Cuvântul lui Dumnezeu la trei ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar piatra aceasta de nou Ierusalim este mărturia lucrării cuvântului lui Dumnezeu.

Eu las cuvânt în carte în ziua aceasta. Se scrie în carte trei ani de la sărbătoarea pecetluirii cu legea sfinţeniei a Sfintei Sfintelor bisericii Noului Ierusalim. Această sărbătoare s-a pecetluit în cer şi pe pământ, şi nimeni în cer sau pe pământ nu poate desfiinţa hotarul acesta dintre vremuri. Această piatră este hotarul dintre lumină şi întuneric, dintre moarte şi viaţă, dintre început şi sfârşit. Această piatră este împlinirea cea pentru scoaterea deasupra a Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit acoperit patruzeci de ani; este piatra jertfelnicului Sfintei Sfintelor şi are scris pe ea Alfa şi Omega. Eu, Domnul, am scris pe ea Alfa şi Omega, şi adevărată este această taină.

Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc de pe această piatră şi spun aşa: acest aşezământ întocmit de cuvântul Meu şi de mâna Mea, care este în lucru pe pământ, nu se va clătina la nici un fel de furtună, pentru că Eu, Domnul, aşa am zis prin această lucrare, încă din vremea lui Verginica; am spus: «Israele, ţine minte la semnul Meu, căci cu un ceas mai înainte de a se închide uşa bisericii, vine Domnul, Israele». Şi iată împlinirea, căci uşile bisericii se închid şi cad, dar Eu vă spun că s-au şi închis, că au şi căzut de mult, şi Eu sunt venit la tine, Israele, şi am întocmit piatră nouă, jertfelnic nou, altar nou din care Eu, Domnul, stau şi cuvintez peste pământ.

Mă uit bine la vremea cea de acum trei ani şi vă văd pe voi, martorii Mei, în jurul acestei taine, căci taină este această zi, fiindcă lângă voi am avut un martor din biserica cea din lume şi i-am dat o folosinţă în lucrarea Mea şi l-am scris pe piatra vremii, şi vremea mărturiseşte şi pe acest martor. El a fost martor dintre cei din biserica din lume, iar voi aţi fost martori din biserica lui Iisus Hristos, şi este scris dedesubtul acestei pietre numele lui de martor al vremii de acum.

Iată, azi, ziua de doisprezece decembrie, acum trei ani, s-a întocmit cuvântul de sfinţire şi de pecetluire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim; trei ani de când Eu, Domnul, Mielul lui Dumnezeu, M-am lăsat pe acest altar şi M-am împărţit vouă, celor ce aţi fost martorii acestor zile, iar Eu, tată, vă folosesc pe voi martori ai Mei înaintea lui Israel cel de azi, cel cu care Eu grăiesc de patruzeci de ani. Martorul cel din biserica din lume dă acum să clatine de la locul ei pecetea acestei pietre, dar vai, această piatră este întocmită pe cuvântul Meu şi stă pe cuvântul Meu, nu pe cuvântul lui. Acest martor care se teme de oameni a păţit mai rău ca Petru, care s-a lepădat de Mine atunci. Iată-l şi pe acesta de acum. I-a fost frică de om şi a dat să spună că nu sunt Eu această piatră, şi a dat să spună că-şi ia numele de pe această piatră, şi a dat să spună că s-a rugat la Mine pentru zdrobirea peceţii puse de Mine peste această grădină. Dar cine, tată, l-a auzit dacă s-a rugat? Şi unde s-a rugat? Şi cum ar putea fi adevărat aşa ceva? Eu, Domnul, nu-l voi zdrobi, dar îl voi face să mărturisească cu disperare taina acelei zile în care Eu l-am avut martor întru pecetluirea cu legea sfinţeniei peste piatra aceasta. El nu este mai mare ca Mine, dar vai celor ce l-au adus pe acesta să rostească acum cuvinte necunoscute în cer şi pe pământ! Eu sunt mare, tată, şi îmi am odihna peste acest munte aşezat în mijlocul României, iar voi sunteţi martorii Mei şi străjeri de la Mine. Nu vă clătinaţi nici la cea mai mică furtună, că Eu rostesc acum peste furtună şi zic: taci şi te linişteşte şi retrage-te înspre izvorul tău şi să nu sufli, căci Eu sunt Domnul, Care am făcut semn şi hotar şi lege pentru toate acum!

