Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt binecuvintează cuvântul și sfatul cuvântului care se coboară acum din sânul Treimii cerești pentru ca să hrănească poporul cel cu nume sfânt. Amin.
Eu sunt pâinea care se coboară din cer. Eu sunt Cuvântul, și cobor la poporul cel cu nume sfânt, ca să-l hrănesc prin cuvânt. Cuvântul este pâinea care se coboară din cer și din care se hrănesc cei ce cred din poporul cel cu nume sfânt, iar cei ce nu cred pe Dumnezeu Cuvântul, Care Se coboară prin cuvânt, aceia se hrănesc prin auz, dar nu și prin credință, și aceia nu se hrănesc, și aceia nu cresc mari prin cuvânt. Aceia sunt piperniciți, și dacă au putere, n-au putere bună, și au putere dăunătoare pentru mântuire, și au putere de necredință cei ce nu cred.
Pace ție, popor cu nume sfânt! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace ție, popor cu nume de Ierusalim, căci Ierusalim este nume sfânt, și acesta este numele pe care-l porți din darul lui Dumnezeu, popor cu nume sfânt, popor unit cu Ierusalimul cel de sus, care s-a coborât peste tine, după cum era scris în Scripturi pentru vremea aceasta, și despre care a scris Ioan cel iubit prin Scriptura care grăiește: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer, de la Dumnezeu, iar glasul Celui de pe tron a grăit: iată, noi le fac pe toate». Amin.
O, popor cu nume sfânt, proorocit din vremea începutului împărăției cea nouă a lui Iisus Hristos! Am hotărât să cobor iar spre tine prin cuvânt și să-ți amintesc să nu fii numai cu numele popor al lui Dumnezeu, ci să fii cu viață sfântă și pregătită bine înaintea Celui ce vine. Dar nu să te pocăiești numai pentru o vreme, nu așa, și să stai mereu priveghind. Nu priveghea numai un timp, ci priveghează până la capăt și crede până la capăt și lasă-L pe Dumnezeu să lucreze peste tine cum știe El, cum vede El că trebuie. Să nu fii numai cu numele popor al acestei lucrări dumnezeiești, și să fii cu ființa și cu viața și cu toate îndeletnicirile, și să fii cu credință și prin credință, că aceasta va fi prima fericire rostită peste fiii acestui popor: ferice celui ce a fost chemat și a crezut apoi în această lucrare a lui Iisus Hristos, Care a venit prin cuvânt ca să-Și gătească bine calea celei de a doua arătări în mijlocul oamenilor. Ferice vouă, celor ce credeți în această coborâre cerească pe pământ! Și iarăși zic: vai vouă, celor ce ați dat de acest izvor, de acest cuvânt de mântuire, și ați fost necredincioși și ispititori și ați părăsit această coborâre cerească!
Poporule iubit, scoală-te spre fericire și nu spre vaiet, că aceste două cuvinte vor conduce de-a dreapta și de-a stânga pe fiii acestei lucrări.
O, am încă multe să-ți spun, popor cu nume sfânt, dar le poți tu purta de-acum? Iată, cei ce cred pe Dumnezeu Cuvântul se bucură purtând tot ce aduce cuvântul de la Dumnezeu, iar cei ce nu cred, aceia nu pot purta cele cu care Eu vin de-acum. Aceia nu pot crede, fiindcă celor ce ispitesc pe Dumnezeu Cuvântul întru lucrarea Sa, acelora nu le este dată puterea să creadă. Eu așa am spus celui ce M-a rugat de vindecare zicându-Mi: «Doamne, dacă poți, fă-mi bine», iar Eu i-am răspuns: «Dacă poți crede, totul se poate împlini». Și am auzit credința lui și rugăciunea lui ca să-l ajut și ca să-i dau putere să creadă, căci a spus: «Cred, Doamne. Ajută-mi în necredință, ajută-mi să cred».
Apostolii Mei credeau, și se rugau să le măresc credința, dar nu stăteau nepăsători în credință. Se rugau spunându-Mi: «Adaugă, Doamne, credinței noastre, adaugă credință». Și tu, iubitul Meu popor, ai avut în mijlocul tău slava lui Dumnezeu, și tot n-ai știut cum să crezi în ea, căci lucrarea aceasta este slava lui Dumnezeu în mijlocul tău, dar cine n-a stat mic sub ea, acela n-a înțeles pe Dumnezeu întru lucrarea Sa, întru mărirea Sa, căci acela n-a folosit sfiala cea sfântă de care avea atâta nevoie acest popor chemat, ca prin sfiala cea sfântă să fi dobândit har înaintea lui Dumnezeu.
Iată ce veste îți dau, iubitul Meu popor, chematul Meu ucenic, primitul și miluitul Domnului. Îți dau veste pentru lucrarea smereniei și a pocăinței întru tine, tată. Îți dau de știre că tu n-ai avut sfială față de Mine și față de cuvântul Meu lăsat peste tine și față de măreția Mea în mijlocul tău. Și dacă n-ai avut, și dacă n-a fost să se defăimeze numele Meu și lucrarea Mea, iată, te-am ținut așa cum ai stat, așa cum ai vrut să stai și cum ai vrut tu să-L înțelegi pe Dumnezeu. Și s-a întâmplat cu fiul acestui popor așa cum a fost cu Saul, care era uns prin prooroc, dar care făcea ca el și nu ca Dumnezeu, că venea să întrebe pe Dumnezeu și după ce a plecat Samuel proorocul din mijlocul poporului Israel, dar Domnul nu S-a mai uitat spre Saul și nu i-a dat răspuns prin nimeni și prin nimic. Și când el a văzut așa, s-a dus să întrebe prin fir străin de Dumnezeu, străin de lucrarea care-l unsese pe el, și a rostit Samuel din mormânt moartea lui Saul pentru necredință și pentru mărire de sine și pentru împotrivire, măi copii.
O, n-ai fost smerit, popor iubit, și mereu M-ai ispitit, iar când nu-ți mai plăcea să Mă port cu dreptate cu tine, plecai, tată, și te duceai să întrebi pe la prooroci, ca să faci tu din ei prooroci mincinoși împotriva Mea și a lucrării Mele cu tine, popor miluit de cuvântul cel rupt din brațele Treimii cerești. Și te duceai din acest braț și nu stăteai cu Mine și cu cina cuvântului Meu în mijlocul tău. Și Eu am venit mereu și te-am învățat și te-am îndemnat și ți-am pus mereu mâna pe ochi ca să vezi, dar tu nu cunoșteai mâna Mea cerească și te supărai pe mâna Mea și pe alifia Mea, pentru că tu ziceai mereu că vezi bine, poporul Meu iubit, și nu te-ai lăsat lucrat de Mine, tată, și iată, acum vin în calea ta ca să te îndemn spre pocăință și ca să lucrez Eu pentru pocăința ta și nu pentru necredința ta, că va fi greu și dureros dacă vei rămâne să lucrez peste necredința ta, că Eu voi veni, și vei vedea că am fost Cel ce am lucrat ca să te izbăvesc. Adu-ți aminte de Petru, care a plâns cu amar când a ajuns să înțeleagă că Eu am fost Cel mărturisit de el Hristosul lui Dumnezeu și că n-am fost mincinos întru lucrarea Mea între ucenicii Mei de atunci. Și după aceea i-a părut rău pe veci lui Petru că n-a lucrat cu sfială față de Dumnezeu, Care venise să fie cu el. Că Eu când M-am plecat să-l spăl pe picioare, el s-a scuturat împotrivindu-se, deși Eu îi spusesem lui prin cuvânt: «Ceea ce fac Eu acum, tu nu înțelegi, dar vei înțelege». Și iar, din nou fără sfială, a zis apoi: «Doamne, spală-mi și capul». Și Eu, răbdător și smerit, i-am spus: «Cel ce s-a spălat este curat». Eu lucram ca să-i pregătesc și să-i împlinesc întru lucrarea Mea pe care aveau s-o ducă din loc în loc apoi, dar ei, ca niște neînțelegători și nesfioși, loveau în cuvântul Meu cel rostit peste ei și Îmi întorceau cuvântul cu alt cuvânt, că nici ei și nici tu, poporul Meu, nici tu, ucenicul Meu cel de acum, nu înțelegi că da e da și nu e nu, iar cel ce nu face așa, acela cade în judecată prin această împotrivire. Așa este scris: «Da al vostru să fie da și nu să fie nu, ca să nu cădeți în judecată».
