3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

O, măi poporul Meu, n-aveam cum să mai rodesc lăstar din butucul de vie, căci s-a uscat de tot și n-am mai găsit în el viață. Am pus în lucru duhul proorociei, râvna Mea, și am luat-o de la început cu lucrarea Mea și am sădit viță nouă, căci sunt Cel ce am zidit cerul și pământul și omul și biserica Mea. Nu trebuie să-l întreb pe om când vin ca să lucrez pe pământ după ce omul strică pe cele ale Mele zidite, ci trebuie să ascult de Tatăl ca să vin și să lucrez, căci ascultarea de Dumnezeu este lucrarea Mea, și nu de oameni ascultare.

O, e gălăgie mare pe pământ pentru calea cu Dumnezeu a omului și nu este duhul proorociei în biserică și nu este credință pentru aceasta. M-au părăsit toți peste tot și nu Mă mai cunosc prin duhul cel lucrător din cer, care s-a stins de pe pământ din pricina duhului necredinței, a duhului omului flămând după putere peste pământ. Vin și găsesc necredință și îngâmfare în om, iar glasul Scripturilor nu mai este luat în seamă, căci omul s-a așezat Dumnezeu în locul Meu și a căzut din Dumnezeu când el s-a voit așa, și a căzut ca Lucifer, care s-a voit mai mare ca Dumnezeu și care M-a schimbat cu omul, de și-a pierdut strălucirea lui cea de la Mine și s-a făcut satană, potrivnic lui Dumnezeu apoi.

Pe toate dă să le mai aibă omul, dar credință nu, iar bisericii îi trebuie credință și umilință și pocăință și primire, căci unde este credință și viață Mie închinată, vin Eu și bat și intru și aduc lumină în toate, aduc duhul proorociei și al descoperirii cea din cer și pot aceasta prin credința și prin smerenia omului, iar altfel nu pot fi cu omul ca să-i dau lui.

Suflă Duhul Sfânt peste pământ și nu găsește loc de așezat, căci El lucrează mereu astăzi ca să vestească pe om cum să lucreze pentru fiecare stare și lucrare, dar casa în care Eu trebuia să lucrez pe pământ cu oamenii s-a făcut peșteră de tâlhari și nu știu oamenii unde se duc când se duc la locul unde știu ei că e casa lui Dumnezeu. Cine să le spună lor ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii? Numai cei ce stau pe masa lor cu cartea credinței deschisă, numai aceia mai știu să Mă cunoască și să Mă lase să lucrez și să cârmuiesc prin furtuni și să nu piară ei din pricina îngâmfării și a tăierii Mele de la ei, din pricina necredinței lor în puterea și în lucrarea Duhului Sfânt, Care vine la timp pe pământ, pentru că este Veghetorul.

O, cine să-i spună turmei pribege că se stinge numele Meu de pe pământ ca să rămână numele omului cel îngâmfat în dreptul lui Dumnezeu și al casei lui Dumnezeu, al turmei pribege și fără de păstor peste ea? Lupii sunt lupi, nu sunt păstori, iar Păstorul Eu sunt, dar lupii M-au dat în lături și s-au arătat ei și atât. Vin cu sfinții cei mari și le arăt peste tot ce este pe pământ sub nume de biserică, le arăt ce a făcut antichrist și ce face încă pentru ca să stârpească numele Meu de peste oameni și să fie el Dumnezeu în locul Meu și să tragă spre el turma. O, nu mai poate omul îndrepta nimic din cele dărâmate, și iată-Mă cum vin, și noi le facem pe toate, căci Eu sunt începutul și sfârșitul a toate, și încep un lucru nou, și el a dat muguri, dar trebuie să rostesc mereu peste satana cuvânt ca să știe el că Eu sunt Dumnezeu și nu el, iar el este potrivnicul Meu, al puterii cea de nebiruit între cer și pământ.

O, e zi de praznic sfânt în amintirea Mea. La opt zile după nașterea Mea M-am supus legii tăierii împrejur cea după trup ca să rămână peste timp că Dumnezeu S-a făcut Om și S-a arătat oamenilor plin de har și de adevăr. Duhul proorociei M-a vestit atunci că voi fi spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca semn de tăgadă, și așa a fost, și așa este și azi. Nu știu oamenii care s-au pus slujitori peste oameni în numele Meu, nu știu aceștia ce înseamnă Dumnezeu așa cum a știut de la Duhul Sfânt bătrânul Simeon când M-a văzut Prunc și M-a primit și a rostit proorocia lui cea pentru Mine. Aud mulțime de slujitori de biserici, aud ei vuietul acestui râu de cuvânt și nu știu ce este el, și zic ei că sunt veghetori, că sunt deștepți și cunoscători ca să Mă dea afară de la ei, cum că nu este Duhul Sfânt glasul Meu cel de azi prin acest cuvânt. Acest cuvânt este Duhul Adevărului și nimeni nu Mă cunoaște. Eu însă îi cunosc pe toți cei care Mă tăgăduiesc, și este ca semn de tăgadă acest cuvânt, care se naște din Dumnezeu și din care trebuie să se nască din nou toată suflarea, toată facerea iarăși, și voi da la o parte omul și voi împlini așa, și mulți vor crede și se vor boteza în acest cuvânt în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și-și vor afla mântuirea, așa cum Eu am grăit acum două mii de ani că voi lucra. Amin.

Am în coborârea Mea pe cel binecredincios, pe arhiereul Meu cel plin de Duhul Adevărului, pe Vasile cel Mare în cuvânt pentru Dumnezeu înaintea mai-marilor de pe pământ în vremea sa. Vin sfinții cu Mine pe pământ cuvânt, că nu mai e pe pământ Duhul Adevărului, ci e duhul omului și atât, dar vin Eu, Domnul, și duhul proorociei este mărturia Mea și lucrez cu el din cer și de pe pământ și umblu cu el la cele stricate de om și strivite cu totul, și pe care Eu le făcusem ca să fie. Lucrez cu sfinții Mei, cu martorii Mei cei credincioși, cu cei din cer, că pe pământ am numai dușmani, numai lupi, și stau cu sfinții și cu cei credincioși ai Mei azi pe pământ și lucrez în duhul adevărului peste toată minciuna de pe pământ, și am grădiniță de cuvânt și Mă fac carte în ea și Mă împart cu ea spre știre ca să știe toți că Duhul Sfânt suflă acum peste pământ, căci Tatăl și Fiul Îl trimite pe El la oameni spre luminarea lor.

O, arhiereule mare între cei drepți, slujitori ai Mei în cer, te așez în carte cu Mine cuvânt ca să se mire mulți, iar cine se miră rămâne cu mirarea și atât, dar cei credincioși sunt martorii Mei și ai Duhului Sfânt, Care a grăit și grăiește prin prooroci și este El până la sfârșitul timpului și zidește biserica Mea, împărăția Mea, patria Mea cea pentru sfinți. Amin.

— O, e vremea să lucrezi Tu, Doamne Păstor, și să păstorești e vremea, căci oamenii au stricat calea spre Tine pentru cei credincioși și au dat-o la o parte. Nu trebuie să mai întrebăm pe nimeni dacă ei cred sau nu, ci trebuie să lucrăm din cer, Doamne. Pe pământ s-a amestecat totul, că e la capăt de drum antichrist și se uită în Scripturi ca să-și împlinească după ele lucrarea sa și îngâmfarea sa cât mai este vremea lui. A fost mult până a pătat totul, până a păcălit el în dreapta și în stânga cu puterea lui, cu fața lui vopsită, cu care s-a suit sus de tot de dragul stăpânirii peste tot pământul, și nu s-a găsit până acum nici un David ca să-l răpună pe acest uriaș, care batjocorește fața lui Dumnezeu și scaunul slavei Lui cea de sus.

Le-ai spus acum două mii de ani la ucenici să nu numească ei pe nimeni tată pe pământ, că numai Unul este Tată: Cel din ceruri, Doamne, și le-ai mai spus să nu cugete între ei ca să fie vreunul dintre ei mai mare peste ei, ci să slujească unul altuia în iubire, unul mai mic decât celălalt arătându-se, unul mai mult slujitor decât celălalt în slujirea cea pentru frați. Iată acum câtă nebunie pe pământ! Era scris în Scripturi că va veni peste oameni acest negru întuneric, pe care necredința l-a făcut, iar noi, sfinții Tăi, am proorocit mulți dintre noi vremea aceasta neagră că va veni și că va strica și va călca în picioare toată via Ta. Era scris că vei veni și că vei găsi necredință, și iată împlinirea, Doamne.

Voi, cei care v-ați pus mari peste oameni sub nume de păstori de la Dumnezeu, cine v-a pus pe voi păstori? Duhul proorociei, duhul descoperirii trebuie să pună păstori peste biserica Mielului lui Dumnezeu. O, de ce ați dat deoparte glasul Duhului Sfânt și duhul descoperirii cea de la Dumnezeu? Ați făcut aceasta ca să domniți voi, iar Lucifer trăiește în voi. O, ce veți răspunde că v-ați făcut furi? Priviți în viața noastră, a slujitorilor de demult ai Domnului și rușinați-vă voi, păstori plătiți, păstori năimiți ca să vindeți turma pe slava cea pentru voi de la ea. O, unde vă veți băga apoi ca să nu vă găsească Domnul și să vă ceară răspuns pentru că I-ați răpit via și ați dat-o trecătorilor și păgânilor ca s-o calce ei de tot? O, după ce ați călcat voi peste sfinți și peste părinți, prin care Domnul Și-a întărit pe mărturia lor casa Sa și veghea Sa peste turmă, acum voi v-ați dat duhului Babilonului, v-ați dat amestecării, și nu este nici unul între voi să rostească mustrare vouă spre pocăință pentru strivirea voii Domnului, Căruia I-ați luat din mână cârma. Eu am mustrat în față pe împărat când el s-a dat de partea rătăcitorilor credinței și ai răstălmăcirii adevărului, și nu m-am lăsat ca voi sub mâna vrăjmașă lui Dumnezeu de teama sceptrului stăpânirii cea de pe pământ. Vă va cere Domnul răspuns, să știți aceasta! V-ați pus unii pe alții păstori de turme și n-ați mai voit să auziți de la Duhul Sfânt, Care descoperă de la Dumnezeu voia lui Dumnezeu! Ați acoperit adevărul, și veți da răspuns înaintea lui Dumnezeu. Acum nu vă este teamă, dar vine pe pământ frica de Dumnezeu și veți îngheța de frică. O, pocăiți-vă! Părinții din cer vă cer răspuns pentru cele stricate de voi și date la o parte pentru ca să vă îmbrățișați cu cei păgâni și să vă jucați cu mântuirea oamenilor, închinându-vă în numele lor omului dornic de putere, dornic să-L răstoarne pe Dumnezeu și să stea el în templul lui Dumnezeu drept Dumnezeu, precum este scris că va face omul fărădelegii la sfârșit de timp. O, la ce vă folosește aceasta vouă? Treziți-vă și ascultați de la Domnul, Care strigă în lung și în lat, cerându-vă să dați putregaiul în lături, că vine ziua să vă înspăimântați mai rău ca Iuda, care pleca dintre ucenici și se ducea mereu la Caiafa. Mereu, mereu el nu voia să știe ceilalți ucenici de cărările lui lăturalnice, dar Domnul avea mereu vederea după el și l-a răbdat așa, ca să se împlinească cu el Scriptura vânzării Domnului, căci Iuda a umblat după ai lui prin lume, și făcea aceasta pe ascuns, până în ziua când și-a dat pe față cu cine a umblat el, căci după ce a luat din cina Domnului cu ucenicii, a luat puterea lui satana în el și L-a vândut pe Domnul, căci mânca din două părți și nu i-au spus lui nimic cei ce L-au cumpărat pe Domnul de la el, nu i-au spus lui ce vor face cu Domnul Cel vândut de el, ci numai apoi a văzut Iuda ce a ieșit din umbletul lui lăturalnic, și a spus el apoi: «Am vândut sânge nevinovat», dar era prea târziu când a văzut, și a căzut peste el frică mare, disperarea cea mare.

Iată, nu aveți pe Domnul în voi și nu v-ați dat seama ce lucrare vă alegeți când v-ați ales să fiți slujitori în dreptul lui Dumnezeu, iar eu, arhiereul Vasile, martor al Domnului de pe pământ și până în cer, vă spun vouă că zadarnic vă hrăniți cu necredința. Este Dumnezeu și veți vedea că este și vă va cuprinde frică mare și nu vă veți putea ascunde de ea, căci va veni din cer și va cădea peste voi fără de veste frica de Dumnezeu, căci ați trădat pe Domnul. Trebuia să lăsați loc și la un semn de întrebare, că iată, este Dumnezeu și vine cu suită de sfinți pe pământ cuvânt și-Și cercetează via, căci ceasul bate venirea Lui, și El vine cuvântând și cercetând. Amin.

