3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

Deslușesc taine ca să fie înțelepciunea cea bună peste cei purtați de râvna casei Mele, de taina Mea cu omul sfânt, căci voia Mea aceasta este: sfințenia celor din casa Mea, din turma Mea, că altfel casa nu este a Mea, ci este a celor care nu-L trăiesc pe Domnul, ci doar se folosesc de haina Lui, de taina Lui cu omul creștin, de calea cu numele lui Dumnezeu peste ea, și iată, trebuie să vin și să cer socoteală la cei ce s-au așezat păstori și să-i întreb de turmă și de soarta ei cea de la Dumnezeu.

Chem păstorii și turma, chem sub slava cuvântului Meu pe cei botezați pe pământ sub numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, ca nu cumva să fie numai numele Meu, dar nu și împlinirea Mea peste casa Mea.

Îmi cercetez turma, privesc peste ea, te privesc de deasupra, țara Mea, frumoasa Mea. Te iubesc din Tatăl și dau să te așez în frumusețea ta cea dintâi. Mă slăvesc peste tine cu slava cuvântului Meu și dau să-ți frământ ființa și să te gătesc pentru ziua slavei Mele ca să-Mi stai întru întâmpinare ca mireasa care cheamă și așteaptă pe mirele ei în prag. O, vino în dragostea Mea, rămâi întru iubirea Mea, vino! Iată, Eu vin și tot vin. O, vino când Eu vin, vino spre Mine când Eu vin spre tine, vino să petrecem praznicul înnoirii lumii! Lumina Mea din tine va lumina pământul și popoarele și limbile și împărații neamurilor de pe pământ, căci așa este scris, că tu ești cărarea Mea, biserica Mea cea de două mii de ani și taina Mea din ea, și neamurile vor umbla întru lumina ta, căci Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, precum este scris, o, și de aceea am venit, să fiu lumină am venit, să fac lumină voiesc.

Să audă și să vadă aceasta satana și toți vrăjmașii Mei, toată pânda și lucrarea omului antichrist, și să se dea în lături dinaintea slavei Domnului, că vine Domnul în văpaie și botează pământul cu Duhul Sfânt și cu foc, precum este scris, o, și Eu vin la tine, țara Mea cea de azi, vin prin credința în Mine a fiilor creștini, căci am zis: «Cel ce crede în Mine vin la el și-Mi fac casă la el și cinez cu el și Mă arăt lui», și aceasta împlinesc în mijlocul tău, o, țara Mea cea de azi, și Tatăl Meu binecuvintează duhul și trupul tău, și pecetea Viului Dumnezeu o așează peste tine acum și lucrul Său cel nou. Amin.

În zi de sărbătoare de sfinți am stat cu cuvântul pe masa neamului român și am la masa Mea de azi ceata arhiereilor din cer pentru serbarea arhiereului Nicolae, a acestui mare sfânt al bisericii Mele în vreme.

Te-am bucurat cu masă de cuvânt pe vatra Mea cea de azi, o, ucenicul Meu, fiule tare în credință și în faptă. Stau cu veghe mare și cu lucru mult deasupra pământului român, unde Eu Îmi am sălașul de venire cuvânt peste pământ. Ești mare între cei din cer slujitori, așa cum și pe pământ ai fost și ai lucrat și lucrezi din cer. Binecuvântată să fie serbarea ta în cer în ziua aceasta, dar și aici, în cetatea Mea de cuvânt, în care Eu Mă fac carte și înțelepciune peste pământ și peste om.

— O, Doamne, ce mare, ce slăvită Îți este venirea Ta cu sfinții, cu alaiul ceresc al slavei venirii Tale, Doamne! Toți cei sosiți la cer prin vreme văd și înțeleg în cer taina Ta cu acest pământ și neam, și bucuria aceasta ne este mare și-Ți stăm în ajutor. Când eram pe pământ m-am făcut pildă de umilință între slujitorii turmei bisericii Tale și am dat să fiu de ajutor tuturor slujitorilor de altare ca să lucreze și ei întru smerenie și cu putere din Tine peste turma creștină, că mari trebuie să stea și să fie cei ce se smeresc spre a intra în slujba uceniciei alături de Tine, Învățătorul bisericii Tale, Doamne.

Mă ascundeam în Tine când lucram fapte mari și puteri sfinte pentru mulți neputincioși și săraci pe pământ, că mila mea de om mi-a fost mare. Nu mă vesteam pe mine, căci eram înțelept din Tine, Doamne, și plin de duhul umilinței eram. O, nu poate, nu poate omul așa ceva. El vrea să fie lăudat, prețuit să fie vrea, o, și așa Îl pierde el pe Dumnezeu din el și din faptele lui.

O, Doamne, înfricoșătoare și măreață taină este taina cu care Tu lucrezi și ești în slujba slujitorilor Tăi la altare sfinte prin Tine, Cel sfânt, Cel ce Te dăruiești cu atâta milă de făpturi, Doamne! Pun dragostea mea de Tine în slujba Ta în cer și pe pământ aici, unde Tu lucrezi și Te împarți cu milă peste toate noroadele de pe pământ cu pacea Ta, cu lumina Ta, cu mântuirea Ta. Pun bogăția milei Tale din mine în slujba cuvântului Tău peste pământ și a celor ce-Ți poartă venirea și taina și poporul cel credincios al venirii Tale de azi cu acest cuvânt păstor, cu care Tu Te semeni pe Tine Însuți peste țarini pietroase sau bătătorite sau slabe pentru sămânță, dar și țarini fertile și lăsate spre lucrare pentru însămânțat și pentru rodire apoi.

O, întărește-Ți împărăția Ta în neamul român și să se vadă aceasta din dreptul vrăjmașilor Tăi și să se umilească toți potrivnicii Tăi, Doamne Păstor! O, e vremea Ta, s-a deschis floarea și îi trebuie soare, iar Tu ești lumina, ești căldura ei, ai apa cea vie și ai pacea, ai calea și vii. O, vino, și venim cu Tine, și mare este slava Ta, slava venirii Tale cu sfinții, care se apleacă și-Ți mulțumesc în cer și pe pământ că Tu împărățești și păstorești, că vii și tot vii cu slavă, cu mare slavă, o, Doamne. Amin.

— Eu, Domnul, Mă aplec cu voi o dată ca să venim, ca să vă am întru venirea Mea și ca să crească slava împărăției cerurilor pe pământ, o, sfinți iubiți ai Mei.

Îmi fac cale cu cuvântul și cu mama Mea Fecioara ca să intrăm în biserică și să stăm la masă de cuvânt cu turma și cu păstorii.

Așa se cheamă praznicul de azi, și intră Maica Domnului, intră cu Fiul ei Iisus Hristos, intră Domnul în biserica neamului român și înseninează duhul ei, spre nădejde mare și sfântă și de nebiruit, numai să găsesc credință și primire ca să-Mi las darurile, să-Mi las harul proaspăt, biruința cea plină de har, căci vremea dă să încerce turma lui Hristos, iar Eu, Domnul, sunt la veghe, am masă de cuvânt pe vatra neamului român, și de aproape șaptezeci de ani Îmi las pe acest pământ cuvântul, mai întâi tainic, și apoi descoperit acest izvor, și iată-Mă izvor de cuvânt peste pământ din mijlocul neamului român, drag lui Dumnezeu!

Stau cu voi acum la masă de cuvânt, păstori ai turmei lui Hristos. Deschideți-vă brațele și îmbrățișați turma Domnului, ocrotiți-o de lupi, de duh rătăcitor și dezbinător, de necredință, de tot ce este străin de cer ocrotiți turma bisericii acestui neam creștin de două mii de ani, care a rămas aici din pricina credinței sfinte din neam în neam! Ridicați rugăciuni vii pentru împlinirea Scripturilor, pentru paza turmei și pentru biruința ei de partea lui Dumnezeu! Îndulciți duhul ei cel creștin! Întăriți crucea ca armă sfântă și biruitoare cu putere mare asupra lui satana și a duhului antichrist, neastâmpărat acest duh!

Coboară Domnul cuvânt pe pământul român de aproape șapte zeci de ani prin acest izvor, iar acum trebuie biruința să se arate prin biserică, precum este scris, prin voi, care aveți lucrare de păstorire a turmei. O, nu vă temeți că nu veți putea peste acest timp amenințător. Postul și rugăciunea cea cu putere în ea sunt armele tăriei sfinte, o, și n-a fost să nu poată vreodată această putere, iar acest neam și biserica din el are Cuvântul lui Dumnezeu, are glasul Domnului acum peste el aici, și poate Domnul și pot creștinii.

Acum grăiesc pentru paza turmei nepăstorite de cei ce s-au așezat sub lucrul păstoririi, dar iată turma prădată, și cine, oare, are grijă de ea acum?