Eram la cină și vorbeam cu ucenicii Mei, ca să-i pregătesc prin cuvântul rostit peste ei și prin împlinirea cuvântului rostit, că de aceea rosteam cuvinte, rosteam ca să se împlinească. Le-am dăruit cina ca să înțeleagă ei că în felul acesta voi rămâne cu ei în veac. Și pe când îi învățam, i-am spus lui Petru, care M-a mărturisit Hristosul lui Dumnezeu, i-am spus că satana vrea să-i cearnă vânturându-i ca pe grâu. I-am spus: «Petre, Eu M-am rugat ca să nu piară credința ta cea mărturisită și să te întorci după patima Mea ca să întărești pe ucenici cu această mărturisire». Eu am fost adevărat Hristosul Domnului, dar ei n-aveau atunci cum înțelege decât cu credința, așa cum a fost și cu Avraam. Așa i-am spus lui Petru: «M-am rugat ca să nu piară credința ta», dar el din nou și-a întărit cuvântul său spunând că el este gata să meargă la moarte cu Mine și că nu Mă va părăsi. Iată ce înseamnă cuvântul rostit, căci ei aveau ungere de la Mine și așa era și la ei, da al lor trebuia să fie da. S-a grăbit Petru, și dacă nu s-a ținut de cuvânt, a căzut în judecată, după cum este scris: «Da, da, și nu, nu, ca să nu cădeți în judecată». N-a stat Petru cu sfială de vorbă cu Mine, și atunci i-am vestit că până la cântatul cocoșilor se va lepăda de Mine. Nu era smerit acest ucenic, n-avea sfială, și se purta cu Mine ca și cu un om, dar Eu eram și Dumnezeu.
O, poporul Meu iubit, tot așa te-ai purtat și tu cu Mine prin această lucrare, și de aceea te-ai lepădat mereu de Mine până acum. Te-ai lepădat de Mine, tată, și n-ai stat până la capătul cinei cu Mine. Cine a plecat înainte de terminarea cinei? Stăteam cu ucenicii întru cina cea tainică și am frânt din pâine și le-am pus pe masă, și am pus și paharul, și am rostit lucrarea cinei, și Iuda a luat bucățica, și apoi a ieșit numaidecât, și a făcut rău dacă a plecat mai înainte de sfârșitul cinei. Iată ce înseamnă să nu stai până la sfârșit cu Dumnezeu și cu izvorul care ți-a spălat ochii ca să vezi. Așa se întâmplă cu cel ce pleacă de lângă Mine, acolo ajunge cel ce pleacă, fiindcă cel ce pleacă, acela M-a și vândut. Dar n-ai înțeles Scriptura aceasta, popor chemat de Mine la cina cuvântului Meu, că dacă înțelegeai, nu plecai și nu Mă vindeai, și erai acum ucenic întărit, și ai fi plecat cu Evanghelia Mea ca să deschizi ochii oamenilor mărturisind această lucrare cerească, această cină cu care Eu stau în mijlocul tău de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, care ai mâncat din cer și nu de pe pământ, ca să ai nume sfânt și ca să fii sfânt, că nu poți să ajungi cu sfinții din cer dacă acum nu ești sfânt, dar cine înțelege această adâncime de cuvânt?
Am auzit cuvântul unui preot care a spus că sfinții nu sunt pe pământ, și sunt numai în cer. Dar prin ce au ajuns aceia sfinți ai cerului? Nimeni nu poate fi în ceata sfinților în cer dacă nu a fost sfânt pentru această plată de sfânt, căci în cer nu este ca pe pământ. Pe pământ e numai nedreptate și slavă deșartă și răsplată mincinoasă, dar în cer nu e ca pe pământ, iubitul Meu popor, și acest adevăr trebuie să-l înțelegi acum, tată, că dacă ai fi știut să înțelegi că în cer nu este ca pe pământ, poate că te-ai fi sfiit mai mult în fața lui Dumnezeu. Dar tu ai fost mai neaplecat decât Petru atunci, și mult mai lungă vreme am stat Eu biruit de tine așteptându-te să te îndupleci și ca să înțelegi cuvântul rostit de Dumnezeu și să stai cu sfială lângă Mine. O, Eu sunt prietenul tău, așa cum am spus, dar sunt din cer, tată, și Eu am spus că împărăția Mea nu este de pe pământ, și este din cer. O, de câte ori M-ai pus tu dregător peste pământul tău, de câte ori! Și tu știai că Eu nu sunt de pe pământ, dar în zadar știai, că tu n-ai fost cu sfială față de Dumnezeu, Care este din cer. Așa și Petru a făcut, tot ca tine a făcut, cu toate că Mă mărturisise pe numele Meu de Fiu al lui Dumnezeu. Așa și tu, fiule, și M-ai învârtit cu tine patruzeci de ani. Și dacă acum am făcut o iesle nouă și un cuvânt nou, lasă-Mă ca în cer în această iesle, poporule iubit, că de aici Eu te învăț numai din cer, ca să te deprind să fii ceresc, copilul Meu. Te așteaptă cerul, tată, și tu nici acum nu știi ce înseamnă cer, dar iată, Eu vin acum prin cuvânt nou și îți spun că nu este cer lucrarea ta, că ție ți-a pierit credința cea bună, și nici nu te-ai rugat să-ți ajut în necredință, să-ți ajut ca să nu pățești ce a pățit Petru, căci câtă istețime a dat el să dovedească, pe atâta nevrednicie și nestatornicie a dovedit față de Dumnezeu.
Cerul nu este pământ, tată. Cerul este cer, și pământul este pământ, și este cerească unirea cerului cu pământul, nu este pământească. Dar cum să fac Eu cu tine ca să știi bine această taină cerească? Iată, pentru această înțelepciune îți trebuie ție aplecare și pocăință adevărată și amănunțită, și sfială sfântă îți trebuie în fața cerului, că s-a aplecat cerul până la tine, poporul Meu iubit, s-a aplecat ca să te învețe ce este cer, și ce este pământ, și ce este om ceresc și trup ceresc, că, fii atent, sunt și trupuri cerești, și trupuri pământești. O, de când trebuia să fii tu ceresc, popor cu nume din cer, popor cu nume sfânt, că asta este lucrarea la care trebuie să ajung Eu cu tine, Israele al făgăduinței. Am venit prin cuvânt în calea ta ca să te îndemn spre pocăință, și ca să lucrez apoi lecție cerească peste tine. Am venit să te nasc din nou, să te nasc din cer și să nu-ți mai întinezi apoi cămașa cea pentru vremea aceasta, căci trebuie, tată, să-ți dau pe tine cămașa slavei care vine din cer pe pământul României, poporul Meu cel sfânt din mijlocul acestui pământ binecuvântat și proorocit de Dumnezeu.
Iată, lucrez lecție cerească peste tine, dar tu trebuie să înveți, tată, să înveți ca să știi ce să faci să fii moștenitor al slavei care vine cu Mine. Un picuț, și vin pe nori la tine ca să vadă și lumea că sunt cu tine, poporul Meu cel mic, întru care am binevoit Eu pentru răscumpărarea făpturii. Tatăl Meu a binevoit întru Mine, iar Eu L-am ascultat întru toate pe Tatăl, dar tu, popor iubit, puțin de tot L-ai ascultat pe Cel ce a binevoit în mijlocul tău cu lucrare cerească.
O, popor cu nume sfânt, atâta răbdare am avut cu tine! Cu atâta răbdare te-am hrănit și te-am răbdat învățându-te, ca să știi lecția împărăției cerurilor, tată, și să încep cu tine împărăția cerurilor cea văzută, împărăția Mea întru duhul și trupul tău, popor cu nume sfânt și cu alegere cerească, fiindcă din nou amintesc: nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, copii ai poporului Meu, și v-am ales ca să vă deprind să aveți fire dumnezeiască, așa cum a fost firea trupului Meu. Eu de aceea am venit de la Tatăl și am luat trup, ca să arăt la oameni ce va să zică firea dumnezeiască în om. Am luat asupra Mea toată firea omenească pentru ca să pot risipi păcatele oamenilor osândindu-le în trupul Meu, și să le osândească și oamenii apoi în trupul lor, dar oamenii au rămas uniți tot cu păcatele, pentru că oamenii n-au luat de la Mine chipul firii dumnezeiești.
O, ce lecții de fire dumnezeiască am lăsat Eu la oameni, dar oamenii nu s-au folosit de această minune, căci Eu am fost minunea întrupată a lui Dumnezeu în om, și am devenit apoi calea oamenilor spre împărăția Tatălui Meu, Care M-a mărturisit pe Mine din cer ca Fiu al Său în vremea botezului Meu prin Ioan.
O, poporul Meu, învață de la Mine, măcar de acum învață, măcar de acum mănâncă pâine din cer, căci cuvântul acesta este pâine cerească, și nici nu știi tu ce înseamnă această taină de coborâre a cuvântului la tine. Dar Eu vreau să lucrezi cu Mine ca să știi tu taina cuvântului Meu, că iată ce-ți spun Eu, iar ceea ce spun, pe unii vă va bucura, iar pe mulți din voi îi va îndemna spre pocăință, și apoi spre înțelepciune. Și iată ce-ți spun, popor iubit: îți spun că Eu, cât am stat cu oamenii, am lăsat cuvintele Mele pe pământ, și am lucrat în două feluri și atunci, așa cum am lucrat și cu tine, poporule chemat la mila Mea cerească. Și cine M-a osândit atunci, aceia Mă osândesc și azi prin aceleași cuvinte de ispitire. M-au osândit atunci oamenii legii și ai cărții. Mă osândeau pentru că nu Mă cunoșteau, fiindcă Eu eram din cer și nu din pământ. Eram Omul Cel nou, Cel ceresc, Cel născut de la Duhul Sfânt, fără de sămânță, Cel născut din Fecioară, ca să fiu Om și să port fire dumnezeiască arătând omul cel nou, născut din Duhul Sfânt, ca să-l sui din nou la cer pe omul cel făcut din pământ, precum este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi cu suflet viu, iar cel de al doilea, cu duh dătător de viață».