Iată ce le spun eu acum celor ce hotărăsc ei în locul celor odată pentru totdeauna așezate pentru neclătinarea lor peste biserică:

Vă spun eu vouă, vă spun că nu e bună haina pestriță, căci haina pestriță este pentru cei desfrânați, ci e bună hăinuța de in, alb, curat, așa cum scrie în Scripturi, așa cum a așezat Domnul peste biserica Lui la începutul ei prin sfinți și prin părinți. Aveți pe dedesubtul hainei pestrițe, aveți epoleții cei tainici ai lui antichrist dacă voi umblați acum la cele așezate la temelia bisericii străbune, căci antichrist, omul fărădelegii și duhul lui, v-a biruit pe voi și nu puteți fi voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci cei adevărați își pun viața pentru turma Domnului și n-o vând la păgâni cum faceți voi acum de amestecați totul laolaltă, uitând de sfinți și de părinți, care au despărțit la dreapta și la stânga creștini de păgâni când n-au voit păgânii să se nască prin biserică și prin botez ca să vină ei spre mântuirea lor apoi, căci scris este: «Cel ce crede și se va boteza, acela se va mântui!», și iarăși scris este: «O credință și un botez este», nu mai mult de atât.

Mă scriu cu voi în cartea adevărului și vin să vă întind mâna. Ați schimbat sărbătorile de la locul lor, că ați ascultat de vrăjmași și ați căutat să nu întrebați pe Domnul aceasta, dar Eu vă spun vouă că zilele se măsoară cu o seară și o dimineață în lungimea lor, și nu cum a măsurat omul păgân de a umblat el la taina facerii zilelor și a împins cu socoteala lui vremile serilor și ale dimineților, cu care Domnul măsoară timpul. O, de ce v-ați încercat voi să hotărâți în numele Duhului Sfânt pe cele ce au venit spre voi dinspre păgâni? Unde este, unde este duhul proorociei, care să vă călăuzească de la Domnul prin vremi de încercare a credinței, așa cum a lucrat mereu Dumnezeu pe pământ între oameni în vreme grea? Voi ziceți că lucrați în numele Duhului Sfânt. O, vai vouă! Sculați-vă din așternuturile voastre moi și chemați puterile cerești să vă scape din cursă, că, vai vouă, vă spun! Iată, sunteți necredincioși, dar stați pe scaune de biserică. O, este Dumnezeu! Ce veți răspunde, oare? Dar teama s-a dus de la voi și ați rămas doar voi. O, este Dumnezeu, și veți vedea că este, iar eu vă zic vouă: treziți-vă ca să vedeți și strigați pentru voi cu lacrimi sfinte și curate, strigați la Domnul să vi Se arate și să vă izbăvească de necredință, iar pocăința să vă dea vouă înțelepciune pentru pocăință, că iată de ce a venit Domnul cuvânt pe pământ! Voi ați stricat legea cerului și ați pus-o pe a voastră și ați pus minciuna pe tron ca să domnească ea, precum este scris că veți face. O, nu vă mai mirați că Domnul grăiește mult și Își zidește și Își păstrează biserică nerobită de cele din iad ale lucrării lui antichrist cel cu față ascunsă, omul fărădelegii. Își păstrează Domnul pe poporul cuvântului Său departe de amestecătura celor ce se dau singuri anatemei și Babilonului, limbilor încurcate, dar Babilonul cade, și biruința este cea care ține cu Domnul și cu dreptatea Sa, și care are cu ea sfințenia Sa.

Vă mirați toți de ce pe România o are Domnul de țară a venirii Sale acum, o, dar nu vedeți că El a venit la ea și S-a făcut cuvânt în ea și are în ea scaunul judecății faptelor? N-a putut veni Dumnezeu între voi cuvânt ca să fie El pe pământ cu oamenii, căci L-ați fi pus la tăcere și nu L-ați fi luat de faptă peste voi și împărțit apoi prin voi ca să fie crezut și urmat apoi. A venit însă așa cum vedeți că vine, în chip smerit. Așa cum și în Ierusalim acum două mii de ani a intrat smerit Domnul pe un mânz de asină, așa a venit și acum, ca să poată veni a venit așa, și de aceea a lucrat așa și a venit la fii mici și Și-a făcut împărăție ca să poată grăi și să se scrie ce grăiește Domnul și să ajungă peste tot apoi grăirea Sa.

Vă faceți că nu auziți când Domnul grăiește, dar vă faceți doar, dar aceasta nu este așa, și Domnul nu scrie așa, ci scrie că aveți păcat că nu luați în seamă cuvântul venirii Lui la oi și la păstori ca să le vadă rodul, și faceți voi ca și Israelul cel de demult, care L-a dat pe Domnul de la el. O, voi așteptați să moară toți drepții, toți care țin de partea dreptății Domnului, și să rămâneți numai voi și cei slabi și cei nestatornici ca să-i puneți pe ei în slujba rătăcirii voastre de pe calea cea dreaptă, dar Domnul Iisus Hristos, Păstorul oilor și al păstorilor de oi, nu moare, și este viu în vecii vecilor și vine El și descoperă și lucrează și păstorește, precum este scris să facă atunci când păstorii sug viața oilor pentru slava lor cea de la oi.

Vai celor ce vă întreabă pe voi despre Cel Viu, despre calea cuvântului Său, care judecă cu dreptate, după ce aceștia au iubit calea acestui cuvânt, și vor duce aceștia în spate și povara pentru cei uciși de ei față de credința în cuvântul acesta, care curge din gura lui Dumnezeu cu putere în zilele acestea și care nu se oprește din pricina necredinței sau a ușurătății sau a nestatorniciei celor necredincioși și care sunt din cei ce merg cu acest cuvânt și apoi își iau picioarele lor și merg și ucid pe cei nevinovați față de calea cuvântului Său cel de azi. Și-au pregătit păcat greu și plată rea cei care s-au dus cu alt fel de mers, dar căile toate se închid, și rămâne cel nestatornic față în față cu răspunsul pe care va fi să-l dea lui Dumnezeu, unde nu încape dezvinovățire.

O, oameni slujitori de biserici, vă mirați de Domnul și de cuvântul Lui în mijlocul unui popor credincios. Zadarnic vă mirați. Nu vă place venirea Lui în cuvânt pe pământ când voi aveți atâta de lucrat și de dărâmat, dar dacă Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în cuvânt să lucreze El, și nu voi, El a venit și vine și lucrează și ascultă de Tatăl, Care Îl trimite, și iată, nu aveți același tată, cum credeți voi aceasta, căci este despărțire și dezbinare între Domnul și voi, că voi nu faceți cum au făcut sfinții părinți, care cereau descoperiri de la Domnul, de se făceau semne mari între adevăr și minciună la rugăciunea celor sfinți, și iată, vine Domnul la voi și vă întreabă de voi și de oi, și Îi veți răspunde Lui cu nerodirea, cu neiubirea pe care ați lucrat-o între voi și El. Amin.

Le spun arhiereilor români să aibă grijă de ei și să nu lucreze ca prigonitori ai Tăi și ai adevărului cuvântului Tău cel de azi, ci să cerceteze Scripturile așa cum eu le-am cercetat, și le-am dat ființă cu fapta vieții mele, că mi-ai dat har de sus pentru adevărul Tău. Le spun lor să binecuvinteze mult și nu să strâmtoreze calea cuvântului Tău și mersul poporului Tău cu vestea venirii Tale pe pământ pentru înnoirea lumii, și dă-le, Doamne, lor duhul descoperirii, așa cum ai lucrat pe vremea mea descoperiri peste împărați și peste arhierei ca să mă ridici Ție slujitor mare și ca să izbăvești prin credința mea pe mulți strâmtorați. O, adu, Doamne, pe pământ duhul descoperirii feței Tale și a lucrării Tale, ca să vadă cei ce Te urăsc și cei ce nu Te recunosc în acest cuvânt și să se rușineze, că Tu, Doamne, ajuți și mângâi pe poporul cuvântului Tău, în mijlocul căruia Tu vii și Te împarți! Amin.

O, ridicați-vă, voi, cei ce stați sub nume de veghetori ai viei Mele și deschideți Domnului slavei, Domnului puterilor! Deschideți glasului Meu și așezați în sfeșnic această lumină, care vă va lumina cu multă lumină hăinuța înaintea neamurilor toate și vă va umple de duhul sfințeniei și de puterea ei în voi! Intrați sub cortul Meu, sub cuvântul Meu și luați-l în voi, căci el coboară la voi ca odinioară în ușa cortului lui Israel, în nor de slavă învăluit și dându-vă vouă din slava sa. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, dar vă dau lumină ca s-o puneți în sfeșnic și nu sub obroc, căci fără Mine nu sunteți nimic.

Voi, cei mari și cei mici ai slujirii bisericești, sculați-vă să credeți, ca nu cumva să pățiți ca poporul lui Israel cel necredincios venirii Mele la el cu mult cuvânt în vremea lui Moise, în vremea proorocilor și în vremea trupului Meu acum două mii de ani! Eu sunt Cuvântul Cel fără de început și fără de sfârșit, Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul și sub acest nume stau înaintea voastră și vă grăiesc cuvânt. Vă va fi bine dacă veți fi deștepți ca să Mă cunoașteți Păstorul Cel adevărat, Care vine la păstori și la oi ca să le dea lor. Puneți în sfeșnic lumina cuvântului Meu, căci Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, iar fără Mine e noapte și nu se poate lucra și nu se vede. Am venit în lume ca să fiu și ca să luminez și vă spun cine sunt: atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt. Amin.

Vă dau să auziți glasul Meu, nu vă învârtoșați inimile! Acum douăzeci de ani Eu, Domnul Iisus Hristos, sub numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, am pus lumina în sfeșnic și Mi-am zidit pe pământ în mijlocul neamului român cortul cuvântului Meu, iatacul Meu, locașul Meu, ca Mirele ieșind din el și cuvântând cuvântul iubirii, nașterea din nou a lumii, că a sosit vremea și e târziu. Veniți de luați lumină și puneți-o în sfeșnic ca să strălucească ea peste pământ, iar voi să străluciți prin ea! Zidiți-vă în Mine și învățați această zidire. Veniți și vă scrieți în cartea cuvântului Meu cel de azi, căci Eu M-am scris în ea cu voi ori de câte ori am cuvântat peste voi și v-am dat grăirea Mea cu voi, așa cum și acum v-o dau.

Grăiesc mai-marelui bisericii neamului român ca să Mă audă că-i grăiesc și ca să audă biserica grăirea Mea cu el. În cartea proorocului Daniel este scris despre cartea cuvântului Meu că mulți vor cerceta-o cu de-amănuntul și va crește știința; că numai cei din legea Mea vor pricepe, iar cei neînțelepți, nu; că toți cei înțelepți vor lumina ca strălucirea cerului, iar cei care vor fi călăuzit pe mulți pe calea credinței drepte vor fi ca stelele în vecii vecilor; că vor fi mântuiți toți cei ce vor fi găsiți scriși în carte; că se vor ridica din pământ mulți, ori spre viață veșnică ori spre osânda de veci; că mulți vor fi curățiți și albiți și lămuriți, iar poporul cel credincios va fi ocrotit de Mihail voievodul, căci vremea cea cu strâmtorare stă pe pământ.

Aceasta îți amintesc Eu ție, mai-marelui bisericii neamului român, căci proorocul Daniel Mă trimite la tine cu cartea sa cea de atunci ca să pricepi proorocia cea pentru zilele cele de apoi, iar Eu, scoală-te, îți zic și primește pe Domnul și primește-Mă dacă-ți grăiesc, și fii credincios, și nu necredincios. Nu te teme nici tu, nici frații tăi, nu vă temeți voi de taina Mea cea mare din mijlocul neamului român cu numele de nou Ierusalim. Ea este spre slava Mea și a celor credincioși. O, nu vă temeți, ci bucurați-vă și săltați de bucurie, că Eu sunt Păstor dulce și vă chem spre slava Mea și vă dau prin ea hăinuța curățeniei spre iertarea păcatelor voastre, căci am putere să fac aceasta peste cei mlădioși spre duh de pocăință în ei. Iată cum Îmi cârmuiesc Eu și cum sfințesc pe poporul cuvântului Meu de la izvor învățându-l mereu, stând în mijlocul lui cuvânt ca să Mă împart lumină peste pământ! Duhul iscodirii spre această taină măreață voi să nu-l încercați, că este păcat și este primejdios acest păcat, așa cum s-a prins în această primejdie arhiereul de Târgoviște, Vasile, care a apăsat cu duh tulburător din părți lucrarea Mea de cuvânt, căzând el apoi în lupta cea împotriva Mea, și căzând rușinos. Luați în voi duhul credinței sfinte și va crește în voi înțelepciunea cea de sus, care nu poate fi luată de jos, de pe pământ, căci Eu sunt Dumnezeu și nu om și nu Mă poate învăța la școală omul, ci numai de la Împăratul ceresc, Duhul Sfânt, Care suflă unde voiește, și iată, voi auziți glasul Lui și nu știți de unde vine și unde Se duce când vine, și iată, aceasta este școala, așa sunt cei născuți din Duhul și pentru Duhul.

