În duhul sărbătorii de Bobotează Eu, Domnul, întâmpin iarăși pe poporul Meu, căci sărbătorile Mele și ale sfinților Mei s-au făcut și se fac cărări de coborâre ale Duhului Meu Cel învățător peste fii, și iată, Ioan, nașul Meu de botez, așteaptă la hotarul dintre zi și noapte ca să Mă mărturisească pe Mine și pe poporul Meu în cer și pe pământ, sus și jos, așa cum tot cerul de sfinți așteaptă. Amin.
Ridicați-vă, voi, porți, că Eu iarăși intru în carte cu sărbătoare de Bobotează, că voiesc să se boteze în cuvântul Meu toți cei ce cred în venirea Mea cea de acum, căci cel ce este botezat, este cel ce este credincios Ființei Mele cea de Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și lucrării cuvântului Meu, cu care am coborât și cobor pe pământ, și apoi să-i spun celui ce Mă aude prin porți, să-i spun să se boteze în cuvântul Meu, în Duhul Meu, după cum Ioan, Botezătorul Meu, a spus la Iordan celor ce veneau la el, le-a spus: «Pocăiți-vă!». Amin, amin, amin.
– O Dumnezeule Miel, eu numaidecât am intrat în cartea Ta cu poporul Tău, căci aștept aceasta ca unul plin de dor și de duh mărturisitor, că nu e fericire mai dulce în cer pentru sfinții Tăi ca și aceea de a putea să Te mărturisească ei din cer pe pământ prin venirea Ta cea de acum cu sfinții Tăi. Și eu, ca și Tine, tot așa și eu îi spun poporului Tău și la tot omul care ne ia de pe masa nunții Tale de cuvânt, le spun la toți care aud din cer glasul Fiului lui Dumnezeu, trâmbița pentru înviere, le spun să se boteze în cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă eu le-am spus la cei ce veneau spre mine la apa Iordanului pentru botez, le-am spus: «Pocăiți-vă! Eu unul vă botez cu apă spre pocăință și spre iertarea păcatelor prin pocăința voastră, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine și este Cel mare, și Acesta va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc».
O, cum să facem, botezătorule Doamne, cum să facem, Doamne, să-l aducem pe om la pocăință, și apoi la botezul cu Duhul Sfânt? Când eu propovăduiam în deșertul Iudeii împărăția lui Dumnezeu, care se apropia de iudei ca să-i cuprindă în ea, chemam la pocăință pe cei ce mă auzeau, și venea Ierusalimul și Iudeea și împrejurimile Iordanului, iar eu îi botezam cu apă pe cei ce-și mărturiseau păcatele cu pocăință, dar am văzut și pe farisei și pe saduchei că veneau la botez, iar eu, văzându-i vicleni, i-am oprit și le-am spus să facă roade vrednice de pocăință dacă nu știu să se pocăiască pentru botezul cu apă, iar dacă ei se bizuiau în chip fățarnic pe Avraam, i-am înfruntat și le-am spus că Dumnezeu poate să ridice lui Avraam fii chiar și din pietre, și i-am numit pe ei pui de năpârcă, și pe drept i-am numit așa pe cei ce credeau că vor scăpa oricum de mânia ce va să vină peste cei ce și-o lucrează pe ea și nu salvarea lor, iar apoi ei s-au dus într-ale lor nelepădându-și păcatul din ei, păcatul semeției și al neiubirii de Dumnezeu, păcatul cel din strămoși, și cu care poporul iudeu dădea la moarte pe cei drepți din el ca să-și facă ei loc cu împărăția lor sub numele de fii ai lui Avraam, dar ei erau pui de năpârci, Doamne, căci când Tu ai venit pe pământ, ei Ți-au păzit viața ca să Te omoare chiar din vremea prunciei, Doamne, dar au făcut ei aceasta după ce Te-au aflat de la mine, căci Tu ai ieșit și Te-ai arătat și Te-ai mărturisit apoi și pentru salvarea lor, iar ei Te-au dat la moarte apoi prin păcatul hulei și al vânzării, Doamne.
