Cetatea Sfântă Noul Ierusalim

Slavă de la cer şi până pe pământ lui Dumnezeu, iar peste acest ceresc aşezământ, pace şi zi de sărbătoare şi de bucurie! Domnul Savaot porunceşte peste toată oastea cerească să stea bine, să stea cu frică şi să cânte ziua întâmpinării porţii Domnului, iar cei de pe pământul acestui ceresc aşezământ să se ridice în picioare şi să întâmpine poarta Domnului care s-a lăsat ridicată de la locul ei ca să fie adusă şi aşezată aici, unde va fi locul ei.

Astăzi oastea cerească coboară aici. Astăzi îngerii cerurilor au făcut sobor de serbare pentru mai-marii cei care sunt peste oştile îngereşti. Astăzi se sărbătoreşte întreită zi de praznic. Cerul şi pământul laolaltă sărbătoresc ziua întâmpinării Domnului Iisus Hristos când Simeon cel drept şi bătrân de zile, aşteptând împărăţia lui Israel, a văzut pe Mântuitorul, Cel trimis de Tatăl pe pământ, şi a rostit: «Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, că ochii mei au văzut mântuirea care vine spre luminarea neamurilor şi spre mărirea lui Israel cel binecredincios!».

Astăzi cerul iarăşi sărbătoreşte pe pământ; sărbătoreşte întâmpinarea porţii Domnului, iar cei ce au aşteptat împlinirea aceasta, au aflat uşurare, şi se aude din toate inimile: „Acum slobozeşte, Stăpâne, pe robii Tăi, de aşteptarea acestei minuni, că văzură ochii noştri împlinirea pe care Tu ai făgăduit-o prin cuvânt şi ai împlinit-o prin puterea dumnezeirii Tale“.

Astăzi iarăşi se întreieşte această zi de praznic sfânt, căci întreita sărbătoare se pecetluieşte cu serbarea în sobor a cetelor îngereşti, care cântă laude şi imn de serbare mai-marilor cetelor îngerilor, Mihail şi Gavriil, căci aceştia vor străjui de acum peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care s-a aşezat de la Dumnezeu, precum a fost scris în Scripturi despre cetatea sfântă, care se coboară din cer pe pământ.

Saltă cerul de bucurie când vede că mai este pe pământ credinţă vie şi lumină de Duh Sfânt peste fiii şi fiicele care aşteaptă împărăţia lui Dumnezeu. Această piatră coborâtă din cer prin cuvânt, Eu sunt această piatră; Eu şi cei ce au crezut în vremea împlinirilor cele scrise pentru vremea aceasta. Această iesle binecuvântată este ascunsă de înţelesurile celor ce nu sunt învăluiţi de lumina înţelepciunii curate şi neamestecate cu cele din lume.

Iată de ce am aşezat acest semn peste România Mea. Am aşezat această iesle de cuvânt ceresc ca să vină omul înapoi la Mine, ca să aduc pe cel credincios la starea cea pe care am lăsat-o Eu peste cei puţini ai Mei atunci când M-am dus să-Mi iau locul de unde coborâsem când am luat trup de om văzut, de Dumnezeu văzut între oameni. În lume am venit atunci, dar lumea nu M-a cunoscut, iubiţii Mei. Şi iată, iarăşi face Domnul o lucrare mare, dar lumea nu poate să o înţeleagă, şi dacă nu poate, hai, iubiţii Mei, hai, că Noi suntem în voi, şi voi în Noi. Hai să-l facem pe om să priceapă această vreme cerească. Este scris că cele ce au fost, iarăşi vor mai fi, şi iarăşi este scris că voi veni şi voi fi împlinitor. Dar cu voi nu sunt aşa cum sunt pentru lume, căci voi v-aţi lăsat lucraţi de Mine, v-aţi lăsat cu Mine şi aţi cunoscut că Eu sunt, şi n-am încetat această lucrare de când am început-o în România, căci am venit la România Mea să-i pregătesc haină curată şi albă, căci cu ea voiesc să împlinesc Scriptura aceea care spune: «Şi am văzut pe biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi ai numărului numelui ei stând în picioare pe marea de cristal, având alăutele Domnului. Şi am văzut mulţime multă, din tot neamul şi limbile şi seminţiile, stând înaintea tronului Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe, şi cântau cântarea cea nouă, cântarea lui Moise, cântarea celor răscumpăraţi din robie». Această Scriptură voiesc s-o săvârşesc cu România Mea, şi toţi vor înţelege în ziua aceea cuvintele evanghelistului Ioan, care aşa a scris: «Iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni, şi va locui cu ei, şi Dumnezeu va umbla cu ei, şi orice lacrimă va fi ştearsă».

Pace vouă, iubiţii Duhului Sfânt! Şi iată, iarăşi suntem în zi de praznic sfânt pentru ca să sărbătorim sărbătoare cerească pentru zilele de prăznuire care vor sta aşezate de acum şi până în veac peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care a fost lucrată de Dumnezeu prin mânuţele voastre, copii ai Duhului Sfânt. Şi cum adică Sfânta Sfintelor, cum adică acest loc numit aşa de Dumnezeu? Adică locul unde vine şi se aşează cuvântul lui Dumnezeu ca să fie întrupat în această carte şi să fie apoi suflat peste pământ; adică ieslea lucrării Duhului Sfânt, Care va naşte peste România Ierusalimul cel nou, care vine de la Dumnezeu, dar Eu zic că a şi venit, căci a venit începutul Ierusalimului nou.

Aceasta este ziua de aducere-aminte a punerii pietrei altarului Sfintei Sfintelor, căci astăzi facem amintirea trecerii unui an de când Sfânta Treime a aşezat şi a binecuvântat prin cuvânt ceresc locul în care să ia fiinţă ieslea de coborâre, ieslea de mărturie a locului de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, care se va auzi peste pământ în zilele ce vin. Domnul Iisus Hristos grăieşte cuvântul Său în această zi de praznic sfânt. Aceasta este piatra începutului cel nou al Noului Ierusalim, care va răsări peste România, care va ieşi din România şi care va acoperi de lumină cerească pe cei ce vor veni şi se vor pleca lucrării de mântuire pe care Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de veci, o va lucra după cum are de lucrat în vremea aceasta.