Îți dau în dar cuvântul Meu. Scrie pe inima ta cartea Mea și cerceteaz-o pe ea cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci altfel de duh nu are pentru Mine înțelegerea. Îți dau acest dar, odată cu ziua pe care acum o vei sărbători ție, ziua de sărbătoare pentru proorocul Daniel, pe care l-ai luat de ocrotitor, iar duhul necredinței să se depărteze departe și să aibă loc Dumnezeu-Cuvântul. Amin.

O, nu e greu de crezut Domnul, Care grăiește acum cu voi și de Care veți avea nevoie multă voi curând, curând, căci satana, șarpele cel vechi, voiește să înghită turma Mea. Eu însă îl dau de gol și spun că nu este cale dreptă de pe pământ spre cer în afară de calea bisericii ortodoxiei și a apostoliei ei, iar amestecarea să nu caute spre ea decât cu duh de pocăință și de botez prin pocăință, după ce atâta vreme Mi-a fost sfâșiată în bucăți cămașa Mea și turma Mea, dar și ea trebuie să vegheze cu post și cu rugăciune multă și înaripată spre Cel ce poate s-o izbăvească pe ea și să-i dea ei viața și învierea cea de veci. Amin.

Am grăit vouă, celor ce stați pe scaun de biserică în neamul român, și vă hărăzesc credință vouă, credință ca la sfârșit, ca nu cumva să vină Fiul Omului la voi și să vă găsească necredincioși grăirii Lui de peste voi, venirii Lui spre voi. Duhul Sfânt Mângâietorul suflă din gura Mea peste voi și Se dă vouă ca să-L luați și să-L aveți și să-I cunoașteți lucrarea, căci scris este: «Mulți vor fi curățiți și albiți și lămuriți, iar cei nelegiuiți se vor purta tot așa, ca cei nelegiuiți, și nu vor pricepe nimic, ci numai cei înțelepți vor înțelege», precum este scris. Amin.

Mă uit cu Tatăl Savaot și cu sfinții toți și cu îngerii toți Mă uit. Mă uit la împărații pământului, la cei ce stăpânesc peste pământ și peste om ca niște împărați mai mari ca Dumnezeu, Mă uit la slujitorii de biserică cum privesc și cum nu privesc ei peste cuvântul Meu cel de azi, care s-a făcut râu peste pământ, și pe care cu atâta umilință Eu, Domnul, îl lucrez peste oameni. Se fac slujitorii bisericii că nu Mă aud, dar la Mine nu este tot așa, ci este altfel, și se scrie la ei păcatul nepăsării de Dumnezeu și iubirea de stăpânire peste oameni, peste pământ și peste cer, de vreme ce Dumnezeu nu mai are dreptul să lucreze după voia Sa și după cele scrise în Scripturi să se împlinească. O, nu era așa pe pământ biserica Mea în vremea ei de naștere din Mine și din mucenicii Mei cei născători de creștini și care nășteau în inima oamenilor pe Dumnezeu prin cuvântul propovăduirii lor. Era credință pe pământ și era fapta credinței și a mărturisirii, dar apoi a luat locul acestora mândria, care s-a făcut haină slujitorilor de altare și care L-au ascuns pe Domnul sub veșmântul de biserică, iar Eu plâng fără casă de atunci și până azi și plâng cu sfinții Mei și dăm să-i miluim pe oameni cu darul înțelepciunii iubirii cea de sus și a crucii purtate, dar nu mai este loc pentru Dumnezeu pe pământ, și iată-Mă cu sălașul cuvântului Meu în mijlocul oamenilor, grăindu-le lor durerea Mea, care se face cuvânt în calea celor ce Mă prigonesc ca să fie numai ei.

O, unde ești, biserică cu numele Meu peste tine? Unde-ți este sălașul și fața? Unde-ți este smerenia ta ca să fie ea straiul tău înaintea Mea și înaintea norodului? Unde-ți este, tată, lucrarea pentru sfinți și pentru săraci și pentru neputincioși fel de fel? O, nu mai este pe pământ așa ceva. Numele Meu și fața Mea sunt batjocorite de cei plini de mândrie și care joacă bine pe deasupra fața bisericii lui Hristos, cerșind aceștia de la bogați și de la săraci milă pentru zidirea de palate peste care să stea scris numele lui Dumnezeu.

Cu cine să stau Eu de vorbă între cei ce stau slujitori de biserică peste oameni și să-i spun durerea Mea? Aș grăi peste cel ce stă mai-mare peste biserica neamului român și i-aș aminti lui de începutul cel frumos al bisericii Mele și al slujirii ei înaintea Mea. Aș grăi oricărui slujitor care zidește un locaș unde să strângă în numele Meu pe cei ce cred în Dumnezeu între cei de pe pământ. O, nu-i frumos să iei bănuțul cel cu trudă strâns al fiilor lui Dumnezeu și să faci cu el ce zici tu că faci! Nu așa era lucrarea de biserică în vremea așezării tainei ei între oameni pe pământ, căci biserica Mea este taină, nu altceva este ea, nu pentru lume este ea. O, nimeni dintre cei ce s-au așezat slujitori de biserică între oameni, nimeni nu-i învață pe oameni nașterea lor cea de sus, îndumnezeirea omului păcătos ca să-Mi aducă rod ceresc omul slujitor pentru cer pe pământ.

O, slujitorule cu numele lui Dumnezeu pe haina ta, dacă se găsește cineva să zidească în gospodăria sa un locaș lui Dumnezeu și să-l aibă aproape și să-l împodobească după dragostea lui cu straie sfinte, tu dai să-i iei acest locaș și să-l pui la grămadă, zici tu, dar e păcat să iei omului podoabele de pe el și să le treci la tine, ci ar fi să-i dai tu lui dacă te-ai făcut slujitor lui înaintea Mea. O, unde și-ar face omul în gospodăria sa așezământ de bisericuță înaintea Mea ca pe vremea primilor părinți de biserică și creștini ai Mei ca să aibă aproape darul cel sfânt și să se facă sfinți Domnului toți cei din casă, așa cum s-a făcut casa lui Cornelie sutașul, casa lui Zaheu și multe alte case de creștini care au luat prin ucenicii Mei harul Duhului Sfânt lucrător de sfințenie fără să fie ei dajnici unor mai-mari ca Dumnezeu, Care nu cere dajdie la fiii Săi pe pământ, ci, din contra, le dă ca un Dăruitor ceresc?

Zidesc mai-marii de peste oameni temple și iar temple și îngroapă în ele bani după bani spre slava lor cea omenească, și nu știu oamenii că nu de temple este nevoie pe pământ, ci de inimi îndumnezeite și curățate de păcat, în care Eu să sălășluiesc cu fața Mea, cu viața Mea și cu biruința Mea între cei necredincioși și să se trezească și aceștia în fața luminii, căci Eu sunt lumina lumii prin cei sfinți ai Mei pe pământ. Nu hainele slujitorilor de biserică să strălucească și să ia inima și ochii celor atrași, ci inima lor să strălucească de credință și de Dumnezeu și de iubire și de slava smereniei Mele cea prin cruce slăvită și care crește pe Duhul Sfânt în oameni.

O, cum să fac să trezesc pe cei ce nu încetează să arate altceva decât pe Dumnezeu la oameni? Cum să fac să-Mi împuținez durerea Mea cea de la ei? Mă întreb cu sfinții din cer cum să fac să vină pe pământ adevărul și să aibă putere de înviere peste oameni și trezire cerească să le facă lor?

— O, răspunsul cel pentru durerea Ta și a noastră, Doamne îndurerat de la omul necredinței și al faptelor necredinței, cine să-Ți dea acest răspuns? De două mii de ani aștepți învierea înțelepciunii crucii în cei care s-au așezat păstori peste biserică și nu găsești răspuns, căci s-au îngrășat și se îngrașă toți de slava cea de la oameni, că iau ochii oamenilor cu haina cea strălucitoare pe care o iau pe deasupra ca să stea ei în numele Tău peste mulțimi și să le insufle frică la toți și dajnici să-i facă pe toți sub nume de faptă bisericească. O, nu pentru biserică strâng ei bani, căci biserica înseamnă cei ce dau bani și care nu-L capătă pe Domnul așa, căci n-au învățat oamenii cum să Te aibă și cum să Te dobândească lor, Doamne. Să plângă cuvântul Tău peste ei acum și apoi, căci răspuns nu-Ți dă nimeni.

Mângâie-Te cu poporul Tău cel credincios și învață-l pe el mereu înțelepciunea crucii, căci slujitorii de biserică nu iubesc crucea și purtarea ei, ba le este și lene să facă cruce dreaptă pe trupul lor când își fac semnul crucii, și n-ai mângâiere de la ei, ci numai durere ai.

Mă slăvesc în cuvânt de sărbătoare, căci duhul omului credincios are nevoie de hrană multă și bună ca să crească Dumnezeu în inima lui. Se duc oamenii pe la mănăstiri și pe la biserici, se duc alergând, dar nu găsesc ei ceea ce găsesc la masa Mea de azi cu poporul Meu cel din români cules de Mine ca să-Mi fie popor la venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ.

Voi, cei care Mă căutați ca să Mă găsiți, cutreierând peste tot pe unde auziți că ar fi să-Mi arăt Eu slava sau că lucrez mai cu putere, vă grăiesc vouă acum prin acest cuvânt și vă spun că Mi-e tare milă de voi. Voi vă duceți pe la mănăstiri, pe la biserici, pe la locuri vestite din unii în alții că sunt Eu lucrând, dar nu găsiți ceea ce găsiți aici, la masa Mea cu poporul Meu, și plecați de pe acolo tot sleiți cu sufletul din voi, tot arși de sete, tot neajutorați, ba vă mai și încântați de ușurătatea cu care se prefac că sunt de partea Mea cei ce sug sufletul din voi pentru slava lor cea de la oameni și de la voi cu vârf și îndesat în punga lor, căci voi sunteți dajnici lor și dați dajdie și la Cezar, dajdie și la biserici, căci numai fiii acestora sunt scutiți de dajdie, dar nu și voi. Mi-e milă de voi ca de oile fără păstor, fără înfiere, și vă ies în cale cu hrană din cer și cu părintească mângâiere, numai să fiți voi credincioși cuvântului Meu, care vă mângâie pe voi, cei ce căutați după Dumnezeu ca să-L aflați pe El. Le spun slujitorilor de biserici că n-au milă de voi, n-au milă de cei ce caută după Dumnezeu cu sufletul ars de dor. Ba pe aceia îi au și mai rău la inimă, căci ei au nevoie de supuși, de dajnici pentru orice ar da să-i ajute ei pe oameni.

