Cuvântul lui Dumnezeu la unsprezece ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Sărbătoarea sfântului apostol Andrei

Mă scriu în cartea cuvântului Meu cu sărbătoarea Sfintei Sfintelor Mele din zilele acestea şi cu pomenirea celui întâi chemat între apostolii Mei, Andrei. Pe el l-am avut martor sărbătorit, martor aproape, întâiul chemat, aşa cum la sfârşit de timp ţara alegerii Mele a fost ţara română, întâia chemată pentru întoarcerea Mea de la Tatăl. Amin.

Mă întorc înapoi şi Mă uit peste sărbătoarea pecetluirii ieslei cuvântului Meu. Truda Duhului Meu pentru ridicarea acestei pietre, strâmtorarea cea mare a vremii de atunci, dar şi puterea Mea cea fără de biruinţă, a aşezat pe pământ pietricica cea albă, şi apoi am spus şi am tot spus taina ei, dar duhul rău s-a ridicat la război prin cei ce nu fac voia Mea, dar stau în numele Meu înaintea oamenilor pe pământ. Eu însă am biruit, căci sunt Fiul lui Dumnezeu şi pot. Amin.

M-am folosit de credinţa şi de puterea credinţei arhiereului Meu din biserica din lume, căci în toate veacurile Eu prin credinţa omului am lucrat şi am putut. El apoi s-a clătinat de teamă de la necredinţa celor dintre care Eu l-am ales martor al lucrului Meu din zilele acestea, dar ceea ce am făcut cu el, am făcut, şi făcut rămâne, căci n-a putut nici o împotrivire să biruiască împlinirea Scripturilor venirii Mele cu taina Noului Ierusalim pe pământ, căci Eu, Domnul, cu Ierusalimul cel de sus am lucrat şi lucrez pe pământ, şi altfel nu lucrez. Dacă omul ar vedea tainica Mea lucrare la vedere, i-ar fi atât de uşor să înţeleagă Scripturile venirii Mele şi împlinirile lor cele tainice. Dar omul este orb pentru cele ce nu se văd, şi nici nu vrea să se vindece şi să vadă şi să creadă decât cele ce se văd, dar faţa lumii trece, iar cuvântul Meu este şi rămâne în veac. Amin.

I-am socotit dreptate credinţa arhiereului Meu din zilele acestea şi l-am numit dreptul Meu, alesul Meu, martorul venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp. Nedreptatea pe care i-au făcut-o lui cei ce slujesc în numele Meu s-a întors şi se va întoarce mereu asupra capului lor, căci Eu am spus că cel ce ia piatra să arunce spre el, piatra aceea se va întoarce înapoi la locul de unde a fost trimisă şi va lovi pe cel ce o trimite. Şi aşa a fost, precum Eu am spus, căci sunt adevăratul Dumnezeu prin această lucrare de cuvânt. Arhiereul Meu s-a supus stăpânirilor cele de peste el, dar mai mare ca el nu este stăpânirea de peste el, fiindcă el este alesul Meu, şi Mi-am întocmit cu el începutul Meu şi anunţarea împărăţiei cerurilor pe pământ, împărăţia Mea peste om şi cu omul, dragostea Mea cea de la sfârşit de timp pentru om. Amin. Ceea ce am avut de împlinit prin el, Eu am făcut, şi am scris numele lui lângă numele Meu, şi nu poate zice biserica din lume că Eu nu i-am întins mâna ca să se scoale din sângele ei şi să fie a Mea. Iată, ca şi la prima Mea venire, cei ce au pus mâna pe cheie M-au dat pe Mine dintre ei pentru slava lor, Mi-au luat slava, dar slava Mea este umilinţa, nu slava cea de la om.

îl voi birui cu totul pe om, şi nimic şi nimeni nu se va mai împotrivi venirii Mele din zilele acestea, şi Mă voi întinde cu ea. Toţi cei ce se ascund să spună că nu cred în cuvântul venirii Mele, în Scripturile întoarcerii Mele pe pământ, vor vedea şi vor tot vedea cât de adevărat am fost Eu cu această venire şi cât de minunat am lucrat ca să biruiesc pentru Mine.

Eu iarăşi spun în duh de sărbătoare a pietrei Sfintei Sfintelor Mele din zilele acestea: nimic şi nimeni să nu se încumete să mai umble la această lucrătură lucrată din cer pe pământ, căci ceea ce voiesc Eu, cine poate strica? Iar cel ce va mai întinde mâna sau sabia lui ca să ameninţe peste lucrul venirii Mele după două mii de ani de la Tatăl, acela se va zdrobi în sabia lui, căci cine scoate sabia, în sabia lui va pieri. Amin.