Voi, cei ce v-ați așezat unul pe altul slujitori la altare pentru rugăciune spre Dumnezeu și pentru turmă, o, uitați-vă la lipsa de veghe, că mare stricăciune a făcut nevegherea cea de atâta amar de ani! O, nu mai înclinați potirul spre gura lupului ca să se folosească el de cele ce nu i se cuvin! Vegheați după cum este orânduiala cea sfântă, o, și nu mai călcați peste ea, căci acum puteți vedea păcatul că au stat la sfânta liturghie cei ce erau doar chemați, iar gardul e culcat la pământ, și nu mai puteți acum spune nimănui să nu rămână nepregătiți pentru masa tainei de pe altar a celor credincioși, și iată ce aduce neascultarea de părinții cei de la începutul bisericii Mele, când toate au fost așezate în rânduială sfântă prin Duhul Sfânt, purtat de cei sfinți pentru cei de după ei, ca să aibă rânduială sfântă biserica lui Hristos, și nu să intre la masa tainelor sfinte puii și șerpii lui antichrist, ucigașii lui Hristos și ai fiilor lui Dumnezeu.

Iată, nu vegheați! Zadarnic stați la postul de veghe, și Eu zadarnic strig la voi ca să vă fac trezirea, iar lanul e numai neghină, numai necredință, numai vrăjmași ai grâului. O, sună trâmbița peste voi. Îndemnați-vă la veghe și la sfat ceresc, căci vremea așteaptă la voi să fiți de partea lui Dumnezeu!

Pace și putere pentru coborârea cuvântului lui Dumnezeu pe pământ!

Și pace și credință sfântă, cu putere de minuni lucrătoare de iubire de Dumnezeu, aceasta dăruiesc Eu, Domnul, peste neamul creștinesc de pe pământ, dar și înțelepciunea cea de la Dumnezeu, și care să ajute turma creștină să se asemene frate cu frate cât mai mult, cât mai sfânt, cetate cu cetate, în credință și în faptele credinței, fapte duhovnicești, ziditoare de împărăția cerurilor cu oamenii, nu fapte trupești și frățești și atâta, o, nu, ci fapte care să lucreze alături cu postul și cu rugăciunea bisericii creștine, ca să pot Eu, Domnul, în vremea aceasta să stârpesc cu biruință mare lucrul cel ascuns și primejdios al planului vrăjmașului antichrist, pus la lucru împotriva lui Dumnezeu și a turmei creștine, a ortodoxiei, o, căci azi își zic creștini mai mulți, nu numai creștinii, dar și cei ce vorbesc despre Hristos, dar creștinii drepți sunt numai cei care urmează ca la începutul bisericii Mele, calea crucii și a împlinirii lui Hristos, calea care nu s-a abătut în părți în mersul cu Hristos. Iar cei ce s-au rupt de turmă ca să-și facă deoparte așezare, și apoi tot rupându-se în multe feluri de viață și de biserici, o, aceste feluri de așa zis creștini, nu sunt oi, ci sunt capre, care au sărit gardul strungii oilor Mele și s-au dus cu păstori străini și i-au scos aceștia din staulul bisericii, care a rămas cu adevărul și cu sfinții lui, sfinții lui Hristos, și care au așezat anatemei pe cei ieșiți și plecați după glas străin, și iată, are duhul bisericii puterea cea de la Dumnezeu să binecuvinteze pe fiii cei ascultători și statornici, și iarăși, i s-a dat de la Dumnezeu și are puterea să anatemizeze pe cei ce au lepădat credincioșia cea pentru drumul crucii și al biruinței cu Hristos și pentru Hristos.

Iar Eu rostesc în ziua aceasta binecuvântare multă peste neamul creștinesc, peste calea ortodoxiei, iar pe ceilalți, care vorbesc și cântă despre Hristos, nu-i binecuvintez, căci sunt rupți de Mine și de sfinți și de cruce și de tainele bisericii și de apostolie și de proorocie și de străbunii cei păstrători de Dumnezeu pe pământ pentru ei și pentru urmași, căci un neam este și rămâne brav numai dacă urmează și păstrează zestrea părintească și datinile strămoșești ale începutului bisericii Mele, călăuzită pe cale de Duhul Sfânt Mângâietorul, nu de oameni, nu de duh de om, ci de Duhul Care proorocește și descoperă pe cele de la Dumnezeu vestite și care seamănă cu Dumnezeu, nu cu oamenii, nu cu cele pământește lucrate, o, nu, iar semnul sfintei cruci a biruit și biruiește mereu pe satana, numai să fie cu putere de împlinire a lui Hristos și cu credință sfântă toți cei care vor izbăvirea din toate prin cruce, și apoi biruința Mea prin ei și pentru ei, biruința lui Hristos asupra lui satana.

Rostesc despărțire scrisă a oilor de capre și spun: Cei rămași cu credincioșie în staulul bisericii zidită pe piatra ei cea de la început prin apostoli, prin sfinți și prin părinți, aceștia au fost și sunt oile, iar cei ce au sărit gardul strungii de oi, trăgând afară din turmă și luând cu ei, aceia sunt caprele, și apoi capre din capre s-au tot desprins, ca un blestem al celor ce au fugit furând din staul, iar azi își spun toți și toate, își spun biserici ale lui Hristos.

Iată ce vă povățuiesc și vă îndemn pe voi, cei din fața turmei: Ridicați-vă acum cu credință și cu putere pentru apostolie cu mult curaj sfânt, căci toți cei care au fugit din una sfântă sobornicească și apostolească biserică, aceia trebuie să fie vestiți numaidecât, căci a venit vremea să fie vestiți că s-au tras singuri anatemei, s-au depărtat de biserica Mea, iar această rătăcire a fost proorocită de apostolii Scripturii încă de la început. Acum, lucrați cu deamănuntul și cu înțelepciune mare și puneți pe masă cartea temeliei bisericii lui Hristos și numaidecât faceți așezarea cea temeinică a ascultării de părinți și de sfinți, ca nu cumva să rămâneți și să vă tot faceți vinovați pentru stricarea legilor sfinte și pentru mersul cel sfânt de peste biserică.

Iată ce vă mai povățuiesc pe voi: O, îndrăzniți pentru Domnul și pentru paza turmei și a cetății Domnului, căci țara română este țara venirii Mele cu Duhul Sfânt Mângâietorul acum, la sfârșit de timp, ca să așez la loc pe cele stricate și să vă păzesc de pierzare pe voi și turma creștină, că iată vremea omului vrăjmaș, antichrist, care trebuie oprit, și apoi nimicit prin semnul sfintei cruci, așa cum a biruit împăratul Constantin toată înspăimântarea împrăștiată atunci de antichristul acelei vremi, o, și tot așa Eu, Domnul, voiesc și acum să biruiesc cu împărăția cerurilor, cu voi și cu turma creștină.

Așadar, ascultați: Să fie împodobite ulițele toate, casele, locuri din văi, din munți și din dealuri, drumurile, zidirile de orice fel, și între hotare, și peste tot să se așeze semnul sfintei cruci, multe, multe cruci peste tot, și căile toate să fie împodobite cu semnul biruinței Mele prin cruce, așa cum Eu, Domnul, am biruit. O, luați pildă de la fiii cetății cuvântului Meu, care așa lucrează în jurul cetății și în cetate. Nici o casă, nici o poartă, nici un zid, nici o zidire, nici un drum, nici o ulicioară, să nu fie lipsite de semnul sfintei cruci și de numele Meu pus pe cruce, și nu cu răstignirea Mea, ci cu taina cea care va învia lumea toată, taina raiului, așa cum fiii cetății cuvântului Meu lucrează și împart cruci cu flori pe ele, și orice cruce e un loc de rai, o grădină de rai, și fiecare cruce are un cuvânt scris pe ea pentru zidirea sufletului sfânt în om, și fiecare are binecuvântare de înviere peste lume, căci lumea trebuie ridicată spre iubire de Dumnezeu și spre praznic de bucurie, căci Eu am spus: «Rugați-vă și bucurați-vă neîncetat cu Domnul!», așa am spus.

O, așezați-vă cu credință înaintea Mea și ascultați-Mă ca niște fii, că voiesc ocrotire mare peste pământul român, și aici voiesc să-l biruiesc Eu pe satana, pe vrăjmașul antichrist, pe cel ascuns, pe cel pitit cu lucrul său potrivnic lui Dumnezeu și fiilor lui Dumnezeu, o, că-i țară ortodoxă această țară, și numai ea este atât cât este ea înaintea lui Dumnezeu.

Voi, preoți și arhierei, voi, fiilor care primiți închinare de la cei de sub voi și unii de la alții, o, voi ce veți face cu acest păcat, pe care vi-l tot dăruiți unul altuia? Această slavă este numai pentru Dumnezeu. Dar voi ce faceți, oare? Ce vă lucrați prin aceasta? Vă întreb îndurerat pentru voi și plin de grijă pentru mântuirea voastră.

O, vouă vi se închină lumea, măi fiilor. Vă fac creștinii plecăciune făcându-și cruce și plecându-se înaintea voastră și sărutându-vă mâinile și poalele și urmele, iar voi sunteți păcătoși, că iată, știți ceea ce a spus îngerul Domnului apostolului Ioan, că i-a spus lui: «Ferește-te să faci una ca aceasta ca să te închini înaintea mea! Închină-te numai lui Dumnezeu!».