O, eu grăiesc poporului Tău de azi cuvânt de iubire pentru Tine, învățătorule al meu și al lui, iar Tu binecuvintează acum cuvântul meu!
– Amin, amin, zic ție, Botezătorul Meu, Eu sunt Cel ce botez cu Duhul Sfânt și cu foc, iar tu vestește această taină și putere a botezului acesta, vestește-o poporului Meu de azi. Amin.
– Domnul Iisus Hristos este Cel ce botează cu Duhul Sfânt și cu foc. Apropie-te de mărturisirea mea, popor născut din cuvântul lui Dumnezeu, căci botezul cu Duhul Sfânt a lucrat cu putere, și la vedere a lucrat după ce Domnul S-a dus la Tatăl și Și-a lăsat ucenicii la lucru ca să așeze ei biserica Domnului pe pământ, iar Duhul Sfânt Se desăvârșea în cei ce veneau la pocăință și apoi la apa botezului spre iertarea păcatelor lor, și erau cuprinși în Duhul Sfânt cei ce se botezau în numele lui Hristos. Dar cum aceasta? O, ferice și iar ferice de acela care știe să vină la Dumnezeu, că acela este cel ce se pocăiește mărturisindu-și toate păcatele, toată moartea din el, spălându-se de ea prin pocăință și prin apa care mărturisește de pe pământ, și apoi acela se unește cu lucrarea Duhului Sfânt, făcându-se vas nou, om nou, iar Duhul mărturisește apoi din cer și Se slăvește cu semnul Lui în cel botezat cu Duhul Sfânt, și iată, Domnul S-a dus la Tatăl pentru ca să-L trimită pe Duhul Sfânt și să Se coboare El în cei ce se curăță de sine ca să intre în ei Duhul Sfânt, împărăția lui Dumnezeu cu toată slava ei, cu Duhul Sfânt al ei, duhul sfinților împărăției cerurilor pe pământ, și iarăși spun: Ferice celor ce știu să vină la Dumnezeu, că aceia fiii lucrării Duhului Sfânt se vor face, și se vor chema așa apoi. Amin.
O, popor al Mielului Cel junghiat! Sângele Lui îl spală de păcat pe cel ce știe ce înseamnă nașterea cea din cer, nașterea cea din pocăință și din botezul cu Duhul Sfânt. O, uită-te bine în mijlocul tău și vezi! Semnele Duhului Sfânt grăiesc în cei ce s-au dat să fie vase purtătoare de Dumnezeu. Dacă ai păcat asupra acestei lucrări de venire a Domnului pentru ca să-Și facă El cu ea fii ai împărăției Lui pe pământ între oameni, fii povățuiți și crescuți cu Duhul Sfânt, scoală-te și te fă pui de Dumnezeu, căci fariseii și saducheii erau pui de viperă când se îndreptau spre botezul cu apă la Iordan fără ca ei să-și spele în apă și în mărturisire cu pocăință păcatele lor cele ascunse, și prin care ei mușcau pe furiș, dar duhul proorociei i-a vădit pe ei cum sunt și i-a scris în cartea vremii. O, înțelepțește-te din pilda aceasta și învață puterea și taina botezului cu Duhul Sfânt, Care vădește răul din om ca să-și curețe Luiși arie în om dacă omul știe să înțeleagă cum poate să-L aleagă pe Dumnezeu lucrător în el, lucrător cu Duhul Sfânt în cel ce-și descarcă sarcina sa ca s-o ia pe a Domnului s-o poarte apoi.