Mă uit la arhiereul care s-a aşezat pe scaunul în care s-a strivit cel de dinaintea lui arhiereu, şi care a lovit în arhiereul Meu cel ales şi în lucrul ieslei cuvântului Meu. Mă uit la el, îndelung Mă uit cum dă să umble să pună piedici biruinţei Mele şi bisericii Mele de nou Ierusalim în lucrarea Mea cu ea peste pământ. Dau să Mă apropii de el cu acest cuvânt şi să-i spun că împotriva Mea şi a cuvântului Meu din zilele acestea şi a biruinţei Mele peste pământ acum când Eu vin şi tot vin cuvânt de la Tatăl, el nu va putea nimic, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om. îi spun că cine dă să se lovească de această piatră, acela se zdrobeşte în ea. Dacă nu poate s-o vestească şi s-o primească şi s-o aibă de slavă şi nu de necinste peste biserica cea fără de legea Mea împlinită peste ea, dacă nu poate să vadă şi să-Mi dea slavă pentru darul cel mare pe care Eu l-am aşezat pe pământ pentru biruinţa celor ce vor crede venirii Mele cuvânt pe pământ, dacă el nu vrea să aibă pacea Mea şi nu pacea lui, slava Mea şi nu slava lui, măcar să nu-Mi umble la lucrătura Mea, să nu dea să oprească pe cei ce cinstesc şi se apropie cu credinţă de minunea aceasta, de slava cuvântului Meu cu care Eu Mă slăvesc acum pe pământ. Mă uit la el cum se teme să nu-l scadă pe el lucrul şi locul prin care Eu vin acum cuvânt pe pământ, şi dă să-Mi bage beţe în roate mersului Meu spre om, şi al omului spre Mine. Dar Eu îi spun lui să nu se teamă de slava Mea cu care Mă slăvesc aici şi de aici, ci să se teamă să lovească în ea şi în cei ce o cinstesc pe ea. Să nu lovească în arhiereul Meu, să nu-l întristeze, să nu-l ameninţe. Iar dacă nu va asculta aşa, Eu, Domnul, îi voi sta împotrivă ca şi celuilalt de dinaintea lui care a dat să-Mi necinstească taina venirii Mele şi pe cei ce o poartă şi o mărturisesc pe ea. Dacă el se încurcă în Mine, Eu nu Mă încurc în om, fiindcă sunt Domnul, Făcătorul omului, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar Tatăl este în Mine. Amin.

O, Mă uit acum la fiinţa cea plină de răbdare a arhiereului Meu martor pentru acest început când Eu am pecetluit prin cuvânt nezdruncinat ieslea cuvântului Meu acum unsprezece ani. Mă uit la el şi îl mângâi în toată taina cu sfinţii şi cu îngerii şi cu apostolul Meu cel întâi chemat şi care a stat alături cu el în ziua pecetluirii acestei pietre proorocită prin Scripturi, pietricica cea albă, dată în dar celor ce Mă iubesc întru venirea Mea. Amin.

– Vreau, Doamne, ca cel ce sunt întâiul chemat ca să Te urmez, aşa cum a fost voia Ta atunci şi acum, vreau să-l cuprind pe cel durut şi să-i mângâi răbdarea şi puterea, că el e unsul zilelor acestea din partea Ta, şi nimeni nu poate să-i smulgă slava pe care Tu i-ai dat-o. Durerea lui e slava lui cea de la Tine, că noi, apostolii Tăi, numai aşa am fost, zdrobiţi de oameni şi de împăraţii lor, căci aceştia uită mereu că împărăţia sfinţilor Tăi nu este din lumea aceasta. Cine se teme de sfinţi pe pământ şi de lucrarea lor şi a Ta cu ei şi prin ei, aceia sunt fără de minte, căci ca să aibă omul minte, trebuie să gândească cu ea ca Tine şi nu ca omul şi nu ca pe pământ, Doamne.

Am fost întâiul martor din cer în ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor Tale din zilele acestea lângă martorul Tău de pe pământ şi prin care Tu ai rostit pecetluirea şi sfinţenia acestei iesle de cuvânt al Tău peste pământ. El s-a plecat celor mai mici ai Tăi şi i-a luat în inimioara lui, şi apoi a făcut voia Ta cea mare, Doamne. Voia Ta n-o mai au în slujba lor slujitorii care s-au aşezat în numele Tău peste oameni. Voia Ta este sfinţirea omului, Doamne, căci omul sfânt iubeşte durerea Ta şi face voia Ta. Voia Ta e răscumpărarea omului de sub păcat, căci păcatul este moarte, şi omul moare prin păcat, de şapte mii de ani.