Am venit de la Tatăl și M-am făcut Om de la Duhul Sfânt, și când un om a venit și Mi-a spus «Învățătorule bun», Eu am coborât până la starea lui de om și i-am zis: «Să nu-Mi zici bun, că Unul Dumnezeu este bun». O, dacă ar fi făcut așa oamenii, dacă măcar tu, poporul Meu, te-ai fi purtat ca și Mine mai înainte de arătarea Mea cu care vin curând, dacă ai fi voit tu să porți această fire a Mea, Eu te aveam și acum, și te aveam mare, și aș fi lăsat putere peste tine, dar n-ai avut loc în tine pentru puterea Mea. Ai văzut în ce stătea puterea Mea? În smerenia Mea față de Tatăl, Cel ce Se numește Dumnezeu. Dar tu, popor iubit, nu te-ai smerit în fața acestei lucrări care a venit cu Mine de la Tatăl. Dacă te-ai fi smerit ca și Mine, ai fi văzut pe Domnul în această lucrare și nu te-ai fi despărțit niciodată de El, că de tine a fost mai ușor decât atunci, pe vremea apostolilor Mei. Tu n-ai suferit ce au suferit mucenicii Mei de la cei ce încercau credința lor în Domnul, că ucenicul Meu cel de atunci Mă alegea pe Mine până la moarte, și dacă era omorât de necredincioși, era minune mare, că din unul se ridicau zece, și o mie, și milioane de fii ai împărăției Mele cea nevăzută de ochii cei ce nu văd. Dar tu, tată, numai un pic ai fost luat la întrebări despre Mine, și te-ai și clătinat, și te-ai și speriat, și te-ai și ascuns, că Eu știam că ești laș și fricos și fără dragostea cea întreagă, și te îndemnam să te ascunzi cu lucrarea Mea. Dacă aș fi văzut că ai putere de credință și de minuni prin credință, nu te-aș mai fi îndemnat să te ascunzi, și te-aș fi trimis din vreme la dregători și la împărați și la cei morți. Dar tu ai fost fără curaj, și Eu te-am miluit, că dacă aș fi vestit la vreunul din voi patimă așa cum am vestit pe Petru, n-aș mai fi avut acum popor. Dacă te-aș fi lăsat în suferință, poporul Meu, ai fi spus că nu sunt cu adevărat cu tine prin această lucrare și M-ai fi tăgăduit. Dar te-am ținut Eu ca să stai, tată. Și pentru că Eu te-am ținut și te-am numit poporul Meu, tu ai zis în cugetul tău că ești bun, și ai zis și altfel că ești bun, că dacă Eu încercam să te curăț de nedreptate și de fire, tu nu Mă primeai, și te supărai, pentru că tu credeai că ești bun și nu voiai să zici cum am zis Eu celui ce Mi-a zis că sunt bun, iar Eu în tot timpul lucrării Mele peste acest popor n-am putut să țin pe nimeni cu Mine decât mângâindu-l și numindu-l bun, și fiul Meu numindu-l, fiul Meu bun. O, cu câți a trebuit să Mă port așa! Aproape cu toți, tată, că altfel nu aveam acum popor din lume luat. Din lume l-am luat pe fiul acestui popor și i-am zis fiu bun, dar n-am auzit de la fiul acestui popor să spună și el ca Mine ca să se asemene cu Mine, să spună și el: „Doamne, numai Tu ești bun, căci Unul este bun, și Acela este Dumnezeu“. N-ai avut fire dumnezeiască așa cum M-am arătat Eu pentru ca să înveți de la Mine, dar nici de la părinții tăi cei de după Mine n-ai luat pildă, creștine, că ei prin umilință și smerenie și prin frângerea voii și a firii au ajuns în ceata drepților cei buni, care au luat fire dumnezeiască între oameni.
Eu dacă nu te-aș fi mângâiat și dacă nu te-aș fi lăudat, nu stăteai cu Mine, poporule iubit de Dumnezeu, că iată, te-am pus la probă ca să-ți încerc inima ta cea ascunsă înăuntrul tău, și ca să-ți arăt cum ai stat tu cu Mine până acum, și ca să-ți spun cum trebuie să stai lângă Mine. Te-am pus la probă folosind acum cuvântul Meu precum în cer, nu precum pe pământ. Am făcut o grădină nouă și curată, și lucrez cu glasul cuvântului Meu în ea, și iau din această grădină apoi, și îți arăt și ție cuvântul glasului Meu, al Evangheliei cea nouă, care vine la tine cu dreptatea cea dumnezeiască. Și dacă am ieșit cu fiii acestei grădini trimițându-i în numele Meu cu cuvântul Meu în calea ta și dacă nici așa n-ai cunoscut că Eu sunt Cel ce am bătut la poarta cetăților poporului Meu, am început apoi să lucrez peste locul grădinii cuvântului Meu și am împrejmuit cu legea sfințeniei ieslea aceasta și am mers înainte cu mărturisirea lucrării Mele în mijlocul tău, poporul Meu iubit, și am început să strig peste mulțimile care n-au cunoscut glasul Meu așa cum l-ai cunoscut tu și să spun mulțimilor despre un popor care a stat la masa cuvântului Meu și să le dau și mulțimilor cuvântul Meu. Dar cuvântul Meu lucrează acum după dreptatea Mea și nu după dreptatea ta, poporul Meu. Și iată, așa te-am pus Eu la încercare, tată, ca să văd dacă te apleci măcar acum să Mă primești să lucrez peste tine întru dreptate, tată.
Am lucrat multă vreme în două feluri peste tine, poporul Meu. Am lucrat peste inimi ispititoare, și puțin ogor am avut din inimi neprihănite. Așa am lucrat și când am venit în trup, că veneau ispititori ca să Mă prindă în cuvânt, și Eu le răspundeam acelora, dar ucenicilor Mei cei curați cu inima le răspundeam deosebit și cerește, tată.
Ia adu-ți tu aminte, ucenicule de acum, de convorbirea Mea cu cel ce M-a ispitit întrebându-Mă: «Doamne, se cuvine să-și lase omul femeia?». Vedeți voi ce a avut el să Mă întrebe? Eu i-am răspuns după cum a fost întrebarea, căci a fost întrebare de la trup și de la fire dacă a întrebat așa ceva. I-am răspuns întrebând legea, că el avea de gând să Mă prindă ca pe un călcător de lege, și i-am zis: «Ce v-a spus Moise?». Și a continuat și el și Eu amintindu-i de orânduiala lui Dumnezeu cea dintru începutul cel curat. El Mi-a zis că «Moise a dat voie de despărțire cu carte de despărțire», iar Eu i-am răspuns arătând învârtoșarea celor pentru care s-a scris această lege, că legea nu este scrisă pentru cei ce lucrează drept, ci pentru cei ce lucrează nelegiuire, căci pentru cei nelegiuiți este lege aparte, adică lege mai îngăduitoare cu nelegiuirea, ca să nu piară omul până la capăt, tată. I-am răspuns celui ispititor, celui trupesc, celui învârtoșat și i-am spus că n-a fost așa de la început, și i-am spus că în vremea învârtoșării inimii omului a venit legea. I-am spus că de la început a fost bărbat și femeie, și vor fi amândoi un trup, precum a fost de la început. Întâi a fost un singur trup, și după aceea s-a făcut încă unul, ca din unul să fie bărbat și femeie întru unirea cea de la început. Și ce ziceți voi că a înțeles cel ispititor? Vă spun Eu ce a înțeles, că a înțeles trupește și nu cerește, fiindcă înțelepciunea care vine de la trup, aceea este lege peste trup, și legea osândește duhul și îl trage la trup și la înțelepciune de trup, și nu M-a putut prinde în cuvânt cel ispititor, că el nici n-a înțeles vorbirea Mea cea dintru început. Dar peste ucenicii Mei, care erau de față, a lucrat înțelepciunea cea dintru început, și ei au înțeles vorbirea Mea în celălalt fel, în felul cel bun dintre cele două feluri de vorbiri peste două feluri de inimi. Ei au înțeles cum a fost lucrarea și așezarea întru început și că Cel ce i-a făcut pe cei doi la început i-a făcut bărbat și femeie, și nu sunt doi, ci sunt unul, uniți întru Domnul, și ceea ce a unit Domnul să nu despartă omul.