O, voi vă închinați unii altora, începând cu cei mai mici spre cei mai mari, și apoi unii către alții cu aplecare atingând pământul, iar Domnul vede că nu vă feriți să faceți aceasta ce faceți. O, ce veți face dacă vârtejul care va veni pe neștire vă va găsi pe voi în clipa aceea cu închinători înaintea voastră ca înaintea lui Dumnezeu, singurul vrednic de închinare și de slăvire?

O, aveți grijă mare, fiilor slujitori, și veghe multă, măi fiilor, că numai și numai Dumnezeu este vrednic de închinare, precum este scris în Scripturi, și numai Lui să I se închine toți, așa este scris.

O, treziți-vă din acest păcat și opriți-l! Și învățați-i pe cei ce se apleacă înaintea voastră cu închinare până la pământ, învățați-i să nu mai facă pe mai departe această înjosire adusă Domnului prin voi, căci voi aveți închinători vouă pe cei de sub voi, o, și vă primejduiți mântuirea prin aceasta, dar și pe a lor, și vă trebuie umilință mare, mare cât să vă ajungă pentru toată vremea voastră cât n-ați avut această lucrare de umilință a adevăraților închinători, a celor care nu primesc închinare.

Nici un om să nu se închine omului, ci numai lui Dumnezeu! Omul să asculte de povățuitorii lui cei de la Dumnezeu, dar pentru Dumnezeu, pentru calea cea cu Dumnezeu pe ea și pentru ca să învețe, iar închinare și mulțumire pentru toate, numai lui Dumnezeu să-I aducă toți. Amin.

Am plâns Ierusalimul, l-am plâns cu jale pentru soarta pe care și-o alesese ca să nu Mă primească de Dumnezeu al lor. O, așa plâng și azi pentru tot pământul și omul de pe el, căci omul nu vrea să-i fiu Dumnezeu și Mântuitor și să-l adun la pieptul Meu ocrotitor. În ziua aceea norodul din oraș Îmi cânta: «Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!», iar Eu îi plângeam pe ei, pe cei care aveau să strige nu după multe zile să fiu dat la moarte, și plângeam și spuneam: «O, de câte ori am dat să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut». O, azi plâng la fel de dureros pentru biserica Mea cea neascultătoare și-i spun și ei, ca și Ierusalimului de atunci spun la toți slujitorii de altare și le spun așa: O, de câte ori am strigat peste voi și v-am grăit vouă ca să vă adun sub slava cuvântului Meu și să vă păstoresc și să vă țin sub ocrotirea Mea așa cum pasărea își ține puii săi, dar n-ați vrut, o, n-ați vrut, iar cei dintre voi, care M-au cunoscut în cuvânt, stau ascunși în această taină și cred și lucrează cu înțelepciune, ca nu cumva să-i dați afară voi, cei care nu voiți să Mă primiți cu voi în casă, o, și sunt mulți între voi care se îndulcesc cu această minune de cuvânt, cu râul Meu de cuvânt, și stau tainici ca și cei de acum două mii de ani, care credeau tainic, și tot așa și urmau.

O, așa să vreți voi să-i învățați pe creștini, voi, slujitori ai învățăturii de la altarele creștine, și să le spuneți lor să nu se teamă că li se ia locul de închinăciune, căci Eu, Domnul, am spus taină mare pentru adevărații închinători, și care sunt cei ce se închină în duhul adevărului, duh care strigă la Tatăl pentru ei, iar voi hrăniți-Mi turma acum, în vreme de restriște. Nu dați să vă luați după omul antichrist, care voiește să vă dea afară din moștenirea străbună dacă nu strângeți turma ca s-o hrăniți pe ea și să nu-i închideți ușa, că nu-i a voastră casa cea închinată lui Dumnezeu de moși strămoși și de creștini, ci e a creștinilor această casă, iar voi nu vă faceți stăpâni cruzi peste ce nu este al vostru, căci se uită cei din cer la voi și se miră și se întreabă de ce faceți aceasta, de ce dați să vă faceți stăpâni peste ce nu-i al vostru?

O, turmă durută acum, vezi ce pățești dacă nu prețuiești când ai? Dar scoală-te acum la veghe pe vreme rea, o, scoală-te! Auzi tu ce-ți spune Dumnezeu? O, scoală-te pentru Mirele tău și scoală-te!

Voi, slujitori pentru turma creștină, fiți umiliți în fața turmei, căci voi stați pe spatele celor ce vă dau bani pentru ca să îngrijiți de ei cu bunătate și cu lepădare de sine, cu duh blând și smerit, căci voi ar fi să lucrați fără bani Evanghelia Domnului, ca să vă plătesc Eu, Domnul, cu mântuire, că omul s-a învățat să vă tot dea, dar nu să cereți voi, nu să puneți voi biruiri grele pentru ca să slujiți lor între ei și Dumnezeu, căci Eu le dădeam, nu le luam ale lor, dar pe pământ nu mai este frică de Dumnezeu, o, nu mai este.

Voi, preoți și arhierei, slujitori la altare, o, deschideți ochii bine și uitați-vă bine cum voiește omul antichrist să vă lase pe dinafară, și care pas cu pas dă să-și facă el loc în templul lui Dumnezeu ca să fie înscăunat și să-L scoată pe Dumnezeu din casa sfântă, ca să nu se mai închine nimeni adevărului. O, vedeți ce pățiți dacă vă tot lepădați de cuvântul lui Dumnezeu, de credința în acest cuvânt, care veghează pentru voi?

O, fiilor, vi se scrie lepădare de credință această depărtare a voastră de credința în cuvântul Meu, cu care tot vă strig și tot dau să vă ocrotesc de lanțul cel vrăjmaș al omului antichrist, care, încet, încet dă să vă lege cu el ca să nu mai puteți servi pe Dumnezeu și biserica Sa, cea atât de prigonită acum din casa ei. O, iată, a venit vremea să aveți nevoie de ocrotire, iar voi nu sunteți una cu Mine, cu slava cuvântului Meu, cu care suflu și peste satana, precum este scris să fie el nimicit de suflarea gurii Mele, de cuvântul Meu rostit asupra lui.

Voiesc să împlinesc Scriptura de cer nou și de pământ nou, iar voi nu vegheați cu Mine, voi nu M-ați primit în casa Mea ca să am putere pentru voi și prin voi în vremea asta de încercare. O, am spus că mai sunt suflete mari în neamul român, și voi da să-i trezesc la veghe și la rugăciune cu putere în ea, ca să fie biruit satana și să fie rușinat de Mielul lui Dumnezeu, de Care nu mai vrea satana să audă pe pământ, numai că soarta lui este pecetluită, căci cuvântul Meu suflă cu putere și cu nimicire peste satana și peste minciunile lui, o, și nu este lipsit de putere cuvântul Meu, care dă să trezească pe cei mari cu sufletul și să vegheze ei în rugăciune lângă Mine, iar Eu să împlinesc, și aceste suflete mari sunt dintre slujitorii de altare, sunt cei plini de har dintre ei, și lângă care îngerii Mei stau aproape din partea Mea, și rugăciunile sfinților Mei Îmi ies înainte, precum este scris, o, și să strige ei și să spună ca împăratul David în vremi de strâmtorare și să se roage ei așa: „Vino, Doamne, nu Te depărta de noi și de la noi, că necazul cel mare este aproape, este aici, și n-are cine să ne ajute pe noi! Vino, Doamne, că ne-au înconjurat câini și lei și tauri turbați, dar Tu mântuiește-ne din gura lor ca să vestim noi numele și cuvântul Tău bisericii Tale și să se teamă de Tine neamurile pământului și să vină spre închinare și să spună despre Domnul la cei ce vor crede prin ei, și poporului care se naște să-i vestească minunile Tale, cuvântul Tău și mântuirea Ta!”.

O, mama Mea, așa să se roage la Dumnezeu cei dintre slujitorii plini de har ai casei Domnului, și care nu prin puterea și tăria lor, ci prin Duhul Meu vor striga ei izbăvirea casei Mele și a turmei Mele de sub jugul omului antichrist, care iată-l cum dă să se atingă de orânduiala casei Domnului și de legile ei sfinte! Iar Noi venim cu oștiri cerești și lucrăm cu îngerii, mamă, căci îngerii Ne sunt slujitori și sunt ei veghetori din partea Noastră pentru cei ce primesc de la Noi iubirea adevărului ca să fie mântuiți, mamă.

O, dar azi ești mărturisită de îngeri că ești mama Mea, așa cum atunci te-a vestit Gavriil arhanghelul că tu vei fi Născătoarea de Dumnezeu, iar acum te cântă îngerii, mamă, în amintirea acelei zile minunate, când tu M-ai primit în pântece de la Duhul Sfânt, și când ai ascultat și tu, și am ascultat și Eu, și prin ascultare am împlinit voia Tatălui Nostru, o, mama Mea, și suntem rodul ascultării, iar acum suntem nedespărțiți în cer.