O, fiule al acestui cuvânt, o, pui de Dumnezeu, dacă ai păcat asupra Duhului Sfânt, Cel din mijlocul tău lucrător pentru tine, și nu știi că ai acest păcat, eu îți spun că-l ai. Scoală-te, dar, și te curățește prin pocăința cea cu umilință lucrată, căci Domnul te așteaptă să fii purtător de Duh Sfânt, Duhul Care mărturisește din cer în cei ce se botează în El. Scoală-te ca să te botezi cu acest botez, căci botezul acesta s-a făcut râu mare peste tine ca să se boteze în el toți cei la care ajunge acest râu de botez, iar tu ai acest râu. Mulți în tine, popor credincios al acestui cuvânt de venire al Domnului, mulți în tine nu știu puterea și taina botezului cu Duhul Sfânt, Care lucrează apoi din om, însemnându-l pe el botezat. O, ție îți trebuie putere de pocăință, fiule, iar pentru această minune îți trebuie minte-minune, iubire-minune, temere de Dumnezeu-minune, și-ți trebuie credință-minune, credință ca a lui Avraam, care a crezut nestrămutat că Domnul a venit la el, la masa lui și în viața lui. O, dacă nu vezi bine lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul tău, ai încă păcat împotriva Duhului Sfânt. Dacă nu știi să te cunoști în acest păcat, poți să înțelegi singur. Curge din tine râul Duhului Sfânt între frate și frate și în părți spre cei străini de viața lui Dumnezeu? înțelegi tu voia lui Dumnezeu peste tine precum în cer pe pământ? Are Domnul de la tine rod de Duh Sfânt? Ai tu rod de-al Domnului în tine și în jurul tău? Ești blând și smerit cu inima ca Domnul tău? O, eu te învăț minte și te învăț pocăința. Caută să vezi dacă nu cumva ai lovit în cărarea Domnului spre tine, dacă nu cumva ai fost apoi ascuns cu aceste lovituri, iar când Domnul ți le-a spus n-ai voit să te curățești ca să fii curat și apoi credincios așezării Lui cu care stă înaintea ta. Te-a povățuit Domnul să vii la El cu fratele tău, pe care l-ai doborât de la lucrarea inimii curate între frate și frate, între Dumnezeu și creștin, că iată, Domnul îl plânge și azi pe poporul cel de demult, cel din vremea trupului lui Verginica, popor care n-a venit la pocăință când a greșit față de lucrarea Domnului între frate și frate, față de credința și statornicia sa și a fratelui său.
Vine Domnul la tine cu multul și te îndeamnă să te botezi cu Duhul Sfânt, Care-l face nou pe om mai mult decât apa care mărturisește de pe pământ. O, spală-te în vasul acesta, popor de demult al acestui cuvânt, și tu, cel de azi popor al Domnului, dar să auzi ce-ți spun. Tu trebuie să fii popor frumos prin lucrarea Duhului Sfânt, Care Se sălășluiește în cei curați de sine și de păcat împotriva fraților lor. O, lasă-te spre frumusețea feței Duhului Sfânt, căci Duhul Sfânt Se revarsă când El este, și acesta este semnul celor curați pentru Duhul Sfânt, Care Se dovedește prin rodul lor cel adus lui Dumnezeu, rod de ucenici pentru Duhul Sfânt pe pământ. Amin.
O, Doamne, să se curețe poporul Tău cel de demult al acestui cuvânt și cel de azi popor al Tău de peste tot, să se curețe de tot ce Te îndurerează și să învețe el lucrarea aceluiași duh în ei, lucrarea Duhului Sfânt, Care leagă biserica într-un singur duh, Duhul lui Hristos. Amin.
O, mult aș mai grăi, Doamne, o, mult aș mai îndemna eu pe poporul Tău spre botezul cel de la Tine! De peste tot, pe unde ai Tu fii credincioși venirii Tale cea de acum, aș vrea să se strângă poporul într-o unire de Duh Sfânt, și așa să-și cunoască el lucrarea sau nelucrarea, curăția sau necurăția inimii frate pentru frate, și așa să se boteze el apoi în puterea Duhului Sfânt, lucrător cu multul, Doamne, prin duh de biserică peste cei ce se nasc din El pui de Dumnezeu, puii Duhului Sfânt, rod al Duhului Sfânt, Duhul Care naște biserica lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.
– Eu, Domnul, îți văd durerea, Botezătorule al Meu, căci Noi suntem fiii durerii, și de aceea suntem. Hai să Ne așezăm sărbătoarea de azi, și apoi vom grăi mai aprins cu poporul Meu de azi. Amin.
