În zi de duminică, a doua duminică după învierea Mea cea din ziua duminicii, întăresc numele zilei Domnului și a odihnei Lui. Eu, Domnul Iisus Hristos, Domnul Cel înviat, întăresc prin cuvânt și spun: ziua întâi a facerii este ziua cea mai mare, și nu s-au grăbit prea mult mințile oamenilor de pe pământ, care nu țin ziua cea mai mare între zile, nu s-au grăbit aceștia să priceapă ce mare este ziua aceasta și ce mult înseamnă ea între Dumnezeu și om, între om și Dumnezeu. Le spun în ziua aceasta de adeverire a învierii Mele înaintea ucenicului Toma când el M-a privit înviat și M-a pipăit spre adeverirea tainei învierii Mele, le spun celor ce rămân pentru ziua sâmbetei ca zi a Domnului și le spun lor că sâmbăta Eu nu M-am odihnit după ce ei M-au răstignit, ci am lucrat în locuința morților lumina zilei duminicii, a zilei luminii, căci lumină mare am intrat Eu, Domnul, în iad și am tras afară pe cei ce așteptau izbăvirea în toată vremea celor cinci mii de ani și jumătate de după zilele facerii, în care și omul a fost zidit. Am înviat apoi cu slavă mare și am stat patruzeci de zile, din loc în loc arătându-Mă înviat și lucrător de mari minuni, iar apoi Mi-am tras pe munte pe cei credincioși, ca martori ai învierii Mele și ai înălțării Mele apoi la Tatăl, puțini câți erau atunci din toți oamenii de pe pământ, și M-am suit de la ei și M-am așezat de-a dreapta Tatălui, la locul unde Tatăl Mă are așezat dintru vecii, și am lăsat peste ucenici pe Duhul Sfânt, făgăduit lor și Care a venit la ei după înălțarea Mea la Tatăl și a rămas cu ei și a adus lor pe Dumnezeu cu ei, așa cum Eu le-am făgăduit lor că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului.
În a doua zi de duminică după duminica învierii Mele și a celor ce așteptau în iad pe Izbăvitorul Cel promis lui Adam cel întâi zidit, am intrat din nou în mijlocul ucenicilor Mei, închiși cum stăteau de teama celor ce îi căutau pe ei, și am zis lor: «Pace vouă!», că aveau nevoie de liniște multă aceste inimi zdrobite și pline de încordare. Am văzut între ei în ziua aceea pe ucenicul Toma, care lipsise din mijlocul lor în duminica învierii când prima dată M-am arătat lor înviat. Ca niște oameni lipiți de cele de pe pământ, ei și după învierea Mea își mai vedeau de ale lor. Eu însă Mă purtam după ei și Mă arătam lor ca să-și înțeleagă ei alegerea și să lase de la ei celelalte îndeletniciri pe pământ, căci îi tocmise Dumnezeu pentru El, iar ei încă mai puteau și altfel. A venit însă Duhul Sfânt și S-a dat lor și au putut ei apoi numai pentru Mine, numai cu mersul Meu, iar Eu am avut lucrul cel mult de lucrat prin ei și așezat să fie pe pământ, ca să am Eu casă cu omul pe pământ, să-l am biserică pe om și să am trup din fii credincioși întocmit, făcându-Mă Eu un trup cu ei prin trupul și sângele Meu unit cu ei în însuși trupul lor, ca să fim una și să fie ei fii ai Tatălui precum Eu sunt, și mare a fost această iubire a Tatălui ca să-i numească pe cei credincioși Mie fii ai lui Dumnezeu!
Slabă de tot este mintea celor ce au rămas cu cele vechi și n-au priceput ei de la Dumnezeu măreția zilei de duminică, și pe care Eu, Domnul, am pecetluit-o ca odihnă a Mea după marea Mea biruință asupra iadului în vremea cât a fost între ceasul răstignirii Mele și cel al învierii Mele din ziua întâi a săptămânii, din duminica în care Eu am înviat biruitor, căci am biruit moartea și iadul și am dat oamenilor de știre ziua Mea pentru sărbătoarea odihnei, ziua învierii Mele, altă zi de odihnă pentru cei credincioși. Numai cei ce n-au primit pe Hristos, numai aceia au rămas cei îndărătnici, că n-aveau ei cum să schimbe ziua cea pentru Domnul, de vreme ce au dat pe Domnul la moarte, neprimindu-L pe El de la Tatăl trimis lor.