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl Treimii cereşti, Cel Unul născut mai înainte de veci, Cel născut Lumină din Lumină, şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o fiinţă cu Tatăl, Cel prin Care s-au făcut cele văzute şi nevăzute.

Eu lucrez izbăvire cerească şi nu pământească, şi apoi soarele va străluci de şapte ori mai mult decât am făgăduit prin prooroci. Sfârşi-se-vor toate cele lumeşti şi se va arăta o împărăţie curată, dar lucraţi-Mi la ea, iubiţii Mei cei credincioşi făgăduinţelor Domnului Iisus Hristos, căci Eu cobor lumină nouă şi înnoiesc cu Duhul Sfânt, Care va arde pământul cel rău şi va rămâne pământul nou, care va purta în el cerul cel nou, şi aceasta este Scriptura de nou Ierusalim, coborât din cer.

Oamenii pământului nu ştiu să înţeleagă această Scriptură care este din cer.

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi pe om, iar acum iarăşi se lucrează prin cuvânt şi se fac cer nou şi pământ nou şi om nou, după chipul şi după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer şi pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, şi nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.

O, Românie aleasă de Tatăl Meu ca să te îmbrace întru rochie nouă de nuntă, ca să stai înaintea Mea întru sfinţenie şi întru slavă! Suflu peste tine, ca să-ţi cunoşti menirea ta întru neamurile pământului,

Iată, am descoperit lumii lucrarea cuvântului Meu, care te-a însoţit pe tine din cer, şi apoi am aşezat un început nou şi curat şi sfânt în mijlocul oamenilor şi am aşezat trăire cerească, şi voi mai aşeza tot ce mai este de aşezat, şi apoi Mă voi slăvi în faţa oamenilor de pe pământ şi va înţelege făptura Mea taina Ierusalimului nou care vine din cer pe pământ, care coboară pic cu pic şi care se întocmeşte prin cuvântul lui Dumnezeu.

Biserica Mea nu este zid rece de piatră, şi este duh viu şi ceresc biserica. Biserica nu este de pe pământ, şi este din cer. Numai biserica este cerească pe pământ, este din cer coborâtă pe pământ, căci fiii bisericii Mele, fiii bisericii lui Iisus Hristos, sunt născuţi din cer, de sus, după cum am spus Eu cărturarului Meu cel de atunci, că aşa i-am spus: «Cine nu se naşte de sus, din cer, nu poate să fie cu Mine, nu poate să fie fiul împărăţiei Mele», şi iată, fiii bisericii nu mai sunt ai veacului acesta, şi sunt ai cerului sfânt, iar cerul sfânt este însoţitorul fiilor lui. Aşa se cheamă că biserica este a lui Iisus Hristos şi a cerului. Altfel biserica este lumească, nu este cerească.

Poporule iubit, fii tare cât cerul, tată, îmbracă-te cu cerul, iubitul Meu Israel, noul Meu popor, micuţul Meu popor, puţinul Meu cel mai de preţ. Aşa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ?». De ce am spus Eu aşa atunci? Iată, am fost adevărat în ceea ce am profeţit, Eu, Care ştiam şi vedeam până la sfârşitul veacului omului. Dar am un sâmburel mic de credinţă, şi cu el voi însămânţa şi voi împlini cu puterea Mea Scripturile cele despre Noul Ierusalim care se coboară din cer, după cum am spus că fiii bisericii sunt din cer şi nu de pe pământ.

Binecuvântată să fie această zi de slavă, căci satul cuvântului Meu este azi în sărbătoare de cer pe pământul său. Nu va fi pe nicăieri mai frumos şi mai cereşte aşa cum va fi pe aici, pe unde Eu, Domnul, am lucrat prin cuvânt. Iată, noi le fac pe toate. Eu, Domnul, lucrez din nou prin cuvânt, precum la început, şi fac cer nou şi pământ nou şi om nou şi veac nou şi ceresc. Dintr-un sâmburel mititel voi însămânţa cer nou şi pământ nou, la cuvântul Meu.

Lucram la început, lucram cele ce nu se vedeau, că nu avea cine să vadă când lucram. Şi după ce le-am făcut pe toate câte sunt, l-am făcut apoi pe om, şi l-am făcut ca să vadă, şi a văzut pe cele ce nu se vedeau, şi pe care omul le-a văzut şi le-a pus nume. Şi iată taină nevăzută, că şi la sfârşit lucrez cele ce nu se văd, că nu are cine să vadă când lucrez, şi de aceea îl fac pe om ca să vadă cele ce nu se văd. De aceea am grăit Eu ţie, Israele, în cartea Mea cu tine şi am zis: «Să nu te pierzi, Israele, că vine ce n-ai văzut de când te-ai născut; vine facerea pământului şi a raiului şi a Noului Ierusalim, care nu sunt încă pe pământ». Aşa grăiam Eu la începutul lucrării Mele cu tine, Ierusalime de azi, şi îţi ziceam despre cărturarii şi fariseii cei aşezaţi la colţul străzii ca să te oprească pe tine să nu vii la Mine, şi iată, nu te-am minţit, şi pe toate ţi le-am spus mai dinainte, iar cuvântul Meu este adevăr.

Cuvântul cel de la sfârşit este ca şi la început, este facerea pământului şi a raiului şi a Ierusalimului nou, care erau la început. La sfârşit iarăşi este facere: «cer nou şi pământ nou în care va domni dreptatea şi pacea», aşa cum scriu făgăduinţele Scripturii care spun: «Eu voi face ceruri noi şi pământ nou, şi nimeni nu-şi va mai aduce aminte de cele trecute, iar cerul nou şi pământul nou vor rămâne înaintea Mea, şi seminţia voastră şi numele vostru va dăinui pe veci». Şi dacă aşa scrie în Scripturi, iată, cerul şi pământul trec, şi cuvintele Mele se împlinesc cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou şi cu poporul Meu, care va dăinui pe veci, potrivit făgăduinţelor Mele, potrivit Scripturilor, măi Israele.