Poporul Meu, mergi, tată, acum, în căminul trâmbiței Mele cu rugă și cu laudă pentru ziua de sobor a Botezătorului Meu Ioan. Mergi, tată, și așează acolo zi de slăvire, zi de duh peste acel așezământ sfințit de cuvântul Meu acum, cămin nou-născut, cu lucrare de nou Ierusalim așezată peste el. Amin. Vom veni apoi înapoi pe colină și vom zidi peste tine lucrare de Duh Sfânt, și apoi vom scrie toată cartea zilei, tată, că e de lucru peste statura cea întreagă a poporului Meu de peste tot. O, mult lucru e de lucrat, mult, tată, mult pentru fața și viața cea întreagă a poporului Meu de peste tot.
Voi, copii din porți, sunteți sub greu, tată, căci poporul nu știe să-și facă bine curățirea sa. Cei ce știu să stea bine lângă voi, aceia sunt cei mai crescuți și cei mai de folos Mie și vouă sub sarcina Mea cea de azi cu voi. Iată, taină mare îi spun poporului Meu de peste tot: Cel ce nu știe sau nu poate să lucreze la împărăția Mea, care se zidește și care zidește acum pe pământ, acela măcar să nu strivească lucrul celor ce lucrează la ea peste om. Aceasta este ceea ce vom lămuri astăzi prin învățătura cea sărbătorească de azi, în duh de Bobotează lucrând aceasta. Amin.
Pace și duh de Bobotează las Eu peste creștetul și peste inima poporului Meu, și îmi voi învăța iarăși poporul, căci sunt Domnul învățătorul. Amin, amin, amin.
***
Din nou Mă așez în cartea Mea de azi cuvânt de învățătură peste fii, căci Eu prin Scripturile cele de acum două mii de ani am spus că n-am venit să judec, ci să mântuiesc am venit, și prin puterea învățăturii Mele peste fii să-i învăț pe ei lucrarea Duhului Sfânt, Care leagă biserica într-un singur duh, Duhul lui Hristos. Amin.
O, copii care-Mi stați porți ale Mele spre poporul Meu și spre om, peste tot pe unde pot Eu să ajung să-l povățuiesc pe om cu minunea aceasta: cea de a doua venire a Mea de la Tatăl pe pământ la om, cuvântând și învățându-l pe om calea veșniciei, voi, tată, aveți mari dureri peste voi, iar Eu am nevoie de voi pentru lucrul veșniciei peste om, și tot mai mult am nevoie de voi pentru această lucrare a Mea, cu care am venit acum de la Tatăl la om. I-a spus azi poporului Meu botezătorul Ioan: «O, popor al Domnului, uită-te bine în mijlocul tău și vezi! Semnele Duhului Sfânt grăiesc în cei ce s-au dat vase purtătoare de Dumnezeu, iar dacă tu ai păcat asupra acestei lucrări de venire a Domnului, cu care-Și face, prin porți lucrând, fii ai împărăției cerurilor, povățuiți prin porți și crescuți cu Duhul Sfânt, o, scoală-te, scoală-te și curățește de peste tine păcatul acesta!».
O, copii zdrobiți în porți sub sarcina venirii Mele! Mi-am ridicat prin voi un nou popor de fii și de fiice, tată. Ați stat și stați înaintea Mea pentru acest popor al Meu și al vostru, căci Eu prin voi l-am născut, prin cuvântul Meu și prin voi am născut un nou popor, și apoi l-am crescut, Eu și cu voi, și așa am Eu azi un popor nou, un popor curat, tată. Duhul cel rău însă nu vă poate pe voi răbda, și vă aduce multe, prea multe dureri, prea multe rane, tată. O, cum să facem să putem vorbi cu poporul, să stau cu voi înaintea poporului și să vă dau Eu din Mine și să grăiți cu el despre sarcina Mea de peste voi, despre ranele voastre, de care numai Eu Mă îngrijesc, tată? Cel ce nu știe, cel ce nu poate să lucreze la zidirea împărăției Mele, care se zidește și care zidește acum pe pământ prin voi cu toate cele de la Mine coborâte pe pământ, sprijinindu-Mă pe voi, acela măcar să nu apese, să nu strivească lucrul Meu cu voi, tată. Aceasta este ceea ce azi voiesc Eu să limpezesc