Teme


Târnosirea bisericii

Slavă întru cele cereşti lui Dumnezeu, şi din cele cereşti pace şi bună orânduială peste acest ceresc aşezământ, de-acum şi peste toţi vecii!

Pace vouă, şi Ierusalim nou vă dau vouă! Pace vouă, şi Paşti nou să fie această zi de praznic ceresc! Iată, se împlineşte sub ochii voştri Scriptura care zice: «Luaţi şi mâncaţi, acesta este Trupul şi Sângele Meu, al legământului cel nou, căci de acum nu-l voi mai bea cu voi până ce nu-l vom bea nou întru împărăţia Tatălui Meu». Aşa am spus în seara cinei când am stat la masa Paştelui, mai înainte de cele ce aveau să Mă ridice spre gloria învierii, spre începătura învierii făpturii lui Dumnezeu. Aşa am spus celor ce erau cu Mine din lume: «Luaţi şi cinaţi, acesta este legământul cel nou, şi iarăşi îl voi lua cu voi, nou, întru împărăţia cea nouă».

Pace vouă! Pace, şi Paşti nou să fie această zi, căci împărăţia lui Dumnezeu se va desăvârşi peste lume. Aceasta este o zi de taină cerească până la arătarea ei, căci ea va mărturisi în zilele ce vin, şi va fi luată şi văzută apoi de pe înălţimi, şi va fi bucurie peste toţi cei ce vor veni şi vor lua lumină spre descoperirea neamurilor şi spre slava poporului lui Israel cel binecredincios. Astăzi se veselesc cele cereşti şi se bucură întru cele aşezate pe pământ, căci Domnul a făcut biruinţă cu mâna Sa cea tare, şi cortul lui Dumnezeu Cuvântul este între oameni, şi neamurile vor umbla şi vor fi călăuzite de această lumină cerească. Astăzi cerul se bucură şi cântă aici. Cântă îngerii cu voi, iubiţii Mei, cântă cântarea cerului: „Slavă Sfintei, Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, acum şi până peste toţi vecii!“. Cântă cântare de înviere, cântă corul îngerilor cei fără de trup, şi cântă duhul celor ce au aşteptat să vadă venind ziua aceasta, căci părinţii lui Israel, iată, văd zilele Domnului pe care ei numai le-au nădăjduit văzându-le de departe.

Binecuvântată să fie această zi, căci Mielul lui Dumnezeu a coborât astăzi masa Paştelui cel nou întru această împărăţie cerească, lucrată prin cuvântul lui Dumnezeu. Luaţi şi mâncaţi, luaţi şi beţi! Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatul făpturii. Acesta este Paştele cel nou despre care scrie în Scripturi. Aceasta este împărăţia Mea şi acesta este aşezământul cel nou, după Scriptura care spune: «Şi am văzut cerul cel nou şi pământul cel nou. Şi am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborând de la Dumnezeu; şi cetatea este în numele celor douăsprezece seminţii ale lui Dumnezeu; şi neamurile pământului vor lua lumină de la această făclie şi vor bea din râul vieţii, care va curge din acest tron, iar apa aceasta va fi spre tămăduirea neamurilor. Iar de o parte şi de cealaltă a râului vor creşte pomi ale căror fructe şi frunze vor fi spre tămăduirea celor ce vor crede în Dumnezeu. Şi în această cetate nu va intra nimeni pângărit şi nimeni străin, ci numai cei ce sunt ai Mielului, care merg după Miel oriunde Se va duce, care sunt osebiţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului». Acesta este aşternutul întru care binevoiesc. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, care va acoperi cerul şi pământul, şi va fi Ierusalim nou şi va fi cer nou şi pământ nou, lucrat de la acest început, căci cele scrise nu se pot desfiinţa, şi se vor împlini.

Binecuvântaţi să fiţi voi, cei care aţi lucrat această corabie, căci voi sunteţi mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru spre plinirea vremilor Domnului. Şi să fie întreit binecuvântat îngerul bisericii Mele, care pecetluieşte astăzi acest aşternut dumnezeiesc, iar ochiul Meu şi mâna Mea vor fi şi vor lucra prin acest început nou, care s-a coborât din cer spre plinirea celor cereşti. Nimic nu împlinesc fără să nu fi vestit prin prooroci, după cum este orânduiala cerească, şi iată, vin şi sunt împlinitor.

Iată, sunt cu voi, cinez cu voi, grăiesc cu voi, căci cina Mea este împărăţia Mea întru care binevoiesc. Iată, sunt aici, sunt cu ai Mei şi stau la masa Paştelui cel nou, întru împărăţia Tatălui Meu. Sunt cu voi şi ne rugăm împreună Tatălui ceresc, şi iată, Mă rog Tatălui Meu în acest aşternut ceresc:

Tatăl Meu, iată-Mă unde sunt! Sunt cu cei pe care-i am de la Tine, că Tu i-ai luat din lume şi Mi i-ai dat Mie. Iată Eu şi pruncii Mei, Eu şi cei pe care Tu Mi i-ai dat, spre semne şi minuni peste lume! Din lume Mi i-ai dat, pentru că nici ei nu erau din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Păzeşte-i în numele Meu pe aceştia pe care Mi i-ai dat, şi păzeşte acest aşezământ în care Eu Îmi plec capul, de-acum. Mâna Ta şi ochiul Tău şi sălaşul Tău să fie mereu aici, cu Mine şi cu cei pe care Tu Mi i-ai dat. Cerul cel sfânt să-şi ia sălăşluire în acest aşternut ceresc, iar acest templu ridicat de cei mici, de cei puţini, de cei plăpânzi, să fie, de-acum, cortul Tău şi al Meu şi al Duhului Sfânt, prin Care Una suntem, întru Treimea Care este mai dinainte de toţi vecii, nedespărţită întru fiinţă. Iar din acest cort ceresc să Ne arătăm lucrători peste cei ce vor veni să vadă calea, şi să meargă pe ea apoi. Adu-Ţi aminte de toate făgăduinţele Tale şi vino întru plinirea lor prin Fiul Tău, întru Care Tu ai binevoit, căci iată-Mă aici, în ieslea pe care Tu Însuţi Mi-ai pregătit-o ca să locuiesc între oameni şi să luminez cu lumină din lumina Ta acest cort. Fă ca această viţă să se întărească în însuşi altoiul său, căci Tu M-ai dat să fiu cap bisericii Tale şi să sălăşluiesc întru adevărul celor ce sălăşluiesc întru Mine. Eu în ei, şi ei în Mine, precum Noi una suntem, căci Tu M-ai dat spre răscumpărarea celor mulţi care vor fi una cu Noi prin acest izvor viu şi netulburat. Sfinţeşte şi aşează pecetea cea vie peste această piatră, căci Eu sunt această piatră, precum a fost cuvântul Tău. Ascultă-Mă din acest cort ceresc, şi cu mână tare binecuvintează această împărăţie curată. Amin.

– Binecuvântat să fie cuvântul Fiului Meu şi binecuvântată să-I fie binecuvântarea Lui peste acest munte, şi se va numi muntele Domnului acest aşternut ceresc.

Pace Ţie, Fiul Meu preaiubit, şi binecuvântată să-Ţi fie intrarea în acest Ierusalim ceresc! Pace Nouă, întru aşezământ curat şi neîntinat, şi de acum încolo pacea Noastră să rămână peste cei ce sunt împreună cu Noi în această împărăţie.

Iată Fiul Meu şi pruncii Săi pe care Eu i-am pus la lucrul viei Fiului Meu, iar Stăpânul viei dă această vie lucrătorilor Săi ca să o stăpânească şi să împartă viaţă celor ce vor umbla pe calea vieţii, şi să împartă lumină celor ce vor lua calea luminii.

Pace vouă, copii ai cerului sfânt, şi binecuvântată să fie împărăţia Treimii Dumnezeieşti în care sunteţi aşezaţi! Pace şi Paşti nou, de acum şi până peste toţi vecii, căci voi aţi biruit prin Sângele Mielului lui Dumnezeu! Pace şi Ierusalim nou să înceapă de la voi peste pământ! Bucuraţi-vă, că iată, Domnul binevoieşte întru acest aşezământ rostit şi lucrat la porunca dumnezeiască, şi se va cunoaşte până la toate marginile această mântuire.

Binecuvântată să fie lucrarea prin care Dumnezeu a trâmbiţat pe pământ spre arătarea slavei Sale. Vă voi umple de putere ca să staţi bine de veghe peste această grădină curată. Vă voi da legile acestui aşezământ, şi cine se va încumeta să calce peste ele, acela să fie anatema de la faţa lui Dumnezeu, căci Eu sunt Dumnezeul orânduielii şi al sfinţeniei. Vegheaţi cu tărie, şi binecuvântată să vă fie veghea voastră, căci locul pe care staţi este sfânt, este din cer, coborât prin cuvânt, şi este împărăţie cerească, şi nimeni pământesc să nu fie peste acest aşezământ ceresc.

Luaţi şi măsuraţi această piatră şi împrejurimile ei, şi se va numi Sfânta Sfintelor care este pe pământ pentru aşternutul lui Dumnezeu. Eu sunt cu voi, iar cel ce nu este cu Mine după adevăr, să se depărteze, căci Dumnezeu este foc mistuitor, iubiţii Mei. Iubiţi sfinţenia, iubiţi pacea cerească, iubiţi această împărăţie dumnezeiască, şi voi fi cu voi, şi prin voi voi fi.

Eu sunt aici. Eu şi sfinţenia Mea. Eu şi cei ce stau întru voia Mea.

Pace vouă, iubiţii Mei! Binecuvântată să fie, şi zi de praznic veşnic să fie această zi care este din zilele Domnului, din zilele cerului, şi vor fi de acum încolo zile noi de serbare cu cerul. Duhul Treimii Dumnezeieşti să rămână peste acest aşezământ sfânt, şi va fi odihna lui Dumnezeu acest cort dumnezeiesc. Amin, amin, amin.


***

Şi lângă această zi care este aşezată ca zi de hram peste grădina Domnului, serbăm şi sărbătoarea întru cinstirea zilei de pecetluire a hotarelor cele din afară şi a cortului cel dinăuntru care s-a săvârşit cu un an în urmă după ce voi aţi împlinit această piatră de mărturie a lucrării Domnului care a fost de la El prin noi, căci noi am fost şi suntem în Domnul, şi Domnul în noi a fost şi este întru lucrarea Sa.

Această masă de nuntă să-şi aibă legile ei, de la aşezarea ei şi până la nesfârşitul ei, că nu se poate masă de nuntă, masă cerească de nuntă, fără de nuntaşi îmbrăcaţi după legea mesei nunţii cereşti. Nu cumva să se încumete vreun mesean să intre prin lături sau peste porţi la această masă; nu cumva să intre fără de haină, că ştiţi ce este cu unul ca acela. O, nu veniţi la masa acestei grădini, nu veniţi cu haină ruptă sau nespălată; nu veniţi cu pete pe haină. Spălaţi-vă bine, iubiţii mei cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului, căci turma aceasta mică este scrisă în cer, şi din ea se va ridica o turmă mare, care va intra pe porţi la Dumnezeu.


***

Te du, Verginico! Du-te şi îţi începe lucrarea cuvântului ceresc peste sărbătoarea ta, căci eşti serbată în cer. Aceasta este ziua serbării tale de către cei din cer, şi iată cântare de slavă şi de acatist de la cei din cer, întru cei vii ai grădinii celei sfinte, pregătită pentru ca să fie lăcaş celor din cer, căci astăzi cântăm cântarea cea pentru tine, cântăm astăzi cântarea cea pentru Sfânta Sfintelor care a fost pecetluită cu cuvântul puterii după ce a fost coborâtă şi aşezată pe pământ. Şi cântăm pentru întâmpinarea serbării apostolului Andrei, întâiul chemat de Domnul Iisus Hristos şi care a fost apoi trimis să lase lumina Mea peste România. Eu eram întru acela, pentru că acela era întru Mine, şi am pus temelie de lumină şi de mântuire peste România şi am ridicat pe ea neamul ei, şi acum iarăşi o voi albi şi o voi lumina şi o voi ridica pe piatra ei, pe temelia ei cea dintâi, căci pe ruinele ei voi ridica-o iarăşi pe ea, şi ea va sta înaintea Mea şi Mă va primi. Eu vin curând, şi ea Mă va primi. Eu Mă voi arăta, şi ea Mă va vedea. Eu voi cuvânta, şi ea se va pleca, şi apoi se va ridica şi va sta înaintea Mea în haină de sărbătoare. Eu voi fi Mire, şi ea va fi mireasa Mea, şi de la legământul Meu cu ea, se va arăta seminţia lui Avraam, după cum a fost făgăduinţa Mea.


***

Binecuvântată să fie taina zilei de azi, şi neclătinată să fie de la locul ei, iar tu să serbezi Paştele acesta, Israele, căci ziua aceasta de Paşti nou este aşezată lângă ziua de înălţare la cer a lui Verginica. Iată, Ierusalime, acolo unde e Verginica, acolo e şi ziua aceasta; Verginica şi zilele ei, tată; Domnul şi Ierusalimul Său cel iubit; Domnul şi Paştele Său cel nou, întru împărăţia Tatălui Meu, căci tu, Ierusalime, eşti împărăţia Tatălui Meu. Amin, amin, amin.


***

Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar piatra aceasta de nou Ierusalim este mărturia lucrării cuvântului lui Dumnezeu.

Eu las cuvânt în carte în ziua aceasta. Se scrie în carte trei ani de la sărbătoarea pecetluirii cu legea sfinţeniei a Sfintei Sfintelor bisericii Noului Ierusalim. Această sărbătoare s-a pecetluit în cer şi pe pământ, şi nimeni în cer sau pe pământ nu poate desfiinţa hotarul acesta dintre vremuri. Această piatră este hotarul dintre lumină şi întuneric, dintre moarte şi viaţă, dintre început şi sfârşit. Această piatră este împlinirea cea pentru scoaterea deasupra a Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit acoperit patruzeci de ani; este piatra jertfelnicului Sfintei Sfintelor şi are scris pe ea Alfa şi Omega. Eu, Domnul, am scris pe ea Alfa şi Omega, şi adevărată este această taină.

Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc de pe această piatră şi spun aşa: acest aşezământ întocmit de cuvântul Meu şi de mâna Mea, care este în lucru pe pământ, nu se va clătina la nici un fel de furtună, pentru că Eu, Domnul, aşa am zis prin această lucrare, încă din vremea lui Verginica; am spus: «Israele, ţine minte la semnul Meu, căci cu un ceas mai înainte de a se închide uşa bisericii, vine Domnul, Israele». Şi iată împlinirea, căci uşile bisericii se închid şi cad, dar Eu vă spun că s-au şi închis, că au şi căzut de mult, şi Eu sunt venit la tine, Israele, şi am întocmit piatră nouă, jertfelnic nou, altar nou din care Eu, Domnul, stau şi cuvintez peste pământ.