O, și Ne purtăm azi cu Duhul, cu gândul Ne purtăm înspre cei care nu Ne vor nedespărțiți, dar care-I cântă lui Dumnezeu și Îi tot cântă, bucurându-se ei mai mult, că pe Mine Mă doare amar că nu-ți slăvesc harul cel dat ție de Tatăl, că nu vor să te fericească pentru alegerea ta de către Tatăl, o, și ce durere pe Mine, că tu ești mama Mea și ești cu Mine lângă Tatăl!

O, ce vom face Noi cu acești știrbiți la înțelepciune, și care și-au făcut singuri cum au știut ei cărare spre Dumnezeu, mamă? O, cum vom face ca să-i atragem înapoi în rădăcina din care s-au smuls ei, sau înaintașii lor, care s-au rupt și n-au rămas în viță ca să aducă în viță roade, și nu aiurea, cum fac ei acum?

O, de s-ar înțelepți cei din casa Mea ca să se ridice spre credința în cuvântul Meu și spre împlinirea lui apoi, ca să meargă după oile pierdute și să le aducă înapoi, mamă, și să le spună adevărul cel pentru credință și urmarea credinței apoi! Ei spun că s-au tras în lături din pricina rătăcirii din biserică, o, dar ce mare păcat fac ei cu această judecată a minții lor! Ei uită că nici ei nu sunt mai buni, mai adevărați, și uită din pricina duhului trufiei, că fără să știe ei, asta lucrează, trufie își lucrează, duh de judecată lucrează. Și mai rău decât aceasta este altceva: ei au căzut în păcatul rătăcirii de suflet și de credință, pentru că ei nu știu de unde vine spre oameni calea, pe care, iată, aceștia au apucat și s-au dus, vezi Doamne, spre iubirea de Dumnezeu. O, nu, să nu creadă ei aceasta, ci să se pocăiască și să ceară cu umilință să le dea Dumnezeu inimă înfrântă și smerită ca să poată să se uite înapoi, la orânduiala cea creștinească lăsată de Mine și de ucenicii Mei și de urmașii lor apoi, și să se uite apoi și la ei și să aibă înțelepciunea să vadă că au părăsit calea de pe care Eu lucrez peste pământ pentru credință și pentru împlinirea faptelor credinței în oameni.

O, e zi de mărturisire a credinței sfinte această zi de duminică, a doua a postului mare, și când biserica cea adevărată pomenește pe mărturisitorul ei, pe ierarhul Grigorie al Tesalonicului, pe cel ce a înfruntat pe dușmanii credinței și a arătat tăria și adevărul de peste biserică în vreme de primejdie asupra credinței străbune, lăsată de cei lăsați de Dumnezeu să întărească și să scrie carte de întărire a turmei creștine, și de împlinire a ei apoi peste biserica Mea, căci biserica lui Hristos trebuie să-și întărească și să-și îmbunătățească împlinirile sfinte, nu să le strice, nu să le slăbească. Ea trebuie să urmeze întocmai mersul cel lăsat prin sfinți și prin părinți, prin descoperirile de la Dumnezeu spre o mai bună viață creștină și sfântă tot mai mult, căci descoperirile cele de la Dumnezeu venite vin să împlinească și mai bine viața și paza bisericii creștine, și biruința asupra vrăjmașilor ei, urmând ea zi de zi desăvârșirea tainei ei, taina bisericii lui Hristos, căci dacă ceva vine și dă să știrbească, să micșoreze, să taie din împliniri, o, e de la diavolul cel vrăjmaș stricăciunea care vine să bată la ușă și să intre, și trebuie păzită calea Domnului, și trebuie depărtată din mijlocul bisericii rătăcirea care ar da să intre, căci vremurile sunt pe sfârșite și trebuie o și mai bună împlinire a vieții de fiu al lui Dumnezeu, o, că vine judecata, și începe ea cu casa lui Dumnezeu, precum este scris, iar Eu, Domnul, vin să-Mi deștept turma ca să vegheze ea, căci dușmanul e la ușă gata să intre și să-Mi sfâșie turma ca să n-o mai am întreagă, și ca să n-o mai adun din spini și din rătăcirea de azi. Și iată de ce tot strig la slujitorii de la altare, care stau în numele Meu în dreptul turmei creștine, căci ei ar fi să audă și să se adune într-un duh, dacă nu sunt netrebnici pentru slujba ce și-au ales-o, și apoi să sune și să adune turma și s-o așeze în veghe pentru venirea Stăpânului ceresc, și Care nu se poate să nu vină dacă este scris să vină să-Și păstorească turma și s-o adune de peste tot pe unde zace ea în necunoștință și pe căi neștiute de ea, și s-o întrebe de faptele ei, dar să-i întrebe și pe păstorii ei dacă au păstorit-o, dacă au vegheat pentru viața ei. Și iată ce le spun Eu, Domnul, iar și iar lor:

O, dați când și când jos de pe voi, dați jos odăjdiile sclipicioase, cu care vă tot împodobiți în fața turmei ca să vă cinstească ea pe voi, și luați apoi traista cu cuvinte sfinte și cu merinde pentru suflet, și luați toiagul credinței străbune și mergeți și cercetați viața și împlinirea vieții de creștin a bisericii Mele. O, mergeți din loc în loc, mergeți cu toiagul milei Mele de sufletele lor. Plecați în căutarea oilor prinse în scaieți și mânați-le înapoi în staulul Meu, că am spus acum două mii de ani că vreau să le adun și să fac numai o turmă, numai de un fel toată, numai de un păstor păstorită, așa am spus, o, și vă rog pe voi să-Mi fiți lucrători așa cum am fost Eu, și așa cum a fost ierarhul Grigorie, cel azi pomenit pentru pildă vouă ca să faceți și voi ceea ce a făcut el pentru paza bisericii Mele și pentru alungarea vrăjmașilor dogmelor creștine și ai adevărului cel unul, căci acest slujitor a vegheat pentru adevăr și s-a sculat în vreme de atac asupra bisericii Mele și a scos armele și a făcut război asupra vrăjmașilor și a păstrat de partea Domnului adevărul și turma creștină și biserica Mea.

O, nu uitați că v-ați uitat datoria, că n-ați lucrat păstorirea oilor și că oile au rătăcit tot mai mult și tot mai multe, că au fost luate de lupi așa cum am spus Eu că se va întâmpla cu ele, cu oile Mele. O, nu uitați că v-ați uitat datoria aceasta, sub care singuri v-ați băgat, iar acum Eu, Domnul, vă cer rodul, vă cer socoteală pentru oi și pentru viața lor, căci Eu sunt Păstorul lor, Păstorul Cel cu crucea, Cel sărac de toate cele de pe pământ, și Care Și-a pus viața pentru oi. Voi v-ați făcut rost de hârtii pământești, pe care aveți scrise nume și sarcini de păstori ai oilor Mele, și aveți diplome de teologi, o, și ce răspuns veți putea da lui Dumnezeu Cuvântul, al Cărui nume este scris pe diplomele voastre? Aceste diplome vă însărcinează cu mari datorii față de Dumnezeu și față de turma peste care stați păstori, o, și ce usturime veți purta pe trup și pe duh pentru nelucrare dacă n-ați lucrat, dacă nu lucrați pentru ca să nu piară oile, dacă nu vă pocăiți de aceste păcate ca să lucrați apoi după datoria care apasă peste voi!

Iată-l pe ucenicul sărbătorit azi prin biserică! El a ars cu rană, a ars de râvnă pentru lucrul cel sfânt, lucru de ucenic al lui Iisus Hristos, și a vegheat și a suferit veghind și crezând în biruința cea pentru credință, o, și a biruit el pe vrăjmașii bisericii Mele și Mi-a păscut turma ca un ucenic desăvârșit, ca Învățătorul său Iisus Hristos, și nu altfel.

O, voi v-ați întrebat, voi vă întrebați ce și cum vă este lucrul vostru în dreptul turmei Mele, al bisericii Mele? Iată, vă întreb Eu, și vă întreb de turmă ca să-Mi dați răspuns pentru ea, și care de o mie de ani s-a dus și s-a tot dus în părți și s-a rupt în bucăți și n-a mai vegheat și nu s-a mai uitat înapoi, decât cu judecată, și a picat în păcatul judecății dacă n-a avut ea păstori cu milă în fața ei ca s-o scoată la pășune și să certe lupii și fiarele ca să nu vină spre ea și să ia oile din staul una câte una și să le vândă la străini.

O, treziți-vă, o, treziți-vă la glasul Păstorului Cel mare, și Care-Și cercetează turma și vă cheamă la răspuns! Vin spre voi să stăm în sfat ceresc. Turma nu este păstorită, nu-și lucrează sfințenie ca să semene cu Mine turma Mea, iar Eu am spus: «Vor fi asemenea Lui».