Fiilor unşi în grădina cuvântului Meu, întăriţi-Mi cu Duh Sfânt biserica, biserica Noului Ierusalim, turma Mea cea micuţă, luată dintre oameni ca s-o scap de pierzare şi s-o am şi s-o prăsesc, căci omul nu-şi mai caută scăparea, ci îşi pregăteşte pierzare şi chinul cel pentru păcate. Dar voi lucraţi Duh Sfânt peste biserica Mea, a cărei începătură sunt Eu şi voi şi toţi cei ce vor fi prăsiţii bisericii Mele, căci biserica înseamnă Noul Ierusalim, şi acesta este numele bisericii Mele, numele cetăţii lui Dumnezeu, fii născuţi din cer, şi de aceea este scris: «Am văzut coborându-se din cer cetatea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă pentru Mirele ei», fii născuţi de sus, fii sfinţi pe pământ, mireasă a Mirelui, prin care Eu voi prăsi biserica sfântă şi nouă, căci aşa am grăit: «Noi le fac pe toate». Amin. Nasc din nou lumea, şi încep cu voi, şi apoi nasc din Mine şi din voi lumea care va fi să fie dintre cei vii şi dintre cei adormiţi. Înnoiesc lumea prin Mine şi prin voi, şi încep cu voi începătură nouă, biserică nouă, iar numele bisericii este Noul Ierusalim, cetatea lui Dumnezeu Cuvântul. Rugăciunile sfinţilor sunt ca arderea de tot înaintea Mea, pentru ca să se aşeze pe pământ împărăţia lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, cetatea lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Când eram numai Eu şi cu Tatăl în vecii, grăiam cu El, şi El cu Mine, şi rosteam cuvânt, şi am făcut facerea cea văzută în mijlocul celei nevăzute a veciei, şi aveam ca sâmburel scump în vecii Noul Ierusalim, şi l-am pregătit şi l-am păstrat cu mare taină până la plinirea cea mare a tainelor veciei. Să fii de ajuns de mare pentru tainele cele din vecii, poporul Meu, căci taina Noului Ierusalim poartă în ea cerul cel nou şi pământul cel nou, aşa cum facerea cea dintâi a purtat în pântecele ei cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi. Taina Noului Ierusalim, cea în vecii păstrată, poartă în ea cortul Domnului, tronul Domnului, glasul Domnului şi pe poporul Domnului. Amin, amin, amin. Iar Eu şed pe tron de slavă ca în vecii, şi grăiesc cuvânt, şi cu el le fac pe toate noi, căci credincios este cuvântul Meu, Ierusalime, taina Mea cea din vecii.

O, poporul Meu, o, fiilor, faceţi-L pe Dumnezeu peste pământ, că aceasta este ceea ce nu se va lua de la voi. O, fiilor, faceţi lumea să-L vadă pe Dumnezeu şi să se deprindă să-L iubească pe El. Dar faceţi-L pe Domnul peste voi şi între voi din zori şi până în zori, ca să aveţi ce împărţi peste pământ în zilele Mele cu voi, copii ai Ierusalimului nou. O, Eu v-am pus nume cum nu mai este în cer sau pe pământ, fiilor, şi vi l-am dat să-l aveţi şi să-l purtaţi pe pământ şi să înnoiţi pământul sub acest nume, iar Eu să stau între voi şi să le fac pe toate noi prin voi. Am luat din cer toate darurile cele pentru vremea venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl şi le-am pus peste voi ca să fiţi din cer, iar Eu să stau în mijlocul vostru şi să fac totul nou, că scris este în cartea cea pentru sfârşit de timp, şi aşa este scris: «Am văzut cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, venind din cer, şi pe Cel ce şedea pe tron; şi El zicea: noi le fac pe toate». Amin.

O, poporul Meu, toate darurile cele pentru ziua venirii Mele cu sfinţii, toate le-am pus peste tine ca să te fac cale a Mea de la cer la pământ şi să vin şi să Mă odihnesc cu Tatăl şi cu sfinţii în lucrarea Mea cu tine pe pământ. Ţi-am spus din vreme că vor veni noroade până la acest munte de har ca să ia din legile Domnului, că scris este: «Vor curge popoare spre Domnul ca să înveţe căile Lui, căci din Sion va ieşi legea, şi Cuvântul lui Dumnezeu, din Ierusalim». Amin.

O, poporul Meu, ţi-am pus nume mare, fiule. Nu mai este pe pământ nume ca al tău, că e din cer numele tău, şi ceea ce a fost iarăşi este, şi este din cer. Te-am numit Sionul Meu, muntele din care se revarsă peste pământ legile vieţii, căile vieţii, poporul Meu. Te-am numit Ierusalim nou, că am luat din cer şi am adus peste tine venirea Mea, calea Mea de la cer la pământ. Izvorul cuvântului Meu curge din Mine peste pământ de aici, din locul în care te-am aşezat Eu pe tine, din grădina în care M-am aşezat Eu cu voi, copii care-Mi staţi la gura izvorului Meu ca să-l luaţi şi să-l daţi celor însetaţi, că nu e om pe pământ care să mai aibă apă, fiilor, şi e ars omul de sete şi nu mai găseşte pe nicăieri să bea. Dar Eu am pus în vas şi am strâns ca să fie, şi apoi Mi-am făcut loc peste pământ cu voi şi am scos din vas şi am stropit pământul, şi el a odrăslit din loc în loc, şi Eu Mi-am făcut popor nou şi ies cu el în calea omului şi îl îmbiu pe om la izvor ca să bea şi să ştie că este Dumnezeu pe pământ ca şi în cer. Amin, amin, amin.

– Mai întâi grăim cu tine, trâmbiţă a Domnului. Tu ai deschis calea Ierusalimului ceresc ca să coboare pe pământ, căci tu ai fost catapeteasma prin care Domnul a pătruns de S-a făcut cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp. Mama regină, Fecioara care a adus pe Domnul trup pe pământ acum două mii de ani, te are pe tine ca pe bucuria Fiului ei, ca pe cea care a născut în dureri fără de margini pe poporul cel de la sfârşit, din care El Şi-a găsit mlădiţe care să înfrunzească şi să hrănească cu ele noroadele de pe pământ. Tu eşti în ei, aşa cum rădăcina trage sevă de le dă mlădiţelor ca să aibă ele viaţă. Tu ai rămas în ei, căci ei au rămas întru tine pentru Domnul nostru şi al lor. Amin.