Mă uit bine la vremea cea de acum trei ani şi vă văd pe voi, martorii Mei, în jurul acestei taine, căci taină este această zi, fiindcă lângă voi am avut un martor din biserica cea din lume şi i-am dat o folosinţă în lucrarea Mea şi l-am scris pe piatra vremii, şi vremea mărturiseşte şi pe acest martor. El a fost martor dintre cei din biserica din lume, iar voi aţi fost martori din biserica lui Iisus Hristos, şi este scris dedesubtul acestei pietre numele lui de martor al vremii de acum.

Iată, azi, ziua de doisprezece decembrie, acum trei ani, s-a întocmit cuvântul de sfinţire şi de pecetluire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim; trei ani de când Eu, Domnul, Mielul lui Dumnezeu, M-am lăsat pe acest altar şi M-am împărţit vouă, celor ce aţi fost martorii acestor zile, iar Eu, tată, vă folosesc pe voi martori ai Mei înaintea lui Israel cel de azi, cel cu care Eu grăiesc de patruzeci de ani. Martorul cel din biserica din lume dă acum să clatine de la locul ei pecetea acestei pietre, dar vai, această piatră este întocmită pe cuvântul Meu şi stă pe cuvântul Meu, nu pe cuvântul lui. Acest martor care se teme de oameni a păţit mai rău ca Petru, care s-a lepădat de Mine atunci. Iată-l şi pe acesta de acum. I-a fost frică de om şi a dat să spună că nu sunt Eu această piatră, şi a dat să spună că-şi ia numele de pe această piatră, şi a dat să spună că s-a rugat la Mine pentru zdrobirea peceţii puse de Mine peste această grădină. Dar cine, tată, l-a auzit dacă s-a rugat? Şi unde s-a rugat? Şi cum ar putea fi adevărat aşa ceva? Eu, Domnul, nu-l voi zdrobi, dar îl voi face să mărturisească cu disperare taina acelei zile în care Eu l-am avut martor întru pecetluirea cu legea sfinţeniei peste piatra aceasta. El nu este mai mare ca Mine, dar vai celor ce l-au adus pe acesta să rostească acum cuvinte necunoscute în cer şi pe pământ! Eu sunt mare, tată, şi Îmi am odihna peste acest munte aşezat în mijlocul României, iar voi sunteţi martorii Mei şi străjeri de la Mine. Nu vă clătinaţi nici la cea mai mică furtună, că Eu rostesc acum peste furtună şi zic: taci şi te linişteşte şi retrage-te înspre izvorul tău şi să nu sufli, căci Eu sunt Domnul, Care am făcut semn şi hotar şi lege pentru toate acum!

Iată, se prăbuşesc oamenii bisericii izbindu-se în această piatră, iar pe martorul cel din biserică, cel care a fost martorul Meu împreună cu voi, îl voi păstra ca să Mă cunoască şi să vadă că Eu sunt Dumnezeu şi Mă odihnesc peste acest aşezământ. El se luptă să nu mai creadă în Mine prin această piatră; se luptă, dar în zadar se luptă. Dă să se ţină de mărimea pe care o are de la Mine, dă să se bizuie pe puterea lui de apostol, dar puterea apostolului este a Mea, şi Eu nu lucrez cu puterea Mea împotriva Mea. O, dacă el nu mai crede în Mine prin acest aşezământ, măcar în cuvântul Meu să creadă, căci Eu sunt Cuvântul, şi se vede în cuvânt că Eu sunt, dar el nu mai are cuvântul Meu, el nu mai mănâncă aşa ceva, că e pândit de toţi cei necredincioşi din biserică, şi se uită toţi mereu la el să nu cumva să mai bage ceva în gură din hrana cuvântului Meu. Stăruiţi cu iubire şi cu gânduri miloase înspre el şi înspre Mine, Domnul, ca să-i pregătesc o zi de milostivire, dar greu mai Îmi caut loc pe lângă el, greu, tată, greu de tot. El şi-a ales coroana în schimbul cuvântului Meu şi nu mai vede calea cea plăcută Mie, şi iată, vă spun că el pe altă cale nu poate veni la Mine, de vreme ce piatra aceasta mărturiseşte calea lui pe calea lucrării cuvântului Meu. Voi porunci îngerului Meu ca să-l ocrotească până ce va fi întors din spate şi va sta înaintea Mea ruşinat şi aplecat şi umilit. Tată, el nu mai are pace, chiar dacă el zice că are, căci Eu mereu îl zdruncin şi nu-l las în pacea lui. El tânjeşte după voi, dar n-are pe unde veni la voi, căci singur şi-a blocat calea, dar Eu ies mereu înaintea lui cu voi şi cu lucrarea Mea, şi îl voi zbuciuma până ce-şi va plăti toată datoria, pentru că Eu l-am pus să stea mare pentru Mine, nu pentru lume, nu pentru omul minciunii, ci pentru omul care pe toate căile duce cu el cuvântul lui Dumnezeu şi poruncile lui Dumnezeu.

Se binecuvintează ziua de sărbătoare de azi, că azi este sărbătoare cerească cu voi, sărbătoare de aducere-aminte a Paştelui cel nou pe care l-am mâncat cu voi în ziua pecetluirii pietrei celei noi când Eu, ca un Miel ceresc, M-am lăsat pe această masă întocmită la cuvântul Meu. E mare, tată, ziua aceasta de sărbătoare.


***

O, Ierusalime, piatră nouă în mijlocul oamenilor, piatră ivită la cuvântul cerului! Eu azi sunt în serbare deasupra ta, o, grădiniţă mică, răsădită pe pământ din cuvântul Meu, şi Îmi însemnez în cartea Mea de azi ziua când Eu, Domnul, în mijlocul a multor martori am rostit lucrarea de pecetluire a Sfintei Sfintelor Bisericii Noului Ierusalim al României, fiilor. În ziua a douăsprezecea a lunii a douăsprezecea din an, în Israel este serbarea binecuvântării pietrei cea nouă, care s-a ivit în România în cetatea cuvântului Meu, căci am dat libertate cuvântului Meu care grăieşte peste România de patruzeci de ani. Binecuvântată să fie această zi de serbare cerească peste fiii lui Israel şi apoi peste toate marginile, căci Eu sunt Domnul, Cel ce M-am răstignit, Cel ce am înviat, Cel ce M-am înălţat şi Cel ce M-am întors prin cuvânt peste pământ. Eu sunt Cel ce-Mi voi arăta în curând slava întoarcerii Mele cea văzută, căci cele ce nu se văd sunt încă un pic de vreme nevăzute, că Eu de lângă fii n-am plecat, după cum am făgăduit că voi fi cu ei până la capătul timpului, şi apoi în vecii. Amin.


***

Cu har şi cu pace cobor la voi cu cuvântul Meu şi cu serbare de sfinţi şi de îngeri deasupra voastră şi cu voi, copii ai ieslei cuvântului Meu, căci cerul Meu serbează zi de aducere-aminte a însemnării cu har şi cu dar a ieslei cuvântului.


***

Israele, Israele, e sărbătoare în tine, fiule Israele. Serbăm ziua când s-a sfinţit prin cuvântul Meu ieslea cuvântului şi fiii Mei cei sfinţiţi în ea. Eu sunt cu voi în cele văzute şi în cele nevăzute la voi. Sunt cu ieslea cuvântului Meu, cea văzută şi cea nevăzută, căci cele ce nu se văd sunt cuprinse de cele ce se văd, duh şi trup, precum Eu sunt văzut şi nevăzut în cele văzute şi nevăzute ale Mele, Duh şi Adevăr, precum este scris în Scripturi.

Fiilor, fiilor, staţi mereu în duhul sfinţeniei de duh şi de trup, căci Duhul Sfânt Îşi are sălaş în mintea sfântă şi în trupul ei sfinţit de ea, ţinut de ea în sfinţenia ei. Mereu, mereu să vă îndeletniciţi să aveţi minte sfântă în care să Se nască Hristos, Născătorul venit de la Tatăl, căci am venit de la Tatăl cuvânt, Eu Însumi am venit. Cuvânt de la Tatăl vin, şi iată, la voi vin, şi de la voi Mă iau mulţimile spre hrană, căci mulţimile sunt flămânde, tată, şi se ţin pe urma voastră ca să Mă ia pe Mine hrană, şi fericiţi sunt cei ce înţeleg minunea aceasta a înmulţirii pâinii vieţii, căci Eu sunt pâinea vieţii, cuvântul vieţii. Iată, omul se hrăneşte cu cuvânt, nu numai cu pâine. Aşa am spus: «Eu sunt pâinea vieţii», şi iată, sunt, precum am zis, sunt şi Mă înmulţesc, şi cu greu se înţelege această mare minune. Făceam minuni prin cuvântul rugăciunii Mele către Tatăl, de la Care ceream. Făceam minuni şi ziceam: «Cel ce va crede în Mine, mai mari decât acestea va lucra după ce Eu Mă voi duce la Tatăl», dar minunea cea mai mare este credinţa, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei. Iată, cu voi este minunea înmulţirii cuvântului vieţii veşnice, pâine spre hrană mulţimilor flămânde. De aceea am dat fiinţă ieslei de la voi. Mă fac cuvânt între voi, copii ai ieslei cuvântului Meu. Eu Însumi vin cuvânt, de la Tatăl vin, şi la voi vin şi Mă înmulţesc, şi voi Mă înmulţiţi şi Mă daţi spre hrană multora.

Fiilor, fiilor, îngerii cerului vin cu Mine de câte ori cobor la voi cuvânt. Imnul îngeraşilor vesteşte mereu cerul şi pământul când Eu Îmi nasc cuvântul în iesle la voi. Îmi cântă slavă îngerii şi zic: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace şi bunăvoire!“. Toţi îngerii ascultă cuvântul Meu cel proaspăt, de câte ori vin la voi cuvânt. Aceasta este taina ieslei de la voi. Ea este locul unde îngerii cântă pe pământ lui Dumnezeu, Care vine din cer să Se facă cuvânt în ieslea Sa.


***

Rostesc mereu sfinţenie peste ieslea cuvântului Meu, aşa cum am rostit în ziua pecetluirii ei cu legea sfinţeniei pe pământ, că am făcut din acest petecuţ de pământ semn între oameni, ca să ştie tot omul că nu poate să fie şi cu Mine, şi cu duhul lumii. Am arătat acest semn oamenilor ca să vadă că Eu pot numai cu Mine în om, şi că omul poate numai cu Dumnezeu. Cel ce voieşte să vină după Mine, poate, fiilor, poate dacă voieşte.


***

De aceea am ales dintre neamuri neamul român, că Eu trebuia să-Mi ţin făgăduinţa cea făcută prin cuvânt. Neamul lui Israel cel după trup s-a împietrit prin nesfinţenie, şi apoi prin necredinţă, iar neamurile care nu auziseră de lucrul cerului pe pământ, s-au născut din Duhul Sfânt, Care a venit peste pământ, şi s-au făcut popor al făgăduinţei cea peste Avraam, şi din acest aluat am crescut lucrarea cuvântului Meu în mijlocul neamului român, muntele cel înalt, din care curge laptele şi mierea cuvântului Meu peste neamuri ca să le hrănească şi să le adape din râul vieţii, căci cuvântul Meu este râu de viaţă veşnică peste făpturi. Amin. Vor veni neamuri de pe tot pământul şi vor lua din acest râu şi vor căuta învierea prin cuvântul acesta şi vor căuta viaţa cea veşnică, viaţa care vine din cer pe pământ şi se face cuvânt de viaţă peste grădina cuvântului Meu din mijlocul neamului român.


***

O, sfinţilor din cer şi îngeraşilor, lucraţi peste grădiniţa Mea, lucraţi peste ea lucrare de cer nou şi de pământ nou, şi pregătiţi slava ei cea văzută. Lucraţi din toate laturile şi înnoiţi puterea grădiniţei-iesle a cuvântului Meu. îngrădiţi-o din toate laturile cu focul ceresc al Duhului Sfânt şi cu lumina cea care nu înserează, căci Eu, Domnul şi Arhiereul ei, îi sunt lumină a ei, şi din ea Mă fac lumină peste pământ, Lumină din Lumină Mă fac. Amin. Eu am venit cuvânt din cer pe pământ, şi oamenii nu ştiu ce înseamnă această lucrare. Eu am venit, şi nimeni nu M-a aşteptat să vin, şi tot aşa va fi şi când voi veni văzut pe norii slavei că a sosit vremea aceea şi sunt gata să-Mi las trupul văzut precum este scris în Scripturi, dar nu va mai fi ca acum, căci atunci voi fi ţinut cu slava Mea de calea pe care azi o lucrez cu cuvântul Meu, şi Mă voi slăvi peste grădiniţa cuvântului Meu şi voi vărsa din gura Mea cuvânt de jale, foc şi pucioasă peste gloatele care dorm veghind pentru somnul nevegherii.


***

Cu duh de sărbătoare vin din cer pe pământ şi Mă fac cuvânt proaspăt peste grădiniţa cuvântului Meu.

E sărbătoare în cer şi peste tine, grădiniţa Mea. Te serbează cerul şi te cuprind sfinţii şi îngerii în duh de sărbătoare cerească pentru serbarea zilei tale de pecetluire cu Duh Sfânt şi cu putere cerească peste tine. Amin. Eu am pus peste tine lucrare de Duh Sfânt şi putere cerească şi îngrădire tare şi sfinţi şi îngeri şi puteri cereşti lucrătoare, şi te-am făcut sărbătoare a Mea pe pământ, o, grădiniţă a cuvântului Meu, şi te-am numit Sfânta Sfintelor în care intru Eu Domnul, Eu, Arhiereul Cel mare, Eu şi cu zecile de mii de sfinţi şi de îngeri. Cuvântul Meu este împărat peste tine, şi împăratul iese din tine ca un mire ca să-şi iubească mireasa. Mă fac în tine cuvânt de iubire şi scriu cartea iubirii dintre Mire şi mireasă. Pace ţie, grădiniţa Mea cu fii unşi! O, e greu de tot de cei ce se ating cu duh de necredinţă şi de faptă a necredinţei peste această ungere din cer.

O, copilaşi ai trupului miresei Mele! Copilaşilor mireasă a Mea! O, poporul Meu, nu mai am ce să mai ung pe pământ. Nu mai este om al lui Dumnezeu pe pământ ca să am Eu cale să ung, şi prin ungere să-Mi fac sfinţi pentru cele cereşti. Nu mai am, fiilor, nici un locuşor unde să-Mi pot pleca truda şi capul.


***

Iubirea Mea este pururea peste acest cort sfânt în care Eu, Domnul, Mi-am aşezat acum opt ani masa Mea de cină, Paştele Meu cel nou, cortul Meu în care vin cu sfinţii şi prăznuiesc praznic de veac nou, taina cerului cel nou şi a pământului cel nou între cer şi pământ. Amin.

