras ei de sub ascultare și au stricat tot aluatul, iar Eu am răbdat plângând în cer cu sfinții. Am luat atunci îndemn la răbdare, și au trecut aproape șaptezeci de ani, și am luat apoi o mânuță de inimi și le-am deosebit pentru credință tare și am întocmit peste ei început nou de biserică, pe temelia ei cea dintâi așezată și pusă la lucru de mâna Mea, de cuvântul Meu, care lucrează în vremea aceasta reparare a celor dărâmate de la locul lor. V-am avut pe voi din cer lucrători și v-am așezat de temelie a lucrului Meu cel de azi, a bisericii Mele înnoite prin cuvânt, că nu mai aveam cum să înnod firul și mersul, nu mai aveam, din pricina abaterii bisericii ortodoxe de la sfinți și de la părinți, de la care ea n-a mai luat și n-a mai dat ascultare lor, și s-a învoit cu dușmanul și s-a lăsat înșelată.
V-am coborât pe voi din cer și am binecuvântat cu voi lucrarea Mea cea de azi, începută în anul 1955 pe vatra neamului român, iar după încă jumătate de vreme cât a trecut de la răsturnarea de pe temelia ei a bisericii, Eu, Domnul, iar v-am așezat spre binecuvântare peste poporul cuvântului Meu cules de Mine prin cuvânt, și am întărit pe piatra ei cea dintâi biserică slujitoare și stăruitoare înaintea Mea pentru ca să vină de la Mine îndreptarea celor stricate, iar voi ați fost slugile Mele din cer venite cu Mine și lucrătoare cu Mine pentru înnoirea a toate, ca să fie totul nou, așa cum la începutul bisericii Mele a fost.
Voi ați întărit pe temelia ei biserica Mea în vremea voastră și ați îngrădit-o cu cuvânt rostit, apărând de dușmani învățătura cea peste ea lucrată de apostolii Mei cei dintâi și de urmașii lor apoi și de sfinții cei strălucitori cu credința și cu viața și cu vederea Duhului, prin care Eu am păstrat pe făgașul ei credința bisericii. Plâng cu voi în cer acum, că departe s-a lăsat de Noi turma creștină și cei ce s-au pus peste ea slujitori în numele Meu. Duhul Sfânt Mângâietorul suflă din gura Mea cuvânt peste pământ acum și zidește biserica Mea și începutul ei iarăși, căci s-au pătat de tot și încă se mai pătează slujitorii care stau pe scaune de biserică și crește neascultarea lor de Dumnezeu și de sfinți. Toți mănâncă și beau după cum e vremea, toți dezleagă acestea după vreme, zic ei, și-Mi risipesc comoara după cum le este placul, iar răbdarea și bunătatea Mea nu i-au dus spre pocăință.
Scriem aceasta în cartea Mea cu voi, cu sfinții Mei, cu care Mă scriu în ea, căci venirea Mea de azi e cu voi, o, sfinți iubiți ai Mei. Cu sfinții vin, cu sfinții plâng și aștept înnoirea a toate și aștept primăvara când totul dă muguri, iar Duhul Sfânt Mângâietorul Se face cuvânt din gura Mea și Se așează pe pământ lucrând și împlinind, și vremea este grea și este cu necredință și cu lepădare de credință, și în taină lucrăm și împlinim, spre descoperirea slavei Mele cu cei credincioși apoi, cu cei ce Mă primesc să vin și pe toate să le înnoiesc, o, sfinți iubiți ai Mei. Amin.
— Tu, Doamne, ești Făcătorul a toate, iar noi, sfinții Tăi, am fost și suntem slujitorii Tăi și a toate câte Tu faci și așezi. Tu, Doamne, ești Izbăvitorul celor scriși în cartea vieții și pe rând îi atragi la Tine prin vreme și pui peste ei lucrările Tale mărețe, așa cum ai pus peste ucenicii Tăi, așa cum ai pus peste noi în vremea noastră, așa cum ai pus acum cu noi peste înnoitul Tău început de acum, la care ne ai martori și lucrători. Când nimeni nu mai lucrează ca Tine pe pământ, vii Tu cu sfinții slavei Tale și lucrezi cu ei, căci sfinții Tăi sunt vii și mult lucrători cu Tine pe pământ în toată vremea, Doamne.
Le dăm semnal din cer celor răbdați de mila Ta pe pământ pentru neascultarea lor de Tine și de sfinți și de părinți. Îi întrebăm de Tine și de noi, de temelia pe care ei s-au așezat să stea. Îi întrebăm de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care lucrează prin descoperiri și prin dreptatea Ta și prin alegerea Ta, o, Doamne. Îi întrebăm de harurile lucrătoare la vedere și de duhul proorociei în mijlocul bisericii prin mădularele ei multe la număr. Unde sunt acestea și lucrările lor?
