Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea. Să se aştearnă cuvântul Meu şi să se dea de ştire, şi spre lucru apoi. Amin.

Voi, cei ce străjuiţi întru întâmpinarea glasului Meu, lucraţi, tată, şi daţi trup cuvântului glasului Meu. Pace vouă, şi aşezaţi-vă să daţi cuvântului Meu fiinţă în această carte, căci cartea aceasta, Eu sunt, Eu, întru cuvânt rostit, pentru ca să se împlinească cuvântul cel rostit de Dumnezeu. Amin.

O, copii ai cuvântului Meu, mare slavă s-ar arăta de la această lucrare de cuvânt dacă ar fi credinţă pe pământ, dar iată, Fiul Omului nu mai vede credinţă pe pământ, nu mai vede la nimeni, tată, la nimeni dintre cei spre care am venit prin glasul cuvântului Meu pe care-l las peste voi. Tot aşa am păţit şi când am venit în mijlocul lui Israel, tot aşa, tată. Venisem la poporul Meu, venisem între ai Mei, dar n-am fost preţuit şi n-am fost crezut şi n-am fost cunoscut că am venit de la Tatăl. Tot aşa şi acum, am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei în mijlocul bisericii Mele, dar iată, biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este, şi nu Mă preţuieşte, şi trec prin ea ca un necunoscut, şi ea nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunosc pe Cuvântul oamenii bisericii.

O, copii ai cuvântului, ce mare slavă s-ar arăta de la această lucrare de cuvânt din cer coborât dacă aş fi primit şi cunoscut de cei ce sunt ai Mei prin mărturisirea lor întru credinţa cea dreaptă, întru biserica cea una sfântă şi apostolească şi sobornicească. V-am trimis pe voi cu cuvântul Meu din loc în loc, din cetate în cetate, şi voi merge cu voi până la ziua de odihnă, tată, şi ne vom odihni de osteneli, că Mă voi lăsa văzut, şi slava Mea va prinde sub ea toată necredinţa. Eu nu lucrez nimic fără să vestesc mai întâi, aşa după cum a fost în toată vremea lucrarea dumnezeiască, fiindcă scris este: «Nimic nu împlinesc fără să dau de ştire», că nu vreau să lucrez pe neştire.

Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor, şi iată, trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii bisericii şi să nu lucrez pe neştire. Binecuvântată să fie vestirea cuvântului Meu din loc în loc, vestirea serbării întoarcerii slavei pe norii slavei, după cum scrie în Scripturi.

Iată încă o cetate vestită. Binecuvântată să fie lucrarea începutului vestirii Fiului lui Dumnezeu peste cetatea Timişoara. Binecuvântat să fie duhul şi inima celor credincioşi din această cetate. Dar această cetate are trecere la Mine, şi iată ce vă spun: vă amintesc de cuvântul Meu adus vouă, că v-am spus să credeţi în Mine şi să nu vă tulburaţi sau să vă speriaţi când vor veni peste voi stăpânii veacului acesta ca să vă piardă dinaintea Mea, şi v-am făgăduit vouă cu puţin înainte, că vor veni spre voi, dar Eu voi întoarce atunci armele lor spre ei, şi vă voi izbăvi, şi vor pieri ei la vremea hotărâtă de Mine, şi pe care v-am vestit-o vouă până să se împlinească. Şi iată, această cetate a dat din ea preţul pentru ocrotirea lucrării cuvântului Meu, şi în clipa cea grea care venise pentru voi, ea a scos foc din mijlocul ei şi i-a doborât pe cei ce se întăriseră peste Dumnezeu, şi Eu v-am izbăvit pe voi, copii ai cuvântului Meu. Şi iată, s-au scurs patruzeci de ani de când Eu cuvintez şi vestesc din vreme şi lucrez la vreme, şi lucrez peste voi, căci voi sunteţi martorii Mei din vremea aceasta. Eu sunt fără de timp, dar iată, sunt cu voi în timp şi lucrăm peste timp, ca să ieşim din el şi să le aşezăm pe toate la locul lor cel dintru începutul lor, căci toate au căzut prin om, prin căderea omului cea de la început, şi se lucrează la întoarcerea acasă, tată. Şi iată, vine Fiul lui Dumnezeu să-Şi aşeze la loc cele ruinate, cele risipite, cele răvăşite, să-Şi aşeze la loc împărăţia cea dintru început, aşezată de Tatăl şi de Fiul şi de Duhul Sfânt. Amin.