Pace vouă, copilaşi unşi cu ungere nouă, cu ungere cu tărie, cu mir din cer, după planul Meu dumnezeiesc prin care lucrez lucrarea Tatălui Meu Savaot pentru veacul veşniciei, pentru răscumpărarea făpturii. Acum opt ani am venit la voi şi v-am aşezat să ridicaţi această piatră. Eraţi cu mâinile şi cu puterile goale, iar Eu am putut prin voi, căci este scris în Scripturi că Eu, Domnul, prin cei slabi Mă desăvârşesc cu lucrările Mele, şi îi fac biruitori prin credinţa lor. Este scris în Scripturi că «celui ce biruieşte îi voi da din mana cea ascunsă, şi îi voi da lui o pietricică albă; şi pe pietricică, nume scris, nume nou pe care nimeni nu-l poate înţelege decât primitorul, decât biruitorul». Iată piatra, şi pe voi lângă ea, şi pe Mine lângă voi, scriindu-Mi pe piatră cartea judecăţii necredinţei, căci scris este: «Nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n-a putut să deschidă cartea, nici să se uite în ea»; nimeni decât Eu, Mielul Tatălui. Amin.

Cartea cea din dreapta Tatălui Meu am luat-o Eu, şi am deschis-o, că a venit vremea ei. Prin ea v-am răscumpărat pe voi şi v-am făcut preoţii Mei ca să staţi lângă Mine şi să fiţi împărăţie Mie. Şi Mă voi lăţi cu ea, şi Mă voi lungi cu ea, şi va fi numărul vostru zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii, după cum scrie în Scripturi, căci împărăţia Mea şi avutul Meu este de mare preţ. Sufletul cel credincios este unealtă prin care Eu, Domnul, îmi fac plug şi trag cu el brazdă nouă pentru sămânţă nouă. Amin.

Iată cartea prin care Eu v-am răscumpărat cu cuvântul care zice şi se face. Eu sunt piatra voastră de temelie, căci aşa se poate zidi casa Mea, iar altfel nu se poate. Cel ce-Mi face Mie casă, dacă Eu nu pot să locuiesc în ea cu împărăţia Mea, aceea nu este casă pentru Mine; aceea este casă pusă pe pământ gol, casă bătută de furtuni, casă fără temelie, casă de pământ, nu de piatră.

Fericit este locul şi omul peste care Eu încap cu cuvântul Meu, cu planul Meu cel dumnezeiesc, iar altfel nu e planul Meu, ci e planul omului. Eu din veac în veac am fost cu omul prin cuvânt, iar unde n-am încăput Eu, acolo a făcut omul, nu Eu, chiar dacă zice omul că a făcut pentru Mine. Ce casă poate să-Mi zidească Mie omul? Eu sunt Cel ce locuiesc în cele ce nu se văd, şi care sunt din veac, acoperindu-Mi slava ca în nor, căci scris este: «Eu sunt Cel ce locuiesc în nor». Aşa am locuit şi în mijlocul lui Israel, şi el vedea norul şi mergea după el, dar apoi el s-a abătut de la faţa Mea, şi Eu M-am mâniat pe el şi l-am lăsat furtunii, şi l-am lăsat să piară, aşa cum a voit el, şi Eu Mi-am luat casa de la el. O, fericit este locul şi omul în care încap cu cuvântul Meu, cu taina casei Mele, căci scris este: «La cel credincios vin şi îmi fac casă, şi îmi fac cină şi cinez cu el la masa Mea cu el». Amin.

Fericiţi sunteţi voi, cei care M-aţi primit cu cuvântul Meu, că iată, cuvântul şi-a făcut locaş la voi, pentru el şi pentru voi, şi s-a aşezat masă de cină, masă de cuvânt, căci omul trebuie să trăiască cu cuvântul lui Dumnezeu de hrană, căci pâine se face tot cu cuvântul. Iar acum serbăm praznic ceresc de nou Ierusalim în grădina Mea cu voi. îngerii se strâng şi cântă laude îngereşti biruinţei Mele de la voi. Sfinţii sunt în uimire pentru lucrul Meu cel de pe pământ, lucrul cu care Mă voi lăţi şi Mă voi lungi şi voi înnoi pământul cu cuvântul, şi pământul se va supune şi va intra la înnoit, căci sufletul cel credincios de pe el, este unealtă prin care Eu, Domnul, îmi fac plug şi trag cu el brazdă nouă. Amin. îngerii cântă deasupra grădinii Mele de la voi, că e praznic de nou Ierusalim. Sfinţii sunt în uimire, căci văd împlinirea proorociilor, iar Tatăl Meu Savaot este în Mine, şi Eu în El, cu bucuria cea de nou Ierusalim. Eu sunt Mieluţul Lui, Care S-a dat pe Sine jertfă pentru răscumpărarea făpturii, şi am luat cartea din dreapta Lui şi lucrez după ea, căci am deschis-o şi v-am cuprins pe voi în ea, şi vă dau din ea, căci Eu aşa am zis: «Duhul Adevărului Mă va preamări pe Mine, căci din ce este al Meu va lua ca să vă vestească vouă. Toate câte are Tatăl sunt ale Mele. Pentru aceea zis-am că din ce este al Meu va lua ca să vă vestească vouă. Vă va învăţa pe voi tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus, şi cele viitoare vesti-va vouă». Amin.

O, Tată Savaot, am luat cartea din dreapta Ta şi am deschis-o şi lucrez din ea, căci scris este în Scripturi: «Pe cei ce şi-au curăţat veşmintele lor spălându-le cu sângele Mielului, Eu îi voi păşuna pe ei şi îi voi aduce la izvoarele apelor vieţii, şi voi şterge orice lacrimă de pe ochii lor, şi îi voi pune ziua şi noaptea slujitori în templul Meu, şi voi înălţa cortul Meu asupra lor». O, Tată Savaot, suntem în sărbătoare cerească pentru grădiniţa cuvântului Nostru şi pentru piatra cea albă din ea, care acoperă sub ea taina cuvântului Meu peste pământ. Această piatră albă este norul care Mă acoperă pe Mine ca să grăiesc peste pământ. Ea este jilţul pe care stă împărăţind peste pământ cuvântul Tău şi al Meu în lucrare de Duh Sfânt. Ea este taina calului cel alb pe care şade Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tău, şi oşti din cer vin după Mine când vin cuvânt în grădină, căci scris este în Scripturi: «Oştirile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat, şi din gura Lui iese sabie ascuţită, ca să lovească pe păgâni cu ea; şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca pe teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu». Amin. Deschid cartea cea din dreapta Ta şi o pun pe masa aceasta, pe piatra aceasta, şi cânt cântarea Mea de laudă pentru piatra aceasta, iar îngerii şi sfinţii sunt slava Mea şi a Ta, Tată Savaot, deasupra grădinii care poartă peste ea slava aceasta. Amin.

– O, Fiule, Mieluţul Meu, să Te bucuri acum şi pururea şi în vecii vecilor, căci Eu aceasta Ţi-am dorit când Ţi-am hărăzit să vii să Te faci Om pe pământ şi să Te laşi junghiat pe altarul crucii, şi să Te scoli apoi, şi să domneşti peste vii şi peste morţi ca un biruitor al morţii, Fiule, Mieluţul Meu. Să Te bucuri, tată, căci Eu aceasta Ţi-am dorit. Şi Eu Mă bucur în Tine, căci Tu eşti locaşul Meu, precum Eu sunt locaşul Tău. Aceasta am dorit de când omul s-a zdrobit prin neascultare. Am dorit răscumpărarea facerii, Fiule, Mieluţul Meu, şi ea vine şi iarăşi se face, căci Tu eşti Cuvântul Meu, Care zice şi Se face.

Sărbătoarea grădiniţei Noastre poartă în ea şi pe fiul cel uns de Noi care a mărturisit cu numele lui numele Nostru, Fiule Mieluţule. L-am avut acum opt ani aici, lângă cei micuţi ai Noştri, şi l-au luat apoi de aici Anna şi Caiafa şi Iuda, şi l-au pus în lanţurile lor şi i-au legat paşii spre izvor. Să-i trimitem şi lui mângâiere şi putere, Fiule Mieluţule. Să-i trimitem şi lui veste cerească, veste îngerească, nu omenească. Să-i trimitem bucurie, că e îndurerat şi înlăcrimat şi apăsat de oamenii urii şi ai slavei deşarte. Să-i trimitem bucuria sărbătorii de nou Ierusalim, şi s-o simtă, Fiule. Să-i trimitem pe îngerul Nostru să poruncească lanţurilor lui să cadă, şi să facă zgomot când vor cădea, şi să lovească ele pe cei care le-au pus peste el şi să-i înţelepţească spre pocăinţă şi spre umilinţă şi spre vederea celor cereşti, care sunt cu Noi, Fiule, peste grădiniţa aceasta peste care-l avem martor al Nostru pe cel îndurerat între arhiereii bisericii, pe Irineu, piatra păcii Noastre, pe îngerul cel de azi al bisericii, după cum era scris în Scriptura care scrie: «Iată, Eu trimit pe îngerul Meu, şi va găti cale înaintea feţei Mele, şi îndată va intra în templul Său Domnul». O, Fiule Mieluţule, să-l ridice din durere cei ce l-au îndurerat pe el. Amin, amin, amin.

– Facă-se după cuvântul acesta, Tată Savaot! Sfârşească-se aşteptarea aceasta, că nu voiesc să vin să lovesc casa cu prăpăd, nu voiesc să dau peste stâlpii casei acesteia ca să cadă tavanul. Iată, ce casă poate să-Mi zidească Mie omul ca să pot sta Eu în ea? Unde nu încap Eu, acolo nu este casa Mea, ci a omului care a făcut-o. Iată cartea pe care am luat-o din dreapta Ta, Tată Savaot, şi din ea iau şi dau peste pământ, şi zic: fericit este locul şi omul peste care Eu încap cu cuvântul Meu, cu descoperirea cea de la Mine, cu planul Meu cel dumnezeiesc, iar altfel nu e planul Meu, ci e planul omului care face planuri fără Domnul, iar planurile lui nu sunt ca planurile Mele. Facă-se voia Ta şi a Mea, Tată, precum în cer aşa şi pe pământ, ca să izbăvim turma de vremea cea rea, Tată Savaot. Amin, amin, amin.

– O, Fiule, Mieluţul Meu, să Te bucuri de toate împlinirile cuvântului Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, căci Eu aceasta Ţi-am dorit de când omul a murit pentru neascultare. Ţi-am dorit răscumpărarea facerii, şi iată, ea vine, şi Tu vei fi biruitor şi împărat peste făptură şi Părinte al veacului ce va să fie. Eu în Tine, şi Tu în Mine, Fiule, Mieluţul Meu. Amin, amin, amin.

– Acum, Tată Savaot, să încununăm sărbătoarea pecetluirii ieslei cuvântului Meu, pe care Eu acum opt ani, în ziua aceasta a douăsprezecea a lunii a douăsprezecea, am împlinit-o peste această grădină, când am avut aici pe arhiereul care a pus din partea Mea pecetea sfinţeniei Mele peste ea şi peste cei unşi de Mine în grădiniţa cuvântului Meu.


***

Iată taina grădiniţei Mele cu voi. Să vină omul să ia din ea mana cea ascunsă şi să se facă om nou, căci omul cel nou este lucrarea Mea din această grădină. îngerii şi sfinţii cântă slava Mea de peste grădină. Duhul cel potrivnic se tânguie, iar Tatăl Mă mărturiseşte biruitor al morţii şi al iadului, căci cuvântul Meu cel de peste grădină este râul cel de foc în care Eu arunc moartea şi iadul, ca să nu mai fie, şi să fie omul răscumpărat pentru viaţă şi să cânte cerul şi pământul cântarea biruinţei, iubirea Tatălui pentru om, lucrul Meu cel pus înaintea Tatălui: om nou. Amin.


***

E sărbătorită grădiniţa care vă are în ea pe voi, copii ai cuvântului Meu. Slava Mea iese mereu din ea spre oameni şi îi cheamă spre venirea Mea. îi cheamă cuvântul Meu pe oameni, dar Eu, Domnul, greu de tot încap în inima omului. Ies cu slava Mea din grădină spre oameni. Ies cu voi în mijlocul oamenilor ca să-i fac să ştie venirea Mea la voi, slava Mea de peste voi, şi să-i îndemn spre ea, ca să nu-i ia pe neştire venirea Mea, care va fi curând, curând.

Iată slava Mea, înconjurată de heruvimi şi serafimi. Iată cuvântul Meu, care vine slujit de îngeri în grădina Mea de azi, în care Eu, Domnul, am aşezat pe pământ prin mânuţele voastre pietricica cea albă, darul Meu pentru cei ce biruiesc lumea ca să vină la Mine; cuvântul Meu pentru cei ce îmbracă haina venirii Mele şi care stau întru întâmpinarea Mea înveşmântaţi cu veşmântul nunţii venirii Mele.


***

O, poporul Meu, să ştii că e sărbătoare mare, că mare îmi este Mie biruinţa prin acest semn. E sărbătoare fără de sfârşit, că biruinţa Mea este fără de sfârşit, ca să-l izbăvesc pe om de sub robia lui şi să-l iau sub iubirea Mea, că e vremea, poporul Meu. Vreau, fiule, să fii frumos foarte, şi să tragă omul de pe pământ la tine ca la o sărbătoare fără de sfârşit. Vreau să petrec cu tine şi să ia şi omul din gura Mea, din haina Mea, şi să poarte şi el, şi să înveţe să poarte haină de nuntă omul. O, de-ar şti omul ce bine e în haină de nuntă, ar intra sub mantia Mea, şi Eu l-aş îmbia spre izvorul cel nesecat al vieţii şi i-aş da viaţa înapoi.

O, de-ar veni omul, poporul Meu! Vreau, fiule, să fii frumos foarte, ca să tânjească omul după viaţă ca a ta, şi Eu să-i dau precum ţie ţi-am dat.

O, poporul Meu, să fii mereu căluţul cel alb pe care Eu vin din cer pe pământ cu grai omenesc pentru om. Este scris în Scripturi că oşti din cer vin după Mine călări pe căluţi albi. Fiţi căluţii oştirilor cereşti, fiilor, căci sfinţii Mei şi îngerii Mei care-Mi lucrează venirea se sprijină pe voi, căci voi sunteţi în trup.

Toate oştirile cereşti te sărbătoresc, poporul Meu, pentru ieslea Mea cea pecetluită acum zece ani ca să fie a Mea pentru tine, şi pentru toţi cei ce vor fi apoi.

Binecuvântată să fie pe veci această piatră albă pe care stă scris: Cuvântul lui Dumnezeu.

«Har, har peste ea!», aşa răspund sfinţii şi îngerii. Amin.

Iar Eu, Domnul, cuprind întru totul acest semn şi îi întăresc ungerea şi îl numesc cu nume mare, şi îl numesc tronul lui Dumnezeu Cuvântul, carul Celui ce vine pe nori curând, curând pe pământ. Amin, amin, amin.