Voi, cei care stăpâniți peste oameni în nume de slujitori de biserică, unde sunt între voi cu lucrările lor acestea toate despre care acum noi vă întrebăm? Noi, cei ce stăm la temelia duhului bisericii lui Hristos vă întrebăm acestea. O, v-ați înstrăinat și nu aduceți roade în viță, iar mlădița care nu aduce roade în viță se taie și se aruncă în foc ca lăsarii sălbatici. Așezați-vă în genunchi cu post, cu rugăciune și cu pocăință plină de durere și cereți lui Hristos Domnul să vă vindece ochii și mintea, inima și credința și să vă dea darul credinței sfinte ca să vă întoarceți la slujirea adevărului. Intrați înăuntru și rugați-vă, dar nu ieșiți afară să vă rugați, că afară așteaptă flămând de voi balaurul cu șapte capete ca să vă biruiască de tot. Folosiți vremea pentru pocăință, că sunteți în greșeală față de Domnul și de sfinți de mai bine de șaptezeci de ani. Hristos este Același, El nu Se schimbă după vreme, și nici voi nu-L puteți schimba. Schimbați-vă voi după El dacă voiți viața!
O, nu-i nimic dacă voi vă îndoiți în coborârea pe pământ acum a cuvântului Domnului și al sfinților Săi, dar dacă voi puteți să grăiți celor din cer să se roage pentru voi și pentru turmă, așa cum este datina rugăciunii bisericești, noi, cei din cer, să nu putem să grăim vouă? Sunteți voi mai mult și mai mari și mai adevărați, iar noi nu suntem sau nu putem, dacă voi spuneți că nu grăiește Domnul acest cuvânt și sfinții Lui lângă el? O, cum îi cinstiți voi pe sfinți dacă nu-i urmați? Cum vă rugați către ei pentru mijlocire dacă nu-i ascultați așa cum ei au învățat să fie lucrarea bisericii? O, nu dați de pe temelia lor datinile, ci puneți la loc ceea ce s-a clătinat, că nu vă va fi bine dacă nu veți face așa. Noi am dus luptă mare pentru păstrarea curățeniei bisericii și a învățăturii ei, iar voi, iată, vă amestecați și amestecați pe Domnul cu cei desprinși. O, nu așa au lucrat ucenicii Domnului și nici noi n-am lucrat așa, ci am biruit pentru adevăr și pentru curat în casa Domnului. O, veniți-vă în fire și deschideți bine ochii pe sfintele Scripturi și pe descoperirile sfinților, venite de la Duhul Sfânt Mângâietorul, căci noi, treimea de arhierei sărbătoriți azi vă dăm de știre că vă va cere Domnul curând răspuns pentru turmă dacă v-ați așezat peste ea în numele Lui. O, întoarceți-vă cu fața la Duhul bisericii de la Hristos început și puneți pe temelia ei cea dintâi lucrarea de biserică, iar de nu veți vrea, nu vă va fi bine, că antichrist e roșu peste tot și vă ia ochii și vă ia voința ca să lucrați ca el în toate, și vor veni peste voi păreri de rău că n-ați crezut, că n-ați ascultat, că nu v-ați umilit, că n-ați răspuns la strigătul Domnului spre voi. Și acum vom privi peste voi și tainic vom veghea, că Domnul are sămânță curată pusă la însămânțat și va rămâne Domnul cu cei ce cred în El așa cum cere El. Amin.
Binecuvintează, Doamne, intrarea și ieșirea sfinților Tăi, căci cartea Ta ne este cale și Tu ești cartea și Tu ești calea. Slavă Ție în cer și pe pământ pentru cărarea Ta cea de azi ca să vii și ca să-Ți crești un popor pentru slava Ta, pentru ziua mărturiilor, o, Doamne. Amin.
— Slava Mea și a voastră, o, sfinți iubiți ai Mei, venim cu ea la poporul Meu cel credincios azi pe vatra neamului român, hrănit de Mine prin cuvânt ca să-l am pe el al Meu. Cu slava Mea, cu ea Ne facem venirea și loc și cuvânt ca să grăim peste pământ. Plângem, dar Ne și bucurăm; răbdăm, dar și lucrăm; așteptăm, dar și biruim, și tainică Îmi este lucrarea Mea și a sfinților Mei lucrători ai veacului odihnei Mele, iar cei ce Mă iubesc așa cum iubesc Eu, aceia vor fi cu Mine în rai, în Tatăl, în lucrarea Mea cea de biruință, în bucuria celor ce M-au bucurat, și pe care Eu îi slujesc, cum și ei Mie Îmi dau slujirea lor. Amin, amin, amin.