prin duhul învățăturii, în duh de Bobotează lucrând, tată. Iată, durerea Mea e mare pentru că nu pot să încap cu lucrul cuvântului Meu așa cum este în Mine cuvântul Meu, în Mine și în voi apoi, căci voi Mă auziți, și vă doare, și voi vedeți ceea ce Eu vă descopăr văzut de la Mine, și vă doare, tată, și nu este de pe pământ cine să vă panseze ranele; ba, din contra, duhul cel ascuns, cel din întunericul în care lucrează el cu ascunsurile lui, dă să vă rănească și mai greu, iar Eu caut disperat să-Mi întăresc credința și iubirea poporului Meu de peste tot, și îl rog pe el să asculte de la Mine pentru el, căci peste el nu trebuie învățători din el, fiindcă Eu sunt Cel ce-l veghez pe el, păstorindu-l cu dor și cu durere, păzindu-i viața și inima, popor peste care vă am pe voi din partea Mea învățători cu Duhul Sfânt cu Care Eu vă umbresc. O, de n-ar păzi Domnul casa și cetatea Sa, în zadar s-ar osteni cei ce o păzesc. Fiii ei sunt moștenirea Mea, și Eu sunt Cel ce îi păzesc și îi păstoresc pe ei, iar Eu mereu v-am întărit pe voi și v-am spus să-Mi călăuziți de la Mine poporul, tată.
Iată, s-au sculat trădători și vânzători. Această lucrare potrivnică Duhului Sfânt n-o lucrează decât lucrarea cea ascunsă în om, și din om în lături apoi, și un așa om nu știe unde merge cu lucrul său ascuns. Eu, fiilor copii, n-a fost să am vreodată popor și să nu am în mijlocul lui pe Iuda, tată. Iată, mintea omului își arată lucrarea sa. Cel ce n-a știut să se lepede de sine, de mintea sa pentru el însuși când a venit să fie cu lucrarea Mea și cu voi, acela cu mintea lui se strică pe sine, se umple de sine și așa se strică el, și apoi se scoală și-Mi lovește lucrarea Mea cea pentru salvarea omului cel păcătos. Eu, tată, grăiesc azi cu voi durerea Mea de la cei ce s-au sculat să-Mi strivească în mintea lor, și apoi în cei slabi ca și ei lucrul vostru cu Mine, zidirea împărăției Mele în om. Mă uit la Mine și la vremea Mea de atunci pe pământ cu oamenii, cum eram Eu de rău privit, cât de puțină iubire era în cei de atunci ca să nu se smintească ei întru Mine! Nu puteam să lucrez cât aveam de la Tatăl lucrul peste om, căci îmi găseau vină până și cei mai apropiați ucenici. Am lucrat puțin de tot din cât aveam de la Tatăl dat lucrul, căci Mă împiedicam în om, în mintea omului, în ochii omului, căci omul care nu are mintea curată și debarasată de robia cugetelor sale, acela nu are nici ochiul curat. Iată, ochiul omului înseamnă și mintea lui, iar mintea lui este și ochiul lui. Nu Mă priveau cu ochi curați cei ce Mă priveau, și de micuț M-au dușmănit cei ce Mă dușmăneau atunci. Numai cei curați M-au văzut curat, numai aceia M-au cunoscut ce sunt și cine sunt și de unde vin și ce am de lucrat, iar Eu grăiesc acum de curățenia minții și a ochiului minții, căci dacă voiește cineva să Mă judece prin ceea ce am spus acum, va face și acela ce a făcut Simon, pe care Eu, ca un Dumnezeu ce sunt, l-am vindecat de lepră, iar el apoi s-a îndoit întru Mine când am lăsat iubirea femeii păcătoase să Mă caute și să-și caute ea prin Mine izbăvirea ei prin credința ei cea pentru învierea ei. S-a îndoit atunci Simon cel iertat, și apoi cel vindecat de Mine și a spus: «Dacă Acesta ar fi prooroc, ar ști că femeia care-L cuprinde este păcătoasă». O, iată, tată, cât ține credința omului! Așa pățește cel ce uită păcatele lui, și cade în judecata asupra aproapelui acela, și apoi este judecat de aceasta, iar Eu voiesc să-l păzesc pe poporul Meu de acest greu păcat, și voiesc prin voi să-l izbăvesc pe el de neînțelepciunea aceasta.