Iar lor aşa le spunem: vom fi peste voi cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, coborât din cer cu Domnul şi de la Domnul, Cel ce şade pe tron aici, în mijlocul vostru cuvânt, rostind peste toate înnoirea. Şi vom fi noi şi cu voi cerul cel nou şi pământul cel nou, şi marea nu va mai fi, că voi sunteţi poporul Domnului, cortul lui Dumnezeu între oameni, şi El sălăşluieşte cu voi, şi voi sunteţi poporul Lui, căci însuşi El este cu voi. Şi aceste cuvinte sunt credincioase şi se fac, căci Făcătorul lor Se numeşte Alfa şi Omega, şi El zice, şi El le face, şi El dă în dar din izvorul apei vieţii la toţi cei ce însetează şi vor înseta după El. Iar biruitorii vor moşteni acestea, şi El le va fi lor Dumnezeu, şi ei îi vor fi Lui fii. Amin.

Lucraţi cu dragoste şi cu dor despre care nu s-a mai auzit pe pământ şi în cer, că sunteţi cei din urmă, şi cheia e la voi, şi voi sunteţi cheia, că Domnul aşa a grăit.

O, noi mereu am plâns şi mereu L-am întrebat: «Doamne, până când?». Iar acum El ne spune:

– O, până acum, căci acum Eu vin, şi voi sunteţi în venirea Mea, precum este scris, căci cerul s-a deschis şi dorul Meu s-a aprins pentru cei mici care-Mi primesc venirea Mea cu voi, Ierusalim din cer şi de pe pământ pentru veacul cel nou, care va să fie. Amin.

O, Verginico, nu Mă mai întreabă sfinţii: «Până când, Doamne?», că Eu îi am întru venirea Mea cuvânt pe pământ, şi acum înţeleg ei desăvârşit taina Mea, pe care au aşteptat-o sfinţii Mei şapte mii de ani, Verginico.

Bat, şi Mi se deschide şi intru. Amin. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, intru cuvânt în cartea Mea cea de azi şi Mă fac sărbătoare peste poporul Meu care-Mi ascultă cuvântul şi îl împlineşte pe el. Mi-am găsit străjerii aşteptând, că e sărbătoarea tuturor sfinţilor din cer, aşa cum au fost ei aşezaţi bisericeşte ca să se bucure împreună în zi de sărbătoare a lor. Amin.

Eu vă dau, copiii Mei, o lucrare mare de lucrat. Ridic cu voi mai presus de pământ locurile Mele cu voi. Însemnăm noul nume al cetăţii cea cu porţi tari, şi numele ei va fi ca în Scripturile veacului ce va să fie: Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, iar temelia ei va fi Sfânta Virginia, aşa cum este ea din anul când am întemeiat din nou Ierusalimul, anul 1955, şi apoi, iarăşi, anul 1995 când iar l-am scris rezidit din nou pe aceeaşi piatră.

Mergeţi cu binecuvântarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh şi împliniţi acum numele cel sfânt al cetăţii, şi apoi vrednici să fiţi de numele ei, iar numele ei vrednic să fie de voi, de voi şi de tot poporul cel sfinţit, că vreau să am popor sfânt după cum i se rosteşte numele în ceruri de către sfinţi şi îngeri. Amin. Daţi-vă Domnului, şi aşa să staţi. Fiţi dreapta Mea pe pământ, după cum vă este ungerea, fiilor, şi întăriţi-Mă peste voi ca să vă ocrotesc cu multă putere pe voi şi pământul de sub voi. Şi vă voi da poveţe noi, şi ale căror împliniri, Eu, Domnul, le aştept de la voi apoi de-a pururi, fiilor. Amin, amin, amin.

Scriu peste tine numele cel întreg al tău, poporul Meu, că tu eşti cetatea Mea, Ierusalimul Meu de azi. Te cresc şi te ud din cer, nu de pe pământ. Te nasc din cer şi îţi dau din cer să mănânci mult cuvânt şi te numesc popor din cer, nu popor de pe pământ, iar umilinţa ta să strălucească mult ziua şi noaptea înaintea Mea, că Eu îţi dau nume nou, cetate iubită, căci în Scripturi scrie aşa: «Am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborâtă din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru Mirele ei». Amin, amin, amin.

Astăzi e sărbătoarea stâlpărilor, sărbătoarea florilor, şi Eu voiesc să fac din voi vase mirositoare de Duhul Sfânt, copii ai Ierusalimului nou. V-am dat nume ca în cer, nu ca pe pământ, şi v-am numit Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, căci petrec îngerii şi sfinţii cu voi în coborâre cerească slăvind pe Domnul, Care vine cu sfinţii Săi. Mii şi milioane de crini şi de trandafiri am zis, prin cuvântul Meu din zilele voastre, că voi sădi pe pământul român, ţara venirii Mele, Noul Meu Ierusalim, şi voi trebuie să altoiţi vieţile oamenilor, copii ai venirii Mele, ai zidirii Mele de veac ceresc pe pământ şi peste om, iar voi să nu trăiţi vremelnic, ci să trăiţi viaţa Mea cea veşnică în voi, viaţa Domnului întru venirea Sa la voi. Amin.

Eu, Domnul Dumnezeul tău, vreau să fac din trupul şi din sufletul şi din duhul tău odihna lui Dumnezeu, a sfinţilor cerului Lui şi a îngerilor Lui cei ascultători de Domnul, poporul Meu Ierusalim, căci tu eşti scris în cer cu numele de Ierusalimul cel nou, coborât din cer de la Dumnezeu, mireasă a Mirelui Care vine la tine, mireasă gătită, Ierusalime. Amin.

Omul din lume care ia frunzele acestea pe care Eu le scutur din pomul vieţii spre tămăduirea neamurilor, precum este scris în cartea lui Ioan, iubitul Meu, nu ştie de ce eşti tu din cer. Eu am spus că cine nu se naşte de sus nu va intra întru împărăţia cerurilor. Cei ce se nasc de sus sunt cei ce se nasc din cuvântul Meu. Poporul Noului Ierusalim este cel ce se naşte din acest cuvânt făcător de om nou, din om ieşit din om.

Cuvântul Meu de peste tine naşte, poporul Meu, şi de aceea te-am numit Eu pe tine cum spune Scriptura: «Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, coborâtă din cer, de la Dumnezeu», iar Eu, de pe tron cuvântând, noi le fac pe toate, începând cu omul, căci omul după ce a căzut, toate au căzut şi trec mereu de atunci.