Bat la ușa voastră cu Ioan, Botezătorul Meu, o, slujitori de biserici! Deschideți-Ne Nouă! Am ieșit din carte ca să întăresc și să înnoiesc lumea cu tot cuvântul ieșit din gura Mea și care este împlinitor. Am ieșit din carte și grăiesc mai departe, că nu e grăirea Mea numai cât cartea Scripturii și atât. Vă înșelați dacă așa dați să credeți și să ziceți unii altora așa. Am ieșit din carte și grăiesc cu multul, că nu putea cartea să Mă cuprindă în ea cu grăirea Mea toată, căci Eu grăiesc mai departe și grăiesc mult cât râul care nu stă din izvorârea sa, râul cel așa făcut de Tatăl ca să nu stea din cursul lui cel mult, și nu cât șuvița care curge din apa de ploaie, o, nu așa, căci râul Meu de cuvânt izvorăște din cer, din gura lui Dumnezeu, că Domnul este izvor curgător, nu este apă stătătoare cum dați voi să-Mi puneți stăvilar cuvântul Scripturilor Mele, și mai mult să nu mai grăiesc, mai mult de atât pe pământ. Iată, Eu trimit pe îngerul Meu, pe poporul cuvântului Meu cel de azi îl trimit cu carte spre voi, căci în mijlocul lui Îmi las grăirea Mea cea de azi peste pământ. Vreți, nu vreți, credeți sau nu, ascultați glasul Meu de peste voi, căci Eu vă întreb pe voi de viața oilor Mele. Fiți înțelepți, căci oile Mele sunt cele care ascultă de glasul Meu și merg după Mine, iar voi dați cu bățul în ele ca să nu asculte, ca să nu creadă, ca să nu vină după Mine. Eu însă le hrănesc, nu le jupuiesc așa cum le faceți voi, ci le mângâi durerea și le dau darul credinței și îngrijesc de viața lor, de mântuirea lor, căci am venit atunci și acum în lume ca să aibă oile viață și din belșug să aibă, căci cuvântul Meu are viață în el și mereu viață, mereu hrană pentru viața lor. O, nu se va opri izvorul cuvântului Meu din curgerea lui și va inunda el cu bucurie și cu mângâiere multe inimi zdrobite de timp și de dureri, iar vouă vi se va cere aspră socoteală pentru ceea ce ați dat voi să fiți pe pământ și pentru cât ați lucrat după cum v-ați ales să fiți. O, păcat de dragostea Mea care curge pe jos și nu vă aplecați după ea ca să nu se piardă când ea vine să vi se dea vouă spre iertarea păcatelor! Păcat de voi că v-ați ales să vă numiți slujitori lui Dumnezeu și nu dați să înțelegeți ce așteaptă de la voi această numire de slujire! Privesc la voi cum dați tot mereu să ridicați locașuri de închinare înaintea oamenilor ca să vadă ei unde să vină spre voi, dar Eu, Domnul, vă voi întreba pe voi de viața oilor, nu de zidiri pentru ele. Vine ziua să dați înapoi ceea ce ați luat de la supușii voștri, de la dajnicii voștri în nume de lucrare de biserică, și nu veți avea vremea pe care a avut-o Zaheu ca să vă spălați de păcat. O, ce veți face voi?

O, ce vom face, Botezătorule al Meu? Cum să-i trezim la temere de Dumnezeu pe cei ce n-au habar de acest răspuns înaintea Mea?

— O, Doamne Mieluț, o, milosule Doamne, eu ca și atunci strig și la fel grăiesc: «Iată, securea stă la rădăcina pomilor, și tot pomul care nu are roadă bună se taie și se aruncă în foc». Amin.

Iată, slujitorii de biserici nu au rod, Doamne, pentru Tine, nu au ucenici sfinți Ție, ci au ca și ei ucenici, dar fiii cei lucrători Ție ai poporului cuvântului Tău cel de azi, au aceștia pentru Tine ucenici frumoși, hrăniți din gura Ta cu dulcele Tău cuvânt și ai de la ei rod bun și-Ți faci cu ei lucrarea Ta cea după adevăr lucrare, căci prin slujitorii de biserici n-ai avut ce să culegi și să ai deoparte popor ales. Durerea noastră își găsește alin în mijlocul fiilor poporului Tău cel credincios venirii Tale de azi, că dacă pe ei nu i-am avea, unde am mai nădăjdui să avem rod și să ieșim la capăt bun cu lucrarea Tatălui, cu înnoirea a toate dintr-un sâmburel mic, din sămânță nouă, din poporul cuvântului Tău, Doamne? N-avem ce să le mai facem și ce să le mai dăm slujitorilor de altare. I-am tot strigat, și Tu, și noi, sfinții Tăi. Ei au altă lucrare de lucrat, iar noi va fi să înnoim din temelii biserica Ta și pe fiii ei, și pentru care Tu ai pus sămânță la însămânțat, că nu putem pune petec nou la haină veche și nici petec vechi la haină nouă, ci totul nou va fi, căci așa este scris. O, nu putem pune vinul cel nou în butoaie vechi și nespălate și nereparate și neînnoite, ci punem în vase noi vinul cel nou, căci așa este scris, și va ieși un foc din mijlocul slujitorilor de altare și-i va mistui pe ei focul acesta, iar cine din ei vor scăpa prin foc, aceia se vor curăți, se vor înnoi și vor înnoi pe mulți, dar mai este un picuț de răbdat și de așteptat până se va umple între ei cupa fărădelegii și va da pe deasupra și se va vedea aluatul ei și se vor mira mulți dintre ei că n-au voit să primească din partea Ta mâna cea întinsă după ei ca să-i ridici pe ei din pieirea lor, din minciuna sub care ei dau să Te ascundă pe Tine ca să se arate ei ai Tăi oamenilor.

Nu-Mi găsesc plăcerea și odihna în locașurile de închinare unde se adună lume de pe lume, cu slujitori plini de duhul lumii, nu-Mi găsesc plăcerea nici Eu, nici sfinții Mei lângă cei ce-și fac plăcerea slavei lor trecătoare în locașurile de închinare, și încă mai fac locașuri peste locașuri ca să-și tragă ei câștig pe urma turmei nepăstorită și neîngrijită la rana ei.

O, cerbicea voastră se arată tare pentru glasul cuvântului Meu, cu care Eu suflu în auzul vostru în zilele acestea ca să Mă auziți și voi. V-am spus că nu vă iau nimic, că nu vă cer nimic decât să credeți că Eu sunt, și să vă plătesc credința, măi fiilor. O, iată unde-Mi răcoresc arșița Duhului Meu și dorul Meu după om. Voi însă vă țineți mari și nu dați să faceți pogorământ înaintea glasului Meu, care cheamă păstorind și lucrând om nou din om, locaș al împărăției Mele pe pământ așa cum este ea, căci omul nu știe s-o facă și să fie ea, căci el este altfel, știe altceva decât știu Eu.

Vă cuprind și pe voi în îmbrățișarea Mea din ziua aceasta de praznic sfânt, căci am să vă aduc plecăciune ca să vă mulțumesc că ați scos din obezi pe unsul Meu cel dintre voi, și vă voi plăti aceasta, căci sunt Cel Drept. Acum șapte zile am fost martor cu tot cerul de sfinți și de îngeri când voi ați ridicat durerea cea de la voi de peste inima celui ce mult a răbdat îngenuncheat de voi pentru numele Meu, pentru că a iubit el slava cuvântului Meu cel din zilele acestea peste pământ, și pe care Eu prin servii Mei v-o aduc spre cunoaștere, căci Eu, Domnul, Mă slăvesc în cuvânt în mijlocul neamului român, de mai bine de cincizeci de ani lucrând lucrarea nașterii din nou a lumii, precum este scris să vin și să împlinesc. Mă aplec cu recunoștință că ați ascultat vrând-nevrând și ați scos de sub piatră pe unsul Meu cel dintre voi și l-ați lăsat să meargă și să aducă rod viu, biserică iubitoare de Dumnezeu și veghe sfântă peste ea, așa cum Duhul Meu l-a dăruit pe el. O, Eu l-am uns, cu cuvântul Meu l-am uns și l-am ridicat să-Mi fie Mie martor dintre voi al tainei Mele de azi în mijlocul neamului român, taină înfricoșătoare și pentru îngeri, taina cuvântului Meu cel de peste cincizeci de ani pe vatra acestui neam, ca să înnoiesc lumea la glasul Meu peste vii și peste morți. O, Eu l-am uns pe acesta cu tot cerul de sfinți, care așteaptă, căci ceilalți dintre voi de peste biserică vă ungeți unii pe alții după cum vă vine placul și voia și nu după dreptatea Mea. S-a zvonit numaidecât că s-a făcut semn pe cer în vremea așezării lui peste cetatea lui de păstorire, dar semnul este el, este acest fiu iubitor de Dumnezeu, pătruns de dor și de durere pentru cei ce dau să se piardă neavând salvatori ai mântuirii lor. O, Eu nu M-am supărat pe el dacă s-a întors cu spatele la cuvântul Meu, pe care l-a iubit și l-a urmat, dar M-am supărat adânc de la cei care l-au pedepsit pe el pentru numele Meu pentru că a crezut că Dumnezeu lucrează prin această lucrare de înnoire și de iertare și de iubire a Sa pentru păcătoși. Nimic și nimeni n-ar fi suferit în biserica acestui neam dacă acest cuvânt ar fi ridicat spre slava Mea pe mulți, căci adevărata slavă este cea din cer, nu cea de pe pământ, iar cuvântul Meu este slavă cerească peste pământ și peste om. O, la ce vă folosește vouă să spuneți că nu este Domnul și că ar fi diavolul sau că e omul acest cuvânt mare de tată? Dacă v-ar aduce vreun folos n-ați avea păcat, fiilor, dar vă aduce pagubă, și prin voi la mulți, tată. V-am rugat atâta de frumos să fiți primitori, să fiți credincioși, și v-am spus că nu vă iau, că nu vă cer nimic, ci doar vă dau iubirea și mângâierea Mea, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care ia din ale Mele și împarte, așa cum Eu am promis dacă Eu M-am dus la Tatăl. Mă aplec și vă mulțumesc pentru că Mi-ați șters lacrima de la voi și ați dat martorului Meu cel dintre voi lucrul apostoliei rodnice pentru cer, căci el era îngropat în nelucrare și stătea sub obroc înțelepciunea Mea din el, care poate lumina pe mulți, precum este scris. Dau să vă fac bine vouă în necazuri și în tristeți, dar iubirea cere iubire, tată. Fiecare are nevoie de iubire de la Dumnezeu, de bunătate, de ajutor. O, am și Eu dor de iubire de la om, dar iubirea lui nu seamănă cu a Mea, căci ea cere, ea nu se dăruiește așa cum lucrează iubirea Mea spre om. O, fiți cu veghe sfântă pentru ceea ce vă spun, căci vă spun că între voi sunt mulți care iubesc și cred mersul Meu cel de azi dinspre Tatăl spre om, căci grăiesc aproape cu omul și Mă dau fără de măsură la cei mici și la cei mari pe pământ, și Mă dau. O, fiți destoinici ca să pricepeți Duhul lui Dumnezeu în acest cuvânt cu istorie lungă pe vatra acestui neam și cu mărturii tari și cu popor mărturisitor, care umblă înaintea Mea după voia Mea. Iată, am stat cu voi la masă de cuvânt, aici, în mijlocul poporului cuvântului Meu și a celor care s-au adunat la glasul Meu din ziua aceasta de praznic de Duh Sfânt, că iată, cinez cu cei ce Mă iubesc și Mă dau vouă cu cina Mea, din masa Mea de cuvânt, căci Eu sunt trup și cuvânt pe masa poporului Meu cel credincios venirii Mele de azi cuvânt pe pământ, iar cetatea aceasta se cheamă: „acolo este Domnul“. Iată, înțelepciunea se cumpără și ea. Cu ce se cumpără? Cu credință, fiilor. Mă sălășluiesc cu ea în cei cu duhul umilit, în care am loc doar Eu, și de unde Mă împart așa cum în toate vremile am lucrat, și mergea omul credincios, de la rege și până la slugă, și întreba pe Domnul despre cele ce erau sau se făceau. Așa cum merge omul la prăvălii ca să cumpere cele de trebuință, tot așa este și cu înțelepciunea cea de sus, care nu poate locui în cei supuși păcatului, și care se dă în lături unde este fărădelegea sau viclenia sau necurățenia inimii. O, aplecați-vă și învățați de la Mine aceasta, că iată cum Mă aplec Eu vouă ca să vă dau pildă, ca să vă dau învățătură și înțelepciune în dar. Multă învățătură trebuie din cer acum, căci vremea e cu cădere și e cu lepădare de credință și de părinți, iar cei ce voiți să vă aplecați sub povața Mea cerească, luați și folosiți-vă, fiilor, căci bine vă va fi și bine veți împărți dacă veți lua, iar dacă veți rămâne reci și necredincioși, de plata acestora veți da, căci așa este scris. Amin.

O, nu mai au nevoie să știe de la Dumnezeu cei ce s-au pus în locul Meu peste biserică, și nu e bine să fie așa pe pământ lucrarea bisericii, căci se lucrează pe bâjbâite, pe ghicite, pe ochi și pe buzunar toată orânduiala de peste turmă și pentru turmă de către mai-marii care s-au așezat să pască ei turma, dar cu ce o hrănesc, cu ce hrană, cu ce prospețime de hrană? Dumnezeu este mereu astăzi, dar mai știu ei aceasta? Mănâncă omul numai din cămară când mănâncă? Nu face el și mâncare proaspătă pentru hrana lui?

Iată, lucrează fără Dumnezeu cei ce s-au așezat mai-mari peste biserică.

