Cobor la ieslea Mea în miezul zilei. Amin, amin, amin.
Aș fi voit să ajung la voi în zori, ca să lucrăm tot lucrul de azi din zori, fiilor, dar voi sunteți obosiți și sunteți trudiți, căci scris este în Scripturi: «Trupul stă împotriva duhului». Trupul este neputincios când este obosit și neodihnit. El nu folosește la nimic pentru Dumnezeu decât atunci când face cele ale lui Dumnezeu. Voi însă sunteți copilașii Mei, că v-am ales dintre fiii oamenilor ca să-Mi pregătesc lucrarea venirii Mele a doua oară pe pământ. Mă strecor printre grijile voastre cele trupești, ca să aduc din cer ceea ce este de preț, să vă aduc cuvântul vieții, fiilor, cuvântul care pune viață în trupuri. Amin.
E zi de praznic sfânt pe pământul de la voi. Vin să las putere și binecuvântare și har peste apa fântânii căsuței din deal. De aceea vin. Fântâna proorocului Ilie, așa numesc Eu această lucrare lucrată de Mine prin mânuțele voastre. Ioan, botezătorul Meu, pune harul său cel de la Mine peste apa din fântână, ca să aibă ea putere de curățire a sufletelor, de pocăință a inimilor, și de ridicare a trupurilor spre lucru sfânt în trupuri. Amin.
O, copilași, azi aș voi să stau mai mult cu voi, dar Mă uit la trupurile voastre obosite și Mă strecor mai cu greu, că-Mi stau împotrivă neputințele voastre, strâmtorările voastre, că numai griji vă înconjoară, fiilor veghetori în calea cuvântului Meu. Dar Eu vă spun așa: cel ce aude cuvântul Meu ca să-l primească, se bucură, fiilor. De aceea mângâiați-vă în neputințe și prindeți curaj și prindeți putere, ca să biruiți neputințele trupului, că truda și grijile vă slăbesc de tot. Alții însă se mângâie cu cuvântul Meu, că nu sunt apăsați ca voi.
Am rostit că voi veni numaidecât cu ajutor mare, și voi lua apăsările de peste voi. Voi, pentru împlinirea planului Meu cel rostit prin cuvânt la voi, trudiți din greu, că sunteți săraci și faceți mereu ca văduva care a dat tot ce a avut pentru ea, și a mai și împrumutat apoi, ca să dea mai mult, și să rămână și datoare.
Omul care-și lasă degetele desfăcute când are, ca să cadă ceva și pe jos, acela Îl face dator pe Dumnezeu. Acela face așa ca să-i dau Eu apoi îndoit și întreit înapoi, și Eu îi dau, căci cel ce caută aici plata, aici o primește, că Eu sunt un Dumnezeu drept, și nu rămân dator celui ce Mă împrumută. Voi însă nu M-ați împrumutat, ci, din contra, ați mai și împrumutat ca să-Mi dați ajutor să-Mi întocmesc văzut lucrul Meu cel binecuvântat, că v-am spus așa: numele Meu de la voi stă pe orice lucru săvârșit de voi în numele Meu, ca să fiu Eu Stăpânul, iar voi să-Mi fiți fii și moștenitori ai numelui Meu. Amin.
Văduva săracă n-a dat pentru Mine ca să primească îndoit sau întreit. Ea a dat cu iubire, cu dor și cu lepădare de sine, și la ea nu s-a mai gândit, și s-a gândit numai la Mine și numai la numele Meu pe pământ. Altă văduvă n-avea decât un braț de fân, și nimic altceva nu mai avea, și a adus tot ce a avut și a pus înaintea Mea. Iată, taină mare vă spun. Fiți atenți pentru sufletele voastre ca să învățați, și ca să învețe toți cei care au venit la Mine, să fie lucrătorii Mei. Omului nu i se pune cât dă lui Dumnezeu. Omului i se pune cât îi rămâne lui, iar dacă este altfel, el nu-și adună în cer, ci își primește plata îndoit și întreit pe pământ, căci fiecare își adună acolo unde voiește, acolo unde îi este inima, fiindcă scris este: «Unde este comoara omului, acolo este și inima lui».