Iată, adunați-vă într-un gând în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și faceți sfat sfânt, căci duhul cel vrăjmaș al omului antichrist își desfășoară țărușul ca să prindă sub morișca lui și pe fiii bisericii Mele, pe cei care nu veghează și nu sunt vegheați, ba și pe voi, dacă veți căuta aceasta, dacă nu vă sculați la veghe împotriva vrăjmașilor Mei și ai bisericii Mele.

O, căutați să pricepeți de ce vin Eu cuvânt pe pământ și să credeți apoi în cuvântul Meu, în Cuvântul lui Dumnezeu, ca nu cumva să vă scrieți cu gura și cu mâna păcat împotriva Duhului Sfânt, cu Care vine Domnul pe pământ și Se face cuvânt, și vine cu sfinții, precum este scris să vină Domnul întru venirea Sa, iar voi luați aminte și vegheați, ca nu cumva să vă scrieți voi înșivă înaintea Mea cu cel mai greu păcat, păcatul asupra Duhului Sfânt.

O, nu vă bucurați pentru împotrivirea voastră asupra adevărului venirii Mele cuvânt pe pământ în acest timp. Nu vă bucurați împotrivindu-vă și liniștindu-vă așa. Acest cuvânt sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, Alfa și Omega, o, și dacă ați fi ai Mei, ucenici și mărturisitori ai Mei, ați cunoaște că acest cuvânt de Păstor sunt Eu, Păstorul Cel cu crucea, Care Și-a pus viața pe cruce pentru oi, Eu, Domnul, despre Care Scripturile arată că voi veni și că numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și că este Domnul acest cuvânt, iar tot ce nu este de la Dumnezeu se prăbușește și piere, dar Eu, Domnul, sunt cuvânt pe vatra neamului român de aproape șaptezeci de ani prin acest râu de cuvânt, și care dă viață oamenilor, căci Eu sunt Păstorul Care Și-a dat viața ca să aibă viață oile păstorite de Mine, iar voi vă trufiți zadarnic, cum că păziți biserica de acest cuvânt, care, vezi Doamne, nu e de la Dumnezeu. Dar dacă nu e de la Dumnezeu acest cuvânt al gurii Mele și care se scrie pe pământ după voia Mea, voi sunteți de la Dumnezeu? Puteți face dovada aceasta? O, Eu voiesc să fiți ai Mei, dar trebuie să faceți dovada, trebuie să semănați cu Mine la duh și la viață și la faptă și la credință, iar dacă sunteți ai Mei veți cunoaște și cuvântul acesta, cu care vin spre voi, și dacă nu-l cunoașteți veți cunoaște atunci că voi nu Mă cunoașteți și nu sunteți cunoscuți de Dumnezeu, și că Eu nu știu de unde sunteți, și de aceea vă întreb: Dacă acest cuvânt nu este de la Dumnezeu, voi de unde sunteți? Dacă voi nu Mă cunoașteți în acest cuvânt, dacă el nu este de la Dumnezeu, voi de unde sunteți? Mai puteți face dovada că sunteți de la Dumnezeu, dacă nu-L cunoașteți pe Dumnezeu în acest cuvânt?

În viața de pe pământ dacă nu faci școală nu ajungi om mare sub stăpânii pământului. La fel e și pentru Dumnezeu. Dacă nu vii la școală, la păstorit, la creștere sfântă, la post și la rugăciune, la duh blând și smerit cu inima, o, nu ești bun pentru lucrările sfinte ale lui Dumnezeu între oameni. O, așa a fost cunoscut ca ucenic al lui Dumnezeu ierarhul Grigorie, mărturisitorul lui Hristos în mijlocul bisericii, căci el a făcut școala sfințeniei și s-a sfințit și a fost dăruit cu harul Duhului Sfânt și a adus rod bogat cu lucrul lui pentru Hristos și a păzit turma de lupi și de mincinoșii ascunși sub haină de slujitori ai lui Hristos, dar care strâmbau calea credinței. Și iată, sunt acum lângă Mine cu acest arhiereu sfânt, și-Mi spune el așa:

— O, Doamne, o, Domnul meu, o Păstorul meu, Învățătorul meu, eu am învățat de la Tine și am iubit ceea ce ai iubit Tu apoi. Am fost blând și smerit cu inima în mijlocul bisericii Tale, dar pentru paza ei am fost și aprig ocrotitor al legilor sfinte ale bisericii Tale și m-am sculat cu tărie de duh și de cuvânt și le-am spus mincinoși lupilor de turmă, și de la care am răbdat apoi dureri și prigoane pentru păzirea adevărului cel prin biserică, iar Tu m-ai ridicat și mi-ai dat scaun de păstor pentru râvna mea cea sfântă, pentru viața mea cea cuminte, pentru lepădarea de sine cu care am stat pe cale cu Tine, Doamne, și pentru rodul cel adus înaintea Ta. Am fost fericit pentru darul primit de la Tine, și cu care am putut birui pe vrăjmașii bisericii Tale, o, și doresc cu dor ceresc să se uite la mine arhiereii și preoții altarelor sfinte de pe pământ și să nu lucreze ei în alt fel, căci vor da socoteală pentru lucrul lor, și vai lor dacă nu va semăna cu Tine lucrarea lor pe pământ dacă și-au ales să fie păstori în numele Tău!

O, Doamne, în nume de ucenic al Tău am grăit de lângă Tine în ziua mea de pomenire, și-Ți închin Ție bucuria pe care mi-ai dăruit-o acum, când vii cu sfinții Tăi în slavă nevăzută, și care așteaptă la hotar gata să se descopere tuturor, o, și va fi bucurie mare, dar și întristare mare, și fiecare va fi socotit așa cum va fi găsit, dar, Doamne, îndreaptă-i spre Tine pe câți mai mulți și întoarce-i Tu, spre bucuria Ta și a sfinților Tăi, care-Ți așteaptă biruința. Amin.

— Eu, Domnul, aceasta fac cu slava cuvântului Meu, cu care voiesc să-i întorc pe mulți la Tatăl și la Mine și să ia din Duhul Meu mulți și tot mai mulți, o, că Mă doare să piară oamenii ca niște păcătoși, și voiesc s-o ocrotesc pe România mai întâi și s-o ridic pe ea deasupra, că-i țară creștină ea de la începutul ei, iar începutul ei este de la Mine, este cât Mine pe pământ, este de două mii de ani, și vin la ea, că am venit a doua oară pe pământ cuvânt de facere din nou a lumii, o, și la ea am venit, și din mijlocul ei Mă ridic cu cuvânt aspru asupra omului antichrist și-Mi păzesc țara venirii Mele de cele ce au să vină cu mânie peste pământ ca să-i încerce pe toți oamenii, și iată, Mă pregătesc pentru ocrotirea pământului român, dar și pentru paza fiilor români, și îi îndemn pe ei să nu primească pecetea omului antichrist, a celui ascuns sub văl, și care se dorește dumnezeu peste pământ pe loc înalt, numai că aici, pe această vatră, el își pierde puterea și este biruit de Cuvântul lui Dumnezeu, de suflarea gurii Mele, el și toți slujitorii lui. Amin.

Arhiereul Vasile strigă la slujitorii bisericii, îi strigă să se ridice la lucrul cel sfânt dacă s-au dorit slujitori pentru Dumnezeu, și le spune el lor așa:

— Voi, slujitori la altare, puneți mâna pe plug și arați și semănați ca să iasă grâul și să crească bogat în spic! O, nu vă temeți de stăpânii lumii, ci temeți-vă de Dumnezeu și luați înțelepciune de sus, nu de pe pământ, căci temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii sfinte! Temeți-vă de Dumnezeu și fiți înțelepți de sus, căci știința cea de la oameni luată și împărțită peste tot spre pierzarea multora, nu este ea înțelepciune, ci este iscodirea facerii lui Dumnezeu, o, și nu este voie să ispitească omul pe Dumnezeu, căci diavolul îi aduce omului doar închipuiri, nu adevărul cel sfânt, o, că nu pământul a fost zidit pentru soare, ci soarele a fost zidit pentru pământ în ziua a patra de la facerea cerului și a pământului, iar ce este în afară de aceasta este iscodirea tainelor facerii lui Dumnezeu și este păcat.

Iar voi puneți mâna pe plug și uitați-vă la cer, și așa să lucrați ca să ocrotiți turma Domnului, că eu numai pentru ocrotirea bisericii am trăit și am luptat și am tăiat minciuna și eresurile, că mă durea de turmă și o păzeam de lupii cei înțelegători, și care înțelegeau doar ca ei. Iar voi fiți forța și sarea pământului și dați în lături lucrarea rea, care se apropie de biserică și de tainele ei sfinte, iar Domnul Dumnezeul nostru vă va răsplăti vouă la arătare.

— O, slujitorule vrednic de slujire la altar, mare ți-a fost râvna pentru adevăr, pentru biserică așa cum a fost ea așezată la început prin apostoli și prin sfinții ei! Nu se umblă la lucrarea lui Dumnezeu, nu se umblă omenește, ci doar trebuie urmată ea cu pază mare.