***

O, poporul Meu, Eu voiesc ca tu să fii atât de mare la înţelegere cât cere lucrarea Mea cu tine, chiar dacă tu eşti mic pe pământ şi înaintea Mea, că iată, cei mari n-au înţeles puterea Mea prin acest loc al Meu de întâlnire cu omul. Când omul nu e deprins cu veghea cea pentru Mine, el este luat pe neştire. Aşa au păţit cei mari care stau mari peste biserica lor, şi când să-i întreb de munca lor, de rodul lor, de viaţa lor, ei au închis Mirelui şi n-au răspuns. Şi Mă doare de cel uns de Mine între ei, că Eu am un martor mare de tot din biserica din lume, şi înaintea Mea el mărturiseşte locul acesta de întâlnire a Mea cu omul de pe pământ. Dacă înaintea oamenilor el nu poate, nu mai poate mărturisi, nu se poate aşa ceva şi înaintea Mea, că e ziua aceea înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ziua când el a rostit din partea Mea sfinţirea şi pecetluirea Sfintei Sfintelor Mele de pe pământ. Este scris pe piatră numele lui pe pământ şi în cer, căci cuvântul este luat de vânt şi pus în faţa tronului ceresc pentru mărturie, iar voi, martorii Mei, mărturisiţi de pe pământ.

Mă doare de cel uns de Mine între cei din biserica din lume. Inima lui cuprinde tot cerul în ea, şi are loc în ea pentru tot neamul omenesc, că Eu aşa l-am zidit pe el, şi fericit este el că a crezut în cuvântul Meu de azi care iarăşi vine şi face cerul şi pământul. El a avut parte de această fericire între cei din biserica din lume aşa cum şi în vremea trupului Meu am avut pe Nicodim care s-a supus venirii Mele. Mi-e dor de el de aici, nu din cer, nu din cele ce nu se văd, ci din cele ce se văd lucrate la porunca Mea pentru slava cuvântului Meu de peste voi. O, el nu mai ştie mersul Meu aici, că e pândit de cei din jurul lui, şi el rabdă şi stă aşteptând slava Mea care va ruşina pe toţi cei care n-au primit acest semn în inima lor ca să creadă în cele noi pe care Eu le aduc ca să fie pe pământ şi să Mă desăvârşesc prin ele înaintea oamenilor. Mi-e dor de el de aici, şi nu ştiu cum să-l mai mângâi, să-l mai întăresc, să-l mai ocrotesc pentru ziua Mea, pentru lucrarea Mea cu el, căci am scris numele lui pe cer şi pe pământ, şi toţi îngerii îl slujesc pe el pentru numele lui care este scris aici, şi îngerii îl numesc pe el îngerul bisericii, vestitorul care a vestit naşterea acestei lucrări pe pământ acum, la sfârşitul timpului omului, ca să vină omul spre naştere de sus şi spre moartea omului vechi şi spre înviere, că vine învierea, vine curând, şi va prinde sub ea pe cei care veghează aşteptându-Mă să vin, chemându-Mă să vin, după cum este scris că «între cei mântuiţi sunt numai cei ce cheamă pe Domnul». Amin.

Îi dau arhiereului cel uns de Mine de aici, îi dau buchete de îngeri ca să-l poarte pe el spre ziua Mea de biruinţă. îi dau în taină mâna Mea care-i şterge lacrima durerii şi lacrima căinţei. Îi dau putere să poată, şi îl mângâi cu sfinţii şi cu îngerii, şi cu apostolul Andrei, naşul pământului român şi al neamului Meu de pe el, iar acum zece ani l-am avut naş în ziua pecetluirii acestui munte sfânt, naş al cununiei Mele cu mireasa Mea de azi. Naş de botez şi naş de cununie, aşa este el pentru Mine peste pământul şi neamul român, iar trâmbiţa Mea Verginica este piatra pe care Eu am aşezat biserica Mea acum, la sfârşit. Amin.

– Mă amestec cu aplecare sfântă în cuvântul Tău, Doamne, ca să fiu cu Tine în această zi sfântă. Eu cu mare iubire am dat acestui pământ ungerea Ta, că eram apostolul Tău cel întâi chemat de Tine. Acum, duhul mi se umple de pace şi de bucurie pentru biruinţa Ta peste pământ, şi se revarsă din mine peste sfinţi şi peste îngeri şi peste toate cele ce nu se văd, şi care înseamnă Dumnezeu.

Îi cuprind pe cei din grădină care sunt cârja Ta în care Te sprijini de ostenelile acestei vremi cereşti. Dar câţi aud pe pământ cuvintele Tale şi vremea aceasta cerească? O, cât de blând şi de smerit stai Tu peste pământ prin ei, că ei sunt mici între oameni pe pământ. Tu altfel nu poţi. Cu cei mari nu poţi, Doamne mare, ci numai cu cei mici. Cei mari se tem să nu-şi piardă pentru Tine mărirea sau viaţa, dar viaţa lor Tu ar trebui să fii. Aşa am fost şi noi, apostolii Tăi, mici am fost pe pământ în ochii oamenilor, şi, de mari ce eram, oamenii vremii noastre au căutat să scape cu totul de noi pe pământ, că eram mari întru Tine, Doamne mare.

Îl cuprind cu aplecare pe poporul Tău, cu sfială îl cuprind şi îl mângâi şi îl ung cu mirul îndurării, ca dar din partea mea pentru ziua mea de serbare în mijlocul lui. Iar ziua mea este alături cu ziua de serbare a Sfintei Sfintelor Tale în vremea aceasta pe pământ.

S-au scurs zece ani de când noi am binecuvântat acest semn, având cu noi pe apostolul Tău Irineu, arhiereul venirii Tale. I-ai dat putere să creadă, şi el a crezut, şi a însemnat în vreme locul odihnei Tale de azi. Credinţa lui de atunci, Te rog să-l ţină mare în mâna Ta, Doamne, că mare a fost credinţa lui de atunci, mare cât lucrarea venirii Tale, că dacă nu era mare, nu biruia cu ea pentru aşezarea semnului venirii Tale între pământ şi cer. îţi mângâi pe fiii de la iesle şi pe poporul cuvântului Tău, care mănâncă şi trăieşte din gura Ta, şi pe el, pe arhiereul Tău care se uită să vii cu dreptatea, Doamne mare. Amin.


***

Această sfântă zi de sărbătoare a încununat cu biruinţă acum zece ani lucrarea Mea de cuvânt cu care am venit Eu, Domnul, să o lucrez în mijlocul neamului român, al pământului român în anul 1955. Au trecut zece ani de când am pus piatra cea dintâi, piatra pe care s-a zidit din porunca Mea chivotul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, loc împrejmuit şi ţinut în palma Mea ca să-l fac masă de cină pentru Mine şi pentru sfinţi şi pentru voi, copii străjeri la iesle. Şi l-am făcut. Am făcut aşa cum Eu am voit şi am poruncit. Amin.

Să se minuneze tot omul de puterea Mea şi de biruinţa Mea, căci când Eu voiesc, biruiesc, şi omul nu poate împotriva Mea. Şi Mi-am făcut masă de cină, iesle de coborâre, şi cobor din cer pe pământ şi grăiesc cu graiul venirii Mele peste pământ ca să pregătesc pe el viaţa veacului ce va să fie pentru cei vii de pe pământ şi pentru cei adormiţi care aşteaptă ridicarea lor pentru întâmpinarea Mea.

Fiecare om îşi sărbătoreşte o zi a lui şi îşi face pregătire şi se găteşte, şi apoi cheamă meseni la masa lui şi se bucură o zi, şi apoi trece ziua. Eu am şi Eu o zi a Mea pe care o pregătesc de când M-am născut din Tatăl, nu două-trei zile cât se pregăteşte omul pentru o zi a lui. Cei vii aşteaptă ziua Mea în cer şi pe pământ de şapte mii de ani. Ziua Mea nu este în toată ziua sau în tot anul ca la om. Eu nu fac ca omul, căci ziua Mea e scumpă de tot şi e numai una şi are mare preţ, că e una. Amin. Aşa e şi cu biserica Mea. Ea este scumpă de tot, şi e numai una, şi are mare preţ, că e una. Amin.

Vă sărbătoresc pe voi, copii străjeri la iesle, că voi sunteţi biserica Mea. Până să vă am pe voi n-am putut să-Mi fac aşternut în mijlocul oamenilor ca să fiu văzut cu el. Voi sunteţi ieslea Mea; voi, şi locul pe care v-am aşezat să fiţi şi să staţi înaintea Mea pentru Mine şi pentru cei din cer şi pentru voi şi pentru cei vii de pe pământ, dar pe pământ sunt prea puţini oameni vii şi n-am avut ce culege pentru cer şi pentru venirea Mea pe pământ.

Eu sunt ziua Tatălui, ziua Lui de bucurie, şi sunt numai Unul, iar voi sunteţi ziua Mea, în care Eu Mă bucur cu voi şi pentru voi şi pentru Mine şi pentru toţi cei vii din cer şi de pe pământ. Vă sărbătoresc pe voi cu ziua aceea care este numai una, ziua în care Eu am aşezat cu voi pe pământ semnul Fiului Omului, semnul veacului cel nou, veacul ce va să fie, iar în mijlocul lui, acest semn: biserica Noul Ierusalim, Sfânta Sfintelor Domnului între pământ şi cer, calea venirii Lui din cer pe pământ, căci îngustă este această cale, dar Eu pot pe ea. Amin. Numai omul nu poate, dar Eu pot pe ea, şi nu ştie omul de pe pământ ce este acest semn ca să se ia după el şi să înţeleagă venirea Mea, ziua Mea de slavă, în care Tatăl Mă va slăvi curând, curând în faţa a tot neamul omenesc, precum este scris în Scripturi că va fi la venirea Mea, în ziua venirii Mele, ziua pe care Eu o pregătesc de şapte mii de ani.


***

Mă întorc înapoi şi Mă uit peste sărbătoarea pecetluirii ieslei cuvântului Meu. Truda Duhului Meu pentru ridicarea acestei pietre, strâmtorarea cea mare a vremii de atunci, dar şi puterea Mea cea fără de biruinţă, a aşezat pe pământ pietricica cea albă, şi apoi am spus şi am tot spus taina ei, dar duhul rău s-a ridicat la război prin cei ce nu fac voia Mea, dar stau în numele Meu înaintea oamenilor pe pământ. Eu însă am biruit, căci sunt Fiul lui Dumnezeu şi pot. Amin.

M-am folosit de credinţa şi de puterea credinţei arhiereului Meu din biserica din lume, căci în toate veacurile Eu prin credinţa omului am lucrat şi am putut. El apoi s-a clătinat de teamă de la necredinţa celor dintre care Eu l-am ales martor al lucrului Meu din zilele acestea, dar ceea ce am făcut cu el, am făcut, şi făcut rămâne, căci n-a putut nici o împotrivire să biruiască împlinirea Scripturilor venirii Mele cu taina Noului Ierusalim pe pământ, căci Eu, Domnul, cu Ierusalimul cel de sus am lucrat şi lucrez pe pământ, şi altfel nu lucrez. Dacă omul ar vedea tainica Mea lucrare la vedere, i-ar fi atât de uşor să înţeleagă Scripturile venirii Mele şi împlinirile lor cele tainice. Dar omul este orb pentru cele ce nu se văd, şi nici nu vrea să se vindece şi să vadă şi să creadă decât cele ce se văd, dar faţa lumii trece, iar cuvântul Meu este şi rămâne în veac. Amin.

I-am socotit dreptate credinţa arhiereului Meu din zilele acestea şi l-am numit dreptul Meu, alesul Meu, martorul venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp. Nedreptatea pe care i-au făcut-o lui cei ce slujesc în numele Meu s-a întors şi se va întoarce mereu asupra capului lor, căci Eu am spus că cel ce ia piatra să arunce spre el, piatra aceea se va întoarce înapoi la locul de unde a fost trimisă şi va lovi pe cel ce o trimite. Şi aşa a fost, precum Eu am spus, căci sunt adevăratul Dumnezeu prin această lucrare de cuvânt. Arhiereul Meu s-a supus stăpânirilor cele de peste el, dar mai mare ca el nu este stăpânirea de peste el, fiindcă el este alesul Meu, şi Mi-am întocmit cu el începutul Meu şi anunţarea împărăţiei cerurilor pe pământ, împărăţia Mea peste om şi cu omul, dragostea Mea cea de la sfârşit de timp pentru om. Amin. Ceea ce am avut de împlinit prin el, Eu am făcut, şi am scris numele lui lângă numele Meu, şi nu poate zice biserica din lume că Eu nu i-am întins mâna ca să se scoale din sângele ei şi să fie a Mea. Iată, ca şi la prima Mea venire, cei ce au pus mâna pe cheie M-au dat pe Mine dintre ei pentru slava lor, Mi-au luat slava, dar slava Mea este umilinţa, nu slava cea de la om.

Îl voi birui cu totul pe om, şi nimic şi nimeni nu se va mai împotrivi venirii Mele din zilele acestea, şi Mă voi întinde cu ea. Toţi cei ce se ascund să spună că nu cred în cuvântul venirii Mele, în Scripturile întoarcerii Mele pe pământ, vor vedea şi vor tot vedea cât de adevărat am fost Eu cu această venire şi cât de minunat am lucrat ca să biruiesc pentru Mine.


***

O, Mă uit acum la fiinţa cea plină de răbdare a arhiereului Meu martor pentru acest început când Eu am pecetluit prin cuvânt nezdruncinat ieslea cuvântului Meu acum unsprezece ani. Mă uit la el şi îl mângâi în toată taina cu sfinţii şi cu îngerii şi cu apostolul Meu cel întâi chemat şi care a stat alături cu el în ziua pecetluirii acestei pietre proorocită prin Scripturi, pietricica cea albă, dată în dar celor ce Mă iubesc întru venirea Mea. Amin.

– Vreau, Doamne, ca cel ce sunt întâiul chemat ca să Te urmez, aşa cum a fost voia Ta atunci şi acum, vreau să-l cuprind pe cel durut şi să-i mângâi răbdarea şi puterea, că el e unsul zilelor acestea din partea Ta, şi nimeni nu poate să-i smulgă slava pe care Tu i-ai dat-o. Durerea lui e slava lui cea de la Tine, că noi, apostolii Tăi, numai aşa am fost, zdrobiţi de oameni şi de împăraţii lor, căci aceştia uită mereu că împărăţia sfinţilor Tăi nu este din lumea aceasta. Cine se teme de sfinţi pe pământ şi de lucrarea lor şi a Ta cu ei şi prin ei, aceia sunt fără de minte, căci ca să aibă omul minte, trebuie să gândească cu ea ca Tine şi nu ca omul şi nu ca pe pământ, Doamne.