Ucenicii au înțeles taina cea dintru început și au spus: «Doamne, dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este omului de folos să se însoare». Iar Eu le-am spus lor că nu toți pricep această taină, ci numai cei cărora le este dat de la Dumnezeu să priceapă, și le-am deslușit lor lucrarea curățeniei de fire și de trup și le-am adăugat că unii încă din pântecele mamei lor iau fire duhovnicească și se nasc cu ea și viețuiesc cu ea în mijlocul oamenilor, și sunt aceștia, așa cum spune cuvântul, fameni încă din naștere. Dar fiți atenți, copiii Mei, că în această grupă de fameni puțini de tot sunt născuți așa pentru ca să fie lucrători ai împărăției cerurilor, așa cum a fost Pavel apostolul și multe alte scule dumnezeiești. Fiți atenți, că în această grupă de fameni este altceva, este lucru care vine de la păcate trupești, tată. În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuți așa din pântecele mamei lor, și sunt alți fameni făcuți de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfințenie de fire și de trup s-au făcut pe ei înșiși fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăției cerurilor. Aceștia din urmă sunt adevărații monahi, după vorba care se tâlcuiește în biserica de azi, cu viață de famen. Acest fel de oameni, și dintre bărbați și dintre femei, sunt și vor fi mulți laolaltă, și sunt mulți laolaltă bărbați și femei, așa cum a fost întru început dintru unul. Că monahul de azi care pleacă dintre oameni ca să ducă viață de famen, acela este în luptă cu firea, de vreme ce se pitește și pleacă din calea ispitei trupești, și acela nu s-a făcut mai întâi famen, și este pe cale de a se lupta să fie găsit famen. Dar cel care se face pe el însuși famen pentru ca să fie locaș al împărăției cerești cea dintru început, această taină este altceva, măi copii ai poporului Meu, căci această lucrare este calea și viața în care trebuie să te așez Eu pe tine, tată, ca să fii tu popor cu trupuri cerești, ca la început când era bărbat și femeie dintr-unul. Eu aș voi să poți purta de acum taina aceasta pe care am să ți-o spun de mult, pe care ți-am spus-o demult, dar n-ai putut-o purta întru tot înțelesul ei cel tainic și adânc înfipt în veacurile cerurilor, căci rădăcina acestei taine își are firul ei întru început când omul era în Eden și când din bărbat a luat Domnul pe femeie, și a făcut Domnul bărbat și femeie într-un singur trup, de vreme ce dintr-un trup a făcut două trupuri. Mâna lui Dumnezeu a făcut două trupuri dintr-un singur trup, bărbat și femeie numindu-se acest trup.
De aceea am zis Eu că te-am pus la încercare ca să-ți arăt credința și înțelepciunea cu care ai stat în această lucrare vreme de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, căci numele tău este numele Meu pe care-l porți tu mâncând de la masa Mea de cuvânt dumnezeiesc. De patruzeci de ani am coborât prin cuvânt în România, pe care Tatăl Meu a logodit-o cu Mine la nașterea Mea și a ei ca să-Mi fie ea mireasă la venirea Mea de acum.
Aș veni la tine, popor iubit, ca să-ți spun de acum taina despre România, dar tu nu o poți purta nici acum, și iată, Eu mai aștept un pic. Tu n-ai putut purta nici taina Mea despre tine, tată, pentru că tu nu M-ai ascultat ca să vorbesc Eu cu tine ca în cer și ca să înțelegi ce înseamnă cer, să înțelegi de-acum. Tu n-ai putut să Mă asculți ca să te fi făcut famen pentru ca să fii locaș al împărăției Mele întru tine, să te fi făcut famen tu și toată casa ta și să încep cu tine să repar stricăciunea care s-a iscat din pricina necredinței și a neascultării omului cel de la început.
Omul cel de la început n-a crezut că va muri dacă va lua din cele oprite de Mine, și i s-a socotit necredință dacă a luat, și de la necredință a murit omul prin păcatul neascultării. Dacă tu credeai, creștine, tot ce ți-am spus Eu din cer, era acum cer pe pământul acestei lucrări, așa cum a fost la început când nu era moartea venită peste om, și aș fi lucrat pentru tine cer nou și pământ nou și om nou, îmbrăcat întru nestricăciune, și aș fi dat mâna prin mâna ta la mulți. Dar din lipsa ta de smerenie, tu n-ai dobândit har, creștine, și te-ai împotrivit ca și Petru când lucram Eu peste apostolii Mei taina cuvântului despre împărăția cerurilor, care este făcută și întocmită din clipa când Eu M-am întrupat născându-Mă Om din Fecioară. Nici ție, popor iubit, nu ți-a spus mai mult această taină a Mea despre nașterea Mea din Fecioară, venit de la Tatăl și de la Duhul Sfânt în Fecioară, ca să Mă nasc și din trup și să iau asupra Mea firea omului, și să repare Dumnezeu ce a stricat omul. Iată, întru început a lucrat Tatăl Meu, și spre sfârșitul vremilor iarăși a lucrat făcându-l iar pe om din cer, și iarăși lucrează, voind să-l învieze pe tot omul prin lucrarea Duhului Sfânt întru Tatăl și Fiul, prin Care toate s-au lucrat.
O, poporul Meu, măcar să fi voit și tu să zici cum am zis Eu celui ce Mi-a zis „bun“, să fi zis și tu la fel, că nu ești bun și că Unul singur este bun, că dacă tu ai fi zis așa, ai fi căpătat har, tată, și ți s-ar fi înmulțit harul Meu peste tine, și ți-ar fi fost de-ajuns și nu ți-ar mai fi trebuit nimic, că Eu Mă desăvârșeam întru tine prin harul Meu așa cum în neputința lui Pavel Eu M-am desăvârșit prin harul Meu. Iată, Pavel, apostolul Meu, câtă vreme a zis că e bun, el a făcut numai rău lui Dumnezeu când S-a arătat Domnul la oameni prin Fiul Său Cel întrupat.
Am venit întrupat, și am crescut, și am lucrat trei ani și jumătate descoperit, și vindecam orbi și ologi ca să se ducă vestea despre împărăția cu care venisem de la Tatăl, iar Saul cel râvnitor al legii căuta să afle pe cei vindecați și îi afla și îi omora ca să stârpească lucrarea de vestire a venirii lui Mesia, că după ce l-am vindecat pe orbul cel din naștere, după câteva zile a plecat Saul după el și l-a omorât. Și zicea Saul că era bun pentru Dumnezeu și râvnitor pentru lege, și Eu am ieșit în calea lui și i-am oprit nebunia și l-am mustrat cu orbire și l-am lăsat cu semn, și l-am trimis apoi să Mă vestească pe Mine mărturisind întâlnirea Mea cu el spre Damasc când Eu l-am orbit și nu i-am mai dat înapoi vederea decât prea puțin, că Eu n-am tras înapoi semnul Meu de pe el chiar dacă el M-a rugat cu rugă întreită să-Mi trag semnul de pe el, căci îngerul satanei îl chinuia cu rușinea în fața iudeilor, în fața celor de un neam cu el. Iată, tată, Eu nu M-am putut desăvârși cu harul Meu în Saul până ce nu l-am umilit, până ce nu l-am smerit forțându-l să slujească neamurilor cu numele Meu și al împărăției Mele, supunându-l sub înțelepciunea cea din cer și nu de pe pământ. Și s-a pocăit Pavel, împins de Dumnezeu, și s-a lăsat apoi sub harul lui Dumnezeu mărturisindu-și tuturor faptele lui potrivnice lui Hristos și tragerea lui de partea lui Hristos, la lucrul lui Hristos, Cel pe Care-L prigonise cu atâta râvnă.
Iubitul Meu popor, Eu am avut răbdare mare, tată, și încă mai am și acum. Mai am câteva clipe de răbdare pentru ca să-ți dau ție har, că scris este: «Dacă cel ce ți-a greșit se întoarce pocăindu-se, iartă-l. Chiar dacă de șaptezeci de ori câte șapte îți greșește și se întoarce cerând iertare și pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce, tată. Dar și dacă se întoarce, caută și îl îndreaptă pe acela cu duhul blândeții, dar ia seama peste tine însuți, să nu te lași ispitit de slăbiciunea lui; ia seama să nu cazi și tu în ispită; ia seama la dreptatea Domnului și nu altfel. Folosește-te de Dumnezeu, și să-ți fie da, da, și nu, nu, ca să nu cazi în judecată, copile al poporului Meu. De aceea ți-am spus în cuvântul acesta că Eu am lucrat în două feluri peste poporul Meu. Am răspuns într-un fel peste cel ce venea trupește la Mine și Mă ispitea, așa cum a venit cel ce M-a întrebat dacă e bine să-și lase omul femeia, și Eu i-am răspuns după cum a fost ispitirea lui, dar în alt fel le-am răspuns Eu ucenicilor Mei, care înțeleseseră taina lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu în om.
Așa am pățit Eu și în mijlocul tău, popor cu nume sfânt, și cât aș fi voit să ai tu pe Duhul Sfânt ca să fii cu Duhul Sfânt în duhul tău și să te întorci la viață din cer! Câtă răbdare am avut Eu cu tine și cât de frumos te-am povățuit ca să ajungi să înțelegi și să te lași cu împărăția Mea în trupul și în duhul tău! Dar să știi, tată, că voi ieși în calea ta văzut, voi ieși, ca să crezi în Mine așa cum a crezut Pavel, și să las apoi har peste tine, și să te folosesc pentru pregătirea cărării întoarcerii Mele, căci orice lucrare, orice sărbătoare trebuie pregătită ca să vină. Când se apropie ziua nunții, trebuie pregătită această sărbătoare, tată. Și cu cine s-o pregătesc? Cu cei la care n-am fost cu cuvântul Meu de pregătire? O, Eu pe tine te-am pregătit, poporul Meu, și ți-am dat nume nou și sfânt, și vreau să-ți dau har, creștine. Scoală-te și umblă, tată, și umblă repede, ca să răscumperi vremea și lucrul cel rămas în urmă, că iată, se așează mesele și bucatele și nunta, și Eu vin să stau în fața ta și să te sărbătoresc, și să Mă sărbătorești, și unul altuia să ne dăm cinste pentru lucrarea cerului. Eu să iau de la Tatăl cinstea pentru că am lucrat cu voi, iar voi să luați de la Mine cinstea pentru că ați lucrat cu Mine, copii ai poporului Meu. Iată, vine clipa să dau rodul Meu Tatălui, dar caută, creștine, să fii în mâna Mea, ca să te cunoască Tatăl Meu în lucrul Meu.