Peste tot, pe unde sunt fii credincioși ai acestui cuvânt, peste tot voiesc să așez înțelepciunea nejudecării aproapelui, căci Eu sunt Cel ce am această lucrare, Eu, și nu omul, iar lucrarea fiilor bisericii este iubirea și nejudecata când ei au peste ei Păstor pe Domnul și duhul călăuzirii Mele în mijlocul lor. Un călăuzitor așezat de Mine peste sufletul poporului Meu trebuie să lucreze ceea ce i-am dat, iar dacă nu lucrează, de ce nu lucrează? Nu lucrează, așa cum nici Eu n-am putut lucra tot ce aveam de la Tatăl lucrul Meu peste cei ce veneau cu iubirea lor spre Mine ca să Mi-o dea apoi Mie, și să-i fac Eu pe ei lucrători de Duh Sfânt ca și Mine peste cei străini de cer și de Dumnezeu pe pământ.
O, copii care-Mi stați porți! Ce să fac Eu, tată, cu cei ce privesc spre voi cu duh de judecată și de îndoială și de sminteală peste ei? O, ce-am putut Eu să le fac celor ce s-au smintit întru Mine de M-au lepădat ca pe un nevrednic, ca pe un smintitor? N-am putut să fac nimic bun ochiului lor pizmaș, minții lor întinate. Ei, din contra, ziceau că păzesc legea, că împlinesc paza legii, și așa M-au dat la moarte cei ce M-au urât pe nedrept, căci Eu îi iubeam pe cei ce iubeau pe Dumnezeu cu inima din ei, și apoi cu fapta credinței și a iubirii lor, și-i învățam pe ei să împlinească poruncile lui Dumnezeu, căci Eu știam că tot cel ce păzește atât cât îi spune Dumnezeu să păzească, acela Mă va cunoaște că sunt de la Tatăl venit și că tot cuvântul Meu de peste el înseamnă Dumnezeu. Numai că iubirea Mea spre cei cu inima în ei curată, îi umplea de duhul intrigii pe cei ce se iubeau pe sine, în vreme ce se numeau pe ei înșiși drepții lui Dumnezeu, uitând ei de păcatele lor și neumblând în duhul pocăinței cea plăcută Mie în om.
Vai celui ce se smintește întru Mine și întru lucrările Mele și întru cei ce Mă poartă ca să fiu pe pământ! Vai aceluia care caută spre sminteală, că acela caută spre el însuși, spre păcatul din el, și de aceea dă să se smintească, iar Eu văd aceasta, și dau să vă întăresc, copii din porți, ca să stați de veghe, tată, peste credința poporului Meu, peste iubirea și peste fapta lui cea întru Mine!
Vai de cel ce este chinuit de păcatul inimii lui, de păcatul care-l trage spre el pe om; vai lui, că el nu vede fața păcatului! Și apoi vai lui, vai celui prin care vine sminteala peste cel slab, că acela plătește și păcatul celui smintit prin el! Iată ce este acest vai, și îmi este milă, tată, de cel slab, căci păcatul judecății asupra aproapelui este păcatul din inima celui ce judecă pe aproapele său, dar nu îmi este milă de hulitori, și care prin păcatul hulei se arată necredincioși lui Dumnezeu, venirii Mele celei de acum, și cu care Tatăl Mă trimite pe pământ. Iată, tată, boala trupului este înger, iar boala minții este diavol. Boala trupului se mai vindecă în vreun fel, prin credința omului și prin sfințenia lui, dar boala minții naște diavoli în mintea omului și îl îndiavolește pe omul care se crede sănătos prin sănătatea trupului.