Voiesc, fiilor, să vă dau hrană din destul, ca să ia cei fără de hrană, că tot omul de pe pământ e flămând și e însetat, fiindcă nu mănâncă și nu bea de la Mine, ci le ia pe toate de pe pământ. Voiesc, fiilor, să dau pământului ce-Mi cere. Voiesc, fiilor, să dau și omului ce-Mi cere. Voiesc să dau, ca să nu rămân dator celui ce-Mi cere, și să-i pot cere socoteală celui ce-i dau. Pământul Îmi cere curățirea și spălarea lui și ușurarea lui de fărădelegile de pe el. Geme pământul cu gemete lungi, că e mamă pământul; e mamă care-l hrănește pe om, și omul se întoarce împotriva lui, și îl suge și îl scurmă și îl răstoarnă cu susul în jos, și el stă martir sub piciorul omului, sub făcăturile omului de pe el. Eu am spus pământului ce trebuie să dea omului. Omul însă nu s-a mulțumit cum am spus Eu, că e lacom omul.
O, fiilor, nu uitați că voi trebuie să fiți săraci în cele omenești. Nu uitați, fiilor, că voi trebuie să aveți numai ce i-am spus Eu pământului să-i dea omului. Puțin, puțin, și pământul își va închide ușa împotriva lăcomiei omului, și își va deschide gura împotriva trupului omului, căci omul a uitat ce este, a uitat că Eu i-am spus: «Pulbere ești, și în pulbere te întorci, omule, că ai greșit prin semeție». O, fiilor, nu uitați că voi trebuie să fiți supuși Mie, căci cel ce nu se supune, cade prin semeție, cade în pulbere. Voiesc să fac din sufletele și din trupurile și din duhurile voastre judecată peste omul cel ieșit din om. Aceasta este lucrarea cea pe care o am de împlinit peste sufletele și peste trupurile și peste duhurile voastre. Amin, amin, amin.
O, fiilor, nu uitați că trupurile voastre trebuie să slujească Mie, nu vouă, căci trupurile fiilor oamenilor stau împotriva Mea, că scris este: «Trupul poftește împotriva duhului». Omul voiește viața, cu duhul lui, dar cu trupul face moarte, iar faptele trupului întunecă mintea și o duc la nepăsare și la deșertăciunea cu care ea se hrănește.
Iată, copilași, lucrăm cu înțelepciune. Mergem să punem harul și binecuvântarea Mea și a sfinților Mei peste fântâna căsuței din deal, căsuța cea dintâi de lângă Sfânta Sfintelor. Vă binecuvintez apoi hrana cea pentru trup, și vom poposi iar în cuvânt, și vom lucra atât cât a fost planul zilei de azi, ca să nu rămân de rușine în fața Tatălui și a sfinților și a îngerilor, și să nu se fălească duhul cel rău împotriva Mea și a voastră. O, avem de trudit pentru ca să-Mi împlinesc planul Meu cel văzut. Pământul Îmi cere curățirea și spălarea lui. Omul Îmi cere altceva, și îi voi da și omului ceea ce caută, dar îi spun omului să nu uite că tot ce a căutat și tot ce a făcut el, este goană după vânt, fiindcă pământul Îmi cere curățirea lui, fiilor, iar în ziua curățirii pământului se va dărâma tot ce a zidit omul, căci omul nu este ziditor decât pentru cele ce nu vor mai fi. Legea omului e omenească, și tot ce este omenesc se va opri, căci știința nu va mai avea cale pe pământ. Tot ce a lucrat omul pentru el, și unul pentru altul, se va dărâma, căci omul este călcător de legea lui Dumnezeu pentru legea lui. Și de ce va fi așa, fiilor? Va fi așa pentru că pământul plânge la Mine, și pentru că este scris să împlinesc și să întorc împotriva omului tot ce a făcut omul. Tot ce am zidit Eu, toate sunt supărate pe om prin îngeri, căci au înger toate cele zidite de Mine, și plâng îngerii înaintea Mea ca să le dau bucuria pentru care au fost ei întocmiți.