Ia de la Mine fire dumnezeiască, poporul Meu, și să nu mai fie dezbinare în trupul tău, tată, și să fii trup tare și întreg în mădulare, și după numărul mădularelor. Nu cumva să fie lipsă în trup. Să se scoale unul din poporul Meu și să rostească numărul mădularelor trupului lui Hristos în poporul lui Hristos, în biserica lui Hristos.
Lasă-te născut de sus, creștine tată, ia fire dumnezeiască între oameni, ia lucrarea Mea, ia puterea Mea, și arată-te oamenilor cu Mine. Dacă ești bolnav și nu poți, iată, Eu te vindec de tot ce este rău ție, și nu mai spun: «Du-te, și să nu spui nimănui», și îți spun: du-te și să spui tuturor despre lucrarea lui Iisus Hristos care este cu tine. Scoală-te și Mă vestește pe Mine, că pe tine te vestești, pe tine lângă Mine, ca să vin lângă tine și să Mă arăt că sunt lângă tine, și să te vadă lumea cu Mine, creștine al împărăției lui Dumnezeu.
Lucrarea voastră să se asemene, și să nu-Mi faceți răni. Sunt ca și pus în lanțuri, tată. Necredința oamenilor, ba și necredința poporului Meu, e lanț pentru Mine în vestirea cuvântului Meu. Vestiți lucrarea cuvântului Meu și adevărul ei, și să vă asemănați unul cu altul la lucrul Evangheliei Mele. Puțini din voi au îndrăzneală pentru vestirea lucrării Mele, și iată, nu sunteți la fel în lucru, ca să aibă rod lucrul, ca să se grăbească ziua venirii Domnului în chip văzut. Aduceți-vă aminte de Pavel când spunea despre vestitorii lui Hristos, că unii vesteau pe Domnul din pizmă, din ceartă, iar alții, cu voie bună. Unii erau apărători ca să apere pe Pavel, pe care-l iubeau pentru Evanghelia Mea, iar alții, cu gânduri necurate, vesteau pe Hristos din invidie, spre dezbinare și spre gelozie și spre suferința lui Pavel. Dar la voi să nu fie așa, să nu fie fățărnicie în vestirea cea mare a cuvântului Meu peste lume, și să fie adevăr și credință, și să fie dragoste și umilință, și să nu fie dezbinare în trup.
Primiți cuvântul Meu și luați-l în voi și mâncați-l, și fiți atenți întru venirea Mea, fiți atenți că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Credeți în cuvintele Mele și nu le desființați, că voi veni în curând și vă voi arăta adevărul lor. Eu sunt Domnul, măi copii. Eu nu sunt omul, Eu sunt Domnul, tată, și cuvântul Meu este adevăr, nu este minciună cuvântul Meu. Cuvântul Meu sunt Eu, și tu de ce Mă faci mincinos, copile îndoielnic? Dacă M-aș supăra pe tine și te-aș mustra pentru că Mă înjosești, tu n-ai putea purta arătarea Mea cu mustrare. Ce-ți folosește răzvrătirea, copile al poporului Meu? Acesta este duhul măririi de sine care robește pe om, măi creștine. Acesta este duh de lucifer, tată. Ești tu așa de mare ca să judeci? De ce nu stai un pic să aștepți și să ai răbdare pentru adevărul Meu în tine?
Copii ai poporului Meu, nu lucrați în această lucrare cu duh de pizmă și de ceartă. Nu este de la Dumnezeu acest fel de duh. Este de la duhul rău, tată, este de la duhul omului, de la duhul măririi de sine și al îngâmfării care stăpânește pe omul cel fără dragoste, căci dragostea nu este așa. Ea are altă față, altă lucrare. Ea când lucrează în creștinul Meu, ea nu pizmuiește, ea nu ceartă, nu se trufește, nu caută ale sale, nu se mânie, nu iubește minciuna, nu folosește necuviința. Ea când lucrează este binevoitoare. Ea pe toate le crede și le rabdă și le suferă cu dragoste, și numai ea este darul care nu cade, și dacă ea cade, aceea nu s-a numit dragoste, căci dragostea nu cade, tată. Nedragostea cade, dar nu dragostea.
Poporul Meu, iată ce naștere nouă voiesc să-ți dau. Nu te învârtoșa astăzi. Iată astăzi glasul Meu peste tine. Astăzi cinez cu tine, și vreau prin cuvânt să-ți dau naștere de sus și să nu mai mori, tată. Nimeni nu-ți poate da viață, căci numai Eu sunt viață și adevăr întru viață. Numai Eu îți pot da ce trebuie să primești.
În biserica lui Iisus Hristos să fie trup întreg, să fie toate mădularele, și să fie bine încheiate în trup, și să fie neadormită biserica lui Iisus Hristos cea din vremea întoarcerii Domnului, iar numele Domnului este Cuvântul lui Dumnezeu peste biserică. Să nu se păcătuiască în biserică, fiindcă biserica este cerească și nu este pământească. Numai biserica este cerească pe pământ, și ce este afară de aceasta este pământesc. Biserica este din cer. Să nu se păcătuiască în biserică, și să fie ceresc trupul bisericii întru toate mădularele sale, și se va alipi începutul cu sfârșitul dacă biserica de la sfârșit se va uni cu începutul lui Dumnezeu.
Eu sunt Alfa și Omega, și sunt cu începutul peste voi, copii ai poporului Meu, ca să vă așez întru cerul Meu cel dintru început. Am venit prin cuvânt să vă dau naștere ca întru început, naștere de viață, iar voi să vă așezați în dragoste, tată, căci dragostea nu cade niciodată, nu moare niciodată, și moarte nu va mai fi dacă va fi ascultare cu dragoste.
Eu sunt Omul Cel nou, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum M-am arătat, cu Duh dătător de viață, și voiesc să vă arăt lângă Mine, copii ai poporului Meu. Lumea nu crede, tată, ce fac Eu cu voi, ce vorbesc Eu la voi. Lumea n-are dragoste și nu crede, căci toate ale dragostei, de la Domnul vin, și sunt cerești, și nu sunt pământești.
Sunt în mijlocul vostru prin cuvânt, și Mă scol cu duh de mulțumire și Îi mulțumesc Tatălui Meu pentru vestirea lucrării cuvântului Meu și a glasului Meu peste oameni, peste mulțimi, căci vreme de patruzeci de ani a fost această așteptare, și zic: Tată, prin fiii Noștri am făcut ce Mi-ai poruncit. Amin.
Mergem înainte până la ziua de odihnă și vom lucra cuvântând vestea împărăției lui Dumnezeu care vine peste cei credincioși și peste cei necredincioși. Și după ce vom termina, ne vom odihni de osteneli, căci mare și cerească este această lucrare.
S-a ridicat Sfânta Treime să împartă din această hrană cerească mulțimilor, și de aceea trebuie adusă mulțumire lui Dumnezeu. Eu când lucram o lucrare Mă așezam în fața Tatălui Meu și Îi aduceam mulțumire și înainte de lucrarea pe care o aveam de împlinit, și după aceea.
Poporul Meu, s-a împlinit cuvântul pe care ți l-am vestit demult, că voi vesti prin tine această lucrare peste mulțimi, și mulțimile vor înseta și vor veni să vadă pe poporul cuvântului lui Dumnezeu. Și iată, vin spre tine, popor hrănit din cer ca să fii din cer, și îți spun să fii din cer, tată, nu din lumea aceasta. Să te naști de sus, să te naști din nou dacă nu mai ești acum, că altceva înseamnă să fii, altceva, tată. Am multe să-ți iert, copile al cuvântului Meu, am multe să-ți iert, dar crezi tu ce-ți spun? că naștere de sus înseamnă viață fără de moarte, și tu nu știi cum vine taina aceasta, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos, aceia și-au răstignit trupul, împreună cu patimile și cu poftele, și trăiesc în Duhul, și umblă în Duhul, adică în Domnul, și nu iubesc slava deșartă care vine de la om».
O, poporul Meu, am stat înaintea ta ca să-ți dau naștere de sus prin cuvânt, și n-ai știut să înțelegi cum vine această taină, această lucrare de credință, ca să te naști din credință ca Avraam, tată. Eu ți-am spus demult că în împărăția cu care sunt venit nu va rămâne nimic în afară de Avraam, și tu n-ai știut cum adică Avraam. Să te învețe din nou învățătorii tăi, ca să știi și tu cum adică Avraam, căci atâta va rămâne: Avraam, fiule.