Iată întreit cuvânt de sărbătoare odată cu praznicul Înălțării Mele, care are lângă el sărbătoarea marelui împărat creștin Constantin, cel care a strâns pe cei trei sute optsprezece părinți duhovnicești și a statornicit atunci credința și cartea ei peste biserică, împotriva oricărui duh rătăcitor și care ar lovi pe Unul Dumnezeu, Cel întru Unime mărit: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeu întru o singură Ființă lăudat în veci. O, fiți creștini adevărați, așa voiește să vă spună mărturisitorul împărat Constantin vouă, celor ce stăpâniți azi peste turma creștină. O, spune-le, tu, marele Meu mărturisitor, care te-ai aplecat sfinților Mei ziditori de Dumnezeu și de biserică în vremea aceea, spune-le tu ce ai făcut tu și ce fac ei, și ei vor auzi, negreșit vor auzi când vor citi această carte, și va rămâne de mărturie ceea ce le vei spune tu acum. Amin.

— Le spun, Doamne, că văd durerea Ta cea mare de la ei și văd ce pândesc ei să facă.

O, aduceți-vă aminte că eu eram împărat mare în vremea mea și i-am adunat pe cei umiliți, pe cei mari prin credință și prin umilință părinți ai neamului creștinesc și am stat în mijlocul lor și am pus apoi sigiliul meu de împărat peste cartea dreptății, împotriva celor ce voiau să strice și să sfărâme din loc în loc neamul creștinesc. Deschideți cartea părinților sfinți și înțelegeți, căci ei sunt cârma bisericii și nu voi, iar voi umiliți-vă, căci sunteți păcătoși și nu iubiți sfințenia, iar aceasta este păcat. O, învățați din cărțile de la sfinți lăsate, nu de la vreme, căci vremea vă cere să sfărâmați mersul cel drept al neamului creștinesc și să dați în lături rânduieli sfinte, postul și curățenia rugăciunii și să vă amestecați cu cei ieșiți din ascultarea de părinți. Opriți-vă! Întrebați pe Domnul, nu lucrați de la voi, nu faceți ce-a făcut Aaron, care s-a dus spre amestecare și spre idoli cu poporul, nemaiascultând de cel trimis de Dumnezeu la ei ca să-i dezrobească pe ei!

O, temeți-vă de Dumnezeu, voi, cei ce stați pe scaune de cârmuitori și de păstori de turmă creștină! Nu nimiciți, nu corciți neamul creștinesc, ci aduceți-vă aminte de cele săvârșite și pățite de rătăcitorul Arie, care n-a lucrat pocăința cea care rămâne după ce a greșit, și a pierit rușinos. O, fiți înțelepți, că iată, Domnul veghează cu tot cerul în mijlocul neamului român, și toată românimea să se scoale și să audă ce grăiește Dumnezeu în mijlocul acestui pământ român, în care Domnul Și-a întins cortul venirii Lui cu sfinții cuvânt pe pământ, și pe care cale grăiesc eu cu voi dintre cei mulți mărturisitori de Dumnezeu în cer. Faceți lui Dumnezeu dreptate, că plânge Domnul de la voi! Vindecați-vă de lăcomie, căci omul este trecător! Învățați să vă adunați în veșnicie și adunați-vă în Domnul sufletele voastre cu toată vlaga lor! O, vindecați-vă de necredință față de Dumnezeu-Cuvântul, Care Se face cuvânt față în față cu voi în mijlocul neamului român! Nu stați voi mai mari ca Domnul! Temeți-vă de Domnul, și veți ști ce este înțelepciunea cu care să lucrați, așa cum eu am lucrat-o pe ea între sfinții părinți din vremea aceea, dând în lături pietrele care loveau în Domnul și în fața Lui cea de o Ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, iar dacă nu veți lucra așa, o, ce va fi, oare?

O, Doamne, vei fi Tu, și Tu vei face ceea este scris pentru cei credincioși, și tot așa și pentru cei necredincioși, căci Tu vei birui cu atotputernicia Ta îngâmfarea omului, ca și pe vremea mea când Ți-ai scris biruința Ta pe pământ, și pe care eu am pecetluit-o cu pecetea mea de împărat, și când Tu m-ai scris în cartea vremii împărat al creștinilor, nume pe care eu îl am și în cer. Amin.

— Eu, Domnul, binecuvintez pe cei din cer mărturisitori drepți și sfinți, și pe cei de pe pământ ascultători de Dumnezeu și nu de oameni, căci oamenii dau să strice legea Mea cea sfântă și s-o pună pe a lor, dar nu; Eu, Domnul, voi fi și voi birui! Amin.

L-am vindecat pe cel din naștere orb și a văzut pe Dumnezeu ochii lui și i-am zis lui apoi: «Crezi tu în Fiul Omului?», iar el Mi-a răspuns: «Cine este Acela, Doamne, ca să cred în El?», și Eu i-am zis atunci: «Iată, L-ai și văzut, căci este Cel ce grăiește cu tine!», iar el s-a închinat și Mi-a zis: «Cred, Doamne!». O, cum oare să-i vindec și pe cei orbiți de slava lor, de care ei se îngrijesc atât de mult și nu-L mai văd și nu-L mai aud pe Dumnezeu, Care să-i vindece pe ei și să-L vadă grăind cu ei și să zică și ei ca orbul cel din naștere, vindecat de Mine: «Cred, Doamne!»?

O, cum de nu vă treziți din minciună și din orbire, voi, cei ce vă îngrijiți atât de mult de slava voastră de nu puteți să vedeți și să auziți cum glasul Meu strigă la voi din mijlocul celor mici, care nu se îngrijesc de slava lor, ci numai de cea de la Dumnezeu pe pământ! O, până când veți sta voi surzi și orbi? De ce, tată, să rămâneți voi bolnavi și nevindecați mai înainte de plata păcatelor voastre? Iată cum își strânge omul la satana! Nu poate orb pentru orb și nici bolnav pentru bolnav, ci poate omul umilit, prin umilință poate, căci acela are intrare la Dumnezeu prin umilința lui și poate Domnul pentru el și prin el pentru mulți apoi. Am venit în lume să fiu lumină, căci Eu sunt lumina lumii câtă vreme sunt în lume. Să se bucure toți și nu să se ascundă de lumină sau s-o ascundă pe ea sub obroc! Eu am spus: «Umblați în lumină!», și iată, Eu, Cel ce grăiesc cu voi în zilele acestea, Eu sunt Cel ce am spus: «Umblați în lumină!». Întunericul se depărtează de Mine, iar satana se teme când aude glasul Meu peste pământ, care încurcă planurile lui, urzeala lui, care s-a coborât peste oameni, iar Eu, Domnul, ung cu mare milă ochii și urechile omului, și așa vin Eu să-i fac bine celui ce-Mi deschide ca să-i dau. Amin.

Iată, nu așteaptă împlinirea Scripturilor cei ce stau ei în locul lui Dumnezeu peste oameni. Ca și cei de acum două mii de ani mai-mari peste oameni, și care Mă prigoneau și căutau să Mă omoare pentru că l-am vindecat pe cel pătimaș vreme lungă, o, tot așa și cei de azi, nu Mă recunosc, nu iubesc cuvântul vieții, și caută ei mereu nod în papură ca să rămână necredincioși, dar Eu le spun lor ca și celor de atunci: «Tatăl Meu până acum lucrează; lucrez și Eu». O, nu voiau aceia să fiu Eu Fiul Tatălui, și de aceea ziceau ei că Mă dau a fi Fiul lui Dumnezeu și că trebuie să Mă omoare, apărându-L de Mine pe Tatăl.

Voi, preoți și ierarhi, nu fiți necredincioși toți! O, dintre voi treziți-vă, ca să rămână și Domnul cu o rămășiță, ca să nu se strivească toată casa Domnului! Cereți pe Hristos putere de credință și de har și nu vă dați spre defăimare de Dumnezeu sub cei ce dintre voi vor să-L defaime pe El! Sunteți sub amenințare de cădere din har prin unire cu cei ce au părăsit demult voia Domnului și fața Lui cea străbună. O, așa cum din poporul iudeu n-au rămas decât câțiva, prin care s-a încreștinat două mii de ani neamul creștin din neam în neam, neamul lui Hristos, tot așa și acum va fi, nu va rămâne Domnul din neamul ortodox decât cu câțiva, căci se vor duce toți din staulul Domnului, dar Domnul Și-a ridicat acum pe piatra ei cea dintâi biserica Sa și tainic a lucrat cu un ceas mai devreme și Și-a salvat sămânța și mult neam credincios va crește prin ea, căci Și-a pus Domnul popor nou la scumpit, Ierusalim nou, și are popor și are biserică și are ortodoxie, căci este scris ca Domnul Iisus Hristos Cel înviat să fie biruitor pe vecii prin cei credincioși Lui, și iată-L, este! Amin.

O, nu vindeți și nu cumpărați duminica! Nici pentru trup, nici pentru suflet să nu călcați această sfântă orânduială, și veți fi miluiți de Dumnezeu. Nu vă lepădați de străbuni și de ortodoxia lor, nu vă luați după cei ce zic că vă păstoresc! O, după roadele lor îi veți cunoaște. Se tem fățarnicii, se tem de cei tari în Dumnezeu, se tem de slujitorii cei plini de har, și își pun aceștia iscoade pe cale ca să tragă jos pe cei credincioși. O, nu vă temeți voi, cei credincioși și plini de dor de Dumnezeu! Ce vă poate face omul?

N-am altă lucrare dată de Tatăl Meu Savaot decât să-l învăț pe om, și mai ales pe poporul cuvântului Meu, pe cel ce s-a dat Mie de bunăvoie ca să-l fac pe el popor al Meu în zilele acestea, și iată cât grăiesc Eu cu tine, poporul Meu cel de azi! Ce M-aș face Eu, o, și ce-ai face tu dacă Eu n-aș sta mereu Învățătorul tău în mijlocul tău? Iată-i pe cei ce trebuia să Mă primească așa cum tu M-ai primit! Mai-marii bisericii Mi-au închis pe dinăuntru ușa ca să nu intru la ei, ca să nu intru în casa lor și M-au lăsat afară spre batjocură și Mă batjocoresc, numindu-i mincinoși și rătăciți și nebuni pe cei ce-Mi poartă venirea Mea cea de azi între pământ și cer. O, nu e greu de crezut cuvântul Meu cel de azi, dar cerbicea lor cea tare, mintea celor ce stăpânesc peste oameni în numele bisericii nu-i lasă să fie tulburați sau micșorați de măreția Mea cea în cuvântul Meu văzută, căci Eu, Domnul, nu fac altceva decât ceea ce am făcut la început când grăiam cu omul ca și azi. Și precum la început am fost cuvânt, Dumnezeu prin cuvânt, și când toate prin Mine, prin cuvântul Meu s-au făcut, și fără el nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut, tot așa și acum, la sfârșit, tot așa lucrez, și nu e greu de crezut Dumnezeu și cuvântul Său, ci e greu să voiască omul aceasta, dar cum să-i placă cu Dumnezeu omului când el are atâtea de făcut după inima lui, și cum să-i placă lui cu Mine după atâta vreme de voie a sa între el și Mine?

O, dacă ai ști tu, omule, că locul lui Dumnezeu este lângă tine și în tine, după cum ai fost tu de Dumnezeu făcut să fii, atunci ai putea tu să crezi că e adevărată grăirea Mea cea de azi cu tine, ruptă din cea de la început când grăiam omului așa cum grăiesc azi. Nimic nu e încâlcit pentru ca să înțelegi, dar nu voiești, și nici n-are cine să te îndemne să asculți și să fii supus lui Dumnezeu. Ca și acum două mii de ani nu le convine de Mine și de cuvântul Meu slujitorilor de biserică. Stau cu ușile închise pentru cuvântul Meu cel de azi mai-marii bisericii și supușii lor. Iată înșelăciunea! Toți oamenii sunt înșelați. Se pune pază om peste om ca nu cumva să creadă cineva din slujitorii de biserică și din cei învățați de aceștia. Aceeași cortină, aceeași mantie de batjocură așează peste Mine mai-marii bisericii, de teamă să nu cadă ei de pe scaune din pricina multora care ar fi să creadă pe Dumnezeu-Cuvântul, Care grăiește în zilele acestea cuvântul Său de venire pe vatra neamului român, uitând ei că împărăția Mea nu este din lumea aceasta și nu are nimic în ea. Le-am spus mereu că nu le iau nimic, ci doar să le dau voiesc. Le-aș da iertare de păcate, le-aș da bucurie și mângâiere, le-aș da lucru măreț să lucreze pentru învierea făpturii și le-aș da să poarte în ei împărăția Mea și să gonească din ei și din jurul lor duhul lumii, duhul cel potrivnic lui Dumnezeu, ca să fie pe pământ împărăția cerurilor, nu împărăția omului, căci pe pământ împărățește omul, iar omul este căzut din rai acum șapte mii de ani prin neascultarea lui de Făcătorul său și împărățește el pe pământ cu voia lui, iar pământul este de Dumnezeu făcut, nu de om. Iată înșelăciunea!