Amin, amin zic ţie, poporul Meu: fericit este cel ce crede acest cuvânt al Meu care se toarnă din Mine în mijlocul tău ca să-l ia omul şi să se nască din el şi să fie născut din cer, de sus, nu din om, căci omul nu este născut din Dumnezeu, ci din om. Fericit este omul care se lasă născut din Dumnezeu, că acela are apoi în el sămânţa împărăţiei cerurilor, care se face copac mare şi în care se odihnesc păsările cerului, făcându-şi cuib în el, sfinţii şi îngerii făcându-şi odihnă în om. Amin.

– O, mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrările Tale, şi nu este cuvânt ca să ajungă pentru slăvirea Ta, căci Tu ai adunat spre Tine neamurile şi limbile ca să vadă mereu slava Ta din sfinţii Tăi, şi din ele ai luat şi iei preoţi şi leviţi, precum şi pe noi ne-ai luat de am slujit dumnezeirii Tale pe pământ înaintea oamenilor, şi iată, neamul nostru de sfinţi şi numele nostru dăinuieşte, Doamne, precum este scris. Venim acum din sărbătoare în sărbătoare şi ne închinăm înaintea Ta, împreună cu poporul Tău de azi, care stă înaintea cuvântului Tău când el vine, şi pe care Tu l-ai făcut pe pământ casă a Ta şi a sfinţilor Tăi, vestitor al Tău de la margini la margini cu taina Ta cea din mijlocul lui, căci iată, din Ierusalim curge cuvântul lui Dumnezeu spre neamuri, iar Tu ca un Păstor paşti turma Ta şi aduni în braţul Tău miei şi îi porţi la sân, precum este scris.

Ne închinăm înaintea Ta, Doamne, în mijlocul poporului Tău, şi împreună cu el suntem aici închinători. Din mijlocul lui Te rugăm pentru el, Bunule: împlineşte Tu tot mai pe înţelesul oamenilor de pe pământ proorocia Ta pentru acest nou început al Tău, pe care l-ai vestit prin prooroci când ai zis că «Se va întâmpla în vremile cele de apoi că muntele templului Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munţilor, iar piscul lui se va înălţa peste toate culmile, şi vor curge multe neamuri spre lumina lui şi vor zice: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe ele, căci din Sion va ieşi legea, şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim va curge”. Ochii cei trufaşi vor fi smeriţi, şi mândria oamenilor va fi înfrântă, şi numai Domnul Se va înălţa, căci El va judeca în ziua Sa şi Se va ridica împotriva a tot ce este mândru şi care se înalţă cu fălire, şi fala omului va fi prăbuşită, şi în ziua aceea numai Domnul va fi prea înălţat, iar idolii toţi se vor nărui şi omul îi va arunca, căci ce putere are omul?».

Din mijlocul poporului cuvântului Tău ridicăm strigare spre Tine pentru el, Bunule. Dă-i lui tărie şi paşte-l pe el în duhul nădejdii sfinte pentru biruinţă, Doamne, şi aruncă Tu la pământ puterea cea potrivnică. Taie Tu puterea şi uneltirea care se scoală să dea în lucrarea Ta din mijlocul poporului Tău, căci din mijlocul lui Tu curgi râul cel viu, râul vieţii, Doamne, peste vii şi peste morţi, fiindcă a venit vremea Ta. Fă cale cuvântului Tău peste neamurile pământului, că Tu ca un Mire ieşi din cămara Ta, din mijlocul poporului Tău când vii la el ca să Te împarţi peste pământ şi ca să străluceşti de şapte ori mai mult decât până acum prin toţi cei care Te-au purtat spre oameni, fiindcă acum Tu eşti Cel Care grăieşti, Tu eşti glasul celui de al şaptelea înger, care vesteşte judecata, ziua Ta, când toate cele semeţe vor păli şi se vor apleca înaintea slavei zilei Tale,

O, veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, voi, fii ai poporului Meu de azi, veniţi-Mi împlinitori şi moştenitori ai lucrării Mele şi ai minunii Mele, pe care am dat-o Eu vouă ca s-o lucraţi şi s-o purtaţi, gătită de Mine de la întemeierea lumii ca să fie ea azi aşezată pe pământ, biserica cea vie a lui Dumnezeu-Cuvântul, şi peste care El însuşi grăieşte şi împlineşte şi o găteşte pe ea ca pe o mireasă pentru Mirele ei, precum este scris. Amin.

Voi, copii care-Mi staţi porţi ca să intru la poporul Meu cu darul creşterii sfinte pentru el mereu, mereu, voi, tată, aveţi de suferit mereu pentru poporul Meu, dar Eu, Domnul, vă mângâi cu Duhul Meu Cel dulce ca să vă întăresc ca pe copiii cei mici ai Mei, chiar dacă cei ce vă urăsc pe voi nu găsesc că Eu sunt Cel ce fac aceasta, că Eu sunt acest cuvânt, dar Eu le spun la aceştia că Eu nu fac nimic decât ceea ce este scris în Scripturi, căci am venit şi vin să împlinesc Scripturile, şi Mă uit în ele şi le împlinesc, şi iată, în ele stă scris despre slava Mea de azi cu poporul Meu cel ales din români pentru venirea Mea de acum şi pe care Eu, Domnul, îl numesc pe el ca în Scripturi, poporul Noului Ierusalim, şi scris este despre el: «Vărsa-voi pacea Mea peste el ca un fluviu, şi ca un şuvoi ieşit din albie se va vărsa peste el slava noroadelor; ca pruncii vor fi purtaţi la sân şi dezmierdaţi vor fi. După cum mama îşi mângâie pe fiul ei, aşa îi voi mângâia Eu pe ei în Ierusalim, şi mâna Mea se va arăta lor, iar vrăjmaşilor lor, mânia Mea». Amin.

O, poporul Meu, dau să fac această colină de la izvorul Meu cale a Mea spre oameni, şi a oamenilor spre Mine, şi de aceea cer ascultare, tată, că în cer e mare ordine, şi tot aşa şi în locurile Mele cu tine să fie, şi nu tot ca pe pământ să fie cu tine. O, frumos va fi pe colina Mea cu tine, şi dau să Mă apropii cu voia Mea, dar îmi trebuie iubire şi ascultare ca să poată poporul Meu cu Mine şi pentru Mine, însoţit de îngeri, tată, în zilele acestea de lucru al Meu pe pământ, căci Eu atrag la Mine sufleţele noi, fiindcă voiesc să am mai mult decât omul, mai frumos decât omul să am Eu.