Voi, slujitori de azi peste biserica neamului român, o, ați greșit neamului român, că n-ați voit să Mă ascultați să nu mergeți spre amestecătură de turme, și ați clătinat poporul cel credincios și cunoscător pentru taina și mersul bisericii.

Iată, știința omenească dă să umble la taina lui Dumnezeu, dar nu se poate aceasta, și s-a greșit mult acum o sută de ani că s-a mutat din calendar locul și timpul sărbătorilor sfinților. Vegheați dar, și nu mai îngăduiți stricăciunea să lovească în cele așezate de sfinți. Soarele a fost făcut de Dumnezeu pentru pământ și are legea lui și răsare și apune și iarăși răsare, iar arhiereul Vasile are învățătură deslușită pentru cei de după el, ca nu cumva să rătăcească aceștia prin știința omenească și rătăcitoare, și iată câtă necunoștință este în cei ce ispitesc tainele facerii, puse sub stăpânirea lui Dumnezeu, și nu a oamenilor ispititori!

Puneți mâna pe plug și arați și semănați ca și cei de la început, ca nu cumva să dați să clătinați temelia cea dintâi și să cădeți voi de pe ea, iar ascultarea de sfinți și de părinți vă va dovedi pe voi că aveți iubire de Dumnezeu și de oameni, dar altfel nu.

O, pace vouă, fiilor! Nu știu cei ce-și zic păstori de turme, nu știu despre voi mai nimic, și de aceea zic ei cu mintea lor, din necunoștință zic că voi sunteți altceva decât turma pe care Eu o păstoresc, Eu Însumi, fiilor, așa cum scrie în Scripturi și în prooroci despre Mine că voi veni și voi fi Păstorul oilor Mele și că le voi aduna de peste tot cu fluierașul, cu cuvântul Meu le voi aduna și le voi fi Păstor.

O, dar ale cui sunt oile pe care Eu nu le păstoresc acum ca și pe voi? Fiilor, fiilor, sunt ale altor păstori, sunt ale celor ce nu le păstoresc, ci doar le iau lâna și darul lor, darul cu care ele plătesc lui Dumnezeu, Care le hrănește din bunătățile milei Lui pentru făpturi. Iar oile Mele, o, fiilor, sunt cele ce aud glasul Meu și merg după Mine, că e dulce glasul Meu, și după glas Mă cunosc oile Mele, iar după alt păstor ele nu merg.

Și iată, să înțeleagă acum de la Mine păstorii de turme de ce nu vin după Mine oile lor, și de ce voi sunteți oile Mele și de ce vă hrănesc Eu, și nu ei. O, câte ar fi să mai înțeleagă ei dacă i-ar ajuta mintea și pe ei, dacă ar iubi și ei pe Dumnezeu, nu numai lâna și laptele oilor și supuse sub frica de ei, de cei cruzi cu ele!

Este scris în Scripturi de ce rătăcesc oile Mele prin toți munții și de ce suferă în tot felul fără de vindecare. Este iarăși scris prin prooroci de ce vin Eu spre ele, spre oi ca să le păstoresc Eu Însumi. O, cum să nu vin? Nu trebuie să vin să le caut și să le port de grijă și să le vindec și să le leg ranele și să am grijă multă de cele mai sănătoase, mai grase, și care nu mai trebuie să fie doar jupuite pentru ca să îmbogățească pe păstori?

Păi voi, voi, păstori care n-aveți grijă de oile Mele, voi vă mai și supărați pe oi, vă mai și mâniați pe ele, pe cele care ascultă de glasul Meu de păstor de oi, vă mai și mâniați pe ele? O, cum de le numiți taman pe ele oi rătăcite? Dar ale voastre cum sunt? Sunt nerătăcite?

O, fiilor care vă ziceți păstori de oi, sunt rătăcite oile voastre, sunt dintre cele rătăcite, de vreme ce nu aud, nu ascultă glasul Meu când vin din cer și păstoresc.

Am coborât din cer acum două mii de ani, am coborât Copil, Prunc mic ca să cresc pic cu pic și să nu-Mi uit obârșia de Păstor. Am coborât din cer între păstori, în staulul oilor, ca să se înțeleagă peste timp că n-am venit pentru cine știe ce rang pe pământ, nu să fiu rege sau Cezar, sau Faraon, o, nu de asta am venit, ci doar Păstorul oilor Mele să fiu, de aceea am venit, iar când să-Mi fac lucrarea pentru care am venit de la Tatăl ca să pasc turma Tatălui Meu, s-au temut regii și M-au scos afară din turmă ca pe un străin. O, dar ei știau cine sunt, știau din Scripturi și știau bine, așa cum și preoții de azi știu cine sunt Eu, Cel ce vin să-Mi păstoresc oile, că păstorii de azi Mă cunosc după cuvânt, dar ca și cei de atunci au scaune de domnie sub ei, au ranguri, au grade mari, o, și de aceea nu pot ei sluji pe Dumnezeu, căci Dumnezeu nu este ca ei, și este blând și smerit, și este cu cei săraci și mici, și nu poate Domnul în palate și în jilțuri de odihnă, o, nu, că Domnul este doar Păstor, doar pe pajiște Își are lucrul Său, doar între oi ca să le păzească de lupi, de cei îmbrăcați pe deasupra în haină de păstori, de regi, de cezari, de mai-mari ai pământului.

O, cine să aibă pe pământ grijă de oile Mele? Mi-e milă, Mi-e tare milă de ele și am venit de la Tatăl după ele, am venit să le fiu Păstor, să le port de grijă, căci păstorii de oi trăiesc pe picior mare, huzuresc pe tronuri moi, se dau mari, cruzi, bagă teamă în oițe, le iau laptele și lâna și atât, cer mereu să li se tot dea, cer să-și facă palate și tronuri și stau pe spinarea oițelor trudite pentru ei, o, și se mai miră, de pe tronurile lor se miră de oile sfâșiate și rătăcite prin spini de colo-colo în căutarea unui păstor pentru ele, dar nu-și găsesc, decât fățărnicie, îngâmfare găsesc, iar milă nu, și nu știu ele că nu găsesc pe nicăieri pentru ele oricât ar căuta cu nădejde vreo milă.

O, vin Eu cu mila, vin Eu, că e vremea să vin să le miluiesc, să-Mi adun oile și să-Mi las glasul peste ele și să Mă cunoască după glas și să fie vindecate de mila Mea de Păstor al lor, o, și tot mai mult voi avea grijă să fiu în mijlocul lor și să se audă glasul Meu peste pământ, iar când ele sunt prinse printre spini și ciulini să vină la Mine să le curăț, să le pansez ranele, să le port pe brațe, să le iau în spate și să le duc la izvorul Meu cel dulce și plin de viață pentru oi.

Fiilor, fiilor, au pus lacăte pe bisericuțe și plâng oile Mele. O, cum să nu vin la ele? Cum să stau cu cei din cer când oile plâng și-și caută păstori care să le poarte de grijă?

Fiilor, fiilor, n-au primit păstorii care-și au turmele lor, n-au primit preoții cuvântul Meu de peste voi și de peste ei, că mult le-am grăit și lor, și v-am spus să le trimiteți și lor ca să știe că le grăiesc și lor.

Iată cum va fi cu ei, cu păstorii de turme: Vor părăsi locurile lor de domnie și de odihnă, și asta pentru că au lovit în voi, în Mine și în voi, iar Eu eram Păstorul, și am dorit să le dau și lor iertarea și cărarea, și să nu rămână scriși în istorie și în cer potrivnici ca și cei de acum două mii de ani, dar duhul îngâmfării nu-i lasă pe cei cu grade peste ei, nu-i lasă să se aplece așa cum M-am aplecat Eu pe pământ, și iată, numai Dumnezeu Se apleacă, iar omul nu poate ca Dumnezeu.

Voi însă, fiilor, sunteți niște copii și v-ați aplecat Celui ce Se apleacă fiindcă v-a ajutat mintea, fiindcă ați cunoscut glasul Meu și fiindcă Eu cunosc oile Mele și vin la ele, și ele Mă cunosc și Mă primesc, iar Eu le păstoresc și le port de grijă cu mila Mea cerească, fiilor.

Și acum mărturisesc lucrarea cuvântului Meu din vremea aceasta și spun: Așa cum s-au tras din Israel cei de acum două mii de ani apostoli ai Mei ca să vină după Mine să-i păstoresc Eu Însumi, născut din cer pe pământ prin trup de Fecioară, o, tot așa îi păstoresc și pe aceștia cu care merg acum cuvânt peste pământ pentru nașterea din nou a lumii. Și așa cum s-au împotrivit preoții de atunci învățăturii Mele peste ucenicii Mei, la fel și voi, preoți de azi, vă împotriviți să credeți, ba îi învățați și pe creștini să Ne privească departe de voi și de ascultarea de voi, pe Mine și pe ei. O, dar ei ascultă de Mine ca și ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, și cu care am mers mai departe cu istoria lui Dumnezeu pe pământ, și tot așa este și cu aceștia de azi, căci voi nu Mă primiți în casă la voi cu binele Meu pentru voi, și faceți și voi ca și cei de atunci, și nu dați să credeți cuvântului Meu din mijlocul acestor ucenici de azi ai Mei, și care sunt dintre voi, și nu sunt dintre străinii de datină bisericească, așa cum mulți s-au dus în lături.