Eu trebuia să ies deasupra cu acest izvor ceresc, cu acest râu al vieţii, ca să se întoarcă la matca sa, la matca râului vieţii, tată, şi să se deprindă făptura cu întoarcerea acasă, cu întoarcerea la Mine, ca să nu mai fie moarte şi fărădelege, şi de aceea vă folosesc pe voi, care purtaţi lucrarea Mea, ca să vestim toată făptura că vine Domnul întru ale Sale, şi să se aşeze la veghe toate ale Sale şi la viaţă fără de moarte.

Să nu mai fie nepăsare, şi să fie veghe şi aşteptare. Să nu mai fie necredinţă, şi să fie mărturisirea Duhului Sfânt peste toată făptura. Să nu mai fie fărădelege, şi să fie sfinţenie de duh şi de trup înaintea Celui ce vine cu slavă, că scris este despre sfinţenie că fără de ea, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, şi cele scrise nu se pot desfiinţa la Dumnezeu. Dacă oamenii desfiinţează cele rostite de Domnul, călcând peste cele rostite, iată, cele rostite vor sta faţă în faţă cu cei ce le calcă pe ele, şi Domnul Iisus Hristos va birui prin sfinţenie, prin cei ce o iubesc pe ea. Amin.

Iată, tată, mai-marii cei de peste voi vă ridică vină vouă, vă aduc vină de mândrie şi vă sfătuiesc să lepădaţi cuvântul şi glasul Meu care se lasă deasupra voastră, deasupra ieslei cuvântului Meu. Ei vă învinuiesc de mândrie, dar Eu rostesc cuvânt şi spun: o, de ar cădea toată făptura în ceea ce sunteţi voi căzuţi! căci voi sunteţi căzuţi în braţele dragostei de sfinţenie şi de cer şi de veşnicie cu Mine. Această viaţă este o datorie, este şi mai mult decât atât înaintea lui Dumnezeu. Cei ce iubesc pe Domnul cu adevărat, unii ca aceia nu pun vină peste voi, dar iată, Eu nu mai văd credinţă şi lumină la fiii oamenilor. Fiii oamenilor nu caută spre fiii lui Dumnezeu ca să primească mărturisire despre Mine şi ca să creadă în Mine. O, nu mai este frică de Dumnezeu, căci înţelepciunea care vine de la om a înşelat şi pe fiii credinţei, măi copii, şi pier fiii credinţei din lipsă de înţelepciunea care vine din cer. Dar n-am făgăduit Eu acest har al Duhului Adevărului pe Care lumea nu-L cunoaşte? Şi iată, nici fiii credinţei nu-L cunosc pe El întru lucrarea Sa. Şi se va ridica Israel cel după trup şi va primi botezul credinţei cea de la Iisus Hristos, şi tu, poporule creştin, ce vei face dacă nu-L cunoşti pe Cel mărturisit de tine, pe Fiul Omului, Care a venit să te răscumpere din fărădelegile şi din firea cea căzută prin păcat? Ce vei face, tată, dacă nu te vei ridica să stai bine şi să stai cu frică şi cu luare-aminte înaintea Celui ce vine pe nori la tine? că iată, s-au scurs cele două veacuri despre care cuvântă Scriptura, şi Eu Mă voi lăsa văzut, după cum este scris. Amin.