Acum, fiilor, mergem la căsuța din deal. Aduceți înaintea Mea slujbă de sfințire a fântânii căsuței din deal, căci omul trebuie să aibă de la Mine prin cerere, și toate cele ce vor fi se vor întocmi la cererea omului lui Dumnezeu. Amin. Cereți să se întocmească împărăția Mea pe pământ. Cereți să se împlinească Scripturile venirii Mele pentru cei sfinți și cu cei sfinți, care au fost și care sunt, că Eu v-am spus că sunt mulți care n-au gustat moartea în vremea celor șapte mii de ani. O, cine mai cere împărăția Mea peste pământ? Cereți, fiilor, să iasă Dumnezeu de sub robia omului, că Eu l-am tot slujit pe om, și l-am slujit cu milă și cu nădejde, fiindcă de aceea am venit, ca să slujesc, nu ca să Mi se slujească. Omul își slujește lui și urmașilor lui, și nu poate să-Mi slujească Mie, că este legat cu alt stăpân, este legat pentru trup omul și este legat pentru pofta trupului, dar voi, cereți să împlinesc biruința Mea, și să se plece omul la legea cuvântului Meu cel nou, cel ce vine mereu, mereu cu Mine la voi, pentru omul cel fără de cărare.
Vă las din cuvânt, ca să rostesc prin voi harul și binecuvântarea cea de azi. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, cobor har mare și putere mare peste apa aceasta. Cobor sfințire peste ea, ca să se facă sfânt cel ce va bea din ea. Cobor peste ea duh de pocăință pentru cei ce vor lua din ea spre pocăință. Numai pentru pocăință să ia omul din ea, căci cine va lua din ea cu duh de ușurătate, ea va lucra într-un fel pentru unii, și în alt fel pentru alții. Amin. Toate câte sunt, să le folosească omul spre pocăință pentru iertarea păcatelor, căci păcatele se iartă numai omului care rămâne în pocăință, nu și celui ce iar și iar le face.
E vremea să vin văzut, și de aceea bat la poarta casei omului. Sunt pe drum, și omul se îndoiește, și omul își slujește lui și urmașilor lui, ca pe vremea lui Noe, că așa este scris că voi găsi când voi veni. Dar voi, vegheați, că aveți de trudit ca să-Mi împlinesc venirea și ca să dau fiecăruia după cum scrie în Scripturi.
Binecuvântată să vă fie masa cea pentru ființă și gurițele și mânuțele și picioruțele și cuvântul și lucrul și umbletul. Eu sunt cu voi ca să vă binecuvintez și ca să am de la voi binecuvântare, fiilor.
Eu vă aștept din nou să vă așezați înaintea cuvântului Meu, că iar voi fi cuvânt peste voi atât cât a fost planul zilei de azi, fiilor. Amin, amin, amin.
***
Eu, Domnul, Mă las în carte și Mă întocmesc cuvânt pentru această zi de praznic, atât cât este de cuvântat azi. Aveți grijă, fiilor, de lucrurile Mele, că vi le dau să le îngrijiți prin viață sfântă, căci toate sunt sfinte pentru cei sfinți.
Când lumea din jur vede că voi lucrați făcând faptă din cuvântul Meu cel adus de Mine la voi ca să-l împlinesc văzut și să fiu adevărat în cuvânt, lumea zice că voi vă adunați bogății. O, nu sunt ale voastre cele ce lucrați voi în numele Meu. Sunt ale Mele, fiilor, precum și voi sunteți ai Mei. Ele sunt planul Meu pe care voi îl împliniți. Ele sunt greul Meu pe care-l trudesc ca să fie pe pământ. Ele sunt numele Meu, și sunt pietre de aducere-aminte ale petrecerii Mele cu voi cuvânt peste pământ. Voi, pentru împlinirea planului Meu peste pământ, trudiți din greu, că sunteți săraci. Voi nu faceți ca omul cel ce Mă face dator dacă-Mi lucrați, voi nu-Mi lucrați ca să Mă faceți dator, că nu căutați plată pe pământ, ci căutați ca numele Meu să fie peste tot lucrul săvârșit de voi peste pământ, ca să fiu Eu Stăpânul, că Eu am zis să-Mi faceți nume pe pământ.