Iubitul Meu popor, Eu am venit să-ți dau un mare dar, tată, și voiesc să-l las peste tine chiar acum. Darul lucrării pocăinței, acesta este darul cu care vin la tine azi, și primește-l, să nu te împotrivești, primește acest dar care te trage la cer, căci David, unsul Meu, lucra dar peste dar întru darul acesta. Dacă te uiți în inima lui David, unsul Meu, dacă te uiți bine, dacă știi să te uiți bine, vei vedea bine că David a plâns mereu către Mine socotindu-se păcătos, și rugăciunea lui ajungea până la Domnul, și avea har, și avea David pocăință neîncetată, căci pocăința neîncetată este har nestăvilit, dar ea vine de la frica de Domnul și de la credința cea adevărată, și ea deschide ușa milei Domnului. David, când a fost disprețuit de unul din supușii săi, el a spus să nu fie pedepsit acela, și a spus că Domnul a poruncit aceluia să defaime pe David spre pocăință.
E târziu, poporul Meu, și tu nu știi să lucrezi lucrarea mântuirii, lucrarea pocăinței neîncetate în fața lui Dumnezeu. E târziu, tată, și inima ta e rece încă, și nu simte după Domnul inima ta. Să te scoli, tată. Deșteaptă-ți inima la frica de Domnul, că acest dar este ca o săgeată spre ținta mântuirii, spre virtutea pocăinței și spre nașterea de sus.
Te-am ospătat din masa Mea cerească și te-am hrănit cu lingurița, tată. Ca pe un prunc te-am hrănit, popor iubit. Cuvântul Meu a fost hrana cu care te-am hrănit; pâine cerească pentru sațiul duhului tău. Am multe să-ți iert, și tu nu ești atent ca să lucrezi spre har, ca să capeți har prin pocăință, creștine, că tu nu te-ai rupt de la răutate ca să lucrezi dreptate, nu te-ai rupt din brațele stricăciunii ca să fii al lui Hristos și n-ai cerut ce a cerut David când zicea: «Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-și iau partea în viață, că s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale, Doamne», și nu înceta David lucrarea pocăinței, și zicea David: «Pentru numele Tău, Doamne, curățește păcatul meu, că mult este, și vezi smerenia mea și așteptarea mea, și îmi iartă toate păcatele mele».
Am multe să-ți iert, poporul Meu, că în păcate te-ai născut, căci unirea femeii cu bărbatul, unirea cea după trup este păcatul, și nu s-a înțeles ce a fost păcatul. În păcat se zămislește omul, din păcate se naște omul, și se mai și mândrește omul, și nu face ce a făcut David, care-și rupea inima la gândul păcatelor sale, căci după călcarea poruncii s-a născut în Adam firea, firea cea trupească, cea păcătoasă, măi copii. Nu Domnul a lăsat așa, ci omul a născut această fire, prin păcatul neascultării, tată. De atunci veghez mereu peste om, ca să fac prilej de reparare din stricăciune, că Mi-e milă să las stricată lucrarea Mea în om.
Eu sunt Omul Cel nou, Omul Cel dintâi, născut din Tatăl mai înainte de veci, și am făcut omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și când am făcut încă un trup dintr-unul, am lucrat ca în cer, și așa am făcut Noi două trupuri dintr-unul. Noi n-am lucrat cum lucrează lucrarea omului și a firii trupului omului. Și, apoi, Eu sunt Omul Cel născut din om, adică din Fecioara cea care M-a născut de la Duhul Sfânt, și așa este lucrarea lui Dumnezeu, și nu este ca lucrarea omului, și, iarăși, lucrarea omului nu este ca lucrarea lui Dumnezeu, și de aceea omului îi trebuie lucrare de pocăință în toată vremea trupului său cel stricăcios, până ce acest trup se va îmbrăca cu lucrarea nestricăciunii prin repararea care va veni de la Dumnezeu. Dar Eu vă spun că a și venit Domnul cu lucrarea de reparare a stricăciunii care vine de la omul cel firesc.
Măi copii, cum a făcut Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cum l-a făcut pe om? Iată întrebare din cer. Cum M-am născut Eu dintr-o Fecioară apoi? Dintr-o Fecioară M-am făcut Om, luând toată firea omului, ca să arăt omului că omul poate avea fire dumnezeiască în trup. M-am născut om ca și tine, omule, ca să-ți fiu ție Mântuitor omorând și osândind în trup păcatul, ca să nu mai fie păcat în trup, ca să nu fie omul osândit până în veci. Dar lucrarea Mea se potrivește cu lucrarea ta? Repararea Mea se potrivește cu repararea ta? Nu se potrivește, și îți trebuie pocăință în toată vremea trupului tău. Din Adam a luat Domnul pe femeie, și acest trup s-a numit apoi bărbat și femeie. Din Fecioară a luat Domnul pe om, ca să fie Domnul cu oamenii, ca să coboare Domnul până la om și ca să-l ridice iar la ceruri pe om, și i-am dat iarăși omului naștere de sus. Și prin ce i-am dat? Prin credința în Dumnezeu Iisus Hristos, Care prin nașterea Sa din om a reparat lucrarea de pieire a omului, a trupului omului, prin credința omului în Cel coborât din cer în om.
O, poporul Meu, vreau să te ajut ca să știi pentru ce am coborât Eu la tine prin cuvânt. Uită-te tu în carte și spune ce scrie în ea? Așa scrie, că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea. Uită-te, ca să vezi, tată, ce loc ai tu în carte. Uită-te ca să vezi și ca să știi și ca să crezi prin știință cerească, poporule creștin, că după ce Domnul rostește numele lui Israel cel din seminții, rostește apoi numele tău, popor de la sfârșit, luat din necazul cel mare, din neamurile pământului luat, căci Eu te-am făgăduit lui Dumnezeu încă din vremea lui Avraam și Isaac și Iacov. Eu am rostit mare binecuvântare pentru tine la capătul lucrării acestor părinți ai tăi, Israele al făgăduinței, și te-am făgăduit cerului încă de pe atunci, popor mititel prin care voi ridica mulțimea aceea mare care va răsări din necazul cel mare și va sta în fața acestui tron. Vine vremea alipirii lui Israel cel după seminție, dar vine vremea făgăduinței și a fiilor ei, tată. Va veni Israel cel după trup și se va uita să-l vadă pe cel după făgăduință Israel, și toată făptura va sta în fața acestui tron ceresc în care-Și are așezare Dumnezeu Cuvântul. Întreabă-Mă pe Mine ca să-ți arăt locul pe care-l ai în carte, tată. Întreabă-Mă, că tu nu știi, și îți spun să Mă întrebi pe Mine, popor făgăduit biruinței Fiului lui Dumnezeu. Întreabă-Mă, și Eu îți voi răspunde. Amin.
O, iubitul Meu Israel, tu ești ales prin har, tată, ca să fii duhovnicesc și nu trupesc. O, greu Îmi este să te părăsesc, și greu Îmi este să-Mi cobor glasul și cuvântul glasului Meu peste tine, popor cu nume duhovnicesc. Nu vreau, tată, să te părăsesc, dar greu Îmi este când vin la tine prin cuvânt așa cum vezi că vin. Greu Îmi este, greu de tot, că n-am iesle caldă în trupul tău, n-am iesle curată, n-am popor curat cu trupul, curat cu inima, căci trupul pe care-l folosesc Eu de la tine este inima trupului tău. Ea este trup pentru Mine, trup duhovnicesc și nu trup trupesc, copilule ales prin harul Meu.
«Fericiți cei curați cu inima», așa am rostit când am lăsat învățătura cea nouă. Și cum asta? O, tu nu știi ce înseamnă această comoară de har ca să-Mi poți răspunde la întrebarea Mea. «Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu». Mare este această Scriptură, Israele cel după duh, ca să fii duhovnicesc și nu trupesc, tată. Cei curați cu inima sunt aceia care n-au în ea gânduri trupești, și aceia sunt ai lui Hristos, aceia care și-au răstignit trupul, împreună cu patimile și cu poftele sale, și care trăiesc și umblă în duhul și nu după trup, tată. Trupul trebuie păstrat pentru duh, ca să fie de folos duhului, adică faptelor duhului, dar nici acum nu te-ai născut din cer și din duh, Israele care ești ales ca să fii pentru duh și nu pentru trup, tată. Cei după trup nici legea n-au ținut-o, și nici pe Mine nu M-au primit ca să-i izbăvesc de sub lege, și iată, Israel cel după trup zace și azi neridicat. Dar se va ridica, după cum stă scris, prin rămășița lui cea după har, prin Petru, prin Pavel, prin Ioan, prin Iacov, prin Toma și prin toți cei după har Israel, că aceștia au mers cu Iisus Hristos, și cu inima curată pentru Iisus Hristos dându-L oamenilor.