O, ce zarvă pe pământ, ce pompă în numele credinței, față în față cu cei ce au mărturisit cu sânge mucenicesc lucrarea credinței în Mine în mijlocul oamenilor! M-am uitat din mijlocul cerului la cei mari ai bisericii neamului român când au prohodit ei pe ultimul ierarh plecat dintre ei. O, câtă pompă, câtă slavă omenească față în față cu slava durerii Mele pe drumul Golgotei, când gloată mare Mă scuipa și Mă hulea și Mă biciuia ca să duc crucea, pe care am fost apoi răstignit de cei ce-și ziceau slujitori ai lui Dumnezeu! O, câtă cinste am văzut adusă unui om în numele credinței, față în față cu jertfa Mea cea sângeroasă, sau cu jertfa cea cu sânge a celor patruzeci de mucenici când ei au pecetluit cu sângele lor mărturisirea credinței în Dumnezeu pe pământ în vremea lor în cetatea Sevastei!

O, cât Mă doare când văd câtă slavă își dau oamenii unii altora în numele Meu! Îmi săgetează mereu, mereu inima păcatul semeției din om și dintre om și om. Se hrănesc unii pe alții cu duhul slavei trecătoare slujitorii de biserică și-Mi dau să beau acest amar pahar. O, cum de nu se uită ei la Mine cum am fost Eu pe pământ între oameni! Cum de nu se uită ei la apostolii Mei cei de atunci! M-am uitat acum câteva zile, M-am uitat din mijlocul sfinților la fățărnicia lor, a arhiereilor bisericii când au dat să dea scaun de slavă altui înscăunat în locul celui plecat de pe el. S-au adunat arhiereii ca să numească ei pe cel vrednic. Cine mai are nevoie de Dumnezeu între ei? O, nu-i loc pentru Mine între ei, căci acolo lucrează mita și duhul cel necurat al fățărniciei și al măririi de sine, pe care sfinții și părinții au apăsat mereu cu degetul ca pe cei mai aprigi dușmani ai mântuirii omului între Mine și om, păcate care-L scot pe Dumnezeu din om și care-l hrănesc pe el cu orbirea, care se vede peste tot cum domnește, îmboldindu-l pe om ca să nu-L vadă pe Dumnezeu martor al nedreptăților aduse Lui de către cei ce se joacă de-a viața în numele Lui. O, cum să încapă între ei cel credincios Mie și nu lor?

O, fii necăjiți și năpăstuiți pe pământ, o, turmă nemângâiată și neoblojită de păstori miloși, o, nu știți, fiilor, cine vă ia vouă laptele și lâna! O, turmă oropsită și înjosită de cei ce stau peste tine slujitori în numele Meu, auzi glasul Meu și te mângâie cu el în durerea ta, că vin în calea ta cuvânt ca să te păstoresc, căci păstorii de peste tine n-au milă de tine, și s-au pus păstori unii pe alții ca să te jupoaie, tată, căci sunt necredincioși Mie și ție, iar tu nu te ridici ca să prinzi curaj și ca să iei putere și nădejde, ca nu cumva cei ce stau peste tine în nume de păstori să te vândă, tată.

Mă voi scula să fac dreptate și tainic voi lucra. De șapte mii de ani lucrez tainic, căci altfel nu pot să lucrez între oameni. Acum două mii de ani am biruit atât de măreț împotriva celor ce M-au suit pe cruce ca pe un răufăcător, crezând ei că M-au terminat de tot, dar ei nici azi nu vor să știe și să înțeleagă că Eu am biruit și nu ei.

— Din țara slavei sfinților Tăi biruitori grăim noi peste pământ în ziua noastră de sobor între sfinți, Doamne. O, cei ce nu cunosc căile Tale și lucrările Tale, aceia se vădesc singuri pe ei înșiși că nu sunt ei cei ce Te cunosc, chiar când ei stau în numele Tău pe scaune peste gloate, și se cunosc aceia că nu cunosc umbletul Tău și lucrarea Ta între oameni. N-a fost în nici o vreme altfel. Oameni îndrăzneți și-au dat unii altora loc pe scaune în numele Tău și au dus cu vorba gloatele și au domnit fără dragoste de Dumnezeu peste oameni și fără dreptate, și n-au iubit aceștia în nici o vreme pe sfinții Tăi mărturisitori, ci, din contra, i-au prigonit, i-au înjosit, i-au umilit și i-au numit nebuni. Iată-i și pe cei de azi mari pe scaune de biserică cum râd de poporul cuvântului Tău de azi! Noi, cei patruzeci de mucenici mărturisitori în vremea noastră pe pământ, îi întrebăm pe aceștia dacă știu ei să spună oamenilor cu adevărat ce înseamnă sectă când ei rostesc acest cuvânt peste cei credincioși lui Dumnezeu cu viața și cu fapta lor. Îi aude cerul cum îi numesc ei sectă pe purtătorii de Dumnezeu în zilele acestea. Din duh de orbire spun ei așa.

O, țineți-vă gura, voi, cei ce nu voiți să grăiți adevărul, ci îl strâmbați înadins ca să rătăciți omul! Fiți cuminți, ca să vă ierte Domnul pentru rugăciunile celor credincioși! Lăsați mândria, lăsați minciuna, căci sunt de la diavolul! Nu puteți să-i loviți pe cei credincioși atunci când loviți, ci în voi loviți când dați să faceți lovituri, când dați să vă faceți apărători credinței față în față cu cei binecredincioși. Fiți cuminți, că nu e de glumit cu Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu! Ei sunt cei credincioși duhului descoperirii, prin care Domnul a lucrat mereu pe pământ pentru adeverirea lucrărilor Lui. Dacă nu puteți să vă umiliți și să cunoașteți lucrările lui Dumnezeu prin cei credincioși, fiți măcar cuminți și spuneți Domnului în taină: „Doamne, pentru rugăciunile celor ce cred, ai milă de noi când vei cerceta lumea!“. O, fiți cuminți, că nu e minciună mersul Domnului cu poporul Său în zilele acestea! Amin.

O, miluiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează-l și ridică-l de ajutor pentru mântuirea celor necredincioși și mergi cu el spre biruința Ta, Doamne, și a sfinților Tăi. Amin.

— O, sfinți mucenici, ostași cu credincioșie ați fost împăratului pământesc și ați biruit pentru el pe dușmanii lui, iar când ați fost puși să vă închinați la ceea ce nu înseamnă Dumnezeu v-ați ridicat tari și ați stat de partea Împăratului ceresc, mărturisitori tari, rușinând necredința împăratului pământesc și a slujitorilor lui. Așa rușinez Eu azi prin fiii cuvântului Meu pe cei ce se luptă cu Mine pentru slava lor, numai că Eu nu le iau slava, ci doar ei se tem de aceasta. O, nu le iau nimic, căci Eu n-am împărăție în lumea aceasta, iar ai Mei credincioși sunt mari în împărăția Mea, care este cu ei, nu în împărăția lor, a celor necredincioși. Ce frumos a fost arhiereul Meu cel dintre ei în vremea alegerii celui vrednic de scaun după socotința lor! O, ce frumos este el față de ei, ce mare! Ei înțeleg că mărirea fiilor slavei Mele este mare și se tem ca niște fricoși ai veacului cel trecător.

O, nu vă mai temeți, voi, cei ce vă țineți bine cu mâinile amândouă de scaunele pe care vi le alegeți să stați! Nimeni nu vă ia vouă scaunele voastre. Aveți însă nevoie și de Dumnezeu, dar voi nu vreți să știți aceasta. V-aș învăța ce să faceți, ca să vă fie bine pe pământ cu Dumnezeu, vouă și turmei nepăstorite, căreia voi îi sugeți laptele și îi luați lâna, dar sunteți prea mândri ca să vă aplecați pentru ca să vă învăț, numai că Eu am și altfel de grăire și pe toate le fac când voiesc și tainic lucrez, ca și acum două mii de ani când s-au temut cei mari că le voi lua Eu scaunele, dar ei au rămas pe scaunele lor, iar Eu M-am slăvit cu slava Mea cea de la Tatăl, așa cum ei nu se așteptau, căci au fost necredincioși, și tot așa sunt și azi, și au plată cu cei necredincioși.

Mă fac cuvânt de veghe peste cei credincioși în zi așezată de sfinți și de părinți ca să fie ea închinată Domnului pentru sărbătoare de credință, duminica dreptei credințe, pomenire pentru credință, duhul descoperirii. Voi, cei care stați așezați slujitori peste oameni în numele Meu ca să le arătați lor calea spre Dumnezeu și spre adevăr, aplecați-vă în ziua aceasta și învățați de la Dumnezeu, căci calea cu Dumnezeu este duhul descoperirii, și este scrisă pe pământ calea Mea cu omul prin descoperirea sa. Aplecați-vă cu sfială sfântă la glasul Meu de peste voi în ziua aceasta, căci grăirea Mea de azi peste pământ și cartea în care Mă scriu ca să rămân scris în ea nu este altfel de lucrare decât duhul mărturiei, duhul descoperirii, iar voi întăriți-vă credința în Dumnezeu și mult s-o întăriți, căci satana și îngerii lui dau acum să smulgă tot sadul cel bun și să rămână numai neghina lui, iar cei ce mănâncă rodul neghinei se fac asemenea ei și vor aceștia să-Mi șteargă urma și numele de peste voi și de peste pământ și se se așeze ei drept Dumnezeu, căci este scrisă lupta aceasta între lumină și întuneric, iar lupta își are frontul ei pe pământ.

Eu, Domnul Iisus Hristos, vin spre voi și din Tatăl Meu Savaot grăiesc vouă. Lăsați-vă spre credință sfântă față de cuvântul Meu de peste voi în zilele acestea, căci Tatăl Mă trimite la voi să grăiesc, nu de la Mine Însumi fac aceasta. Eu fac lucrare de Fiu, căci ascult de la Tatăl și apoi lucrez ce-Mi dă să fac, și tot așa să faceți și voi, lucrare de fii, căci nu altfel sunt cei ce sunt fii. Uitați-vă la cei ce nu lucrează așa și nu cred așa, uitați-vă ce lucrare au și ce fac prin ea și cum vor să răstoarne ei pe Dumnezeu și să domnească ei în locul lui Dumnezeu. Voi însă căutați cu lucrare de fii, căci vin spre voi de la Tatăl în vreme de cumpănă și vă aduc de la El cum să lucrați ca să semănați cu Mine și cu Tatăl și nu cu fiii veacului acesta păcătos și trecător, care n-au nimic în Mine. O, învățați de la sfinți și de la părinți, cărora Eu, Domnul, le-am grăit prin duhul descoperirii și am întărit în ei credința și pe Dumnezeu între oameni pe pământ. Priviți la faptele Mele doveditoare prin sfinți și aplecați-vă să semănați cu ei, și nu vă potriviți feței acestui veac, căci Eu, Domnul, lucrez mult cuvânt în zilele voastre și prin el pregătesc viața veacului ce va să fie, căci trebuie pregătit ceea ce va să fie, și este scris în Scripturi să lucrez în zilele cele de apoi și să fac lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și să-i îndemn pe toți la pocăință, căci toate cele ale întunericului omului vin de la păcatele lui și e prea mare întunericul pe pământ, iar oamenii nu se pot vindeca de el și de suferințe fel de fel până ce Eu, Domnul, nu le ridic lor păcatele, căci sunt Cel ce am putere să fac aceasta după ce așez în om credință și putere de credință în Cel ce iartă păcatele oamenilor ca să-i vindece El apoi pe ei de neputință și de necredință, și pe toate le lucrez Eu prin duhul descoperirii. Amin.

Mă aplec și vă grăiesc vouă, slujitori de biserici ai neamului român, și vă amintesc de sare, tată. Sarea dacă se strică nu mai este cu ce să se săreze. Voi trebuie să fiți sare bună, iar dacă v-ați ales această lucrare, ca să fiți sare pe pământ, vedeți dacă lucrați această lucrare și cercetați-vă pentru ea, că iată, vin și vă cercetez și vă povățuiesc acum să vă măsurați statura și lucrarea ei și rodul ei. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, dar are neamul creștinesc nevoie de preoți și de slujitori sfinți, și are cerul nevoie de aceasta pe pământ, căci secerișul se apropie și nu sunt secerători iscusiți prin care Eu, Domnul, să-Mi ocrotesc grâul și să-l deosebesc din neghină și să-l pun pe masa Mea, și abia, abia se mai zărește grâul Meu în mijlocul neghinei, tată, și vă spun vouă durerea aceasta a Mea.