O, Mă doare de voi pentru mâine, nu pentru azi, și de aceea grăiesc când și când și cu voi și vă rog să nu-Mi fiți dușmani ca și preoții de atunci, să nu-Mi fiți potrivnici venirii Mele la cei mici dintre voi, că de bucurat nu vă bucurați, ba vă luați unul după altul pentru necredință aproape toți, că așa ați găsit de cuviință să lucrați cu Mine, cu cuvântul Meu de acum. Eu însă vă îndemn cu duhul cald: nu fiți necredincioși până în sfârșit, ci fiți credincioși, fiilor! O, de ați sta și voi sub duhul ascultării Mele așa cum stau ei!

O, dacă n-aș fi Eu, Domnul, acest cuvânt sfânt, ar fi pierit de mult acest izvor viu, și prin care de aproape șaptezeci de ani grăiesc cu istorie scrisă pe acest meleag, dar Eu vin din cer, vin pe nori pentru nașterea din nou a lumii, o, fiilor tari la cerbice. O, de ce așa, oare, cu voi?

Am spus acum două mii de ani: voi mai găsi pe pământ credință când voi veni ca să vin? Iată, am pus credință în aceștia, care-Mi deschid când bat, și am călăuzit un popor și i-am dat din cer povață și hrană de cuvânt și l-am păstorit Eu Însumi. O, de atâta vreme stau la ușă și bat și la voi ca să vă aplecați și să Mă cercetați în cuvânt și să Mă credeți prin el și să Mă luați în casă și să-Mi spuneți: bun venit! Să fi făcut și voi ca preotul care-l creștea pe Samuel, că acela l-a învățat pe Samuel să Mă primească, să-Mi răspundă la chemare, să Mă asculte l-a învățat, și a crescut Samuel și a fost prooroc mare peste Israel și știa el de la Mine pentru popor, o, și s-a scris în Scripturi istoria lui Dumnezeu cu Samuel, așa cum și azi se scrie istoria Mea cu acești ucenici credincioși Mie și tocmiți pentru Mine, și care sunt dintre voi. Să fi ascultat mai-marii bisericii și ai țării, să fi ascultat de Mine prin ei așa cum regii pământului ascultau de la Daniel, proorocul Meu. Iată, se scrie această istorie pe pământ în vremea voastră și sunteți scriși în ea necredincioși, ca și preoții cei de acum două mii de ani, ca și regii cei de atunci, căci este scris în Scripturi că vin să-Mi păstoresc oile Mele Eu Însumi.

O, nu fiți supărați pe Mine și pe ei, pe cei ce slujesc cuvântului Meu de peste ei, căci vin cu norii deasupra și grăiesc de deasupra cuvântul Meu ca să fie așezat în cartea sa când vine.

Acești fii nu sunt despărțiți de voi. O, nu fiți supărați pe ei că se supun Mie, că iată-Mă în mijlocul lor cuvânt și pază, iar Eu sunt mai mare decât voi, fiilor slujitori. Cei de acum două mii de ani s-au îngrijorat să nu-și piardă scaunul de domnie și M-au socotit pentru aceasta dușmanul lor, dar s-au păcălit de tot, și au văzut aceasta apoi și i-a durut durere mare. O, nu fiți ca ei, și fiți credincioși, că nimic, nimic nu vă iau, ci vă dau, vă iubesc, chiar dacă voi sunteți așa de reci, de Mă țineți afară.

O, ce rău v-am făcut? Ce v-am luat din ale voastre de M-ați pus la pedeapsă ca să nu-Mi deschideți? Cei de atunci M-au trimis pe cruce. M-au primit însă păgânii și au crezut că sunt de la Tatăl venit pe pământ, și tot așa este și azi, căci credința, iată, nu este a tuturora, și este ea a celor ce se umilesc pentru Dumnezeu.

Celor de azi, care stau peste biserică, le spun lor și-i rog cu aplecare, îi rog să caute cumva să se adune într-un gând sfânt să-Mi repare cămășuța ruptă, o, că e ruptă bucăți cămășuța Mea, și nu mai este cine s-o repare, decât bunăvoința lor, dacă vor.

O, n-am de unde să mai iau un împărat de pe tronul lui și să Mă descopăr lui ca atunci, și ca să adune el soborul bisericii și să repare pe cele sfâșiate ale vieții creștine din biserică. Era atunci cu sfinții părinți în sobor împăratul, era Constantin împăratul, căruia M-am descoperit ca să-i întăresc biruința peste păgâni, și a biruit el pentru slava bisericii Mele, a biruit prin sfinții bisericii, și care stau acum pe scaune înaintea tronului Domnului, precum este scris, și care se roagă neîncetat pentru viața creștinilor de pe pământ, pentru cei din necazul cel mare, căci viața fără Dumnezeu a lumii e cel mai mare necaz care poate bate peste pământ, și care trebuie să scoale la veghe sfântă biserica Mea, casa Mea, și pe cei ce sunt pe pământ fii ai lui Dumnezeu, iar rugăciunile sfinților Mei vor birui toate eresurile, toate fărădelegile, și vor ajunge și de pe pământ rugăciuni sfinte înaintea Mea și vor lucra ele pentru cei ce sunt ai Mei pe pământ.

Am cordon de îngeri și de sfinți în jurul tainei bisericii Mele, și tainic lucrez pentru ocrotirea ei, iar lupul va fi prins, căci când vine lupul la staulul turmei, el nu vine decât să sfâșie, și-și păstrează acest nărav, chiar dacă își ia pe deasupra haină de păstor, și iată, a tras pe mulți în stânga atunci când a rupt în două turma acum o mie de ani, căci au căzut îngerii din cer la glas străin, la neascultarea de Dumnezeu a omului, darămite fiii bisericii care s-au luat după cei străini de cuvântul care a făcut lumea și biserica și calea ei. Că a venit omul vrăjmaș lui Hristos, omul antichrist, îmbrăcat pe deasupra în păstor, dar el a fost lupul care a sfârtecat turma, a culcat la pământ stelele cerului, precum este scris, i-a doborât pe mulți creștini ai bisericii și i-a luat cu el afară din turma cea de la începutul lui Hristos păstrată sub har, și de atunci și până azi el are bogăție de turmă și se dă păstor cu mare nume și cu mare slavă și se vrea singur pe scaun știut sfânt, o, și lumea se încântă, dar își iau plata acum toți cei care n-au vegheat ca să nu-și piardă lumina și înțelepciunea credinței, crezând ei minciunii cu față de adevăr, căci cei ce iubesc păcatul s-au dat mereu și se tot dau de partea minciunii rătăcitoare cu față de biserică, dar Eu, Domnul, fac aplecare și strig peste toți cei care-și pregătesc rușinea lor, și le spun lor:

Temeți-vă de Dumnezeu, voi, lucrători ai minciunii păcătoase, de tot felul păcătoase, și voi, cei înșelați de cei de sub haină de păstori de oameni, căci păcatul îl îngenunchează pe om și îl cade apoi în duhul trufiei vieții, după ce pofta trupului și pofta ochilor îi hrănesc mintea și dorirea, și acestea îi biruie apoi pe cei înșelați de înseși slăbiciunile lor, care îi fac slabi de tot pe ei.

O, ai fost și tu înșelată, biserică a neamului român, chiar de mai-marii de peste tine, ca în vremea Mea când M-au răstignit Anna și Caiafa, iar pe tine te-au răstignit păstorii de peste tine în anii cei de mare restriște peste tine. O, că s-au lăsat cumpărați ca să te clatine de pe temelie, și de atunci tu stai în greșeală și ți-ai schimbat sărbătorile sfinților și nu le mai ții la vremea lor și nu-ți mai merge bine ție, și numai vrăjmașii tăi se fălesc că le merge bine, o, că nu le pasă de turmă celor ce s-au găsit să se așeze sub nume și sub haine de păstori, iar pe păstorii cei plini de har i-au băgat la închisoare, i-au trimis la munci, i-au dat pe mâna ucigașilor, iar ei domnesc și azi în loc sfânt, o, și rabdă Dumnezeu, rabdă cu milă încă, dar vine fără de veste plata pentru fapte, așa cum se întâmplă sub soare de la facerea cerului și a pământului și până în zilele acestea. O, și rabdă Domnul încă, și cerul tot se uită la mișcarea și lucrarea cea ascunsă a omului potrivnic lui Hristos și la toate jucăriile cu care se plimbă pe sus și pe jos ca să fie pus el împărat peste tot pământul, dar vine un trăznet mai mare decât mintea lor, decât faima jucăriilor lor, și gata cu păcăleala cu care singuri se păcălesc, încercând marea cu sarea, ca să ia ei împărăția peste pământ și să-L biruie, zic ei, pe Hristos, Care vine. Dar nu, n-au noroc, căci minciuna și întunericul ei au locul lor hărăzit prin Scripturi cu tot cu slujitorii lor. O, și ce bine le-ar fi lor să se întoarcă la Dumnezeu ca să nu-și facă singuri nimicire rușinoasă!