Am fost întâiul martor din cer în ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor Tale din zilele acestea lângă martorul Tău de pe pământ şi prin care Tu ai rostit pecetluirea şi sfinţenia acestei iesle de cuvânt al Tău peste pământ. El s-a plecat celor mai mici ai Tăi şi i-a luat în inimioara lui, şi apoi a făcut voia Ta cea mare, Doamne. Voia Ta n-o mai au în slujba lor slujitorii care s-au aşezat în numele Tău peste oameni. Voia Ta este sfinţirea omului, Doamne, căci omul sfânt iubeşte durerea Ta şi face voia Ta. Voia Ta e răscumpărarea omului de sub păcat, căci păcatul este moarte, şi omul moare prin păcat, de şapte mii de ani.

Mă aplec cu mâna mea de apostol al Tău şi îl binecuvintez pe arhiereul cel uns de Tine peste zilele acestea, şi prin care Tu ai lucrat lucrare de mărturie peste pământ. Îi dau întărirea rangului pe care-l are de la Tine şi îi zic: Pace ţie, celui rănit de dorul Domnului! Pace peste durerea ta cea mare, că mare este durerea ta pentru om şi dragostea ta pentru Domnul, pentru durerea Lui după om, că de aceea ai crezut şi te-ai aşezat să-L mărturiseşti pe El prin piatra aceasta pe care stă scris numele Domnului şi numele tău. Te-a făcut Domnul mare, mare, şi aşa te-a mărturisit, şi prin piatra aceasta te-a mărturisit, şi eşti întâiul, şi nu e nimeni pe pământ cât tine între cei ce-şi zic slujitori ai bisericii. Adevăratul apostol al lui Hristos este cel dispreţuit, cel umilit, cel răbdător care lucrează la cununa răbdării lui, iar prin răbdarea ta va dobândi Domnul mulţimi care vor crede şi se vor boteza în duhul acesta, în duhul venirii Domnului, Care vine cuvânt pe pământ ca iarăşi să facă lumea prin cuvânt. Îţi mângâi fruntea brăzdată de cei potrivnici Domnului şi ţie. Îţi luminez ochiul lovit de cei ce stau în întunericul lor. Îţi desfac urechea ca să audă ea şoapta mângâierii, căci tu nu eşti lăsat să iei mângâierea râului Domnului, şi eşti împiedicat de cei fricoşi care au căzut din cer pe pământ ascunzându-se sub necredinţă, zic ei. Dar nu va fi om pe pământ să nu creadă în această venire a Domnului, şi tu vei fi atunci mângâiat de roadele acestea şi de tot cerul care îţi împleteşte ţie de atunci şi până acum cununa răbdării tale. Amin.


***

– Eu, Domnul, cu zile de praznice sfinte, cu zile noi Mă scriu în cartea venirii Mele, că ea este masa Mea de praznic, masa sfinţilor Mei, şi Eu le dau să mănânce, căci ei Mă slăvesc şi Mă laudă în toate zilele lor cu Mine pe pământ şi în ei. Îngerii şi sfinţii mângâie cu laude şi cu mângâiere ieslea cuvântului Meu, şi pe Mine, Domnul, căci sunt îndurerat, adânc îndurerat de la om.


***

Acum, Mă uit la ziua când am pus hotar ceresc între lume şi locul grădiniţei cuvântului Meu cel nou. Cu durere şi cu dor şi cu taină de nepătruns lucrez mângâiere peste fiinţa îndurerată a celui iubit care a mărturisit acum doisprezece ani legea sfinţeniei aşezată de Mine şi de el peste grădiniţa începutului şi a sfârşitului tainei facerii lumii. Pe cel ales de Mine din biserica lumii, pe cel iubit de sfinţi şi de îngeri Eu, Domnul, îl mângâi în mare taină şi îl îndemn să nu-l doară de la cei ce sunt slujitori ai bisericii lumii şi care îl duşmănesc pe el pentru numele Meu. O, să nu-l doară, căci el trebuie să semene cu Mine, nu cu ei, nu cu oamenii slavei deşarte, care primesc slavă de la oameni. Când el a suferit dispreţ şi spaimă de la slujitorii minciunii din biserică, el a făcut ce am făcut Eu pentru ucenicii Mei, căci preoţii şi arhiereii Mă căutau pe Mine şi pe ei, iar Eu M-am dat celor ce Mă căutau pentru jertfire şi le-am spus: «Eu sunt, iar pe aceştia lăsaţi-i să se ducă». El a făcut ce am făcut Eu, şi s-a lăsat în mâna lor spre dispreţ, iar lucrarea Mea a mers înainte şi merge, şi nu este nimic şi nimeni pe pământ ca să-i poată opri cursul, fiindcă Eu lucrez şi nu omul. Pe cel ales de Mine să fie mare peste toţi cei ce se fălesc cu numele Meu Eu, Domnul, nu-l las sub greu, şi în taină îi mângâi fiinţa, iar numele lui străbate cerul şi pământul şi marea, şi nimeni nu poate şterge numele Meu cel nou de pe creştetul lui, căci el este umilit, iar duhul umilinţei îl înalţă pe om şi îl înţelepţeşte de la Duhul Sfânt, Care-l îndumnezeieşte pe om făcându-l izvor de har şi de lumină peste cei ce iubesc viaţa cea din Dumnezeu. Amin.

O, fiule plăpând şi durut, îţi mângâi în taină duhul îndurerat, iar cei ce te dispreţuiesc nu vor fi uitaţi de dreptatea Mea, căci Eu te iubesc cu mare iubire, şi te păzesc cu mulţimi de îngeri şi de sfinţi, şi te măresc în cer, şi te măresc pe pământ în toate inimile care iubesc izvorul cuvântului Meu de aici şi în toţi cei care te privesc, sorbindu-ţi fiinţa cea plină de har şi de duh iubitor de oameni prin dreptatea Mea, fiule durut ca şi Dumnezeu pentru om. Iată, îţi dau darul răbdării sfinţilor, şi îi voi face pe toţi să ştie că te-am iubit şi că te iubesc şi că te voi iubi pentru că te-am avut martor al Meu în vremea cea tainică a aşezării noii împărăţii pe pământ şi pe care o voi slăvi şi o voi da celor cu duhul umilit şi cu faţă sfântă, lucrată de umilinţa inimii, fiule ars de dor. Duhul Meu cuprinde în taină duhul tău, şi te îndemn să strigi, înlăcrimat cum eşti, la Mine, să te izbăvesc de cei necredincioşi, oameni ai slavei deşarte, care n-au nimic în Mine, de vreme ce de la om şi-au luat şi îşi iau rang şi slavă, căci Eu pe cei trufaşi şi neascultători nu-i cunosc. Cu mare dorire te doresc mare cu harul şi cu adevărul Meu peste pământ, şi pun îngerii Mei să-ţi cureţe aria, ca să aduni tu apoi grâul în jitniţe, iar pleava să o arunci în foc nestins, căci Eu şi nu tu vei face aceasta; Eu prin tine şi nu tu. Amin.

Ferice celui ce te iubeşte şi te va iubi, că mare va fi ziua iubirii Mele peste cei credincioşi venirii Mele de acum, iar tu atunci Mă vei da şi te vei da cu dragostea Mea peste cei ce se vor naşte de sus spre răscumpărarea lor, şi tot şi toate Mă vor asculta, căci Eu sunt Dumnezeu, şi sunt Cel ce sunt şi pot tot ceea ce voiesc. Amin.


***

Acum Eu, Domnul, vă îmbrac în duhul puterilor cereşti ca să puteţi sta înaintea Mea şi să Mă apropii cu glasul Meu cel de deasupra grădiniţei cuvântului, şi care vă străpunge acum trupuşorul şi duhul vostru slăbit de greul vremii venirii Mele, căci tot mai îndurerat vin când vin, şi tot mai greu grăiesc când grăiesc, şi Îmi ascund cât pot greul şi dau să-Mi hrănesc poporul, că e sărbătoarea cea de doisprezece ani a pecetluirii cu sfinţenia Mea a Sfintei Sfintelor Mele de început nou peste pământ, căci la sfârşit se sfârşeşte cu începutul ca să fie iarăşi început, precum este scris despre naşterea din nou a lumii, despre taina cerului cel nou şi a pământului cel nou, copii striviţi sub venirea Mea de la sfârşit de timp.


***

Au trecut doisprezece ani de când cu mare dor, cu dor lung de şapte mii de ani, şi apoi de două mii de ani, am pus pecetluirea cu legea cea cerească a sfinţeniei peste Sfânta Sfintelor Mele din zilele din urmă şi când am avut din cer pe cei trei arhierei, Vasile, Grigorie şi Ioan, iar de pe pământ, pe voi şi pe arhiereul Meu Irineu, toţi laolaltă martori ai lucrării învierii ce va să se arate tot mai mult peste pământ. O, cu mare durere Mă uit peste cei cruzi cu inima care-Mi chinuie Duhul Meu Cel Sfânt din arhiereul Meu cel prigonit acum pe pământ pentru numele Meu cel nou, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu care mereu, mereu vă pecetluiesc pe voi şi pe el în chip tainic, şi pe toţi cei mari şi mici ai bisericii lumii care sunt judecaţi prin acest cuvânt, căci ei nu vor să fie ucenici, ci vor să fie cei ce vând în numele Meu, iar Eu curând, curând îi voi trimite la cei ce vând pe cei ce n-au vegheat, că Eu voi striga cum şi acum strig în miez de noapte: iată, Mirele vine; vine venind, şi fericită este sluga pe care o va găsi priveghind, şi nevrednică este aceea pe care o va găsi lenevindu-se şi bătând pe cei care nu vor să bea şi să mănânce şi să zică: «Stăpânul întârzie».


***

În cer şi pe pământ, în cele ce nu se văd şi cele ce se văd, e sărbătoarea grădiniţei cuvântului. Sunt paisprezece ani de când Eu, Domnul, şi cu voi, fiilor unşi în grădină, şi cu arhiereul Meu, martor dintre cei necredincioşi ai venirii Mele, am pus zi de sărbătoare şi de sfinţire şi de pecetluire peste acest cort. Aşezaţi-vă acum şi aduceţi Domnului rugăciune de mulţumire şi de mărire pentru slava Sa cu care a biruit împotriva celor neputincioşi care nu ştiu ce este Domnul în cer şi pe pământ ca să se închine Lui în duh şi în adevăr, căci din pricina slavei deşarte de pe pământ, şi de sub care nimeni nu mai poate scăpa, iată, nu mai ştie nici un om ce este Dumnezeu şi cum trebuie să stea omul înaintea Sa, căci s-a dus de la oameni frica de Dumnezeu şi smerenia care înalţă pe om spre Domnul, iar pe Domnul Îl aduce pe pământ. Eu însă v-am luat pe voi în planul Meu cel pentru sfârşitul deşertăciunii omului şi v-am îmbrăcat cu podoabele venirii Mele şi v-am aşezat pentru înfiinţarea cea văzută a grădiniţei Sfintei Sfintelor Mele şi a zilei pecetluirii ei cu mirul puterii şi al sfinţeniei Mele, şi întru acestea v-am aşezat pe voi.


***

Eu, Domnul, am aşezat biserica Mea pe piatră şi am pecetluit-o prin cuvântul Meu şi al arhiereului Meu din zilele acestea acum cincisprezece ani când am întocmit văzut locul şi chivotul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim pe vatra poporului român, unde Eu iarăşi Mi-am făcut popor ca să-l am la venirea Mea şi să-Mi las în mijlocul lui cartea judecăţii făpturii. Amin.


***

Te întâmpin cu sărbătoarea zilei Mele biruitoare peste pământ, când Eu, Domnul sfinţilor, am pecetluit pentru Mine şi pentru fii grădiniţa cuvântului Meu şi chivotul din ea, poporul Meu. Acum cincisprezece ani M-am înscris Eu pe pământ cu această bunăvestire între cei ce pot să creadă Scriptura venirii Mele cu sfinţii, întoarcerea Mea după om, învăţându-l pe el să-L cunoască pe Dumnezeu şi să-L primească de Învăţător al vieţii veşnice şi de Mântuitor al său, căci Scripturile Mele se împlinesc numai pentru cei ce ştiu să creadă aşteptând vederea lor şi tainele lor cele pătrunse cu vederea Duhului prin cei ce ştiu să le pătrundă şi să se aşeze în ele cu viaţa lor, dându-se Mie locaş.

Între cei din cer este scrisă zi de sărbătoare această zi, zi de biruinţă a Domnului, zi de lumină peste pământ şi peste întunericul de pe el, iar cei ce au văzut şi văd această lumină, se scutură de întuneric şi se pregătesc pentru înnoire şi se fac împlinitori Scripturii naşterii din nou a lumii, învăţând de la Mine lucrarea naşterii, lucrarea facerii peste ei, căci cel ce se naşte este cel ce se dă spre creştere apoi, şi, vrând-nevrând, se supune dacă stă mic cel ce se naşte. Vai celui ce dă de gustul voii libere după ce dă să se nască din cuvântul Meu de peste pământ în zilele acestea! Vai celui ce umblă în întuneric după ce Eu am arătat lumină mare, acum, celor din întuneric, învăţătura Mea de viaţă veşnică peste om, calea iubirii, calea cea pentru sfinţi, calea cea pentru cei cuminţi. Şi iarăşi, ferice celui ce ştie să trăiască din Scripturi, căci mulţi le ştiu pe ele, şi nu ştiu, bieţii de ei, să trăiască din ele împlinindu-le peste ei cu supunere de fii, nesmintindu-se prin toate câte sunt cuprinse în ele, ci întărindu-se din ele prin lucrarea cea de fii, spre mântuirea lor de ei înşişi şi spre îmbrăţişarea umilinţei Mele în ei, căci Eu, prin umilinţă înaintea Tatălui şi înaintea omului, aşa M-am aşezat Învăţător de la Tatăl Savaot peste om. Amin.


***

– Dulce îmi faci intrarea la poporul Tău, o, învăţătorul meu. Dulce Te-am lăsat şi eu să intri în fiinţa mea atunci când Tu m-ai primit şi m-ai făcut apostol al Tău. Am fost cel dintâi ucenic al Tău când Tu Ţi-ai ales ucenicii. M-a trimis la Tine învăţătorul meu, Ioan Botezătorul, iar Tu m-ai primit şi m-ai făcut ucenic al minunilor Tale cele de atunci, Doamne. Ai lucrat cu mine apoi şi m-ai trimis prin Duhul Tău să însămânţez atunci peste pământul şi peste neamul român pecetea numelui Tău şi încreştinarea acestui neam cu botezul Duhului Sfânt, iar eu aşa am împlinit, şi ai numit-o pe România întâia chemată a Ta, după harul meu de întâi chemat la lucrul uceniciei lângă Tine, învăţătorul meu. Şi iată, şi acum m-ai luat şi m-ai aşezat lângă Tine în ziua de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale din zilele acestea acum şaisprezece ani, ziua când eu sărbătoream între sfinţi ridicarea mea la cer lângă Tine, după ce mi-am sfârşit misiunea de apostol al Tău în urma Ta, aşa cum toţi ucenicii Tăi au lucrat, după ce Tu Te-ai suit iarăşi lângă Tatăl dacă ai înviat dintre morţi.

