Eu sunt Fiul lui Dumnezeu Savaot. Eu sunt Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine. Țin totul în mâna Mea și Mă numesc Atotțiitorul. Amin.
Vin în grădina cuvântului Meu din România și aduc urarea învierii Mele: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Deschideți, voi, cei din grădină, că vă spun cine sunt când vin. «Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și iată, sunt viu în vecii vecilor și am cheile morții și ale iadului. Dacă Eu voi deschide, nimeni nu va închide, și dacă Eu voi închide, nimeni nu va deschide», precum scrie despre Mine în prooroci. Dacă Eu nu veneam ca să mor pe pământ, nu puteam lua cheile morții și ale iadului. Dar cine a făcut moartea și cine a făcut iadul? Le-a făcut omul; omul care a ieșit de sub stăpânirea lui Dumnezeu, căci omul n-a înțeles ce este libertatea. Nici azi nu înțelege omul deșertăciunea lucrurilor ca să se scârbească de ea și să vină la Mine și să vină liber, fără poveri, căci deșertăciunea lucrurilor l-a umplut pe om de poveri ca să nu mai vină omul la Mine și să nu mai petreacă cu Mine între cer și pământ. Dar Eu stau pe muntele Sionului și grăiesc peste om, că vreau să tămăduiesc mintea omului și vreau să-l golesc pe om de poveri și vreau să-l așez pe calea vieții, căci am cheile morții și ale iadului. Eu, prin învierea Mea, am biruit moartea, și am cheile morții. Am stat trei zile în locuința morților și am biruit-o, căci pe mulți din iad i-am ridicat odată cu Mine, că Mă așteptau să-i ridic, și am luat cheile iadului. Închid și deschid, deschid și închid după voia Mea.
Iată, vin cu înviere în grădină, grădina Domnului, muntele Sionului pe care Eu stau și cuvintez venirea Mea. Stau pe munte sfânt, și am străjeri așezați de Mine în calea Mea. «Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim», așa este scris în Scripturi. «Nu va lăsa Domnul toiagul păcătoșilor peste soarta celor drepți, căci Eu am munți împrejurul poporului Meu, fiindcă în muntele Meu cel sfânt sunt cei ce umblă înaintea Mea fără prihană, făcând faptele dreptății și grăind adevărul; sunt cei ce nu dau cu camătă și nu iau daruri pentru vină, iar cel ce nu le face pe acestea, nu se va clătina în veac», precum este scris în Scripturi. Amin.
Fericiți sunt cei ce înțeleg, cei cărora le este dat de la Mine să înțeleagă taina cuvântului Meu cel sfânt, muntele învățăturii, muntele Sionului pe care Eu stau și cuvintez.
O, voi, cei ce înțelegeți calea vieții, nu urcați spre acest munte, cu poveri, cu greutăți în spate. Veniți liberi, fără poveri, nu urcați cu desagi în spate, că drumul e cu urcuș, și omul n-a înțeles ce este libertatea și a ieșit de sub stăpânirea lui Dumnezeu, și este căzut rob deșertăciunii lucrurilor care l-au umplut pe om de poveri. Dar Eu stau pe muntele Sionului, muntele Meu cel sfânt, și grăiesc peste tot omul, că vreau să-l tămăduiesc de deșertăciunea lucrurilor și să-l așez pe calea vieții, cale fără poveri. Vreau să-i dau omului ziua libertății, ziua învierii, ziua Domnului. Amin, amin, amin.
– O, Fiule Emanuel, Fiule al Tatălui și al meu, Tu Te-ai născut din Tatăl Savaot mai înainte de veci, și din mine, acum două mii de ani, Om între oameni. Sunt mama Fecioară, mama Ta, Fiule. Sunt venită cu Tine la praznic în grădină, praznic de tămăduire a minții omului, Fiule înviat dintre morți.
– O, mamă Fecioară, tămăduitoarea celor ce te iubesc și te cheamă în ajutorul lor pentru calea lor cu Mine! Binecuvântată să fie intrarea ta în cartea Mea din zilele acestea, Cartea Adevărului. Ia din Mine, căci sunt Stăpânul tău, mamă, pentru că tu ai purtat în pântece pe Cel ce este, pe Cel ce era, pe Cel ce vine, mamă. Omul a ieșit de sub stăpânirea Mea, dar tu ai primit pe Stăpânul tău în pântecele tău și M-ai dat oamenilor de Stăpân venit din cer, ca să înțeleagă omul că Eu sunt calea lui și libertatea lui și ziua lui de biruință și de bucurie, ziua cea fără de sfârșit, mamă. Aducem fiilor din grădină vinerea cea luminată, ziua de sărbătoare pentru tine, mamă, ceea ce ești tămăduirea celor ce cred în Mine, izvor de tămăduiri celor umiliți. Amin.
