Fiilor din grădina Mea, am spus vouă că Eu sunt Învățătorul celor ce Mă voiesc Dumnezeu peste ei. Aduc la voi cuvântul învățăturii cea pentru sfinți, căci învățătura Mea, numai cei sfinți o pricep, și de aceea o și împlinesc în ei, căci ei iubesc curățenia cea de duh și cea de trup, și umilința cea lucrătoare de sfințenie.
O, cui să mai dau Eu învățătura Mea? Cine este cel ce o caută ca s-o ia? Cine este cel ce o pune peste el ca s-o caute? Nu mai sunt pe pământ oameni sfinți, oameni cuminți, oameni umiliți între oameni, în care Eu să-Mi găsesc plăcerea, și din care să lucrez pentru oameni. Voiesc să-i înțelepțesc pe oameni, căci înțelepciunea lor nu e bună, dar cel mai greu Mă doare de oamenii care zic că-L iubesc pe Dumnezeu și că-L urmează. Mă doare de aceștia, căci omul nu știe ce este iubirea de Dumnezeu și urmarea Lui. Oamenii fac aceasta pentru binele lor, nu pentru binele Meu, iar cine face așa, acela nu știe să caute calea Mea, și s-o afle apoi.
Omul nu mai pomenește peste el și în el dreapta credință, iar vouă, copii ai cuvântului Meu, v-am spus despre credință că nu poate fi dreaptă sau strâmbă, ci este credință și atât, sau necredință și atât. Omul nu știe să înțeleagă cuvintele, dar Eu sunt Învățătorul celor ce Mă voiesc Dumnezeu peste ei, ca să știe să înțeleagă cuvintele. Vă dau vouă, fiilor, vă dau înțelepciunea cuvintelor ca s-o puneți peste cei ce Mă caută Învățător peste ei. Vă dau vouă din Mine și ies din voi cuvânt cu învățătură sfântă în el, ca s-o puneți peste copiii cuvântului Meu, peste cei ce sunt poporul Meu, biserica Mea cea vie de la sfârșitul vremilor omului. Vă dau ca să dați, și ca să aibă înțelepciune cel ce se apleacă să ia. Omul trebuie să știe să ia, căci aceasta este înțelepciune: să știe să ia. Omul nu știe să ia. Omul nu înțelege cuvintele. Biserica este cea sfântă. Omul este omul sfânt. Cuvântul „om sfânt“ este cuvânt mare înaintea Mea. De aceea M-am făcut Învățător peste pământ, căci iată, omul nu știe să împlinească fapta cuvântului sfânt.
Aș voi să știe cârmuitorii de suflete ce înseamnă să fie cârmuitori și ce au de făcut cârmuitorii. Ei trebuie să înțeleagă cuvântul cel rău, ca nu cumva cuvântul rău să ia înfățișare pe ascuns în omul care nu știe ce este răul. Iată, omul nu știe ce este răul ca să nu-l facă. Omul nu știe ce înseamnă desfrânare ca să n-o lucreze. Omul nu știe ce înseamnă minciună, nu știe ce înseamnă ascundere, nu știe ce înseamnă cădere ca să nu le lucreze pe acestea și să nu fie în acestea. Și iarăși zic: omul nu știe ce înseamnă curățenie, nu știe ce înseamnă feciorie, nu știe ce înseamnă credință în Dumnezeu, nu știe ce înseamnă sfințenie și iubire de Dumnezeu și adevăr și pace și conștiință curată, ca să le lucreze și să le aibă pe acestea. Omul nu știe ce înseamnă milostenie, nu știe ce înseamnă propovăduire, nu știe ce înseamnă faptă curată, ca să le lucreze pe acestea. În zadar crede omul că știe. Nu știe nici omul și nici învățătorii omului. Cine știe, să dovedească apoi că știe, și Eu îl voi încununa pe el. Vreau să-i încununez pe cei ce știu adevărul cuvintelor. Aceia nu sunt biruiți de rău, ci numai de bine, căci umilința omului duce la încununarea omului cu cununa dreptății cerești.
Luați de la Mine înțelepciunea cuvintelor, fiilor lucrători. Luați și lucrați, că vremea este la ușă. Lucrați peste biserica Mea cea vie, și lucrați dreptatea cuvintelor față de tot omul care caută cu curățenie de inimă calea dreptății Domnului. Fugiți de omul care caută dreptatea sa sau a faptelor sale, dreptate împotriva omului. Căutați spre omul umilit, care știe să moară ca să trăiesc Eu în el. Căutați spre omul care caută învățătură, spre omul care zice că nu știe, iar de cel ce zice că știe, depărtați-vă. Lucrați cu sfințenie peste trupul bisericii, iar trupul bisericii este din mădulare sfinte, din fii curați, care stau înaintea Mea prin umilință.
Fiii bisericii sunt cei ce nu cad. Cei ce sunt în biserică și cad, aceia nu au umilință și nu știu să stea biserică Mie. Biserică înseamnă locul unde sunt Eu, înseamnă omul în care stau Eu bucurându-Mă și desfătându-Mă mai mult decât în cer, căci omul a fost făcut să-Mi fie bucuria Mea și odihna Mea. Scris este că biserica Mea nu cade. Fericit este omul care se sârguiește să știe în toată vremea acest cuvânt, ca să nu cadă. Cel ce cade este cel ce se ridică spre semeție, și apoi cade. Cum poate omul să cadă din biserică? El poate cădea prin semeție în necurăție, în curvie și apoi în ascundere. Dar cine este cel ce se poate ascunde? Cel neumilit dă să se ascundă, dar unde găsește el loc ascuns de Dumnezeu? Cel ce cade este cel ce nu se sârguiește să afle înțelepciunea cuvintelor ca s-o urmeze. Acela n-are ajutor din cer și nu se sârguiește bine, căci omul este semeț cu duhul, iar Eu, Domnul, nu petrec în semeție, ci în umilință.
Fiilor din grădină, lucrați înțelepciunea Mea peste biserica Mea, ca să am biserică, fiindcă biserica este cea curată. Lucrați mereu trezie peste biserica Mea, ca să aibă curățenie și să fie biserică până în veac, căci zilele de acum sunt noapte peste oameni. Învățați biserica să nu-i zică nopții ziuă, că e păcat să nu fie pricepere în cuvinte. Fiilor învățători, învățați dreptatea cuvintelor pe toți cei ce Mă voiesc Dumnezeu și Învățător peste ei. Umilința este arma cea împotriva slavei deșarte. Ea duce pe om la sfințenie. Ea este toiag pentru cel sfânt. Umilința este făclia care face vedere în sfinți, iar duhul sfinților îi ridică pe ei deasupra trupurilor lor prin umilință, căci Eu în cei curați Îmi aflu plăcerea și desfătarea.
Omul nu mai pomenește peste el și în el sărbătoare de credință, ca să-și sărbătorească omul faptele credinței lui înaintea Mea. Omul nu știe să înțeleagă cuvintele, dar vin Eu din cer pe pământ, Învățătorul celor ce Mă voiesc Dumnezeu peste ei și în ei, căci vreau să-i încununez pe cei ce știu și lucrează peste ei adevărul cuvintelor și puterea cuvintelor sfinte, pe care Eu, Domnul, o dăruiesc celor umiliți cu duhul, celor curați cu inima și cu fapta credinței sfinte. Amin, amin, amin.