Iată, se prăbuşesc oamenii bisericii izbindu-se în această piatră, iar pe martorul cel din biserică, cel care a fost martorul Meu împreună cu voi, îl voi păstra ca să Mă cunoască şi să vadă că Eu sunt Dumnezeu şi Mă odihnesc peste acest aşezământ. El se luptă să nu mai creadă în Mine prin această piatră; se luptă, dar în zadar se luptă. Dă să se ţină de mărimea pe care o are de la Mine, dă să se bizuie pe puterea lui de apostol, dar puterea apostolului este a Mea, şi Eu nu lucrez cu puterea Mea împotriva Mea. O, dacă el nu mai crede în Mine prin acest aşezământ, măcar în cuvântul Meu să creadă, căci Eu sunt Cuvântul, şi se vede în cuvânt că Eu sunt, dar el nu mai are cuvântul Meu, el nu mai mănâncă aşa ceva, că e pândit de toţi cei necredincioşi din biserică, şi se uită toţi mereu la el să nu cumva să mai bage ceva în gură din hrana cuvântului Meu. Stăruiţi cu iubire şi cu gânduri miloase înspre el şi înspre Mine, Domnul, ca să-i pregătesc o zi de milostivire, dar greu mai îmi caut loc pe lângă el, greu, tată, greu de tot. El şi-a ales coroana în schimbul cuvântului Meu şi nu mai vede calea cea plăcută Mie, şi iată, vă spun că el pe altă cale nu poate veni la Mine, de vreme ce piatra aceasta mărturiseşte calea lui pe calea lucrării cuvântului Meu. Voi porunci îngerului Meu ca să-l ocrotească până ce va fi întors din spate şi va sta înaintea Mea ruşinat şi aplecat şi umilit. Tată, el nu mai are pace, chiar dacă el zice că are, căci Eu mereu îl zdruncin şi nu-l las în pacea lui. El tânjeşte după voi, dar n-are pe unde veni la voi, căci singur şi-a blocat calea, dar Eu ies mereu înaintea lui cu voi şi cu lucrarea Mea, şi îl voi zbuciuma până ce-şi va plăti toată datoria, pentru că Eu l-am pus să stea mare pentru Mine, nu pentru lume, nu pentru omul minciunii, ci pentru omul care pe toate căile duce cu el cuvântul lui Dumnezeu şi poruncile lui Dumnezeu.

Se binecuvintează ziua de sărbătoare de azi, că azi este sărbătoare cerească cu voi, sărbătoare de aducere-aminte a Paştelui cel nou pe care l-am mâncat cu voi în ziua pecetluirii pietrei celei noi când Eu, ca un Miel ceresc, M-am lăsat pe această masă întocmită la cuvântul Meu. E mare, tată, ziua aceasta de sărbătoare. Verginica este purtată pe aripi de îngeraşi de jur împrejurul acestui aşezământ ceresc.

Bucură-te, Israele! Dar cum să te bucuri când tu nici nu ştii bucuria aceasta? când tu, tată, nici nu ştii ce este sub această pecete? Bucură-te, Israele care ştii, căci nu mai e mult, şi toate vor fi mărturisite, că a venit vremea să-ţi mărturisească ţie Dumnezeu tot ce n-ai putut tu purta. Mai e un pic, şi vei vedea lucruri şi mai mari, şi iată, tu, Israele, nu le ştii nici pe cele de până acum. De aceea zic mereu: îmbracă-te frumos, îmbracă-te cereşte, Ierusalime, poporul Meu. Ia pe tine veşmânt de om nou şi nu umbla neatent, ca nu cumva să te mai murdăreşti, tată. Vin zile mari şi frumoase; tu să nu fii fugar din pricina hainei sau din pricina inimii sau din pricina faptei tale. Tu să fii cu Mine, tată, cu Mine, Ierusalime, poporul Meu, căci Eu voi deschide porţile şi Mă voi uita cum eşti îmbrăcat, cum eşti pregătit.

Binecuvântată să fie taina zilei de azi, şi neclătinată să fie de la locul ei, iar tu să serbezi Paştele acesta, Israele, căci ziua aceasta de Paşti nou este aşezată lângă ziua de înălţare la cer a lui Verginica. Iată, Ierusalime, acolo unde e Verginica, acolo e şi ziua aceasta; Verginica şi zilele ei, tată; Domnul şi Ierusalimul Său cel iubit; Domnul şi Paştele Său cel nou, întru împărăţia Tatălui Meu, căci tu, Ierusalime, eşti împărăţia Tatălui Meu. Amin, amin, amin.

12-12-1994