Cine-Mi face Mie nume, acela are numele lui lângă numele Meu, că Eu așa plată lucrez omului care se dă Mie cu totul, și numai așa are omul numele său lângă numele Meu, dar omul cel ce trăiește pentru sine și pentru cei asemenea lui ca să-și facă el nume și rang între oameni, acela este om semeț și nedrept cu el însuși și cu cei asemenea lui. Când numele omului nu-Mi folosește Mie, acela nu este nume, chiar dacă este scris cu litere mari peste timp, și nu-i folosește omului așa nume decât numai pentru judecata cea de la Mine, căci am zis că tot ce face omul pe pământ, se va ridica împotriva lui. Cel ce-Mi face Mie nume, acela are nume numai dacă nu se semețește, numai dacă nu Mă scoate pe Mine dator că Mi-a făcut nume.
O, tată, bine este să fie omul sărac între oameni, dar nu toți săracii sunt săraci umiliți, căci cine este din fire semeț, nu scapă de acest păcat nici dacă este sărac de cele de pe pământ. Vine lumea să vă vadă, și vă întreabă când vă vede că stați cu hotar între voi și lume pentru locul Meu de la voi, vă întreabă dacă vă numiți aleșii Mei, dacă vă credeți aleși. O, lumea este învățată cu nume. Omul din lume e semeț din fire, și ceea ce culege, aceea mănâncă. Voi însă nu sunteți din fire semeți, că așa am voit Eu, nu voi, că Eu îl folosesc pe omul umilit cu inima și cu fapta, îl folosesc și pe el, și pe Mine, căci este de folos tot ce fac Eu pe pământ cu omul. Numele omului nu-Mi folosește Mie când Mă slujesc Eu de el, ci îi folosește lui, numai dacă este umilit, numai dacă nu se semețește, numai dacă nu Mă scoate dator că Mi-a făcut nume. Când Eu spun vouă să-Mi faceți nume pe pământ, vă pun la lucru în numele Meu, și vă pun să puneți numele Meu peste lucrul ce-l lucrați, vă pun să Mă cereți peste lucrul vostru cu binecuvântarea Mea. Tot ce fac Eu cu voi, Eu vă dau să faceți, dar mai întâi vă spun să cereți ce vă dau să faceți, și de aceea v-am spus că toate cele ce vor fi se vor întocmi la cererea omului lui Dumnezeu. Amin.
Fiilor, spuneți voi, ce este omul lui Dumnezeu? Cum poate fi omul om al lui Dumnezeu? Spuneți, fiilor, căci omul pe pământ se îngâmfă și zice că este ales și că este omul lui Dumnezeu. Spuneți, fiilor, că Eu vă ascult. Amin.
– Omul lui Dumnezeu este acela care face și împarte împărăția lui Dumnezeu peste pământ și peste oameni; este cel care așează peste el legea cea sfântă a poruncilor lui Dumnezeu, păzind-o cu sufletul, cu trupul și cu duhul său; este cel care îi arată omului păcatul cel împotriva lui însuși și cel împotriva lui Dumnezeu; este cel ce aude pe Dumnezeu și se așează să împlinească fără părtinire cuvântul dat lui de Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu este cel ce-I face nume lui Dumnezeu prin umilință și prin lepădare de sine, necăutând răsplată. Omul supus lui Dumnezeu este omul lui Dumnezeu.
– O, fiilor, vă încerc înțelepciunea ca să arăt omului cel îngâmfat creșterea pe care v-am dat-o, înțelepciunea pe care o dau Eu omului supus Mie, omului care nu mai are nimic pentru el, ci numai pentru Mine. Iar Eu, Domnul, la cererea omului lui Dumnezeu, vin din cer pe pământ și întocmesc împărăția cerurilor, precum scrie în Scripturi să împlinesc, și dacă împlinesc, omul semeț nu va mai avea loc pe pământ, căci Eu pe pământ vin cu împărăția cerurilor, și prăbușesc împărăția oamenilor. Amin, amin, amin.