Poporul Meu, greu Îmi este să te părăsesc pentru puțina ta primire a Domnului tău, dar greu Îmi este să te și păstoresc prin cuvânt, căci cuvântul e mare lucru, tată. Eu prin cuvânt am lucrat cerul și pământul întru lucrare de Treime Dumnezeiască. Eu prin cuvânt M-am zdrobit în preajma ta, popor ales prin har, ca să-ți dau naștere de sus prin cuvânt și să fii de sus, și să nu fii de jos, ca să pot lucra cu tine repararea pe care o așteaptă toată făptura cea de la Adam și până la tine, tată. Greu Îmi este păstorindu-te, căci, ca și Israel cel lucrat prin Moise, alesul Meu cel de atunci, tot așa și tu, nu stai cu Mine nici cu trupul, nici cu duhul. O, și când va veni ceasul să-ți arăt menirea ta și haina ta între veacurile Mele, atunci vei face lucrarea pe care o face lumânarea când arde, tată. Aceasta este lucrarea pe care o aveai de lucrat pentru făptura cea din toate veacurile, căci lumânarea își mistuie trupul ca să poată arde și ca să poată lumina în fața Mea și a ta, omule al Meu, căci tu trebuia să fii lumină și nu trup, tată. Lumânarea fără de lumină nu arde dacă nu-i pui foc ca s-o aprinzi, și rămâne trup și nu face lumină spre cer și spre pământ. Trupul omului cel ales de Dumnezeu dacă nu arde de duh și de har, nu poate supune lucrarea trupului, și nu este de folos. Fericiți și iar fericiți sunt cei curați cu inima, și aceia văd pe Dumnezeu, că aceia nu au gânduri trupești în inimă, adică în trupul în care locuiește Domnul. Inima este trupul lui Dumnezeu în om; inima cea după duh și nu după trup; inima cea cerească, nu cea trupească.
Poporule de la sfârșit, dă-i voie inimii tale să fie cu Mine de-acum. Fă așa cum au făcut Petru și Pavel după ce Domnul a frământat inima lor. Eu am lucrat trei ani și jumătate peste ei, dar peste tine am lucrat patruzeci de ani, Israele al harului. E vremea harului, tată. Aprinde-ți inima cu harul vremii de acum, căci Noe, după ce și-a sfârșit lucrarea ce i-am dat-o, a mai lăsat șapte zile de har pentru cei ce ar fi voit să fie ai Domnului și ai biruinței, și nimeni din ei n-a crezut ca să scape prin credință și să fie viu.
O, popor mic cu inima și cu credința, scoală, tată, și strigă tu și toată casa ta, strigă și zi: „Doamne, ajută necredinței mele, ajută necredinței din vremea aceasta!“.
Popor cu inima ușoară, fii înțelept de-acum și cere înțelepciune cerească pentru ca să știi să crezi ca proorocii și ca David și ca Solomon, că și ei au fost făpturi slabe și greșite la Domnul, dar au știut să creadă cu toată inima în lucrările lui Dumnezeu, și nimic nu era la ei ca să nu fi fost de la Dumnezeu trimise, fie pentru slavă, fie pentru înțelepțire. Scoală, tată, și strigă la Mine și aprinde-ți duhul credinței, că așa este scris: «Rugați-vă neîncetat. Duhul să nu-l stingeți, și credeți cuvintelor lui Dumnezeu, credeți proorociilor și nu le defăimați».
Poporul Meu, caută să ai un singur cuget întru toate, un singur fel de credință și de iubire, că iată, de acum nu mai lucrez în două feluri peste tine, nu mai lucrez după tine, și voi lucra după Mine, tată, și după cum sunt în cer lucrate toate dintru început. Tu citești în carte și te smintești întru Mine, dar uită-te bine, că Eu am lucrat cu cuvântul cărții și peste cei credincioși și curați cu inima, și peste cei necredincioși și trupești cu inima.
O, poporul Meu, spală-ți ochii cu învățătura Mea, ca să fie curați, și ca să pot vorbi cu tine după curățenia inimii tale și a ochiului tău, că greu Îmi este să te părăsesc pentru întinarea inimii tale și a ochiului tău. Greu Îmi este să lucrez peste amestecătură, tată, că tu ești amestecat și ești numai trup cu inima ta. Vreau să lucrez cu tine așa cum am Eu de lucru, și nu așa cum ai tu de lucru. Iată, după patruzeci de ani Eu nu am lucrători ca să ies să-Mi culeg agoniseala.
Să te scoli, Israele tată, să stai bine și cu frică și cu luare-aminte, că vreau să Mă uit peste tine și să-ți văd statura, și să pun peste zece, și peste cincizeci, și peste o sută, și peste o mie, ca să lucrăm lucru de același fel, ca să nu vin să lovesc cu blestem via Mea și neamul tău, căci neamul din care te tragi tu este așteptat să se scoale prin tine, că tu ești propteaua Mea în care Mă sprijin întru planul biruinței Mele cu tine, Israele al harului Meu. Ia de la Mine pricepere cerească și fugi de înțelepciunea care vine de la om, că oamenii au schimbat pe Domnul cu slava deșartă care vine de la om. Eu am purtat coroană de spini și haină de ocară pentru salvarea turmei Mele cea aleasă după har, dar cei ce au pus mâna pe frâiele turmei au dat de la ei lucrarea cea de har și au înăbușit învățătura cea din Dumnezeu, și iată, învățătura care vine de la omul mort cu inima și cu credința a închis împărăția cerurilor pentru cei ce dau să o ia cu stăruință și cu credință. Aceia au peste ei cuvântul care spune: «Inima nebunului este în gura sa, precum și gura înțeleptului este în inima sa».
Vine vremea să se arate deșertăciunea științei care vine de la om, și ce veți face voi, copii ai poporului Meu care vă bizuiți pe om, tată? De unde credeți că vă voi cere Eu atunci? Cine vă va da înapoi lui Dumnezeu? O, greu Îmi este să vă cer din mâini neputincioase care n-au în ele răspuns bun pentru Domnul! Dar voi n-ați priceput lucrarea care v-a purtat pe voi patruzeci de ani, și de aceea nu știți să stați pe drumul Meu. Voi ați avut o alegere cu mult mai mare decât aceea pe care vă bizuiți voi, cei mulți ai poporului Meu, și nu v-ați prețuit alegerea cea de la Mine lucrată pentru voi, și pentru cei ce aveau să creadă prin voi. Și acum, când s-a stârnit luptă între voi și cei care nu au această alegere, voi tocmai acum v-ați ascuns de alegerea Mea pentru voi, și iată, vă întreb: pentru ce, oare, a lucrat Domnul cu voi timp de patruzeci de ani, copii ai poporului cel ales și deosebit din lume? Din lume v-am luat pentru ca să stați cu Mine și ca Mine, adică așa cum vă spun Eu să stați. Și acum se ceartă cu Mine copiii poporului Meu care-și pun nădejdea în oameni, și acești copii răzvrătiți dau să se tragă acolo de unde au fost luați de Mine. O, dacă era bine lucrată lucrarea Mea în lume, dacă ar fi lucrat bine cei pe care vă bizuiți voi, după cum ați fost învățați, de ce aș mai fi venit Eu să-Mi aleg un popor și să-l învăț din cer și să-i dau viață sfântă prin cuvânt în mijlocul oamenilor cei care au dat de la ei frica de Domnul?
O, greu Îmi este să lucrez peste tine când văd că nu vrei să-ți pricepi menirea și alegerea ta, copile al poporului Meu! Dacă acei ce nu mai cred în lucrările lui Dumnezeu între oameni, dacă aceia nu cred cuvântul lui Dumnezeu care te însoțește pe tine, te duci și tu, tată, la necredință? Scoți și tu săgeți ca să tragi în Dumnezeu? Îți faci și tu arc și săgeți ca să omori lumina care luminează?
O, popor cu nume sfânt, vino-ți în fire, în fire dumnezeiască, tată, în dragoste de Dumnezeu vino, că dragostea pe toate le crede. Dragostea de Dumnezeu nu dă greș niciodată, și ea știe să creadă totul, căci totul vine de la Dumnezeu pentru cei cu dragoste de Dumnezeu.
Vezi tu de ce te-am rugat Eu pe tine să nu mai umbli pe drum, tată? Eu știam că duhul rău îți vede acum alegerea și veșmântul tău cel de la Mine și dă să te despoaie de tot ce ai prin harul Meu. Eu ți-am spus că dacă umbli pe drum, cazi în păcat, tată, cazi în lepădare de Domnul și cazi în vânzarea Domnului și a aproapelui Domnului, că tu nu știi cum vine asta, fiindcă nu vrei să fii deosebit de cei ce umblă pe drum, și te duci și te atingi cu ei dacă te duci pe drum, și te despoaie, tată, și rămâi gol de har, că ție nu-ți place liniștea cea dinăuntrul tău, liniștea ta cu Mine și cu tainele Mele care te-ar fi crescut și te-ar fi ținut curat cu inima, curat cu urechea și cu ochiul și cu atingerea cea aducătoare de moarte ca să fi avut Domnul salvatori tari și pregătiți și curați pentru ridicarea făpturii și a turmei din vremea aceasta. Eu de aceea ți-am spus să fii deosebit din lume, tată, și să nu te atingi cu cele scoase astăzi, cu cele stricate ale făpturii omenești; de aceea, ca să te pot primi cu lucrarea Mea întru tine și ca să salvez cu tine pe toți cei din moarte, că Eu nu te mint, și Eu ți-am spus demult că mai mari minuni decât oricând va fi să fac cu tine spre sfârșit.