O, copii învățători peste poporul Meu, statornicia credinței și a minții vine de la credincioșie, tată, iar credincioșia aduce întărire și nu daună. Cum să le mai spun Eu hulitorilor aceste taine ale credinței lucrătoare când ei Mi-o iau înainte suflând furtună peste pacea și peste credința poporului Meu? Stați porți ale Mele între Mine și popor și lucrați așa cum se mai poate acum peste cei ce se bizuie pe voi pentru calea lor cu Mine și pentru calea Mea cu ei, iar de cei ce vând, luând și dând în lături cu răutate de duh și de îndoială, feriți-vă cât puteți și voi, iar cât nu puteți, lucrez Eu, tată, căci voi acum sunteți împiedicați să lucrați atât cât este acum de lucrat tot cuvântul Meu dat spre lucrul împlinirii lui. L-am povățuit pe tot fiul care a lucrat duh de vânzare și de trădare și i-am spus să vină la Mine cu fratele lui, pe care l-a doborât din lucrarea inimii curate între frate și frate, între Dumnezeu și creștin, dar nu se scoală cel vinovat de vânzare, nu se scoală să vină să-l curăț pe el și pe cel doborât de el fie prin duhul părerii de sine, fie prin duh de invidie, fie prin ochi și prin minte judecătoare, păcat în care cad cei ce se semețesc pentru ei înșiși, mărindu-se pentru ca să aibă mărire.
O, copii care-Mi stați porți, e mare, mare cădere pentru cei ce nu știu să vadă în voi lucrarea facerii omului, lucrare de la Mine pusă în voi. Am spus vouă cu câțiva ani în urmă că va fi tot mai greu pentru voi, căci ochiul pizmaș se îmbolnăvește tot mai mult și vă frânge vouă lucrarea pe care o aveți voi mereu, mereu de lucrat peste poporul Meu, și îmi frânge Mie cuvântul care se naște în cer de la toată lucrarea lor cea pizmașă asupra voastră, cuvânt care nu poate să se așeze atât cât este el față în față cu cel pizmaș ca să mai pot Eu salva de la cădere pe cel ce nu-și mai deschide ochii sufletului ca să-și vadă lucrarea lui cea rea. O, nu e de la cei ce vin și pleacă, nu e de la aceștia tot răul care se naște în ei pentru ca să fiți voi apoi loviți de hula lor, de duhul defăimării de pe buzele lor, ci e de lângă voi hrănită de mult această durere, care vă înfrigurează inimioarele ca să nu puteți voi din plin să lucrați viața poporului Meu, și să lucrați fără teamă de om, tată. De ani de zile povața Mea cunoscută și necunoscută se așează la lucru față în față cu duhul neascultării, care se naște în omul îndoielnic și care cade în cursa necredinței apoi, căci cel ce-și pierde din credință, nu mai are pe ce să se sprijine pentru viața lui cu Mine și de la Mine povățuită. O, iubiți, tată, suferința inimii îndurerate, căci Eu vă sprijinesc, ca Unul Care am fost vândut de frații Mei, și din păcatul cărora voia Pilat să Mă scape când spunea că are putere să Mă elibereze sau să Mă dea spre moarte, dar Eu i-am spus lui: «N-ai avea nici o putere asupra Mea dacă nu ți-ar fi îngăduită de sus; de aceea cei ce M-au dat în mâna ta, mai mare păcat au». O, nu e de la cel ce vine și pleacă, nu e de la aceștia defăimarea cu care se lovește în voi, ci a fost și este de lângă voi hrănită, tată. Sunt între cei de lângă voi care zic că vouă vi se potrivește cuvântul Meu de dojană și de îndreptare peste cei greșiți, care clatină poporul și lucrarea Mea de venire de la Tatăl la om. O, de aceea zic ei că nu se îndreaptă când îi tot îndemn Eu să se îndrepte. Sunt între cei de lângă voi care zic că se iau după voi în ceea ce fac ei neascultare de cuvântul Meu cel povățuitor peste fii. O, tată, ce duh îndărătnic înrădăcinat în om, în firea omului! Fac aceștia cum au făcut Aaron și Miriam cu Moise, tată, și care aveau prin Moise ceea ce aveau de la Mine. O, tată, ce mare este păcatul împotriva Duhului Meu din voi și a lucrării Mele cu voi peste poporul Meu! Urât mai merg pe cale cei ce fac așa! Când șoferul merge pe cale cu mașina lui cum voiește el să meargă și nu cum îi arată semnele de pe cale, și când pe cale este razie, care descoperă pe cei neascultători, el este făcut atent de alt călător ca și el, și atunci el se dă ascultător numai până ce trece de razie, și apoi iarăși se ascunde sub neascultare. Așa este și cu cel ce face neascultare ascunzându-se de Duhul Meu din voi, de darul Meu din voi ca să nu fie el văzut și știut de voi, și iată, urât, urât de tot merg pe cale cei ce fac așa! Dar iată, tată, azi să-i spuneți poporului Meu să nu uite povața Mea și a voastră, cea pentru pregătirea veșniciei sufletului, tată, căci viața trupului, vremea trupului este vremea sufletului lucrător pentru veșnicia lui, și așa cum își lucrează sufletul viața veșniciei, așa o va avea pe ea.