Fiilor, sămânța este mică, dar dintr-o sămânță se face copac mare. Voi sunteți sâmburelul pe care Eu l-am semănat pe pământ ca să crească din el copac mare în care se adună păsările cerului, așa cum este scris. Învățați pe omul care caută pe Domnul, învățați-l să-și capete libertatea pe care o au păsările cerului, fiilor. Învățați omul să iasă din robie, căci vai celui pe care-l voi găsi sub robie când voi veni! Eu am venit să liberez pe robi, ca să poată veni spre împărăția cea din cer. Em am venit să dezleg pe cei legați și să le spun să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie, căci cel legat nu poate veni după Mine ca să-l conduc spre țara cu care vin Eu pe pământ.
Să vină omul să-Mi slujească Mie, că Eu am venit pe pământ ca să așez pe el zidire nouă, țară pentru sfinți, iar cel ce vine, să fie atent la Scriptura care spune așa: «Cel ce va fi pe casă, să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă. Cel ce va fi în țarină, să nu se întoarcă înapoi să-și ia haina, căci vai celor însărcinați și vai de cei ce vor apleca în zilele acelea, care n-au mai fost încă de la începutul lumii și nici nu vor mai fi, dar ele pentru cei aleși vor fi scurte». Fiilor, învățați pe cel ce vine după Mine să nu aplece inima spre cele ce are, spre cele ce și-a agonisit, spre cele ce și-a lucrat, căci vai celor ce vor apleca în ziua chemării lor, căci scris este: «Cine va căuta să-și scape viața sa, o va pierde, iar cine o va pierde, o va dobândi», căci «în noaptea aceea vor fi doi într-un pat și unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat», și «unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii». Iar această mărturisire și acest cuvânt al Meu, care este vestea împărăției Mele, se va vesti în toată lumea și la toate neamurile, precum este scris despre sfârșitul care va veni după aceasta.
O, proorocul mincinos merge din loc în loc, că are bani. Oamenii de pe pământ sunt slabi de înger și se vând unii pe alții și unii altora. Fărădelegea îl sfârșește pe om, și Evanghelia Mea străbate de la o margine la alta, precum este scris înaintea venirii Mele. Iată, fiilor, de ce zic Eu că e vai de omul care-și face nume pe pământ, căci omul e ca iarba, și trebuie să fie umilit și nu semeț. Cine este umilit, este ocolit de multe păcate, de multe curse, iar cine este semeț, acela își primește viața pe pământ, din bogății, din ranguri și din semeție. Eu vin cu cuvânt hrănitor de suflete la voi, ca să-i dau omului de veste că nu veghează, și că Eu vin pe neștire, căci pământul geme cu gemete lungi, ca să-l spăl de relele și de nepăsarea omului de pe el și de trupurile care-l întinează zi și noapte cu desfrânări și cu petreceri diavolești. Puțin, puțin, și pământul se va face nou prin curățire. Proorocul Ilie va împlini această Scriptură a curățirii pământului și Îmi va netezi calea, căci Eu, și cu sfinții, și cu îngerii, am gătit totul pentru venirea Mea cu ei.
Glasul lui Ioan Botezătorul străbate timpul, și strigă de lângă Mine Ioan:
– O, oamenilor, faceți roade vrednice de pocăință, că vine botezul cel cu foc, iar voi sunteți departe de Dumnezeu. Vine suferința peste trupuri, căci Domnul curăță aria Sa pentru venirea Sa, și va aduna grâul în jitniță, iar pleava va arde-o cu foc nestins. Intrați pe poarta cea strâmtă, căci calea fărădelegii duce la pieire, și pe ea au încăput mulțimi și iar mulțimi. Calea cea strâmtă este poartă îngustă, dar duce la viață. Năvăliți spre ea, voi, fii ai oamenilor, și feriți-vă de profeții minciunii, că numai haina lor e de oaie, iar pe dinăuntru sunt hrăpăreți ca lupii. Uitați-vă la roadele lor, că nu se culeg struguri din scaieți și nici smochine din ciulini. Pomul bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele și se taie și se aruncă în foc. Iată, după roadă cunoașteți dacă voiți să cunoașteți, căci în împărăția Fiului lui Dumnezeu va intra numai cel ce face voia Tatălui Său, nu oricine Îi zice: „Doamne, Doamne“.