– Aducem, Fiule, tămăduiri poporului Tău, ziua tămăduirilor, Fiule. Să ia poporul Tău tămăduiri cerești, că la fiii cei din grădină avem izvor de tămăduiri. O, Fiule, ai stat trei zile în locuința morților și i-ai tămăduit de așteptare pe cei din iad, pe cei căzuți din cer, care Te așteptau de cinci mii de ani, Fiule. I-ai tămăduit de iad și ai luat cheile iadului și ai luat cheile morții și i-ai dat omului cheile libertății, dar omul n-a înțeles ce este libertatea. Plâng în cer și pe pământ, plâng cu sfinții, că omul nu-și caută scăparea și e plin omul de poveri, Fiule înviat. Vin către oameni, vin cu Tine, și din Tine le spun oamenilor să ia învierea Ta în ei, să ia libertatea întru Tine, să vină liberi la Tine, că poverile îl opresc pe omul care dă să vină spre Tine, dar eu sunt izvor de tămăduiri pentru toți cei care află calea Ta, calea spre muntele Tău cel sfânt, muntele Sionului, grădinița cuvântului Tău cel plin de înviere peste pământ.
Voi, oamenilor, veniți la izvorul cel tămăduitor! Fiul meu este aici cu toți sfinții. Veniți și vă vindecați de nepăsare și de necredință! Credința în Fiul meu a vindecat împărați și argați, bogați și săraci, robi și slobozi, căci cine crede în mine, crede și în Fiul meu. Veniți la izvor! Tămăduiți-vă mintea și inima, și apoi trupul, de poveri, și mergeți liberi pe calea muntelui cel sfânt pe care stă Fiul meu cuvântând peste pământ cuvântul mântuirii, cuvântul libertății, cuvântul învierii. Deșertăciunea lucrurilor e povară grea, povară fără de sfârșit. Ieșiți de sub povară și intrați sub stăpânire, căci Fiul meu este Stăpânul, este Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine; vine ca un Stăpân, și totul e fără putere înaintea Lui, fiindcă El este Stăpânul. Veniți și luați vindecare de nepăsare, veniți spre muntele Sionului, dar nu urcați pe el cu poveri. Veniți liberi, veniți ca oameni liberi și luați vindecare, aur și argint din cer, căci cei din grădină nu dau argintul lor cu camătă și nu iau daruri împotriva celor nevinovați. Veniți și credeți în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt, că scris este: «Cei ce se încred în Domnul, sunt ca muntele Sionului, care nu se va clătina în veac». Amin.
Dă-le, Fiule, la oameni, dă-le credință, dă-le umilință, dă-le duh de pocăință, iar dacă nu vor să ia în dar și să vină la izvor, dă-le, Fiule, suferință. Amin. Mulți au venit la Tine prin suferință, că altfel omul nu vine. Dă-le, Fiule, usturime, ca să caute vindecare, că mulți au căutat la izvorul tămăduirilor în vreme de dureri. Sunt mamă plină de milă. Cheamă-i pe oameni la izvorul milei, că până nu vor avea dureri, nu vor căuta milă, nu vor căuta oamenii vindecare.
Sunt venită cu Tine, Fiule, la praznic în grădină, la ziua milei, praznic de tămăduire a minții și a inimii și a trupului omului, Fiule Stăpân. Aducem tămăduiri în zi luminată, vinerea luminată, izvor de tămăduiri pentru cei umiliți. Binecuvintează mila mea înaintea Ta, Fiule înviat. Amin.
– Eu sunt Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, mamă. Binecuvintez cu zi de tămăduiri pe fiii cei din grădină, ca să aibă cei ce nu dau cu camătă și să fie ei muntele Meu cel sfânt, muntele Sionului, izvorul tămăduirilor peste pământ, mamă.
Stați treji, fiilor, și izvorâți tămăduiri din grădina Mea cea cu voi. Luați și dați cuvântul cel tămăduitor. Vreau să-i dau omului ziua libertății întru Mine mai înainte de a veni ziua Mea cea mare și înfricoșată. Vreau să-l fac pe tot omul, împărat sau argat, bogat sau sărac, rob sau slobod, să vină spre muntele învățăturii vieții veșnice, muntele Sionului, muntele Meu cel sfânt de la voi. Vreau să-l fac pe om să-l doară lipsa Mea de lângă el și să se umilească pentru ca să-l tămăduiesc de deșertăciune. Fiți lucrătorii Mei peste pământ, că vă am poartă a cuvântului Meu între Dumnezeu și om, între cer și pământ. Fiți îngerașii cei cu trâmbița în mâini, din care Eu sun peste pământ venirea Mea, venirea Stăpânului. Dați din mână în mână vestea venirii Stăpânului, căci Eu sunt Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine. Amin.
Eu de aici de la voi Mă vestesc că vin. Aici cu voi Mi-am făcut iatac, și ies cuvânt peste pământ și Mă împlinesc cu cele ce grăiesc de la voi. Luați și dați fără camătă argint și aur lămurit în foc, că scris este în Scripturi: «Cei ce se încred în Domnul, sunt ca muntele Sionului, și nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim». Ierusalimul Meu cu voi, este izvor de tămăduiri pentru toți cei umiliți care caută mântuire și înviere prin Mine, Domnul învierii, Domnul, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine. Amin, amin, amin.