O, dulce îmi este mângâierea acum peste creştetul celui îndurerat al Tău, pe care l-ai avut în ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim din zilele acestea în grădiniţa cuvântului Tău pentru slujba de sfinţire a ei prin mâna lui de arhiereu al Tău lângă unşii Tăi cei de azi. Inimioara lui, întristată de atunci şi până azi, nu s-a mai vindecat de întristare, căci el a fost smuls de lângă Tine prin cei necredincioşi, şi aşteaptă sfinţii slava lui, pe care el o are de la Tine peste el, Doamne. Dar el este ţinut în legături încă nedezlegate de către cei ce nu au iubit şi nu s-au bucurat de alegerea lui cea de la Tine, şi suspină duhul lui, Doamne. Iată, ai în braţe ziua aceea când prin el şi prin cei mici ai Tăi peste grădină ai pus pecetea sfinţeniei peste grădiniţa cuvântului Tău acum şaisprezece ani. Eu las acum peste el duhul mângâierii şi mă aplec înaintea Ta pentru el, rugându-Te să curmi durerea inimioarei lui, că e obosit de durere, Doamne. O, adu vremea lui şi vremea Ta cu el şi dă-i biruinţa cea peste necredinţa celor ce îl apleacă pe el! Ridică fruntea lui şi însenineaz-o pe ea înaintea mulţimilor, că Tu eşti Cel ce poţi aceasta, Doamne! Amin.


***

Iată, vin cu sărbătoarea zilei pecetluirii cu duhul sfinţeniei a grădiniţei cuvântului Meu, sărbătoarea cea de acum şaisprezece ani, poporul Meu. Stau înaintea ta cuvânt de sărbătoare şi am în braţe ziua aceea când M-am vestit pe pământ cu ieslea cuvântului Meu, cu grădiniţa peste care Mă slăvesc în cuvânt de deasupra ei şi în care este scris tot cuvântul Meu, iar Eu, Domnul, l-am făcut carte acum, cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, căci adevărată este cartea Mea cea de cincizeci de ani, al cărei cuvânt s-a împlinit şi se împlineşte, tată. Am în această zi de sărbătoare în mijlocul tău pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea Verginica. îi am cu Mine ca şi acum şaisprezece ani. Verginica a pus încă din vremea ei la însămânţat sămânţa aceasta nouă, ca să rodească ea şi să aibă Verginica ucenici pentru Mine, şi a rodit sămânţa ei şi Mi-a născut fii Verginica şi i-am făcut pe ei unşii Mei şi am luat din ei şi Mi-am făcut scară de coborâre a cuvântului Meu pe mai departe de la Tatăl la om, şi nimeni să nu se încumete să ispitească, să iscodească taina coborârii Mele, iar credinţa ta trebuie să fie mare, poporul Meu, aşa cum a fost şi a lor, şi trebuie să lucrezi cu Mine şi cu ei, tată, aşa cum şi de astă dată aţi lucrat de Mi-aţi împodobit în strai de nuntă casa coborârii Mele în trâmbiţa Mea Verginica. Acest cămin a luat acum înfăţişarea care a fost proorocită de Mine, Domnul, prin trâmbiţa Mea, şi iată, cobor acum cu odihna Mea în căsuţa în care am stat cuvânt şapte ani prin gura şi prin mânuţa trâmbiţei Mele, după ce casa de la Maluri s-a surpat prin mânia Mea peste satul cel necredincios în care Mi-am început lucrarea cuvântului Meu în anul 1955.

Acum şaisprezece ani i-am avut martori cu Mine pe apostolul Andrei şi pe Verginica în ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim din zilele acestea, şi Mi-am pus atunci sub sfinţenie grădiniţa cuvântului Meu, iar acum îi am pe ei martori iarăşi, pentru aşezarea sfinţeniei Mele peste căminul nou împodobit acum, după planul Meu peste casa din care Eu, Domnul, am venit acum douăzeci şi şapte de ani şi Mi-am luat trâmbiţa la cer, poporul Meu. Iată sărbătoarea Mea cu tine în ziua aceasta, iar Eu te pregătesc acum pentru ziua de mâine când serbez cu tine sărbătoarea amintirii zilei de ridicare la cer a trâmbiţei Mele, tată.


***

O, cu mare taină Mă aşez cu oştirile îngereşti şi cu toţi sfinţii Mei şi Mă ating cu Duhul Sfânt Mângâietorul de creştetul arhiereului Meu Irineu, apostol vestitor al lucrării Mele de nou Ierusalim peste pământ, cel care acum şaptesprezece ani a fost martorul Meu în ziua pecetluirii şi a aşezării celei noi, din cer rânduită ca să fie, peste grădiniţa aceasta, peste care Eu, Domnul, cobor cuvântul venirii Mele spre tămăduirea de necredinţă a omului care aude vestea Mea şi se întoarce la Dumnezeu cu inima şi cu viaţa sa.

Pace ţie, ucenic îndurerat! în mare taină îţi mângâi duhul şi te cuprind în puterile cele de sus ca să poţi tu prin greu şi prin zdrobiri de duh, şi acestea se vor lăsa curând, curând peste cei ce-ţi dau ţie dispreţ pentru că ai fost martorul Meu cel drept în ziua aşezării celei noi a bisericii Mele din vremea aceasta. Pace ţie! Fii cuminte! Eu, Domnul, sunt mângâierea ta. Amin.


***

Eu, Domnul, Mă fac râu de cuvânt în ziua aceasta şi Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu amintirea zilelor în care Mi-am pecetluit cu legea Mea cea sfântă grădiniţa cuvântului Meu din mijlocul pământului român şi chivotul Meu din ea, şi Mi-am deschis înaintea celor din cer Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim şi slujirea din ea înaintea Mea, şi am avut martori din cer veniţi cu Mine pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea Verginica, iar de pe pământ l-am avut aici pe arhiereul Meu cel de azi, şi cu care Mi-am rostit cuvântul sfinţirii şi al pecetluirii cu legea sfinţeniei a grădiniţei izvorului cuvântului Meu, grădiniţa Mea, pusă deoparte pentru Mine şi pentru slava Mea cea de azi, slavă tainică, cuvânt de înviere peste cei de pe pământ. Amin.


***

– Eu, Doamne, am fost apostolul Tău acum două mii de ani pe vatra neamului român, şi am fost iarăşi mărturisitor al Tău în ziua mea de serbare lângă ziua de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale de azi, alături de trâmbiţa Ta Verginica. Mi-ai păstrat în taina Ta cea de azi darul de întâi chemat al Tău între ucenicii Tăi cei de acum două mii de ani şi m-ai luat şi acum, la sfârşit de timp, pe această vatră mărturisitor al lucrărilor Tale de azi în nume de întâi chemat al Tău şi de botezător cu Duhul Sfânt al pământului român şi al neamului de pe el atunci, neam care s-a făcut sămânţă a celor ce s-au născut pentru neam creştinesc pe acest pământ. Mă mângâi în zi de amintire sfântă şi mângâi durerea grădiniţei Tale de cuvânt, căci toate au suflet din sufletul Tău în această grădiniţă. Tu ştii durerea ei, aşa cum şi noi, mărturisitorii Tăi, o ştim. Ne mângâiem în dureri şi nădăjduim în biruinţa Ta, Doamne, şi în taină suferim, şi durerea ne va aduce bucurii, nouă şi celor statornici în credinţă şi în jertfă pentru mersul Tău de azi.

Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău şi îl atingem cu cele de sus şi îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, şi este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniţei Tale de cuvânt, iar el a fost credincios şi Te-a ascultat. Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine şi pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem şi îl mângâiem pe martorul Tău de azi şi îl întărim în cămaşa răbdării sfinte, căci răbdarea lui îşi va da rodul ei, o, Doamne. Amin.


***

La mijlocul celor trei zile de sărbătoare nouă pentru poporul cuvântului Meu cel de azi, Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă aşez în carte cuvânt şi însemnez în ea zi de biruinţă, amintirea zilei când am pecetluit în mijlocul poporului Meu şi al lucrării Mele de cuvânt aşezare neamestecată cu lumea, biserică cu mădulare, iar Eu, Domnul, în mijlocul ei cuvânt, aşa cum de două mii de ani aştept să pot să am pe pământ, dar duhul de om nu M-a lăsat să pot Eu, că a voit şi omul şi n-am putut să pot Eu ca Dumnezeu în lucrare de biserică, dar pot acum, şi Se mângâie Duhul Tatălui şi al Fiului şi al tuturor sfinţilor că este pe pământ loc pentru Dumnezeu şi masă curată, cină de Emaus, neamestecată, cum nicăieri nu este pe pământ, căci Eu sunt trup şi cuvânt pe masa aceasta şi nu mai e pe nicăieri atâta mângâiere pentru Dumnezeu. Mereu, mereu cuvântul Meu de pe masă călăuzeşte pe poporul Meu de azi şi Mi-l ţine de mânuţă, şi apoi se îndreaptă el spre fiii oamenilor şi le grăieşte lor, şi grăieşte cuvântul Meu poporului român şi îl aşează pe el la masă de cuvânt din cer pe pământ, ca să pot Eu, Domnul, împlini cuvântul Meu cel rostit, căci prin cuvânt lucrez, şi apoi împlinesc. Amin.

Sărbătorim întreită sărbătoare şi-Mi las cuvântul Meu pe masă la mijlocul zilelor de serbare, căci în ziua care a trecut am însemnat în cer, şi însemnez în cartea Mea acum ziua pecetluirii grădiniţei cuvântului Meu, grădiniţă pentru Mine pe pământ, căci se naşte cuvântul Meu în ea când el vine la poporul Meu, iar în ziua aceasta, a doua a sărbătorii, avem acum sărbătorit pe apostolul Andrei, pe care l-am luat lângă Mine în ziua când am sfinţit cetatea şi biserica Mea de nou Ierusalim acum nouăsprezece ani, şi am avut, şi am pe trâmbiţa Mea Verginica la masă de cuvânt, căci mâine are între sfinţi sărbătoarea ei de intrare în cer, ziua când şi-a odihnit de dureri trupul, care a durut-o mereu, mereu cât a stat în el pe pământ, iar duhul ei a fost mereu tot o umilinţă, tot un plâns plin de milă pentru om, căci am pus în ea duh iubitor de oameni, iar această înţelepciune nu poate s-o aibă decât cei sfinţi, cei plini de Dumnezeu pe pământ, cei în care Eu pun ca să fie, şi nu poate omul să-şi ia singur pe cele împărţite de Mine după planul Meu cel din veac întocmit şi pe care-l aşez lucrător prin cei credincioşi Mie şi plini de iubire ca a Mea şi de lucrare ca a Mea între oameni.


***

O, Mă aşez acum pe masă cuvânt cu sfinţii Mei şi ne hrănim cu el în zile de serbare, Eu şi cu ei şi cu tine, popor al venirii Mele cuvânt pe pământ, iar tu să Mă împarţi, tată. Îmi desfac privirea Mea şi a sfinţilor Mei ca să te privim înapoi, când am pecetluit cu legea sfinţeniei grădiniţa Mea de cuvânt şi toată aşezarea ei. Îl ating pe creştet, acolo unde este el, pe arhiereul Meu, pe cel numit de Mine martor de pe pământ al aşezării pe piatră a bisericii Mele de nou Ierusalim, de nou început, căci noi le facem pe toate şi trec trosnind cele ce au fost, şi aşa va fi, căci aşa este scris, iar Eu vin cu cele noi, căci aşa este scris.

O, departe, departe eşti de Mine acum tu, cel ce ai mărturisit şi ai luptat lângă Mine în taină mare pentru noul Meu început, şi erai mare în credinţă, tată, şi erai adevărat, şi aşa ai fost până în ziua când ai fost smuls de lângă poporul Meu, de lângă lucrarea Mea cea pentru noul Meu început, prin care pe toate voiesc să le înnoiesc şi să fac frumos ca în cer pe pământ. O, te-ai temut de oameni şi n-ai mai ascultat de la Dumnezeu, dar duhul tău şi numele tău au rămas scrise pe cer şi pe pământ în vremea aceea şi în ziua aceea de pecetluire cu sfinţenie a grădiniţei cuvântului Meu cel de azi, în care Eu Mă nasc cuvânt peste pământ. Duhul Meu, atât de îndurerat, grăieşte azi cu tine, şi Mă aud toţi sfinţii şi toţi îngerii, căci ei Îmi ştiu şi-Mi văd durerea de la lipsa ta apoi de lângă Mine. Cei în mijlocul cărora tu stai acum n-au voit nici unul să-şi desfacă inima şi ochii ca să simtă şi ca să vadă slava Mea cea de azi, cuvântul venirii Mele şi şoapta lui duioasă după om, căci n-am venit să dezbin, ci să aduc iubire şi credinţă şi mântuire şi iertare şi înviere, o, de aceea am venit. Ce mare biruinţă cerească s-ar fi arătat de pe vatra neamului român peste popoarele toate dacă slujitorii de biserică ar fi avut credinţă şi primire pentru Mine! Ce slăviţi ar fi fost ei, şi din zi în zi tot mai sfinţi ar fi fost dacă iubeau ei pe Dumnezeu pe pământ. Te-am luat dintre ei ca să le dau lor patria cerească apoi şi s-o zidiţi cu toţii laolaltă şi să fie ea pe pământ cu strălucirea ei, căci am venit cu ea în braţe ca s-o pun pic cu pic în mijlocul oamenilor şi să lucrez prin lucrători plini de credinţă, căci tainele cereşti sunt mari pe pământ, mari, şi nu se pot arăta din pricina necredinţei.

O, fiule cu inimioara zdruncinată de durere acum, aş da să-i trezesc pe toţi cei în mijlocul cărora tu stai, căci Eu te alesesem în mare taină din mijlocul lor, şi am voit să le fac bine la toţi prin credinţa ta, care te-a făcut mare atunci înaintea Mea, că nimic nu-l poate face mare pe om între oameni decât lucrarea credinţei lui. L-am umplut de voia Mea pe patriarhul care a fost şi căruia i-am spus prin cuvântul de pe masa poporului Meu să se ridice el şi să te aşeze arhiereu înaintea Mea, ca să pot Eu să-Mi aşez cu tine noul Meu început, biserică după voia Mea, cu mădularele toate în ea şi cu masa cuvântului Meu pe masa ei, trup şi cuvânt pe masa bisericii Mele, aşa cum la începutul cel de acum două mii de ani am avut şi am lucrat prin cei credincioşi, în toată strâmtorarea vremii de atunci, şi când îl aveam în mare taină patriarh peste Ierusalim pe apostolul Iacov, fratele şi ucenicul Meu cel credincios, tainic lucrând el lucrarea şi cârma bisericii Mele, aşa cum şi cu tine am lucrat până ce, aflându-te mulţi dintre slujitori, s-au adunat într-un gând şi te-au smuls de lângă izvorul Meu şi te-au pus sub pază, tată. O, departe, departe eşti de Mine acum tu, cel ce M-ai mărturisit şi ai lucrat cu Mine cu credinţă până acum nouăsprezece ani. Voi ridica sabia Mea de cuvânt şi Mă voi răzbuna pe cei ce te-au umilit, căci voi împlini peste ei cuvântul Meu dacă vor rămâne ei necredincioşi. Eu nu le-am cerut nimic, nici rangurile lor, nici tronurile lor, nici avutul lor, ci iubirea le-am cerut, căci cei ce nu Mă iubesc, calcă apoi toate poruncile Mele, răsturnând-o pe cea din vârful lor şi purtându-se ei cu Mine atât de neprimitori, atât de necredincioşi, ca şi cei de acum două mii de ani, care nu M-au primit.