Mă aplec cu mâna mea de apostol al Tău şi îl binecuvintez pe arhiereul cel uns de Tine peste zilele acestea, şi prin care Tu ai lucrat lucrare de mărturie peste pământ. îi dau întărirea rangului pe care-l are de la Tine şi îi zic: Pace ţie, celui rănit de dorul Domnului! Pace peste durerea ta cea mare, că mare este durerea ta pentru om şi dragostea ta pentru Domnul, pentru durerea Lui după om, că de aceea ai crezut şi te-ai aşezat să-L mărturiseşti pe El prin piatra aceasta pe care stă scris numele Domnului şi numele tău. Te-a făcut Domnul mare, mare, şi aşa te-a mărturisit, şi prin piatra aceasta te-a mărturisit, şi eşti întâiul, şi nu e nimeni pe pământ cât tine între cei ce-şi zic slujitori ai bisericii. Adevăratul apostol al lui Hristos este cel dispreţuit, cel umilit, cel răbdător care lucrează la cununa răbdării lui, iar prin răbdarea ta va dobândi Domnul mulţimi care vor crede şi se vor boteza în duhul acesta, în duhul venirii Domnului, Care vine cuvânt pe pământ ca iarăşi să facă lumea prin cuvânt. îţi mângâi fruntea brăzdată de cei potrivnici Domnului şi ţie. îţi luminez ochiul lovit de cei ce stau în întunericul lor. îţi desfac urechea ca să audă ea şoapta mângâierii, căci tu nu eşti lăsat să iei mângâierea râului Domnului, şi eşti împiedicat de cei fricoşi care au căzut din cer pe pământ ascunzându-se sub necredinţă, zic ei. Dar nu va fi om pe pământ să nu creadă în această venire a Domnului, şi tu vei fi atunci mângâiat de roadele acestea şi de tot cerul care îţi împleteşte ţie de atunci şi până acum cununa răbdării tale. Amin.

Iar Ţie, Doamne, îţi dau ruga mea pentru el, ca să-i dai curând, curând izbăvire mare, şi îţi dau ruga mea pentru fiii Tăi care-Ţi poartă cu greu lucrul venirii Tale, căci ei sunt atât de mici pe pământ! Dă-le Tu putere să fie mari în harurile Tale. Dă-le, Doamne, plata răbdării pentru toţi sfinţii Tăi, ca s-o desăvârşească ei, căci sfinţii aşteaptă, şi aşteptarea lor este aici, Doamne. Mă strâng cu sfinţii şi cu îngerii şi Te lăudăm pe Tine cu sărbătoare aici, că e sărbătoarea ieslei cuvântului Tău, şi lângă sărbătoarea aceasta aşteaptă trâmbiţa Ta Verginica cu sărbătoarea venirii ei între noi, cei din cer. Ea pe toţi ne-a deşteptat întru venirea Ta. Ea a sunat peste noi, şi noi toţi suntem gata să-Ţi slăvim venirea şi să fim în ea şi să faci pe pământ, Doamne, pentru Tine şi pentru sfinţi, împărăţia Ta. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, cu zile de praznice sfinte, cu zile noi Mă scriu în cartea venirii Mele, că ea este masa Mea de praznic, masa sfinţilor Mei, şi Eu le dau să mănânce, căci ei Mă slăvesc şi Mă laudă în toate zilele lor cu Mine pe pământ şi în ei. îngerii şi sfinţii mângâie cu laude şi cu mângâiere ieslea cuvântului Meu, şi pe Mine, Domnul, căci sunt îndurerat, adânc îndurerat de la om.

Iar acum vă dau pacea Mea, că M-aţi aşezat cuvânt în cartea mărturiilor Mele de acum, copii care-Mi daţi fiinţă văzută cuvântului Meu. Ridicaţi mânuţele şi cereţi să vă ajut în nevoi şi spuneţi lui Israel cel de azi să Mă laude şi să Mă binecuvinteze ca pe Dumnezeul lui, să Mă cinstească el ca pe Stăpânul lui, să Mă asculte ca pe învăţătorul lui şi să Mă împlinească în el ca un fiu iubitor de Dumnezeu. Ridicaţi mânuţele la Mine pentru toate nevoile Mele şi ale voastre. întăriţi-vă răbdarea şi puterea cea pentru Mine şi pentru voi, că Eu, mereu, mereu v-am spus şi vă spun că Eu n-am ajutor şi mângâiere, şi nici voi nu aveţi. Să ne fim unii altora, să avem putere, Eu pentru voi, şi voi pentru Mine, că mult poate credinţa şi iubirea în numele Meu. Amin.

Am lăsat în carte cuvânt de sărbătoare, iar sfinţii şi îngerii au cuprins ieslea Mea de coborâre şi au cântat din cele ce nu se văd laude şi cântări pentru slava Mea. Cereţi, şi veţi avea. Faceţi-Mă cuvânt, ca să-l împlinesc apoi. Staţi cu cartea deschisă, că am de sărbătorit pe trâmbiţa Mea, şi Mă voi aşeza în carte cu sărbătoarea cea pentru ea. Amin.

Grăiesc aşa cum pot, dar grăiesc. Grăiesc aşa cum puteţi, dar grăiesc, căci aceasta am de lucrat. Lucrul Meu de la Tatăl am de lucrat, că Tatăl M-a făcut să fiu cuvânt, şi aceasta sunt. Amin.

Binecuvântată să fie ieslea cuvântului Meu şi toate împrejurimile ei cele proorocite prin acest cuvânt ca să fie. Ajutorul Meu îl slobozesc peste voi, dar ridicaţi mânuţele şi daţi-Mi fiinţă în carte, că Eu am milă mare de voi şi voiesc să văd la poporul Meu milă de Mine şi să stau pururi cu puterea Mea şi cu binecuvântarea Mea peste el şi pentru el, ca să am sprijin de venire, fiilor, şi să am la cine să trag când vin cuvânt pe pământ. Amin, amin, amin.

13-12-2002