Copii ai vestirii cuvântului Meu, vin după voi cu cuvântul Meu, ca să începem lucrul împreună peste această cetate care are trecere la Mine. Ea a plătit preţul vostru, şi Eu v-am izbăvit pe voi, iar celor ce au plătit preţul vostru le-am dat loc aparte până la arătarea Mea, până la ziua cea mare, tată, iar pe voi v-am îndemnat să staţi tari întru lucrarea Mea şi să lucraţi întru ea pentru toată făptura. Nu vă temeţi de cei ce vă împung. Tot aşa am fost şi Eu împuns de cei care ziceau că sunt ai Mei, dar Eu lucram întru Tatăl şi mergeam înainte, şi am mers înainte pentru cei ce au crezut că am venit de la Tatăl. Nu vă temeţi, nu lăsaţi jos lucrarea Mea, că dacă cei ce vă împung nu cred că Eu sunt între voi prin cuvânt, ei cred că aduc slujire lui Dumnezeu împungându-vă pe voi. Da’ de unde! că ei împung pe Cuvântul, şi ei nu ştiu şi nu înţeleg că voi lucraţi tot ce vă aduc Eu să lucraţi pentru făptura cea căzută, şi lucraţi întru Mine, aşa cum şi Eu am lucrat întru Tatăl după întruparea Mea din om. Nu vă clătinaţi, lăsaţi necredinţa celor ce nu cred şi rugaţi-vă la Mine pentru ca să cobor pe Duhul Sfânt şi să stârpesc necredinţa. Cei ce vă lovesc pe voi nu iubesc sfinţenia şi nu-L văd pe Domnul, dar cei ce sunt ai lui Hristos, aceia şi-au răstignit trupul şi patimile şi gusturile şi voia, şi aceia umblă în Duhul, şi aceia dacă ar mai fi ar înţelege că voi aţi fost aleşi de Mine ca să lucraţi întru Mine. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, şi v-am cerut ca să staţi sub ascultarea voii Mele şi să lăsaţi voia voastră, şi nu este har mai presus de harul celor ce se dau lui Dumnezeu la cererea lui Dumnezeu, întru frângerea voii libere. Cei ce lovesc în voi, aceia au lovit şi în Mine. Cei ce au păzit cuvântul Meu, aceia îl păzesc şi pe cel dat de Mine vouă spre ştirea tuturor, iar cei ce-l leapădă ca pe o minciună, aceia nu cred în Dumnezeu şi nu păzesc cuvântul Meu.

Se binecuvintează călătoria voastră, copii ai rostirii cuvântului Meu peste mulţimi. Binecuvântaţi să fiţi voi, cei care luaţi cuvântul Meu să-l duceţi la Timişoara şi la copiii care au misiunea vestirii cuvântului lui Dumnezeu. Sunt cu voi pe cale, tată. Binecuvântată să vă fie corăbiuţa, şi iată, Eu şi cu oştirile cereşti mergem pe cale cu voi întru ducere şi întoarcere, întru intrări şi ieşiri, întru ieşiri şi intrări. Amin.

Binecuvântată să fie România, ţara întoarcerii Mele la ai Mei, ţara trâmbiţării cuvântului lui Dumnezeu peste fiii cei credincioşi ai tuturor neamurilor pământului. Şi se va coborî pe pământ cer nou şi pământ nou, întocmit la cuvântul Meu, şi toate neamurile pământului vor vedea lumină mare şi se vor boteza, căci Eu sunt Domnul, şi sunt credincios făgăduinţelor Mele. Şi va învia Israel cel căzut, şi la vederea luminii va primi mărturisirea mântuirii cea de la Iisus Hristos, căci Tatăl Meu nu primeşte pe nimeni fără Mine. Şi va fi altoit Israel, şi va fi făptură nouă Israel şi va lucra lucrare de nou Ierusalim, căci toate se fac noi prin cuvânt, şi iarăşi se lucrează prin cuvânt. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi pe om, iar acum iarăşi se lucrează prin cuvânt şi se fac cer nou şi pământ nou şi om nou, după chipul şi după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer şi pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, şi nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.