O, popor al cuvântului Meu, vin în mijlocul tău, fiule, vin cuvânt, așa cum intram la ucenicii Mei cei de acum două mii de ani și le grăiam lor după învierea Mea. Grăiesc cu tine pe cale, așa cum am grăit cu cei ce Mă doreau pe drumul lor spre Emaus. Mă adeveresc ție Dumnezeu mare și înviat, așa cum M-am arătat lui Toma și l-am încredințat că Eu sunt. O, ferice tuturor celor ce au crezut și cred mărturisirea cea de atunci pentru Mine a ucenicilor Mei, aleși Mie de Tatăl ca să fie martori venirii Mele de atunci și s-o vestească pe ea până la margini, împreună cu praznicul Învierii Mele în ziua întâi a săptămânii, ziua duminicii! O, așa te am și pe tine martor acum pentru venirea Mea iarăși pe pământ de la Tatăl trimis, iar tu mărturisești și împarți cuvântul gurii Mele, și fericiți sunt și aleși de Tatăl sunt cei ce cred pe Dumnezeu Cel împărțit de tine lor când El vine și Se vestește în lung și în lat cu venirea Lui cea de după șapte mii de ani de la facerea lumii, și vine ca să facă iar lumea, vine, și nașterea din nou a lumii o lucrează El acum, cer nou și pământ nou așează El prin facerea Lui cea de acum, cu cuvântul gurii Lui lucrând.
O, pace ție, popor mărturisitor al venirii Mele a doua oară de la Tatăl cuvânt pe pământ! Cu cuvântul a făcut Domnul cerul și pământul la început și tot cu cuvântul lucrează El taina cea de cer nou și de pământ nou și de Ierusalim nou pentru această taină. Iubire mare să ai, popor iubit de Dumnezeu, căci Domnul ți-a descoperit ție tot lucrul Său pentru nașterea cea din nou a lumii, iar tu, cel născut de sus prin acest cuvânt al gurii Mele, ajută-Mi lucrul Meu cel dat Mie de la Tatăl și stai de-a dreapta Mea până ce vom birui pe cel din urmă vrăjmaș, și apoi va fi cerul cel nou și pământul cel nou și poporul Meu cel mărturisitor, prin care Eu voi împărți marea bucurie pentru toți sfinții care Mi-au așteptat întreaga biruință a Mea. Amin.
— Dar eu, Domnul meu și Dumnezeul meu, sunt așezat de sfinți și de părinți și pomenit ca martor mare al învierii Tale, că m-ai văzut cu toți ceilalți ucenici în duminica a doua de după învierea Ta și iarăși ai intrat, și mi-ai dat și mie atât de măreț duhul mărturisirii cea pentru Tine și pentru învierea Ta. Cine a mai putut spune ca și mine atâta de deplin apoi vestea cea dulce: „Hristos a înviat!”? O, ai înviat cu trupul, Doamne. Așa se vor scula trupurile celor ce sunt acum în așteptare, și se va adeveri atunci proorocia cea pentru învierea trupurilor, cea pentru răscumpărarea lor prin învierea Ta, căci ai trecut prin moarte ca și omul ca să aduci apoi puterea învierii pentru toți, și nu este minte ca să simtă această mare taină, atât de acoperită pentru cei ce nu iubesc viața, căci viața Tu ești, și nu Te iubesc cei ce nu trăiesc după cuvântul Tău, o, Doamne înviat!
Voiesc să le spun cuvânt mare la toți cei care se numesc acum că sunt slujitori de biserici, și le spun lor așa:
O, deschideți inimile voastre chinuite de mințile voastre și înțelegeți pe Domnul și tainele Lui și lucrările Lui! E gata să vă cadă împărăția și să se surpe ea, căci v-ați folosit voi de ea, și nu Domnul, Căruia ziceți că slujiți! O, nu vă faceți vise, după ce atât de mult ați rătăcit de la Domnul! Ați făcut voile voastre și ați pus pe Domnul spre rușine, călcând peste voile Lui și peste așezarea cea de la sfinți, și ați slujit pentru plăceri, bizuindu-vă pe Domnul și pe numele Lui, sub care v-ați așezat. Să știți că împărăția voastră va păți ca împărăția regelui Solomon, căci el tot ca voi a făcut după ce Domnul l-a așezat ca să stea, iar el s-a unit cu Faraon cel de neam păgân și slujitor al idolilor și a stricat seminția și curățenia neamului lui Dumnezeu, și i s-a prăbușit apoi regatul, căci i s-a frânt și s-a zdrobit, căci Solomon n-a ascultat de legea cea pentru poporul lui Dumnezeu. O, așa veți păți și voi, care v-ați amestecat cu păgânii și ați pătat legea cea sfântă și ați făcut ca voi și ați umplut de neascultare de Dumnezeu și de sfinți toată casa, toată țara alegerii Domnului, iar Domnul așteaptă pe pământul român ivirea tainei celei mari, cerul cel nou și pământul cel nou, nașterea din nou a lumii, și n-ați vegheat cu El și n-ați ascultat și n-ați vegheat, și casa vă este pustie de Dumnezeu, și nu pricepeți cu mintea, căci mintea voastră joacă pe placul lui satan-antichristul, care se luptă cu Dumnezeu, și care va fi biruit de Domnul, dimpreună cu toți slujitorii lui cei împotriva lui Dumnezeu.