O, întrebați-vă, fiilor, ce lucrare și ce rod aveți. Dacă cei pe care-i păstoriți văd bine calea sfântă și merg pe ea după voia Mea, după așteptarea Mea, voi sunteți sare bună, dar dacă ei nu văd calea și nu văd lumina ca să meargă după ea, ascultați glasul Meu și luați din el lumină ca să luminați cu ea și să vadă oamenii lumină în întuneric și să vină spre ea, să vină spre Mine oamenii, că e vreme de cumpănă, tată. O, nu dați din calea voastră glasul Meu cel de azi, duhul descoperirii, care vine de la Tatăl spre voi prin Mine, Fiul Său, Iisus Hristos Cuvântul! Vin de la Tatăl cuvânt spre voi ca să vă dau har și mult să vă dau, și să se cunoască harul când vi-l dau. Țineți vasul ca să torn în el, fiilor, și ca să aveți și ca să se vadă că aveți, și ca să nu lucrați de la voi, ci de la Dumnezeu să primiți și să aveți și să dați, și așa veți fi cei binecuvântați. O, lăsați pe Domnul la cârmă, căci valurile sunt tulburi și mari și nu puteți singuri. Bizuiți-vă pe Domnul, Care vine și vă grăiește vouă, și nu vă bizuiți pe voi. Nu trebuie să mai alergați la prooroci ca să întrebați pentru vreme de răstriște. Vin Eu, Domnul, spre voi, numai să Mă primiți așa cum vin, fiilor, căci Eu vin cu ocrotirea, numai să înțelegeți voi aceasta și să credeți așa. Se clatină pe valuri mari corabia, și cârma este amenințată de furtună, iar Eu stau și aștept să Mă strigați ca să vă ocrotesc și să vă izbăvesc.

Întăriți peste oameni pe pământ, întăriți peste neamul român duhul ortodoxiei și rugați sfinții și părinții să vină să sprijinească bărcuța pe valuri, ca să-Mi pot întări apoi pe pământ biserică vie, care să aibă părinți pe sfinți! O, căutați să lucrați după predaniile lor și nu ieșiți din carte, căci diavolul și antichrist vor să înghită toată turma, și se grăbește această lucrare. Sculați-vă spre veghe! E vremea să credeți că nu sunt povești cele ce sfinții și Scripturile au vestit că vor veni să încerce pe oameni. Voi trebuie să ascultați acum mai mult decât oricând, căci trebuie să biruiesc Eu, Domnul, și cei credincioși ai Mei, precum este scris să biruiesc cu ei și pentru ei.

Vin spre voi și fac sfat cu voi. E vreme de post și de rugăciune, tată. Vestiți zile de post și de strigare cu inimi smerite către Dumnezeu, ca să nimicim desfășurarea omului fărădelegii, antichrist, care dă să supună toată făptura. Veți fi întrebați de Dumnezeu dacă ați vegheat, dacă ați lucrat, dacă ați biruit împotriva lui antichrist. Deschideți harta, deschideți Scripturile cele pentru vremea aceasta și hai să le împlinim de partea lui Dumnezeu, căci este scris că Hristos va birui cu cei credincioși Lui. Spuneți răului să se oprească! Învățați sfințenia și împărțiți povața ei! Vegheați, tată, căci v-ați așezat veghetori, iar dacă așa ați ales, vedeți dacă lucrați după cum cere această datorie!

O, vedeți că între voi mulți, mulți păstori dorm, și de aceea satana are cale să-și desfășoare țărușul. Hai, fiilor, să lucrăm aproape unii cu alții, hai, tată! E glasul Meu, e glasul Domnului pe cale cu voi. Mi-e milă de voi, Mi-e milă de turmă și de aceea cobor între voi plin de cuvânt, și tainic cuvintez, așa cum cuvântam cu omul în rai când el auzea glasul Meu umblând și cuvântând și îndemnând și întrebând și lucrând.

O, nu e minciună venirea Mea cuvânt la voi. Nu vă temeți! Nu dați să ziceți că nu sunt Eu, Domnul, acest cuvânt. Eu nu vin să vă cer sau să vă pedepsesc, ci vin să vă iert, tată, și vin să vă învăț cu Dumnezeu, căci v-ați dezvățat de Mine, fiilor, și dați să lucrați voi, numai voi, iar Eu altfel pot să lucrez cu omul, fiindcă Îmi trebuie credință la om, și prin ea să-i dau lui duhul descoperirii. O, nu vă lepădați de duhul descoperirii! Nu așa făceau sfinții și părinții, nu așa, tată! Căutați să învățați lucrarea de fiu, lucrarea ascultării de Dumnezeu, fiilor! Vin pe pământ cuvânt, vine Domnul spre voi cuvânt și pâine de cuvânt. Ascultați-L pe el și hrăniți-vă de la El, hrăniți-vă din cuvântul lui Dumnezeu și ascultați-l pe El! Amin.

Eu, Domnul, stau în mijlocul unui popor mititel, pregătit de Mine în zilele acestea pe vatra neamului român, din care am venit să-Mi zidesc Israelul cel nou în locul celui care M-a răstignit și M-a aruncat de la el până azi. În mijlocul neamului român Mi-am așezat ieslea nașterii cuvântului Meu, și am pus credință în fiii cei născuți din acest cuvânt și am împlinit peste cincizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român și ies cuvânt peste pământ ca mirele care iese din iatacul său ca să-și gătească mireasa.

O, pace vouă, slujitori de biserici, dar primiți cuvântul lui Dumnezeu în voi, fiilor, ca să puteți și pacea Mea s-o primiți, căci Eu vă dau nu cum vă dă lumea și duhul ei, și voi privi la voi și voi măsura acum înțelepciunea voastră și apoi credința voastră, fiilor! V-aș învăța mult și multe, și voi face aceasta îndată ce voi vedea că luați spre lucrare cuvântul Meu în voi. Opriți lucrarea lui antichrist, căci vă dau putere să puteți aceasta și să vă scuturați de cursa lui cea tainic întinsă peste neamul cel creștinesc, căci omul fărădelegii are ce are cu cei tari, cu cei ce cred lui Dumnezeu, și prin care Eu voi birui, și vor birui și ei în numele Meu, iar partea lor va fi cu cei credincioși, va fi a celor credincioși. Amin.

O, înapoia Mea, satano, înapoia Mea antichrist! Du-te în pământ pustiu și lasă neamul creștinesc, că este neamul lui Dumnezeu Cel veșnic viu! Fii cuminte, că Eu, Domnul Iisus Hristos Îți poruncesc aceasta ție, iar tu va fi să asculți așa. Amin.

O, unde, fiilor învățători din partea Mea peste om, unde, tată, mai este pe pământ biserică plăcută Mie ca și la voi, care să învețe pe om cum să meargă și cum să trăiască pe pământ ca în cer? Cine-l mai învață pe om așa de frumos, așa de cerește ca și izvorul Meu de cuvânt, care izvorăște la voi din gura Mea? Cine vrea să audă și să știe și să creadă că Eu, Domnul, am venit și vin la voi cuvânt și am casă la voi și am masă la voi și stau cu voi Eu Însumi? O, cine poate să se oprească din mersul său și să înțeleagă această taină cerească între Mine și voi? Cine, tată, cine? Tatăl este în Mine, iar Eu în voi sunt, și voiesc ca și voi să fiți în toți fiii cuvântului Meu așa cum Tatăl este în Mine și Eu în voi, și unii în alții să fiți, pentru ca toți să fim locașuri cerești, căci așa este bine, și așa l-am făcut Eu pe om să fie atunci când l-am zidit pe el locaș al Meu să fie el. O, cine poate să înțeleagă și să iubească această taină și lucrarea ei, lucrarea Mea cu voi? O, cine este cel ce înțelege și ca să împartă înțelepciunea acestei taine spre purtarea ei? Cine este cel ce poate aceasta?

— Răspundem noi, sfinții Tăi, o, Doamne. Suntem în ziua noastră de pomenire bisericească la masă de cuvânt sfânt cu poporul Tău, aici, în grădinile Tale cu el, Învățătorule al celor credincioși. O, credința care-l mântuiește pe om nu mai este purtată de oameni pe pământ, căci Te-au gonit de peste tot oamenii și domnesc ei unii peste alții, o, Doamne. Dau totuși din când în când să alerge ei după salvare la Tine când îi cuprind cele ce nu pot purta și depăși cu puterea lor de om. O, n-au păstori oamenii, Doamne! Preoții și arhiereii stau îmbrăcați în haină de slujitori ai Tăi înaintea oamenilor zdrobiți de timp pe cale, dar n-au credință acești slujitori și nu pot muta de peste oameni pe cele căzute peste ei și nu-i pot ajuta pe oameni.

Noi, arhiereii Domnului, Vasile, Grigorie și Ioan, slujitori cu râvnă sfântă pentru hrana Domnului peste turmă în vremea trupului nostru, grăim vouă, arhierei și preoți, despre credința care mântuiește și despre cea care nu este, în cei ce par pe deasupra slujitori cu credință în Dumnezeu și în lucrătorii lui Dumnezeu. O, iată ce mari stați voi pe pământ! Pe unde mai aveți credință în inimă vă folosiți de ea pentru mărirea voastră înaintea oamenilor și dați să vă folosiți de puterea pe care v-ați luat-o peste oameni. Știți cum credeți voi? Știți cum vă credeți voi? Voi vă credeți ca și poporul Israel, care a crezut mereu cum și acum crede că este cel mai mare și cel mai tare înaintea Domnului și a oamenilor de pe pământ, chiar și după ce el L-a lepădat pe Domnul pentru slava lui, ca nu cumva s-o umbrească pe ea slava Domnului, slava Sa cerească, și pe care o are din vecii de la Tatăl. O, tot așa și voi credeți, tot ca poporul Israel. Dați să stăpâniți peste oameni ca să vă știe de slujitori ai Domnului peste ei, dar credință mântuitoare nu dați să aveți și să-i învățați pe oameni s-o aibă. O, învățați credința de la cei ce se mântuiesc de rău prin credință, că iată, aceia sunt adevărații învățători ai credinței oamenilor, nu voi! Iată, tot ca poporul Israel credeți și voi. Oricum ar fi să fiți și să stați voi de neîmpliniți în Domnul, după ce atât de departe trăiți de El ca să fiți voi mari și tot și toate să fiți voi, iată, voi ca și poporul Israel credeți și voi că sunteți stăpânii, în vreme ce voi slujiți pe ascuns pe potrivnicul lui Hristos, pe antichrist, și-l tot pitiți în voi și între voi sub haină de slujitori ai Domnului ca să nu i se cunoască haina lui vopsită. O, nu-i nimic dacă faceți așa și dacă slujiți așa, dar noi, arhiereii Domnului, vă spunem vouă din cer dintre sfinți că adevărații închinători așteaptă cer nou și pământ nou, așteaptă pe Domnul, și El va veni și vine și tot vine, în timp ce voi așteptați pe antichrist, cel atât de povestit acum că lucrează și că toți oamenii sunt cuprinși sub lucrarea lui ascunsă, și nu se mai aude pe nicăieri decât venirea lui antichrist. O, nu-i nimic dacă stați cu dopuri în urechi și cu fașă la ochi ca să nu auziți și să nu vedeți vuietul venirii Domnului cu sfinții Săi în mijlocul unui popor credincios venirii Lui, că iată-L cum vine! Vine și vă cere socoteală fiindcă ați stat în numele Lui mari și tari peste oameni și n-ați lucrat Lui, fiindcă nu poate nimeni sluji cu credință la doi domni, iar voi ați slujit pe ascuns lui antichrist și i-ați adus rod, iar Domnului numai pagubă aduceți, și acum El vă cere răspuns după lege: «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie», precum este scris, căci legea este pentru cei ce o calcă pe ea. Amin.