O, oamenilor, cei ce profețesc fără să facă voia lui Dumnezeu, cei ce fac minuni înaintea oamenilor ca să se dea drept Dumnezeu, curând, curând vor auzi din gura Domnului: «Depărtați-vă, și nu vă îngrămădiți spre Mine, voi, cei ce lucrați fărădelegea în numele Meu. Eu niciodată nu v-am cunoscut pe voi, căci oricine aude cuvintele Mele și nu le împlinește, acela este nerod, care și-a clădit casa pe nisip».
O, fii ai oamenilor, faceți roade vrednice de pocăință, căci orice pom care face roade rele, curând, curând se taie și se aruncă în foc. Amin, amin, amin.
– Iată, Eu, Domnul, am slobozit, după două mii de ani, glasul lui Ioan, spre pocăința oamenilor. Cel ce nu are de unde învăța lucrarea pocăinței, să vină la Mine dacă vrea să învețe, că pe pământ sunt numai profeți ai minciunii, care spun cele bune, dar ei nu le fac.
Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea, ca viață, și așa să vină. Amin. Dar care cruce să și-o ia? Să-și ia, oare, crucea lui și necazurile lui și încurcăturile faptelor lui? O, nu așa să se înțeleagă această Scriptură, ci așa să se înțeleagă ea: să-și ia omul crucea pe umeri așa cum Mi-am luat-o Eu, de M-am dus cu ea pe Golgota ca să fiu răstignit. Acolo să-Mi urmeze Mie omul. Să-și ia omul crucea răstignirii și să se așeze pe ea, și așa să-Mi urmeze; așa, răstignit, căci cel nerăstignit este liber și face fărădelegi cu trupul său. Să-și lase omul crucea lui cea rușinoasă și să ia crucea slavei, crucea răstignirii prin care lumea este moartă pentru el, iar el, mort pentru ea, căci faptele lumii sunt viața iadului pe pământ, oglinda iadului în care omul se uită și își vede fața. Eu, Domnul, M-am lăsat în carte cu acest cuvânt pentru ziua aceasta a pocăinței: să-și ia omul crucea răstignirii, așa cum am luat-o Eu, și să-Mi urmeze Mie, ca să scape de cele ce au să vină peste pământ pentru curățirea fărădelegii de pe el, căci fărădelegea și trupurile ei se vor topi ca ceara curând, curând.
Voi, fiilor de la iesle, slujiți-Mi Mie și Evangheliei venirii Mele, ca să Mă vestesc cu ea de la margini la margini, după cum și fac, și ca să aduc ziua sfârșitului fărădelegii a tot pământul. Iar cel ce voiește să-și scape viața, acela și-o va pierde, și cel ce și-o va da pentru Evanghelia venirii Mele, acela și-o va câștiga, și își va lua crucea și Îmi va urma lepădându-se de sine și iubindu-Mă pe Mine.
Lucrați la zidirea celor ce vor rămâne, fiilor. Lucrați în numele Meu tot ce lucrați. Așa să lucrați voi, căci oamenii care zidesc pentru Mine, zic ei, biserici și mănăstiri, le dau apoi oamenilor, nu Mie, și se fălesc aceștia cu numele Meu. O, zidirile bisericilor și mănăstirile trebuie să fie pentru cei ce-Mi slujesc Mie zi și noapte, nu pentru lume, nu pentru slava cea deșartă a omului care se face slujitor al Meu de la el citire ca să se îngâmfe el cu numele Meu înaintea celor ce nu știu ce înseamnă Dumnezeu. Toate bisericile lumești, din cărămidă și din piatră, se vor dărâma la porunca Mea, și va rămâne pe pământ biserică vie, biserică cerească, cu slujitori cerești și cu fii cerești pe pământ, prin biserica Mea cea vie. Amin.
Lucrați la zidirea celor ce vor rămâne, fiilor. Învățați-i pe cei ce Mă caută cu voi să știe ce înseamnă Dumnezeu cu omul. Faceți-Mi nume între oameni, fiilor. Dați Evanghelia împărăției cerurilor peste pământ de la margini la margini, că așa este scris mai înainte să vin, și apoi vin, că acum e vremea să vin. Amin, amin, amin.