O, Românie aleasă de Tatăl Meu ca să te îmbrace întru rochie nouă de nuntă, ca să stai înaintea Mea întru sfinţenie şi întru slavă! Suflu peste tine, ca să-ţi cunoşti menirea ta întru neamurile pământului, şi voi lucra cu toate oştirile cereşti şi voi birui ca să aduc pe cel pus peste tine, pe cel pus de Mine, şi care aşteaptă mâna Mea cea tare ca să lucreze şi să-l aducă. Eu voiesc sărbătoare şi nu întristare. Eu voiesc iubire ţie. Eu voiesc să aduc pe cel uns de Mine pentru tine, şi voi lucra ca să biruiesc împotrivirea cea omenească, voi lucra prin puterea care iese de la sfinţenia celor ce umblă cu Mine.

Binecuvântată să fie cărarea unsului Meu, Mihail al României, căci iarăşi înnoiesc binecuvântarea acestei cărări de întoarcere acasă a celui uns. Binecuvântată să-i fie răbdarea şi aşteptarea, intrările şi ieşirile, duhul şi iubirea şi credinţa lui în lucrările Mele peste România şi peste lucrarea mântuirii care lucrează de la Dumnezeu în România.

«Iată, noi le fac pe toate». Eu aşa am făgăduit, dar e mare lucru să înţeleagă omul ce va să zică această împlinire. De două mii de ani Mă zbucium cu tot cerul sfânt ca să iau moartea şi fărădelegea de pe pământ. Dar iată, am ieşit cu lucrarea cuvântului, şi voi lucra prin cuvânt, şi cuvântul se va întrupa şi toate se vor înnoi la cuvântul lui Dumnezeu.

Rostesc binecuvântare peste păstorul bisericii din cetatea Timişoara, peste cel blând, peste cel credincios, dar vreau să fie credincios, şi să-i dea şi celui plăpând pe care-l am scris în această carte şi care s-a ascuns de Dumnezeu. Vai celor ce au stins lumina acestei lucrări din inima acestui fiu al Meu, Irineu, care a greşit lui Dumnezeu clătinându-se. Să fie duh de credinţă peste duhul bisericii Mele şi să învieze sfinţenia cea care va sta înaintea Mea în biserica Mea. Iată, vin la turma Mea, şi ea se întoarce de la Mine. Eu sunt, şi ea se întoarce cu spatele la Mine, dar Eu o voi tămădui de necredinţă şi voi sufla peste ea, şi ea va sta înaintea Mea.

Pace cerească peste păstorul bisericii din această cetate! Pace ţie, păstor al bisericii Mele, căci biserica este cerească, nu este pământească, precum nici Eu nu sunt. Eu sunt din cer, nu din pământ, şi tot aşa şi biserica Mea, care voieşte cu Mine şi cu cerul. Pace ţie, şi nu privi cu îndoială lucrul Meu din vremea aceasta. Eu sunt. întru cuvântul glasului Meu lucrez, şi am iesle de coborâre a glasului Meu. Eu sunt cu România, dar vreau să fie viu trupul bisericii Mele din ea şi să stea cu faţa spre părinţi, ca să se întoarcă şi părinţii cu faţa, şi să lucreze din cer peste biserică părinţii, şi să se vadă peste ea chipul ei cel dintâi. Amin.

Pace vouă, celor ce staţi cu cuvântul Meu înaintea mulţimilor din această cetate! Şi vom merge cu vestea cerească până la ziua de odihnă.

Pace vouă, celor ce aţi adus cuvântul Meu de la ieslea lui pentru această cetate, ca să fie întocmit şi rostit pentru ea! Pace şi Ierusalim nou şi ceresc peste duhul şi trupul acestei cetăţi!

Pace şi biruinţă pentru cărarea unsului Meu Mihail, căci cerul sfânt duce luptă spre biruinţă pentru întoarcerea celui uns. Eu sunt. Pace vouă! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu.

Pace peste Israel! căci Israel înseamnă popor credincios lucrărilor cereşti, întru duh dumnezeiesc. Amin, amin, amin.

23-04-1993