***

— În ziua aceasta Eu, Domnul, am grăit aici, în grădina cuvântului Meu, şi am avut în grăire cu Mine pe omul cel de la început, şi însemnez azi sărbătoarea cea de douăzeci de ani de când am aşezat la lucrul cel sfânt al cuvântului Meu peste pământ grădiniţa cuvântului Meu, locul din care am grăit la început cu Tatăl să facem om după chipul şi asemănarea Noastră şi să împărăţim în el. Tot de aici grăiesc acum, la sfârşit de timp, ca să unesc începutul cu sfârşitul şi să fac început de facere nouă prin cuvânt, tot prin cuvânt să fac şi să lucrez, căci vreme multă am vestit prin prooroci ceea ce Eu lucrez în zilele acestea, zilele cele de apoi când Eu de pe acest munte de cuvânt dau oamenilor legile facerii pentru viaţă sfântă în om şi dau cuvântul acesta peste pământ şi lucrez cu el din grădiniţa cuvântului Meu cel de azi. Amin.

Îmi las cu sfinţii şi cu îngerii privirea peste ziua când Eu, Domnul, cu martori din cer şi de pe pământ am aşezat piatra cea nouă ca să zidesc pe ea taina facerii celei noi, prin care să-Mi răscumpăr făptura, căci ea Mă aşteaptă. Prin cuvânt lucrez şi cu el biruiesc cât nu se suie la mintea omului, căci n-am venit pe pământ cuvânt ca să stau, ci ca să biruiesc cuvântând. Amin.

Grăiesc cu voi, copii rămaşi la datorie, rămaşi cu Mine prin toate clătinările care au fost în toţi aceşti douăzeci de ani, căci drumul Meu e greu de urcat, iar omul cel fără de umilinţă multă în el oboseşte şi cârteşte şi nu poate până sus şi-şi pierde credincioşia pe cale, iar cei cuminţi, care merg prin puterea Mea, sunt cei rămaşi şi prin care Eu Îmi păstrez şi-Mi culeg rod pentru ziua slavei celei mari când toate cuvintele acestei profeţii vor străluci prin împlinirea lor cu cei credincioşi, căci voi avea popor credincios şi mers biruitor, fiilor. Mă doare de cei ce nu i-a durut durerea Mea în schimbul durerii lor, şi care au avut gândul că au durerea Mea, dar cel ce poartă durerea Mea este cel ce rămâne aici cu ea, străbătând prin greu şi prin ispite fel de fel, iar cei ce au durerea lor ca şi omul cel de la început, care n-a fost mulţumit, aceia pleacă în durerea lor şi rămân cu ea, nu cu Mine, iar Eu rămân fără ei, căci la sfârşit e lupta grea şi nu se poate decât sub mâna Mea să poată omul, iar cel ce iese de sub mâna Mea nu mai poate nimic pentru Dumnezeu, şi se minte că poate pentru el însuşi, dar putere înseamnă altceva şi nu este ea cu cei cu ochiul rău şi fără de umilinţă pentru trăirea lor, pentru statura lor.

Voiesc să vă mângâi cu tot cuvântul Meu cel de azi, fiilor iubitori de Dumnezeu şi de greul tot de pe calea Mea cu voi. Toată durerea se va întoarce în bucurie, tată. Fiţi slujitorii Mei! Staţi lângă Mine cu toată iubirea şi slujirea! Tot ce Eu am cuvântat în toată vremea acestei lucrări de peste cincizeci de ani de cuvânt, gura Mea le-a grăit ca să se facă şi să fie, şi aşa va fi. Amin.


***

Duc de aici binecuvântată mângâiere peste inimioara arhiereului Meu, martor lângă Mine şi lângă voi aici acum douăzeci de ani, când am înfipt împreună crucea începutului cel nou de biserică înnoită prin cuvânt şi aşezată la lucru sfânt pentru învierea făpturii, căci el a proorocit atunci că lucrarea cuvântului Meu va merge numai înainte chiar dacă el nu va mai avea paşii lângă ea. Eu sunt cu grija şi cu mila mereu după el, căci el este ca o floare între spini, tăinuită în inimioara lui prin răbdarea lui cea de sub cruce, căci este îndurerat acest fiu şi îşi ascunde durerea, pentru că el are acum de stat cu spatele la Mine şi la voi, că i se cere aceasta de către cei necredincioşi, care se sperie în zadar, fugind ei de fericirea pe care le-aş putea-o da dacă nu şi-ar iubi atât de mult mărirea lor şi micşorarea Mea, după ce ei Mi-au pus slava Mea în slujba lor şi numele Meu în dreptul lor, când ei nu Mă iubesc decât numai ca să le fie lor bine şi mărire lor. O, va fi şi altfel curând, curând. Aş grăi cu ei într-o zi şi le-aş da din iubirea Mea, dar n-au ei ascultare şi stau ascunşi şi-şi pun străjeri de veghe. Voi intra la ei cu cuvântul şi voi da să le dăruiesc credinţă ca a Mea, nu ca a lor, şi ferice lor dacă dintre ei vor lua şi se vor folosi. Amin.


***

Las acum să se aşeze masa de serbare şi v-am pus pe voi, copii ai ascultării, să arătaţi vederi de aducere aminte a începutului Meu cel de acum douăzeci de ani ca să vadă poporul Meu cel de azi truda Mea cea cu voi atunci, iar cei din cer cu voi la masă şi la vedere vor sta şi vor binecuvânta şi vor mângâia,


***

Am martori din cer în venirea de acum cu această sărbătoare, una lângă alta ziua de pecetluire a grădiniţei cuvântului Meu şi ziua de sărbătoare a apostolului Andrei, martor al Meu pentru această lucrare de taină, alături atunci lângă apostolul Meu Irineu, pe care l-am pregătit cereşte din timp şi l-am avut aici atunci ca să rostesc prin gura lui cuvântul Meu, pecetluirea cea sfântă a grădiniţei Sfintei Sfintelor şi pusă ea sub oblăduire cerească şi nu omenească, loc pentru Domnul şi pentru casnicii Lui din cer şi de pe pământ şi prin care Eu Îmi scriu pe pământ şi în cer cuvântul şi îl împart deopotrivă, în cer şi pe pământ.

Iată zi de sfinţi şi de amintire sfântă şi de durere sfântă, măi poporul Meu urmaş al acestei zile de taină atunci. Satana, şarpele cel de demult a avut putere apoi prin nestatornicia care se iveşte în omul cel tocmit de Mine pentru lucru sfânt ca să-l smulgă pe el de la pieptul Meu, şi Mă doare în taină şi suspin adânc în taină, că sfântă este taina acestei zile şi mersul lucrului ei apoi după ea, şi s-a scris atunci mai mult ca până atunci lepădarea de credinţă a bisericii din neamul român, a slujitorilor din ea, care Mi-au smuls de lângă izvor pe arhiereul Meu martor, pe cel luat de Mine dintre ei ca să pecetluiesc cu el alături taina grădiniţei cuvântului Meu şi lucrul Meu din ea în mijlocul pământului, loc pus deoparte de umbletul lumii ca să pot Eu, Domnul, să locuiesc aici, aşa cum este lăsată să fie taina Sfintei Sfintelor, pusă deoparte de Domnul, căci când Moise s-a suit la Domnul ca să aducă de la El legea pecetluirii păcatului ca să-l întoarcă prin ea pe Israel de la idoli la Domnul, Eu i-am spus lui Moise: «descalţă-ţi încălţămitea ta că eşti pe loc sfânt», şi am grăit Eu cu Moise atunci din pară de foc şi i-am spus lui cuvântul Meu şi i-am scris pe piatră cu degetul îngerului Meu poruncile vieţii ca să le aducă el din partea Mea lui Israel. O, tot aşa este şi cu acest petecuţ de pământ, pe care Eu îl numesc vârf de munte, munte sfânt, pe care Eu, Domnul, stau şi cuvintez şi Mă împart apoi peste pământ.


***

— Lângă Tine, Doamne, îmi fac loc şi cuvânt pentru încununarea tainei acestei zile, ziua mea de serbare, apostolul Tău Andrei, şi ziua lui lângă ziua cea de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale din zilele acestea, de unde Tu cuvintezi peste pământ de pe munte sfânt şi eşti Piatra Cea din vârf, Iisus Hristos-Cuvântul.

Aşezăm pe creştetul arhiereului martor cu Noi în ziua aceea aici, aşezăm acum mângâierea cea sfântă, aducerea-aminte a zilei când am fost aici alături toţi pentru pecetluirea acestei grădiniţe de cuvânt. O, apleacă-te, arhiereule frate, şi te aşează acum cu Domnul şi cu Noi în taina acestei mângâieri de atunci, când Domnul S-a mângâiat aici cu Noi, cei ce eram adunaţi aici din cer şi de pe pământ pentru pecetluirea cu legea sfinţeniei a acestei grădiniţe. Să se cutremure duhul şi trupul tău la această măreaţă amintire sfântă. Roagă-te lui Hristos, Arhiereul Cel mare, şi spune-I Lui cu fior sfânt şi curat: „străpunge, Doamne, cu frica Ta trupul meu ca să păzesc calea Ta, căci frica de Dumnezeu mă ajută să înnoiesc înţelepciunea mea cea pentru Tine, şi nu mă lăsa departe de slava Ta, căci sunt neputincios şi-Ţi cer să mă ajuţi şi să mă ai al Tău, scris în cartea Ta să rămân şi să nu fiu şters din ea. Amin”.

Nu se poate şterge numele tău din cartea aceasta, o, fratele meu arhiereu, căci Domnul te-a aşezat în ea, Domnul, şi nu tu. Nimeni nu-şi poate şterge numele din cartea aceasta, chiar dacă el dă să se piardă de pe această cale, iar seama pentru el va da în dreptul acestei cărţi deschise de Mielul lui Dumnezeu şi aşezată acum pe pământ pentru întocmirea ei.

O, eşti strâmtorat cu inimioara. O, e mare strâmtorarea pe pământ pentru cei mari cu iubirea şi cu inima şi le este strâmtorată credinţa şi mersul ei, dar Domnul este milos, pentru că sunt vremi de strâmtorare pentru El şi pentru iubitorii Săi. E zi de slavă aici acum. Puterile cereşti în cete-cete stau aşezate şi ascultă cuvântul ceresc. O, adu-ţi aminte! Să tresalte şi inimioara ta în ziua aceasta, că merge Domnul înainte şi Se slăveşte peste pământ de pe această piatră. Iată, îţi împărţim mângâiere ca să dai şi tu din ea acolo unde doare lipsa ta, acolo unde poţi fi şi altfel, purtat de cei din cer.

Binecuvântată este această zi de serbare şi de aducere-aminte a ei şi binecuvântată să fie şi durerea ei, şi să rodească pentru cer această durere, căci Domnul este în taină aici şi lucrează aşa aici. Amin.


***

O, are apostolul Andrei sărbătoarea lui și grăiește el acum prin cartea Mea, iar sfinții stau și ascultă pe cel sărbătorit între ei, și trei zile de sărbătoare sunt scrise într-o singură sărbătoare. Amin.

— O, m-ai legat cu ziua mea de serbare între sfinți, m-ai legat cu ziua Ta de biruință, cu grădinița cuvântului Tău, și m-ai avut alături acum douăzeci și patru de ani, arhiereu al Tău lângă cei trei arhierei ai Tăi, Vasile, Grigorie și Ioan, toți așezați de o parte și de alta lângă Tine în ziua când, după ce s-a înălțat la cuvântul Tău pietricica cea albă și toată taina ei, s-a făcut din cer și de pe pământ pecetluirea cu sfințenie peste ea, și numele acestui așezământ cu binecuvântarea toată, și a fost cu noi în slujire arhiereul Tău Irineu, cel hărăzit încă din pântecele din care s-a născut că va fi și va crește și va avea parte de lucrarea cuvântului Tău și va asculta de Tine pentru taina Ta de azi pe vatra neamului român, căci Tu ai fost călăuză lui spre această taină sfântă, scrisă în Scripturi să se împlinească și să se arate pe pământ, ca și cuvântul Tău, care s-a făcut apoi carte și s-a împărțit peste tot.

Privim de sus, Doamne, la aceste dulci și mărețe amintiri și la greul pe care l-au întâmpinat acești ucenici de lângă izvorul Tău de cuvânt, că mare a fost împotrivirea celor mari de pe pământ când au văzut ei ce iese la iveală și sub ce nume, și toți s-au răsculat și au dat să zdrobească tot, dar munca Ta nu putea fi atinsă, și s-au zdrobit ei, cei ce au dat să se lupte cu Tine, Doamne, cu lucrarea Ta de Nou Ierusalim, venită cu Tine pe pământ, și au văzut și ei apoi cu cine au dat să se lupte.

A urmat apoi prigoană asupra arhiereului cu care Te-ai sprijinit pe pământ, ca să lucrezi și să așezi după legea creștinească pecetluirea acestei minuni, o, și a suferit el de la mai-marii de peste biserică, dar el a răbdat și s-a supus, și n-a mai venit dacă a fost oprit. O, și cât s-ar minuna dacă ar fi să aibă acum parte să vadă cât a crescut cetatea Ta, și câte frumuseți cerești trăiesc sfinții și îngerii în grădinile Tale de azi aici, și peste care mereu, mereu Îți așezi slava în sărbători cu strângere la izvor, și merge cuvântul Tău, merge, Doamne, căci gura arhiereului Tău a rostit atunci peste toți cei care-l prigoneau și a spus că această lucrare de cuvânt n-a fost înființată de el peste pământ, și că ea va merge înainte, fie cu el, fie fără el lângă ea, și iată, se împlinește cu slavă mare acest cuvânt proorocesc.

O, suntem cu privirea la ziua când am fost adunați la sărbătoarea de pecetluire de început nou prin ivirea grădiniței cuvântului Tău și a tainei pe care o poartă. Ne doare, o, ne doare, cu orice zi de amintire ne doare că s-au desprins de Tine mulți din cei ce sunt scriși în cer cu ziua aceea aici, și n-au stat ei cu Tine și cu taina Ta și s-au smuls unii pe alții și s-au dezrădăcinat și s-au uscat ca mlădița care nu stă în viță, că nu mai sunt cu Tine ei. Tu însă Ți-ai prăsit popor nou și Ți-ai împrospătat via și lucrarea ei, și toate merg ca Tine, ca voia Ta, Doamne, și așa ne mângâiem noi, cei ce am fost din cer și de pe pământ aici în zilele acelea de biruință a Ta pentru lucrarea cuvântului Tău, și așa ne alinăm durerea pentru lipsa celor ce nu mai sunt aici acum lângă cei rămași, care-Ți lucrează.