Iar Eu, Domnul, cu milă îi strig și-i chem cu glas milos și le spun la toți cei desprinși de biserica cea de la început, și le spun:

O, veniți acasă, veniți înapoi, veniți în biserica una sobornicească și apostolească, veniți către părinții cei plini de har și de Duhul Sfânt, care au așezat pe piatra ei biserica Mea la începutul ei! O, că ați plecat de la părinți și ați părăsit calea ca niște fii risipitori, chiar dacă ziceți mulți din voi că sunteți cu Hristos, câți dați să mai spuneți încă așa. O, nu puteți spune așa, căci voi sunteți potrivnici acum, și nu mai aveți ce mânca din cer, și tot nu vă întoarceți la părinți, la cei ce au așezat casa Mea pe patru stâlpi pentru zidirea împărăției cerurilor pe pământ precum în cer, nu cum faceți voi acum, de v-ați desprins și v-ați făcut alți stăpâni îmbrăcați în păstori, dar care au dezbinat turma și au rupt-o bucăți, bucăți, așa cum este ea până azi, căci voi n-ați vrut să fie pe pământ precum este în cer, împărăția lui Dumnezeu, și de aceea v-ați dorit libertatea, și i se spune acestei stricăciuni „libertate de credință”, fiecare cum și ce își alege să creadă.

O, și iată de ce vin Eu pe pământ cuvânt, și vin să-Mi adun în staul oile care s-au pierdut aproape de tot prin toți spinii și prin toți ciulinii, prin toate prăpăstiile căzute, o, și cum să nu vin și să le întind mâna ca un Păstor!

Eu sunt Iisus Hristos Cel înviat și sunt viu în vecii vecilor și vin pe pământ cuvânt, căci Tatăl Mă trimite să vă grăiesc și să vă întreb: O, de ce v-ați lepădat de biserica cea dintâi și de așezarea ei cea dintâi? O, de ce ați trecut peste părinți și v-ați făcut singuri cârmă și viață? O, iată ce ați făcut! V-ați făcut rost de un alt fel de mers cu Dumnezeu. Era bine așezat mersul cu Domnul al omului creștin. O, ce să fac cu voi și pentru voi acum? Vin să vă grăiesc și să vă înalț mintea spre cer, spre Mine, Cel înălțat la Tatăl după ce am înviat, și am stat patruzeci de zile încă după învierea Mea.

Iată, mulțime de obiceiuri v-ați ales, fiecare cum ați voit, și nu mai seamănă urmașii cu părinții cei dintâi ai bisericii Mele, cu cei care au plătit și au pecetluit cu sângele lor mersul omului cu Dumnezeu, calea creștinilor de după ei.

O, de o mie de ani încoace s-a tot vopsit turma, care-și zice creștină încă, și s-au tot despărțit în dreapta și în stânga cei cu nume de creștini, căci unii au rămas statornici, iar alții mulți au ieșit mânați de diavolul vrăjmaș, care dezbină mereu, o, și n-au mai ascultat de Dumnezeu, Care să le spună când fac rele, când își fac idoli la care să se închine, căci de aceea s-au desprins, ca să facă rele s-au desprins, și iată, fac rele, că au pățit ca Lucifer, care a căzut dintre îngerii luminii, o, și nu este creștină Europa, așa cum se pretinde ea că este, și am doar câteva țări rămase în dreapta credință, dar se duce luptă împotriva lor ca să le fie murdărită și lor fața și slava.

O, și iată de ce vin cuvânt pe pământ! Vin și stau de veghe la hotarul dintre lumină și întuneric și stau cu cetele cerești, cu sfinții și cu îngerii stau de veghe, cu armata cerului stau pentru ocrotirea averii Mele, pentru ce este al Meu, și grăiesc cuvânt cu putere, și cu el împlinesc veghea, și cu el rostesc ca să împlinesc ceea ce rostesc.

Așa cum M-am suit la Tatăl, în cerurile nevăzute ridicându-Mă pe nori, tot așa vin. Vin precum am fost văzut de ucenici ridicându-Mă sus, lângă Tatăl, după ce le-am făgăduit lor pe Duhul Sfânt ca să rămână cu ei și să le dea lor de la Dumnezeu, iar Eu să stau tainic lângă ei și lângă urmași până la sfârșitul timpului, așa cum le-am promis că voi fi și că iarăși voi veni, așa cum cei doi martori de sus veniți în clipa înălțării Mele la Tatăl le-au spus lor că iarăși voi veni.

O, e zi de praznic de înălțare a Mea în locașurile cerești lângă Tatăl, de unde iarăși vin acum și cuvintez peste pământ, iar cuvântul Meu cel grăit are putere de împlinire, chiar dacă este disprețuit și neluat în seamă, dar puterile cerești îl iau și îl pun în lucru și lucrează ele tot cuvântul care iese din gura Mea.

Eu sunt Dumnezeu Cuvântul. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu și am cuvântat peste pământ în zi de praznic sfânt. Și pun pecetea numelui Meu cel nou peste cuvântul pe care îl grăiesc, căci numele Meu cel nou acesta este: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Povățuiesc acum biserica neamului român și le spun celor ce au de păstrat bogăția și frumusețea harului sfânt, și le spun lor așa:

O, nu vă supuneți, nu vă mai supuneți schimbărilor de peste noapte, pe care le tot încearcă păgânii să le așeze deasupra rânduielilor bisericești din părinți. Deschideți cartea proorocului Daniel și veți găsi scrisă vremea de azi, când dau să lovească păgânii în puterea poporului sfânt, în biserica ortodoxă și legile ei sfinte, ci post și rugăciune să se rânduiască împotriva vrăjmașilor cu haina și cu fața ascunse și dau ei să lovească țara strălucirii, biserica Mea și țara română, în mijlocul căreia Cuvântul Meu se slăvește și strălucește de har și de lumină și de putere de sus, ca să se nască de sus tot omul prin cuvântul Meu cel de la sfârșit de timp, căci Eu, Domnul, vin cuvânt pe pământ. Iar dacă voi nu veți primi strigarea Mea spre voi, rămâne scris cuvântul Meu, și are în el putere de împlinire. O, dar să aveți și voi putere pentru Domnul și să ascultați de el cu putere, voi, slujitori ai bisericii române, dar urmăriți cuvântul Meu cel scris vouă ca să-l împliniți, fiindcă trebuie lucrat mult ca să nu cadă, ca să nu piară biserica Mea, că România a fost cea mai lovită, căci omul antichrist știe soarta ei între popoare și nu-i place deloc planului lui cel negru această soartă a neamului român. O, fiți cu grijă mare, ca să vă aibă turma la inimă. Iar cei ce nu puteți să vă faceți pildă turmei, o, nu vă duceți să cereți preoție, nu mai căutați după acest dar sfânt, dacă nu puteți să slujiți cu lepădare de sine pentru turma lui Hristos. O, nu vă îmbolnăviți de lăcomie dacă ajungeți să slujiți la altar, ci faceți-vă datoria față de Dumnezeu și față de turmă.

O, biserică a neamului român, nu-ți vinde slava! Fii vrednică de Hristos! Nu te apleca celor ce vor să te văduvească de harul Meu, ci stai pe picioare după dreptarul cel din părinții cei sfinți de la început, o, și stai cu cartea pe masă ca să n-o calci cumva și să-ți atragi pieirea și dezbinarea, ci ai grijă de taina ta ca s-o duci până în vecii, iubito, o, că mulți au ieșit de sub tainele cele sfinte și și-au făcut aparte biserici după placul lor, iar alții au venit și s-au așezat în rânduiala cea sfântă, ba chiar și regi s-au aplecat cu toată casa lor și s-au făcut ortodocși pentru țară ortodoxă, iar tu să nu uiți istoria ta, țara Mea.

O, și nu uita, acum vreo sută de ani s-a suit la cer durere mare, după ce păstorul turmei române s-a lăsat înșelat și a trădat turma, o, și e tot o durere istoria cea de atunci, și mulți fii ai bisericii au fost jertfiți și chinuiți și forțați să se lase de datinile străbune și s-a clătinat rânduiala bisericească și s-au scos două duminici din calendar, și nu s-a mai făcut înapoi repararea care a stricat. N-au vegheat nici păstorii cei de după aceea și nu s-au mai așezat la loc cele schimbate, o, și din pricina acestei neascultări de părinții sfinți, vine mânia de atâtea ori peste pământ, și trebuie să învățați fiii bisericii, ca să fugă departe de ei mânia care așteaptă la hotar când i se face loc.