O, primiţi-i pe cei mărturisiţi de Dumnezeu în cer şi pe pământ, căci mincinoşi sunt azi între voi cei ce se dau trimişi de Domnul la voi, o, fii ai oamenilor! Iată, vine Domnul şi grăieşte vouă şi în chip smerit şi blând se dă vouă cuvânt din mijlocul unui popor ca o cetate, cetatea cuvântului lui Dumnezeu, popor crescut de cuvântul Lui şi îngrijit de Domnul pe pământ ca să aibă Domnul cetate între oameni şi să le facă lor bine, ieşind spre ei cu cuvântul mântuirii şi al sfinţirii oamenilor. O, întoarceţi-vă de la păcat la sfinţenie şi primiţi cuvântul lui Dumnezeu şi deschideţi-i ca să vă lumineze, ca să vă cheme spre putere de sus şi cu care să biruiţi păcatul din voi, pofta, care se face una cu trupul omului şi apoi îl umple de trufie pe om!

O, mare este pe pământ cel ce mărturiseşte pe Domnul! Aşa mărire a aşezat El peste voi, şi sunteţi cei mai mici, dar şi cei mai mari, căci aţi ştiut şi ştiţi să staţi mici, ca să poată Domnul cu voi, o, fii ai cuvântului Său de azi, căci cei mari, care nu ştiu să se facă mici şi să rămână aşa înaintea Domnului, nu rămân aceia, şi nu ştiu să-L mărturisească pe Domnul cei mari, căci nu ştiu ei înţelepciunea cea de la Domnul pentru cei mici, a cărora este împărăţia lui Dumnezeu, precum este scris.

O, înconjoară-i Tu, Mire Doamne, cu toată oştirea cerească mereu, cu toată venirea Ta cu sfinţii, iar puterea Ta cea de nebiruit să-i ocrotească pe ei de duşmanii Tăi, căci ei nu-i pot avea duşmani decât pe duşmanii Tăi. O, mergi, mergi cu mersul biruinţei Tale cu ei şi bucură-i pe sfinţi, şi bucură-i pe cei credincioşi cuvântului Tău cel de ieri şi cel de azi, căci cele de la început le-au vestit pe cele de la sfârşit, pe cele de azi, o, Doamne, iar Scriptura grăieşte la sfârşit scrierea ei despre cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, la care Tu, Doamne, atât de tainic lucrezi acum, căci pietrele ei sunt vii şi strălucesc pe pământ cu lumina Ta, şi neamurile aud glasul Tău cel de pe muntele Tău de cuvânt, cetate înaltă, Doamne, zidită din cuvânt şi din fii credincioşi, care ştiu să se facă prunci şi să crească mici şi să fie ai Tăi între fiii oamenilor, şi să le faci bine cu ei fiilor oamenilor, care, auzind, se vor trezi pic cu pic, căci puterea Ta va birui şi va lucra.

Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă nasc cuvânt de Duh Sfânt în ieslea Mea de cuvânt, aici, în mijlocul neamului român, căci am pe vatra lui cetate sfântă de nou Ierusalim, de viaţă plină de credinţă în om pentru venirea Mea cea de azi cuvânt de naştere din nou a lumii, căci prin credinţă se lucrează şi această împlinire a Scripturilor de nou Ierusalim pe pământ.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Cel Unul născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de vecii, şi din mamă Fecioară la plinirea Scripturilor cele despre naşterea Mea vestitoare, şi mare lucrare de taină este cuvântul cel rostit în numele Meu şi apoi împlinirea lui între oameni! O, să nu se mire lumea şi mai-marii de peste ea de ce Eu, Domnul, aşez pe pământ acum Scripturile de nou Ierusalim, căci este scris să vin între oameni şi să-Mi fac cort de sălăşluire între ei şi Eu Însumi să fiu cu ei şi să-i păstoresc şi nimic nu aduc cu Mine pe pământ, decât cele ce sunt dinainte vestite ca să fie şi ca să se împlinească.

Pace ţie, Ierusalime al Meu în zilele acestea, că alt Ierusalim al Duhului Meu Eu nu mai am, căci acolo unde am venit acum două mii de ani se desfată omul în numele Meu şi îşi măreşte mărirea lui şi se consumă aşa cum ştie el, iar Eu am venit la tine şi te-am născut al Meu pe vatra neamului român şi te am al Meu şi te-am numit Ierusalimul Meu, Ierusalimul venirii Mele de azi, şi-ţi zic: Pace ţie, o, pace ţie, Ierusalimul Meu cel de azi! Domnul Cel înviat, El te numeşte aşa pe tine, El şi nu tu, căci El este Cel ce grăieşte în mijlocul tău cuvânt de naştere, cuvânt de facere, cuvânt de înviere, o, poporul Meu de azi, Ierusalimul Meu cel de azi! Amin.

Să creşti, popor iubit, să creşti în credinţă şi în faptele ei minunate, şi cu toată întregimea să-L urmezi pe Hristos, ca să poată Domnul cu lucrarea Sa pe pământ acum şi să aducă la vedere cerul cel nou şi pământul cel nou, căci toate ale oamenilor se clatină şi cad cu zgomot curând, curând, şi răsar din loc sfânt cer nou şi pământ nou, precum este scris. Binecuvântat să fii de Dumnezeu şi de sfinţii Săi şi de îngerii Săi pentru ziua slavei Domnului întru venirea Sa cu sfinţii Săi, popor învăţat de Dumnezeu! Iar Tu, Doamne, poartă-le de grijă, căci sunt cei de la sfârşit, iar sarcina lor cu Tine este mare şi grea, după ce şapte veacuri de oameni au trecut, ca să vină cele neclătinate şi pregătite de Tine ca să fie, veacul cel nou să fie şi cei ce sunt moşteni ai lui. Amin.

Acum, mâinile mele se desfac şi te cuprind în ocrotire mare, popor blagoslovit, şi mă rog Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh să te ţină ocrotit, iar cerul Lui de sfinţi şi de îngeri să îngrădească de jur-împrejur pentru tine hotarul de jur-împrejur al pământului român şi să-l pecetluiască cu pecetea Lui cea vie şi să scrie pe el numele Său cel mare şi numele tău: Noul Ierusalim. Amin.

Ocroteşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta şi dă-i ei biruinţa şi toată iubirea Ta din mijlocul poporului Tău şi coboară pace peste neamul român şi slava Ta pe vatra lui, şi să vadă aceasta popoarele toate, precum este scris să fie, şi ţara Noului Ierusalim să fie aici, unde Noi Ne-am aflat şi Ne-am ales acum sălaş. Amin, amin, amin.

— O, mama Mea, o, pe fruntea acestui neam şi al acestui pământ Eu am scris nume nou, Noul Ierusalim am scris, mamă, dar sunt din cei ce au furat acest nume ca să-l pună ei, ca să-l scrie ei şi nu Eu, mamă, dar aceştia nu ştiu ce fac şi nici nu vor şti. Eu sunt Cel ce grăiesc acest nume mare şi Eu sunt Cel ce îl scriu. Eu sunt Cel ce numesc şi scriu, Eu şi nu omul, iar omul să se aplece înaintea Mea şi să-Mi slujească, şi aceasta face el, chiar dacă el nu ştie aşa. Amin.

Vin curând văzut cu venirea Mea, şi cu ea vin, cu mama Mea Fecioara vin, căci aşa Mi-a fost şi atunci calea venirii Mele. Vin curând, poporul Meu, iar tu să fii Ierusalimul Meu, Ierusalimul venirii Mele să fii, Noul Ierusalim să fii, căci Eu, Domnul, am pus peste cetatea ta acest nume măreţ şi îl scriu peste toate hotarele acestui neam, peste neamul român, din mijlocul căruia Eu te-am ales şi te-am pus deoparte pentru Mine, pentru slava Mea, pentru venirea Mea, pentru calea Mea spre oameni şi pentru calea lor spre Mine, iar seminţia aceasta va fi ca stelele cerului, aşa cum Eu, Domnul, i-am făgăduit la începutul acesta lui Avraam cel credincios, cel mult, mult credincios, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

— Din mijlocul sfinților Mei, Eu, Domnul, spun celor care nu cred, și care tăgăduiesc venirea Mea cea de azi în cuvânt și biserica Mea de Nou Ierusalim pe vatra neamului român, și cărora nu le place că am împărăție așezată aici, pe pământ, cu începutul ei cel nou, și le spun lor: Cum nu pot ei trage soarele jos de pe bolta cerului, și luna, o, tot așa nu pot ei să-Mi culce jos venirea și lucrarea cuvântului Meu, și biserica Mea cea înnoită prin cuvânt și prin lucrare, și în care Eu locuiesc, soarele din care Domnul iese ca din iatac și merge de la margini la margini, precum este scris să vin și să lucrez, că poporul cuvântului Meu este soarele și luna în vremea aceasta a venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, și strălucesc acestea de șapte ori mai mult, căci așa este scris, și vine din cer harul Meu, nu de pe pământ, că Eu sunt în cer și sunt din cer, și fac pământul cer acolo unde-Mi fac lucrarea, și sunt Cel ce biruiește necredința acolo unde nu este credință, și nimeni nu poate împiedica lucrarea nașterii din nou a lumii, iar Mie nu-Mi este milă de viața trupurilor oamenilor, ci Mi-e milă de viața sufletelor lor, căci sufletele sunt veșnice, și au ca dar de la Mine răscumpărarea trupurilor lor, precum este scris pentru cei ce fac voile lui Dumnezeu pe pământ.

Mi-e dor, mereu Mi-e dor să deschid cerurile deasupra cetății cuvântului Meu și să-Mi deschid gura și să-Mi las cuvântul să curgă peste cetate ca să fie așezat în cartea sa și să mărturisească el lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ în acest timp, o, că Mi-am făcut cetate pe pământ și Mi-am așezat în ea străjeri de veghe să-Mi primească ei glasul venirii Mele cuvânt peste pământ și să-l pună pe cale și să meargă cuvântul Meu de la margini la margini și să poată afla cei de pe pământ cuvântul lui Dumnezeu din vremea aceasta, că Eu, Domnul, în toată vremea am lucrat pe pământ cu cei ridicați de Mine la lucrul Meu din fiecare vreme, dar ca și azi, ca și acum cu o mânuță de popor n-am mai lucrat alte dăți, fiindcă acum se împlinește venirea Mea cu sfinții, și cu glasul Meu grăiesc de deasupra, că am de înnoit totul, totul, precum este scris de înnoirea lumii, și toate se lucrează prin cuvânt ca la facerea pe care am încheiat-o cu facerea omului, după care am dat să Mă odihnesc și să pecetluiesc ceea ce am lucrat și am așezat să fie.

Iată, grăim, fiilor, căci lucrarea și numele Meu Mă așează să grăiesc, căci Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul prin care Tatăl Meu a zidit lumea, văzutele și nevăzutele, și iarăși zidește Tatăl prin Fiul ca la început, că este scrisă înnoirea, și trebuie împlinită această Scriptură. Grăiesc deslușit despre cele prin Scripturi vestite pentru împlinire, ca nu cumva să mai fie vreo gură să spună că este vreun întuneric, vreun neadevăr în cuvântul gurii Mele acum. Și iată, fiilor, am zidit cu Tatăl lucrarea cuvântului Meu din vremea aceasta a Mea cu voi, și am zidit cu voi o cetate de piatră și acesta este locul în care Eu, Domnul, vin și-Mi fac casă cu Tatăl și pun cina pe masă cu voi, iar voi Ne primiți, fiilor, și Noi Ne arătăm și vă arătăm vouă voia și lucrarea lui Dumnezeu și ducem de la margini la margini Evanghelia cea veșnică, precum este scris să se împlinească mai înainte de slava cea mare a zilei Mele de biruință asupra lui satana, care trebuie pus jos odată cu așezarea împărăției cerurilor pe pământ fără de vrăjmași pe el, ci numai viața cea veșnică pe el, o, fiilor.