Mâna mea frățească se atinge cu arhierească din cer binecuvântare peste creștetul arhiereului pedepsit să nu se apropie aici, de atunci și până azi pedepsit așa, și-i dau lui întărire și duh întăritor, o, Doamne.

O, frate arhiereu, am fost împreună slujitori pe pământ aici în ziua aceea, pe care acum o avem în amintire, și sunt aceste priveliști strânse în cer și pe pământ. O, mângâie-ți mâhnirea în care stai, și rabdă până la sfârșit pentru Domnul, că tu ești o jertfă vie între cei mari de peste biserica neamului român, iar dragostea ta pentru turma Domnului se va vedea și va grăi când va fi această vreme. O, așa eram și noi în vremea aceea, prigoniți și strâmtorați eram de mai-marii care stăteau mari și tari în dreptul ușii lui Dumnezeu și ne prigoneau pe noi, cei ce am crezut în împărăția cerurilor care s-a vestit atunci în mijlocul lui Israel prin mărturia lui Iisus, Domnul nostru și al tău, și al celor ce Îl iubesc ca și noi, cei ce L-am iubit de la început, de când L-am aflat lucrând pe pământ pe Dumnezeu în oameni și stând cu oamenii, ca un Dumnezeu.

O, întărește-ți pacea, că ești plăpând. Așa sunt cei ce iubesc cu iubire din cer, și roagă-te lui Hristos pentru mântuirea turmei, pentru salvarea ei și a celor care te-au prigonit și te prigonesc, neînțelegând ei pe Domnul, Care lucrează venind cuvânt peste pământ pe vatra neamului român. O, ce slavă mare ar avea această țară și biserica din ea, și câte popoare s-ar apleca la această slavă, și ce veste slăvită s-ar duce peste mări și țări de această țară măreață și umbrită de Duhul și de cuvântul Domnului, și câtă bucurie s-ar împărți peste pământ dacă oamenii bisericii din țara de azi a Domnului ar îmbrățișa cuvântul Domnului, râul de cuvânt, care curge din tronul lui Dumnezeu-Cuvântul pe vatra neamului român! Toate popoarele s-ar apleca și s-ar bucura şi ar împodobi acest ţinut cu sfinte daruri de închinăciune şi de mulţumire, aduse Domnului aşa cum scrie în Scripturi că va să vină de la mari depărtări împăraţi şi căpetenii, purtați de Duhul Domnului ca să ia din slava Lui, ca să se închine în muntele lui Dumnezeu, căci proorocii Scripturii au grăit despre această vreme, și iat-o, și trebuie să se vadă și să se audă vestea cuvântului lui Dumnezeu și a legii sfinte peste popoare, și trebuie să se împlinească cele ce sunt scrise.

O, iată, Domnul merge mereu și cuvintează mereu, și merge cuvântul Său peste pământ peste tot, în case mari și mici, la împărați și la supuși, și li se va cere socoteală celor ce stăpânesc peste biserica neamului român și vor fi întrebați de ce n-au dat de veste la popoare această vestire cerească.

Iată, Domnul va schimba inimile lor și nu se vor mai teme și se vor bucura de darul lui Dumnezeu, Care vine să sfințească, nu să strice, și vine să ierte, nu să pedepsească, și vine să înflorească și să împodobească biserica și turma și viața creștinească și s-o păzească, nu s-o rușineze, căci încununarea timpurilor nu este o rușine, ci este de la Dumnezeu.

O, e greu pe pământ, și e primejdie pentru viața de pe pământ, și trebuie Domnul să lucreze și să nu mai găsească piedici și necredință, căci dacă Domnul nu va lucra, o, ce va fi, oare? O, nu va lua Domnul slava nimănui, ci o va mări mai mult, iar sfințenia fiilor bisericii va umple de bucurie cerul și pământul, și toate vor izvorî din voia Domnului, din cuvântul rostit de gura Lui, și va birui biserica și ortodoxia ei, ca nu cumva să biruiască vreo buruiană rea și să ia aceasta nume de biserică a lui Hristos, ci, din contra, să îngrijim floarea pe care Domnul a lăsat-o s-o îngrijim până la venirea Lui și să-i dăm apă din râul vieții și să-i dăm viață, căci suntem datori să-i dăm.

Și acum, pace ție, apostol iubit și mult îndurerat, dar vine Domnul curând, curând cu toată slava Sa pe pământul român în chip descoperit și deslușit, căci aici Își are Domnul ieslea Sa de cuvânt, iar tu ține ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta păstrată în Domnul, căci tu nu iei nimănui cununa, fiindcă ai la Domnul cununa ta.


***

O, Ne mângâiem acum în cer pentru ziua Noastră de acum un sfert de veac petrecută cu dulce aici, Verginica Mea, dar tristețea și suspinul Ne sunt durere în această zi față în față cu ziua cea de atunci, când am avut aici priveliște de bucurie și de taină sfântă, și am rămas doar cu amintirea ei, scumpa Mea. Grăiesc cu tine în cer înaintea sfinților care privesc grăirea Noastră sfătoasă cu atâtea amintiri, care dor când le privim. Iată ziua aceea! Ea este aici în cer așa cum a fost ea cu tot tabloul ei, care nu se poate pierde. Privim cu lacrimi și cu duh îndurerat, Ne uităm așa cum se uită omul pe pământ la o zi pusă în film și văzută apoi așa cum a fost ea. Suntem pătrunși de suspin. Iată dorul și dragostea arhiereului Meu Irineu martor atunci, și a mai stat el lângă Noi până la ziua de Bobotează și n-a mai venit apoi, căci pașii i-au fost legați și împiedicați să mai pornească spre cetatea Mea aici, iar acum îl vedem sub disprețul oamenilor ca și pe cei mari peste biserica neamului român care au dat cu bățul în baltă și s-au dus la petrecere amestecată ca să facă rane sfinților și părinților de demult, prin care Eu, Domnul, am pecetluit cu legi ocrotitoare taina bisericii și turma creștină ca să nu se piardă ea printre cei rătăciți, iar ei, cei de azi mari stătători peste turmă au culcat gardul la pământ și n-au avut frică dacă s-au luat după oameni, după cei ce nu mai merg cu mersul Domnului în taina de biserică așa cum a fost la început de neam creștinesc, iar biserica vor s-o închine lui antichrist, și vor și turma tot așa să facă cu ea, dar Duhul Meu nu doarme, ci îi trezește pe cei înțelepți, care văd bine ceața care i-a cuprins acum pe cei stătători pe scaune de biserică, amețind ei de înălțimea la care stau și uitându-se de sus la cei ce se trezesc și trag clopoțelul de veghe, văzând primejdia care merge cu pași ascunși ca să lovească în Dumnezeu și în casa tainelor Lui.

O, arhiereule martor atunci, aici, o, deschide ochii ca să vezi cu ei cum batjocura pusă atunci pe fruntea lucrării Mele de aici de cei din fruntea turmei creștine a neamului român, o, iată această batjocură cum se întoarce acum peste ei, dar și peste tine, care ai fost dat deoparte de lângă Mine de cei cu care ți-ai ales să stai, după ce ai părăsit taina în care te-am născut din nou pentru slava Mea de azi și de mâine, și pe care tu ai lepădat-o apoi, și iată rușinea pentru cei ce se depărtează de Mine! O, ar fi să plângi cu căință adâncă și dulce și să te îndulcești din ea și să strigi îngenuncheat înaintea Mea pentru soarta cea de azi a bisericii neamului român, neamul Meu ales Mie acum pentru slava Mea, la care lucrez și tot lucrez, după cum și tu știi, că ai stat cuprins în taina cuvântului Meu atâta vreme și știi lucrul Meu cel de azi, și pe care cu putere l-ai mărturisit, până când te-ai lăsat fricii care îl cade din cer pe om, fricii celei fără de iubire în ea, și ai tras cu cei vopsiți sub nume de biserică și te-ai dus de lângă Mine și s-a stins atunci credincioșia ta.

O, cum să nu plângă sfinții lângă Mine din pricina celor ce se pierd de lângă iubirea Mea? O, iată câtă iubire! Fac din ea râu de viață veșnică și spăl cu ea omul și mintea lui și inima lui apoi, și adun de la răspântii pe cei căzuți în spini și-i fac frumoși prin cuvânt și-i curăț de scai și de rane și-i fac fii, în vreme ce acei cu nume de sfinți și care au îmbrăcat pe deasupra haina de nuntă nu vin la masa nunții și la hrana de pe ea, numai că Eu, Domnul, le trimit ceea ce am pe masă pus, le trimit și lor, ca să nu zică nimeni că nu știe de Mine și de strigarea Mea cerească după cei ce rătăcesc fără păstor și fără mers sfânt pe cale.

O, arhiereule martor, nu te pot șterge din cartea mărturiilor Mele din acest loc și timp ceresc, căci clipele care au mărturisit rămân și grăiesc și dovedesc pe cei ce au iubit și nu mai sunt acum de partea Mea, ci sunt cu cei străini mai mult decât se așteptau ei, căci cei ce părăsesc pe Domnul după ce stau cu El la masă nu mai au ei parte de adevăratul mers pe pământ, ci au parte de cei fără de Dumnezeu în lucrările lor. Iar acum îți spun cât Mă doare privind ziua aceea de mărturie, și cât aș vrea să te căiești pentru cele ce s-au abătut acum peste turma neamului român din pricina celor slujitori la altare, și printre care și tu te-ai lăsat să fii și să duci spre defăimare taina de biserică, lucrarea sfinților străbuni, care s-au jertfit pentru biserica Mea.

Cuprins de durere îți spun totuși: Pace ție! Ești fără de pace, știu și văd, iar această stare se tot adâncește, că vai bisericii când ea nu are pe Domnul de călăuză a sa! Cu glas durut îți grăiesc și dau să te mângâi, chiar când și tu lovești în Mine lăsându-te una cu cei ce lovesc și desființează gardul viei Mele în calea celor ce trec și cântă cântarea veacului trecător. Eu sunt Mângâietorul și dau ca și pe cruce să iert pe cei ce nu știu ce fac.

Te cuprind în amintirea zilei celei mari, când ai fost aici martorul Meu. O, lasă-te cuprins, căci brațele Mele se desfac ca să te cuprind și ca să Mă mângâi așa, că am nevoie de mângâiere în durere. Amin.


***

apostolul Andrei în ziua ce a trecut a fost serbat între sfinți cu ziua lui între ucenicii Mei cei din cer, și l-am avut la masa sfințirii aici acum douăzeci și cinci de ani și voiește și el un cuvânt să lase în cartea Mea arhiereului martor de pe pământ în ziua pecetluirii atunci, și îi vestește lui așa:

— Îți vestesc ție, frate arhiereu de același rang cu mine, că nu te poți smulge din cartea mărturiei acestui timp al Domnului Cuvântul pe vatra neamului român, și îți amintesc de ziua când împreună, cei din cer și cei de pe pământ hărăziți de Domnul să fie martori acum douăzeci și cinci de ani aici pentru pecetluirea hotarelor grădiniței cuvântului, toți am fost aici și am împlinit. O, uită-te la ea, la ziua aceea. Se poate șterge ea din istoria lui Hristos, Domnul nostru? Îți vestesc ție, roagă-te să-ți ierte Domnul slăbiciunea cea de la frica de om, că ai nădăjduit și încă nădăjduiești că va fi salvată biserica și spuza ei de slujitori de peste turma neamului român. O, altă nădejde era să fie din cer asupra ta, dar teama de om îl cade din cer pe cel ce se teme, precum este scris, și-i poate cădea pe mai mulți.

Te rog fierbinte, te rog frățește, caută și socotește bine nerodirea din mijlocul cărora te afli prin neascultarea de Dumnezeu și de sfinți a slujitorilor de altare, și caută să vezi rătăcirea oilor dintr-o parte în alta, și apoi răspunsul care fi-va să-l dea cei numiți păstori de turmă. O, îți doresc înțelepciunea Domnului s-o simți în duhul tău și să plângi cu Domnul de jale, că El cu jale plânge cu sfinții Lui. Iar acum sfârșesc grăirea mea cu tine, o, și de s-ar îngriji păstorii de turmă ca nu cumva să fie sfâșiați de oile care-și simt viața în primejdie din lipsă de călăuzire a lor spre salvarea cea de sus. Amin.


***

O, e sărbătoare mare, cuvânt pentru trei zile de sărbătoare, și însemnăm în carte ziua întâia, doisprezece decembrie, când Eu, Domnul, și Duhul Sfânt Împlinitorul, am așezat cu voi pecetluirea grădiniței cuvântului Meu și semnul Meu în ea, pietricica cea albă, ridicarea și numirea cea mare a acestui petecuț de pământ, care este taina Mea cea de la început, și care îi vine greu s-o creadă cel ce aude de ea, dar Duhul Sfânt descoperă celor ce sunt de la Dumnezeu să înțeleagă și să creadă aceasta.

Scriem apoi ziua a doua sărbătorită, și este ea sărbătoarea cea din cer a sfântului apostol, întâiul chemat al Meu acum două mii de ani, când Mi-am început propovăduirea și vestirea venirii împărăției cerurilor pe pământ, și Mi-am ales doisprezece ucenici, între care Andrei a fost întâiul, și l-am avut lângă Mine și lângă voi, arhiereu venit de pe pământ în cer, o, l-am avut slujitor în slujba de sfințire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, alături de arhiereul martor din zilele acestea, fiul cel fricos, Irineu, căruia i-a fost frică de oameni apoi și s-a lăsat prins și închis între ei, dar am scris în cer numele lui și lucrul lui lângă Mine și lângă voi în ziua aceea de slavă, căci Eu, Domnul, am fost biruitor cu lucrarea cuvântului Meu la jumătatea ei, și Mi-am așezat pe piatra ei cea dintru început biserica Mea, taina de biserică și fața ei și lucrul ei cel curat și adevărat, căci am făgăduit prin cuvântul Meu de acum că nu se va închide ușa bisericii până mai întâi nu voi veni Eu ca să deschid, ca să fac așezarea cea înnoită prin cuvânt, o, și nu Mi-am pierdut vremea, ci am izbutit, și prin credința voastră am fost Eu biruitor, o, fiilor care Mă purtați pe mai departe cu venirea Mea cuvânt pe pământ, primind voi de la trâmbița Mea Verginica cheia și mersul Meu înainte prin voi, și din unul în altul apoi cu Mine, căci Eu nu dorm, ci sunt treaz și viu, și merg biruind, fiilor.


***