O, cum de n-ați vrut voi să nu intrați voi sub robie, sau să ieșiți din ea? Iată, n-ați voit, și v-ați lepădat de Dumnezeu și de sfinți, și turma voastră va înțelege în curând aceasta, și veți fi rușinați mult.
O, fiți credincioși! Mai puteți încă să faceți împăcare cu Dumnezeu. Căutați cu duhul pocăinței, căci iadul este groaznic. Fugiți de satana! Este Dumnezeu! Hristos a înviat! Urmați-I numai Lui! Dați-vă de partea Lui și rușinați-l pe satana, al cărui joc îl faceți voi cu sau fără știre, căci urmele lui sunt peste voi peste tot și vă ține robi întunericului lui și duhului minciunii. Sculați-vă și credeți cuvântului care strigă din cer la voi! Domnul este cuvântul cel de la sfârșit ca și la început. Amin, amin zic vouă, e Domnul cuvânt pe pământ în vremea voastră pe vatra neamului român, și va fi El biruitor prin fiii cei credincioși venirii Lui cea de acum în mijlocul acestui neam, ales Lui pentru cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu la oameni pe pământ.
„Hristos a înviat!” mărturisesc eu, apostolul Toma, cel ce am pipăit ranele răstignirii Lui în ziua a opta de după ziua duminicii învierii Lui. Amin.
O, slavă învierii Tale, Doamne, că am putut eu, martorul Tău pentru trupul Tău cel înviat, am putut să grăiesc cuvânt de veghe peste cei ce domnesc în numele Tău peste oameni și stau ei departe de venirea Ta cea de acum, căci sunt robiți de satana-antichristul, dușmanul Tău și al lor! O, pătrunde Tu în mijlocul lor cu strălucirea Ta, căci Tu poți să-i luminezi pe ei! Amin.
— O, ucenicul Meu cel mare cu mărturisirea învierii Mele, iată, așa pățesc cei ce nu veghează, și cad ei în mreaja omului potrivnic lui Dumnezeu și nu mai pot scăpa de el decât prin Mine, dacă Mă cheamă să-i dezrobesc, dar duhul îngâmfării i-a orbit pe ei și n-am pe unde să pătrund la ei ca să le aduc izbăvirea, căci cuvântul Meu este neîmplinit între ei, iar venirea Mea cea de azi cuvânt n-o lasă pe ea cu putere peste ei, căci Eu prin acest cuvânt pot peste satana dacă n-ar fi ei de partea lui satana, dar Mă va asculta satana, care se va supune, și voi aduce Eu Tatălui tot lucrul Meu întocmit, că am pe vatra neamului român popor credincios și ascultător și am putere prin credința lui. Amin.
Pace ție, poporul Meu! Hristos a înviat, fiule! Eu, Domnul, te întăresc în putere ca să-Mi pregătești zi de praznic ca să vin cu ucenicii și cu ucenițele Mele la masă cu tine, căci strâng cu cuvântul popor de peste tot la izvor și petrec cu înviere la masă cu el în mijlocul grădinilor Mele alese Mie, și peste care tu lucrezi și veghezi. Îți întăresc trupul și duhul și sufletul și cuvântul ca să ne dăm cu praznic sfânt celor ce vin din depărtări la izvor, la praznicul mironosițelor învierii Mele și al ucenicilor mărturisitori. Oștiri cerești îi vor însoți, ca și pe Mine când vin la tine cuvânt. Îmi sunt așa de dragi cei credincioși cuvântului Meu de azi, că iată, trimit tot cerul în întâmpinarea lor și pe cale cu ei spre izvor când ei vin spre bucuria Mea cu ei aici.
Pace vouă, fiilor! Cereți Mie tot ce este să fie și să folosească zilei întâlnirii ucenicilor și ucenițelor învierii Mele cu poporul care vine și se strânge la izvor, și va fi scrisă această zi și tot cuvântul ei de sărbătoare cerească pe pământ cu cei credincioși.
„Hristos a înviat!”, și toată bucuria învierii Mele să coboare peste tine și peste cei ce vor veni la izvor, o, poporul Meu, căci sprijin Îmi ești și al Meu ești tu, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău și te-am ales pe tine al Meu. Amin, amin, amin.