O, fiilor, fiți mângâiați cu mângâierea Mea, cu cuvântul cu care grăiesc și vă pregătesc și vă veghez. Tot ceea ce vă cer e pentru că trebuie în toată clipa să vă fie frumoasă pregătirea pentru ziua slavei Mele cu voi, căci pământul trebuie să fie curățat de tot ce este pe el potrivnic lui Dumnezeu, ca să așez apoi pe el strălucirea care vine cu Mine de sus pentru înnoirea lumii făcută de Dumnezeu, și peste care omul a umblat și a făcut el după mintea lui, după voia lui prin despărțirea lui de Dumnezeu, și iată, lumea doarme prin cei ce dorm, o, că e noapte pe pământ, iar cei ce dorm noaptea dorm, precum este scris, dar cu Noi și cu voi e ziua Mea, fiilor, și e înnoirea cea de la Dumnezeu în lucru, și are lângă Mine lucrare mare mama Mea Fecioara, măi fiilor, iar voi trebuie să priviți spre ea și spre viața ei de pe pământ înaintea lui Dumnezeu, și tot așa și voi să lucrați, și să vă îmbrăcați cu hăinuțe curate și cuvioase, fiilor, cu mare grijă ca nu cumva hăinuțele cu care vă acoperiți să aibă în ele fir de foc, căci voi trebuie să vă feriți, și să vă feresc de foc, ca să nu fiți cunoscuți decât ca fii ai lui Dumnezeu întru toate, măi fiilor, o, că mult cuvânt am așezat peste acest popor în vremea Mea cea de aproape șaptezeci de ani de cuvânt, și trebuia împlinit cuvântul Meu, căci orice cuvânt ieșit din gura Mea e plin de putere și de adevăr, iar Eu voiesc ca voi să puteți tot ceea ce Eu vă dau să lucrați și să împliniți pentru pregătirea ocrotirii voastre, pentru acoperământ peste voi voia Mea cu voi, fiilor.

Întăresc acum harul credinței sfinte ca să Mă cunoască în acest cuvânt cei care îl vor afla și să se bucure de statul Meu la veghe, de împlinirea Scripturii venirii Domnului, și să zică tot neamul creștinesc: „Vino, Doamne!”, iar Eu să vin să hrănesc, să dăruiesc, să întăresc, să înviorez, să fac cer nou și pământ nou, să biruiesc pe satana și să-l iau pe om în lucrarea Mea, căci omul este dorul Meu cel de șapte mii de ani, iar el să se aplece și să-Mi vindece rana și să se așeze la loc, lângă Dumnezeu, cu Dumnezeu, și apoi înnoirea lumii, precum este scris.

Vin și tot vin cuvânt pe pământ, vin în sărbători, vin cu sărbători, vin de lângă Tatăl Dumnezeu și grăiesc de deasupra, și glasul gurii Mele se face cuvânt și este așezat în cartea sa și este pus pe cale să meargă apoi din loc în loc și să se vestească de la margini la margini că Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, vine pe pământ cuvânt și-Și gătește cu el ziua slavei Lui, a arătării Lui în nori, precum este scris că va fi Domnul văzut de cei credincioși Lui și de cei potrivnici Lui, dar nici unul nu va mai putea să-și arate puterea sau necredința, ci va fi doar bucuria pentru cei ce Îl așteaptă, și va fi spaima cea mare pentru cei ce n-au voit să știe de El și de cuvântul cu care vine acum să-Și anunțe împărăția și lucrarea înnoirii lumii, precum este scris.

Vin împliniri mari, vine nașterea din nou a lumii, și pe care ar vrea satana de antichrist s-o împlinească el, dar drăcește, nu creștinește, că el vrea cu orice preț lepădarea de credință, și apoi să vină să se dea mare, o, și nu fiți slabi, voi, neamuri și popoare care dați să vă lăsați păcăliți, o, nu, că împlinirile vin din cer, vin cu Mine de sus, nu vin de la oameni, iar oamenii să-și lase jos lucrarea lor mincinoasă, căci Eu, Domnul, îl voi nimici de peste tot cu suflarea gurii Mele pe acest antichrist al fărădelegii, și care va păli ca iarba curând, curând la arătarea deasupra neamului român a cetelor îngerești luptând și biruind cu cele din cer pe toți vrăjmașii credinței, și care ar face bine să se pocăiască mai înainte să-și ia plata și rușinea necredinței și a trufiei lor diavolești. O, ce vor face ei față în față cu slava Mea cea mare, căci a sosit vremea aceasta?

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în acest nume Eu, Domnul, Mă așez cuvânt în cartea Mea de azi prin voi, fiilor care-Mi stați înainte ca să-Mi întâmpinați cuvântul în zile de serbare de sfinți în cetatea Mea cu voi, aici, pe vatra neamului român, în țara Mea de venire de la Tatăl cu facerea din nou a lumii, și are Tatăl acum să lucreze prin Mine înnoirea a toate, și a început cu voi și de la voi această împlinire a Scripturii, și pe care am vestit-o acum două mii de ani ca s-o împlinesc și să fac din nou toate, precum și proorocii au avut de la Domnul să vestească și să se facă la sfârșit iarăși toate, o, că toate s-au învechit, toate s-au stricat, toate s-au clătinat din pricina păcatelor oamenilor și a fărădelegii de tot soiul, iar Eu lucrez între voi și cu voi și cuvintez și împlinesc prin cuvânt rostit, și lucrez tot cu cuvântul ca și la început, o, și vă port de grijă tot timpul, din răsărit până-n apus, și din apus în răsărit, și n-am ajutor de pe pământ pentru voi, nu mai am, ci numai pe voi vă mai am, pe voi, și locul Meu de la voi, fiilor.

Măreață este împlinirea cuvintelor Tale, Doamne! Măreață a fost și lucrarea Ta peste noi atunci, și toate s-au scris și toate mărturisesc, iar în ziua aceasta, noi, ucenicii Tăi, și ucenițele mironosițe avem bucuria cea mângâietoare să mărturisim din cer că Tu ai în cer împlinirile toate și doar le iei și le dai de veste peste pământ și le așezi apoi spre vedere, și le dăm putere oamenilor să creadă când noi spunem acum lucrarea Ta peste pământ, coborâtă din cer gata împlinită, lucrarea Ta de Nou Ierusalim, Doamne, dar care cu greu încape în lumea aceasta, în vremea veacului necredinței, căci oamenii de pe pământ nu-L iubesc pe Dumnezeu, o, Doamne.