Vezi tu, poporul Meu, ce greu Îmi este să cobor la tine? Vezi tu câtă umilință aduci tu peste ochiul Meu și peste lumina Mea și peste calea Mea spre tine? Dar e vremea zilei harului, și Eu încă un picuț te mai aștept ca să-ți vii în fire și să dobândești fire dumnezeiască așa cum a fost omul cel de la început, așa cum am fost Eu când am luat trup. Dacă nu veneam să iau trup din om, nu-Mi dădea Tatăl puterea să fac judecată omului. Dar iată, sunt Fiul Omului, om fără de păcat sunt, și în locul omului cel din păcat M-am răstignit Eu cu trupul, ca să repar pe om și să osândesc moartea. Și iată, vine vremea, și a și venit, când morții se vor scula întru viață, și întru judecată; unii întru viață, și alții întru judecată. Vine Scriptura care vorbește despre nașterea din nou a lumii, căci iarăși voi ridica din pământ pe om, pe tot omul care a avut trup, pe toată făptura, tată. Așa am spus primilor Mei ucenici, care și-au răstignit ale lor și au luat viața Mea și adevărul Meu și cuvintele Mele, ale împărăției Mele ca să le împrăștie și să facă fii pentru Mine; le-am spus că la nașterea din nou a lumii ei vor sta și vor judeca pe Israel. Și iată, cerul cel de sus unește dreapta cu cei din trup, și se lucrează ce mai este de lucrat până la terminarea tainei mântuirii cea de la Iisus Hristos, Care Se numește Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea cea de a doua a Fiului lui Dumnezeu.
Poporul Meu cel iubit, cel mic cu credința, cel mic cu fapta ta în Domnul! Să te ridici mare, tată. Iată, rostesc cuvânt. Ridică-te mare, ca să lucrez prin tine în așteptarea cuvântului care spune: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie“. Popor lucrător pentru veacul ce vine, te-am lucrat, tată, destulă vreme ca să te am acum, ca să iei plugul de-acum și să nu te uiți înapoi, și să-ți dau împărăția cerurilor, care este pregătită pentru tine și pentru toată făptura Mea. Sună gongul cel mare al arătării văzute a acestei lucrări care te-a născut pe tine de la Mine, ca să fii cu Mine acum, și în veacul veacului apoi. Să nu stai nepăsător, să nu stai surd, căci gongul cel ceresc va fi să scoale morții din morminte, dară pe tine, care ai încă trup, trup cu duh dătător de viață, dat de Mine! Eu, din îndurarea Mea, luminez și sfințesc pe tot omul care vine în lume. Și prin ce fac Eu lucrarea aceasta peste făptură? Prin credință, tată, prin botezul credinței și prin baia nașterii cea de sus, nu prin meritul omului, că nu este om fără păcat și care să merite îndurarea Mea, ci prin umilința Mea înspre om, tată, ca să repar păcatul omului cel făcut de om după ce a fost scos omul din cer pentru neascultare. Și l-am pus pe om pe pământ și l-am iertat și l-am binecuvântat pe fiecare om care s-a născut din om, și care a crezut în Dumnezeu, și care a lucrat dreptate înaintea Mea. Și după felul cum a lucrat omul, a căpătat îndurare de la Dumnezeu.
Omul din păcate se naște, și Eu n-am rostit binecuvântare pentru păcat, că nu se putea așa ceva, dar am binecuvântat pe omul care, născut din om, a căutat spre Domnul, urmându-I Lui. Și acum prin tine, popor al harului Meu, vreau să sfârșesc ce mai am de lucrat și de reparat peste om. Nu Mă lăsa fără mâini și fără picioare peste pământul tău, peste ogorul tău, că vreau să dau viață fără de moarte ogorului tău, ca să binecuvintez apoi această lucrare întru terminarea ei. Tu ești poporul cel de la sfârșitul lucrării Mele. Nu te lua după omul care lungește boala, că vine Domnul, tată, vine și vindecă ce mai este neînviat, și se întocmește spre vedere profeția cea de viață fără de moarte, profeția cea pentru răscumpărarea trupurilor, tată, căci la nașterea din nou a lumii când pântecele cel dintâi va lucra iar, multă făptură se va ridica spre chinuire în trup, că multă făptură s-a dus din cele din care a fost luată, s-a dus fără viață, fără cer, fără Dumnezeu, și aceea va lua trup spre chinuire, și nu va sfârși chinuirea până ce nu va plăti cel din urmă ban, cea din urmă datorie. Dar Eu lucrez, tată, lucrez și iar lucrez pentru ușurarea făpturii Mele, și poporul Meu nu mai știe ce face Dumnezeu. Și iată, se vor arăta cei de sus, adică Ierusalimul cel de sus, cei ce au plecat cu viață vie, și care sunt vii întru întoarcerea lor la Domnul. Se va arăta Ierusalimul cel de sus, care este mama celor credincioși, celor chemați, aleși și credincioși, și va mărturisi această mamă pe fiii ei, măi copii ai Noului Ierusalim cel întocmit prin cuvântul cel de sus.
Am venit să te iert, iubitul Meu popor, și voiesc să iert prin tine și prin cuvântul tău păcatele făpturii, tată, așa cum Eu am făgăduit peste toate câte se vor dezlega pe pământ ca să fie dezlegate în cer. Această lucrare se primește la Domnul din lucrarea celor chemați, aleși și credincioși ai vremii de sfârșit. Amin.
Eu sunt Paștele cel nou, care se așează peste voi prin cuvânt. Binecuvântată să fie cina cuvântului Meu în mijlocul poporului cel ales și cu nume sfânt în mijlocul oamenilor necredincioși și puțin credincioși. Binecuvântată să fie credința cea după Avraam peste fiii poporului Meu. Fiți fii ai lui Avraam întru credință, tată, dar nu mai ispitiți pe Dumnezeu, că nu așa a lucrat Avraam, părintele credinței în Dumnezeu.
Sculați-vă! Aceasta este vremea, copii ai Noului Ierusalim. Nu vă uitați la cei ce nu cred ca și voi, nu vă uitați înapoi, că dacă veți merge înainte cu credință, îi veți vedea venind după noi și pe cei ce zăbovesc în necredință și în ispitire și în cârtire.
Am venit să vă dau naștere de sus. De aceea am venit. Plângând am venit ca să cuvintez peste voi. Plângând vă aștept ca să fiți cu toții și să vă ajutați unul pe altul toți câți ați băut din această stâncă, toți, tată, ca să nu vă rugați cu disperare mai pe urmă să vă acopere și pe voi această stâncă, acest munte ocrotitor, care vă păzește întru cuvântul Meu cel rostit. Vreau să vă deprind cu înțelesul cel ceresc al celor profețite până acum. Veniți-vă în fire, copii ai Noului Ierusalim. Nu vă mai iubiți pe voi înșivă, că dacă voiește cineva să-și câștige sufletul, acela și-l pierde dacă face ca el.
Vă întind mâna Mea cerească și rostesc prin cuvânt să fiți credincioși lucrării cuvântului Meu, copii ai poporului Meu. Cât ai fi de răzvrătit, de împietrit, Eu te primesc iar, și te fac din nou, te fac ceresc prin cuvânt, și îți dau putere să crezi în Mine dacă te întorci. Întoarce-te, tată, și Eu te voi vindeca de păcatul neascultării și al necredinței. Întoarce-te, popor hrănit cu pâine cerească, fiindcă tu nu știi ce este această hrană pe care n-a mâncat-o nimeni așa ca tine din cei de până la tine. Să te scoli, tată, și să crezi ca Avraam și ca David și ca ucenicii Mei, care M-au dat ție prin lucrarea Mea cu ei. Ei te așteaptă ca să le deschizi. Ei sunt nerăbdători de-acum. Eu sunt gata cu masa, dar să ocupăm loc la masă, tată: cei de sus, cu cei de acum, și se va vedea văzut unirea cerului cu pământul, și prin aceste vederi voi adeveri lucrarea Mea de mântuire întru capătul ei. Atunci va fi târziu, dar tu să nu vii atunci. Nu cumva să lenevești până atunci, tată, căci cei ce lenevesc vor fi bătuți mult atunci. Vino acum, ca să nu întristezi cerul când te-ar vedea pe tine bătut atunci de cei cu răsplata cea pentru fapte. Nu cumva să fii leneș întru venirea ta la masa Mea, că dacă văd așa, să știi, tată, că Eu te bat încă de pe acum, te bat ca un tată, ca să vii spre înțelepțire și spre pocăință și spre umilință din credință. Vino cu Mine la lucru pentru ridicarea făpturii! Vezi ce au făcut cei ce au crezut în Hristos până la tine, și tu să faci mai mult decât ei, că mare va fi plata celor ce plinesc lucrarea lui Dumnezeu cea prin har.
Rostesc pace peste tine. În numele Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pace cerească peste poporul Meu cel cu nume sfânt! Pace și ridicare, pace și pocăință peste inima poporului Meu! Pocăință și umilință, și nu semeție, și nu îndrăzneală fără de pocăință.
Poporul Meu, voi privi peste tine cum Îmi vei deschide, iar dacă ești necredincios și nu vei deschide Domnului, Eu voi trece prin ușile închise și te voi cerceta ca să vii spre pocăință. Amin, amin, amin.