Iată, noi arhiereii Domnului, împlinim peste voi porunca Sa, care spune așa: să nu urăști pe fratele tău în inima ta, dar să dojenești pe aproapele tău, ca să nu te încarci și tu de păcat. Noi am fost măreți în lucrarea harului Domnului și eliberam oamenii de diavolul și de obezi fel de fel și nu eram iubiți de slujitorii bisericii de atunci, de cei ce se iubeau pe sine așa cum vă iubiți și voi astăzi pe voi înșivă și unii pe alții și nu pe Dumnezeu, iar noi am grăit în ziua aceasta vouă cu durere și cu dojană, căci vremea este să vă treziți dacă voiți, iar dacă nu veți voi, este scrisă în Scripturi plata celor necredincioși. O, căutați după credință care-l mântuiește pe om și care nu mai este purtată de oameni pe pământ. Căutați după cum vă cere Domnul să fiți, că e păcat să stați în nume de slujitori ai Lui peste oameni și să nu credeți în lucrările Lui, în mântuirea Lui cea prin credință, iar voi, iată, sunteți fără de credință și n-a găsit Domnul între voi credință acum, când El Se revarsă cuvânt peste tot trupul ca să-l hrănească pe om, căci nu numai cu pâine, ci, mai vârtos, cu cuvântul cel ieșit din gura Domnului mereu, cu el trebuie să se hrănească omul, căci așa a grăit Domnul să se hrănească omul. Amin.

Noi, Doamne mare și minunat întru sfinții Tăi, am grăit durerea noastră, pe care am dus-o din plin în vremea noastră cu trupul pe pământ, căci nici atunci nu iubeau preoții și arhiereii calea cea cu credință mântuitoare și cu sfințenie în om, iar noi sufeream prigoană de la slujitorii cei necredincioși Ție, și eram cei fericiți, ocărâți fiind și batjocoriți cu cuvânt rău prin gura celor mincinoși sub haină de biserică, și ne bucuram în nădejdea odihnei cerești, în vreme ce trăgeam din greu să îndumnezeim tot mai mult pe cei binecredincioși, care-L vedeau pe Dumnezeu în noi.

— O, sfinți iubiți, iată, poporul cuvântului Meu are credință, iar credința lui în Mine și în venirea Mea l-a mântuit pe el de necredință și de lume și stă cu Mine acest mănunchi de fii, iar Eu cu ei stau și sunt, o, sfinți iubiți ai Mei pe pământ și în cer acum. Mi-ați fost slujitori mari cu harul și cu iubirea. Nu mai am acum pe nicăieri așa iubire și credință la preoți și la arhierei. Sunt toți slujitori duhului lumii zi și noapte și slujesc de formă înaintea Mea, căci turma-Mi rătăcește în necredință și în faptele necredinței, și va primi fiecare după cum este fapta sa. Amin.

O, arhierei și preoți, cum Mă arătați voi oamenilor că sunt cu voi? Ce împărăție dați voi să vă faceți pe pământ? Dar în cer? O, v-ați făcut împărați pe pământ și împărățiți peste oameni prin sate și orașe și nu-Mi sunteți slugi ale Mele așa cum au fost ucenicii Mei cu turma creștină după ce Eu M-am întors în Tatăl ca să pot fi cu ai Mei până la sfârșit, nemaistând Eu în fața mai-marilor pământului ca să-i tulbur, ci stând numai cu ai Mei. O, când, oare, când va fi să văd la voi credință pentru venirea Mea cea de azi cuvânt la voi pe pământ, aici, pe vatra neamului român, țara Mea de venire azi iarăși la oameni, țara strălucirii, căci se mângâie duhul sfinților Mei de strălucirea Mea de acum și de țara Mea de venire, al cărei nume voi îl purtați și vă numiți români? Eu, Domnul, aduc vouă rugăminte cu foc. Ridicați-vă mari cu sfințenia și fiți adevărați slujitori ai Mei, că e păcat față fără de viață, o, fiilor! Ridicați apoi toată turma română la credință cu fapte mari înaintea Mea, că nu e frumos să puneți sub legătura cu recoltă pe cele putrede ale recoltei ca să le vindem așa. Cercetați și vedeți. Cei ce-și vând recoltele iau fața cumpărătorilor cu ce e mai frumos din recoltă și pun în legătură deasupra recoltă frumoasă, iar dedesubt ascund tot ce e mai urât și mai atins de stricăciune și de putreziciune, și omul vede numai când ajunge acasă, când desface legătura vede că fața recoltei a ascuns sub ea partea cea putredă a ei, și vede omul numai când ajunge înaintea Mea viața lui cea irosită și fără călăuzitori adevărați peste ea și care să aibă putere să dea viață din cer la cei fără de viață, căci Eu, Domnul, am bogăție de har, numai să am cui să-l împart ca să-l poarte și ca să se împartă la cei săraci, la cei fără de viață din cer peste ei. O, așa e omul. Dă să se arate viu și bun și adevărat, dar numai pe deasupra, căci în inimă și în trup ascunde toate slăbiciunile lui, toate câte nu vrea el să se vadă și care l-ar face fără de preț înaintea semenilor lui. Eu însă nu Mă las înșelat și nici batjocorit, și grăiesc și-Mi spun durerea de la nedreptatea care s-a așezat să stea pe scaunul dreptății și strig la voi: o, ridicați-vă și vestiți peste turmă că cere Domnul iubire îngerească la voi și la toată turma, fiindcă timp nu mai este, și a venit vremea să vin să cercetez și să triez, și nu voiesc să aibă careva parte de plânsul și de scrâșnirea dinților ca plată pentru necredință. Vi se va cere greu socoteală că știți și că nu este ascultare de Dumnezeu de la voi, și iată, Duhul Meu suflă peste voi și vă strigă să-L auziți și să nu-L tăgăduiți. Voiesc bine să vă dăruiesc și în slava Mea să vă așez, căci sunt cu slava Mea cuvânt peste pământ, și nu este înțelepciune pentru această minune de taină coborâtă cu Mine la oameni. Acum vă rog, dar mâine ce va fi dacă nu vă veți trezi?

Apostolul Meu Andrei grăiește cu voi acum. De lângă Mine grăiește el vouă, căci vii sunt pe veci de veci cei ce au avut viață în ei pe pământ. Amin.

— De lângă Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel mare, grăiesc vouă, slujitori de biserici, de la cel așezat în fruntea voastră până la cel mai mic între voi. Le vine greu tuturor, o, le vine greu să trăiască înaintea venirii Domnului așa, ca poporul cuvântului Lui cel de azi, așa cum cere Domnul pentru acest început nou, precum la început i-a cerut Domnul în rai omului pe când încă nu-l părăsise el pe Domnul pentru femeie. Omul nu-și iubește femeia decât pentru păcat. O, nu așa a iubit Domnul biserica Sa, și nu găsește Domnul nici un om, nici măcar slujitor de biserică să poată să iubească așa cum Domnul a iubit și a îngrijit biserica Sa și a învățat-o iubirea pentru cei ce iubesc. Va merge păcatul până la ziua judecății lui, căci omul așa merge și așa vrea până la capăt, dar dacă omul ar avea povățuitori sfinți, arhierei și preoți sfinți, așa cum am fost noi, ucenicii Lui, ca să ne trimită Domnul în numele Lui să învățăm oamenii, o, ar mai fi, oare, tot atâta păcat pe pământ? N-ar mai fi, ci s-ar înmulți numărul sfinților, numărul fraților noștri, căci noi eram puțini pe atunci, dar voi, care stați sub nume de slujitori pe vatra acestui neam, sunteți mulți, numai dacă ați lucra la fel învierea și viața peste oameni, mântuirea de păcat peste om. O, cum de nu vă bucurați voi de comoara din țarina voastră cea din părinți? Cum de nu credeți, cum de nu iubiți pe Dumnezeu? Are Domnul glasul Său peste vii și peste morți pe vatra neamului român și vă va fi grea judecata dacă veți rămâne reci față în față cu Duhul Cel dătător de viață al lui Hristos, Învățătorul bisericii. Nimic nu se clatină din ale voastre, ci se înnoiesc dacă vă aplecați cu credință glasului Fiului lui Dumnezeu ca să-l cunoașteți și să-l mărturisiți adevărat, căci nu este rătăcire în acest cuvânt, ci este Dumnezeu-Cuvântul acest glas chemător și duios. O, vă supuneți unii pe alții ca să nu credeți, ca să nu vă arătați credincioși, așa cum au făcut și duhovnicii acestui timp, și sunt neîmpăcați în cer față în față cu Domnul acum, că nu s-au aplecat să-și arate credința și s-o mărturisească ei față de acest cuvânt mai înainte de plecarea lor, căci vestit le-a fost lor pe Dumnezeu-Cuvântul, Care-Și are masa de cuvânt pe vatra neamului român.

Vă doresc vouă credință! Vă doresc iubire îngerească! Vă doresc pe voi lângă Domnul lucrători cu adevărat, roditori de sfinți în mijlocul oamenilor, căci biserica lui Hristos este cea care naște sfinți și este vie, și din pietre vii se zidește la zidirea ei.

Sunt cel ce am pus pașii mei pe plaiurile pământului român acum două mii de ani și am lăsat de la Domnul semnul mântuirii pe acest pământ și duhul fecioriei peste biserica acestui neam, căci am iubit îngerește pe Domnul și pe oameni și am fost arhiereu cu putere de înviere și am lăsat această mărturie pe acest pământ. Fiți credincioși, căci necredința Îl alungă pe Domnul. O, fiți credincioși și apropiați-L pe El! Amin.

— O, apostolul Meu cel întâi chemat și ales și credincios Mie, rodească-se pe el însuși în ei și între ei cuvântul tău și să facă el din ei adevărați ucenici ai Mei, căci Eu le dau putere să creadă, dacă ei vor voi așa! Amin.

O, cu cine să mai lucrez Eu așa lucrările Mele pe pământ, file de Scriptură, ca să le împlinesc pe ele cu omul, așa cum Tatăl M-a trimis să lucrez? Face omul școală multă ca să iasă din școală slujitor de Dumnezeu și de cele sfinte ale Lui, dar pe fereastră nu învață să se uite el, nu învață să se uite în Scripturi și să înțeleagă ce lucrări a lucrat din ele Dumnezeu și ce mai are de lucrat azi și mâine.

— Suferința duhului meu e mare, Doamne. Stau în mijlocul Babilonului și mi-e duhul și trupul tot o durere și nu înțelege omul de rând cum vine aceasta, că vin oameni și-și lasă durerile deasupra trupului meu cel în cetate așezat și mă doare duhul și trupul meu cel ceresc. Stau în mijlocul Babilonului și plâng a jale, că jale mare se suie la Tine de la toți cei ce slujesc în biserici fără să-Ți urmeze cu viața, și de la care mulți, mulți se îmbolnăvesc cu credința și cu fapta, că nu poate bolnavul să-l vindece pe cel bolnav, iar cei ce suferă pe pământ de la despărțirea de Tine a lor, n-au vindecători, n-au oameni de cărare spre Tine pentru ei. Mă doare de pe pământ și până în cer, și fărădelegea e stăpână mare și pe străzi și în biserici, și eu plâng și dau să-Ți cer cu rugă, curăță fărădelegea din biserici și din locașurile numite așa și dă-le oamenilor să știe ce înseamnă biserică, și oprește-i apoi pe cei mari și tari prin numele lor, o, oprește-i să mai zidească biserici și întoarce-i pe ei mai întâi pe cărările Tale sfinte, ca să învețe ei de la Tine că omul este biserica Ta, odihna Ta, nu zidirile care nu Te pot cuprinde, Doamne! O, oprește-i pe mai-marii din biserici și nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână și cârmuiește-i Tu și pe ei, că ei nu duc pe oameni la lumină, nu-i duc la Tine, și sunt necăjiți oamenii, Doamne, și merg fără de Domnul pe pământ!

Ia rugăciunea mea și împlinește-o pe ea, o, Bunule Doamne al rugătorilor cei sfinți înaintea Ta și dă-mi și mie izbăvirea de durere și ridică-mă în văzduh, că pe pământ e fărădelegea cu pașii ei peste tot și nu mai e drum curat și înflorit, ci e numai pământ tare, în care nimic nu mai are viață și față! O, dă-le sfinților Tăi mângâiere în lacrimi și ieși deasupra, o, ieși biruitor pe pământul român cu lucrarea Ta cea de la sfârșit de timp, cea de nou Ierusalim, așa cum au proorocit-o sfinții pe România Ta, ca să crească via Ta apoi pe pământ și să faci vin nou, Doamne, că a venit această vreme și mulți sfinți au vestit-o că va fi și că Tu vei fi Păstor, din mijlocul neamului român păstorind cu toiagul cuvântului Tău cel de la sfârșit de timp! O, mi-e tare jale, și așa mă rog Ție, Păstorule milos și lipsit de oi și de cioban de oi! Și acum mă aplec și-Ți mulțumesc că mi-ai făcut loc să-mi spun durerea și să aduc rugăciunea mea înaintea Ta. Amin.