O, lucrarea cea pentru veșnicie lucrează cu alt duh, măi fiule ascuns în tine și în fratele tău ca să nu fii văzut și știut. Atunci tu uiți de Dumnezeu, Care te vede și Care te scrie prin îngeri ce lucrare ai. O, și cum să nu te ascunzi tu de aproapele tău când tu crezi că te poți ascunde și de Dumnezeu? Domnul îți scrie atunci lucrarea ascunderii tale și toată vătămarea pe care i-o faci celui în care dai să te ascunzi cu mintea ta, cu fapta ochiului tău pizmaș. O, nu aceasta i-am spus Eu să lucreze celui ce vine să fie cu Mine pe calea venirii Mele de la Tatăl la om. Cel ce nu învață de la Mine, acela se cunoaște că învață de la el, de la mintea lui, de la ochiul lui bolnav, și acela nu-și lucrează în vremea trupului lui odihna cea veșnică a sufletului lui, căci așa cum este omul pe pământ, frământat, ori blând și smerit și răbdător, tot așa viață va avea și în veșnicie, dar fericit este cel ce suferă pentru Mine pe calea Mea cu Mine, că acela este fiul Meu și are în el iubirea și nejudecata. Amin. Iubirea îl vindecă pe om de păcat, iar judecata peste semenul său îl îmbolnăvește pe el de păcat, căci judecata este păcat, și așa a și fost judecat cel ce a judecat, precum este scris. Amin.
O, cum să fac, copii care-Mi sunteți porți, cum, tată, să fac să nu mai fiți voi judecați, și apoi să prindeți puteri mereu noi pentru lucrarea facerii poporului Meu și a rodului care este de îngrijit? Am rostit prin cuvântul Meu și am spus să scrieți epistole de înviere peste cetățile pe unde sunt cei ce cred venirii Mele cea de a doua de la Tatăl la om cuvânt de înviere și de veșnicie, tată. O, iată ce taină am voit Eu să lămuresc în ziua aceasta de sărbătoare cu duh de Bobotează în ea: cel ce nu știe sau nu este deprins să lucreze la împărăția Mea, care se zidește și care zidește acum pe pământ atât cât nu se suie la mintea omului trecător, acela măcar să nu strivească lucrul celor ce lucrează la ea peste om și peste pământ. Această așezare voiesc s-o întăresc Eu, Domnul, la lucru acum pentru mântuirea poporului Meu și a multora care știu să vină la Mine și la voi atunci când ei vin. Cei ce nu vin spre facerea lor când vin, aceia se întorc înapoi sau stau făcând stricăciune peste sădirea Mea, și de aceea v-am așezat Eu pe voi făcători de om nou și v-am dat înțelepciunea Mea pentru această lucrare de facere a omului, căci o așa lucrare omoară păcatul din mintea și din inima și din trupul omului și îl eliberează pe el ca să fie apoi curat și sfânt. Amin.
O, nu toți s-au dat vouă spre facere, și se cunoaște bine cel ce s-a dat și cel ce nu s-a dat ca să fie făcut. O, nu toți au luat de la voi duhul temerii de Dumnezeu și al pocăinței, căci cine-și uită păcatele, acela nu mai stă în pocăință, ba, din contra, acela judecă și cade apoi sub judecată, precum este scris despre cei care au pândit pe femeia pe care au tras-o la păcat, și apoi au prins-o și au adus-o la Mine ca să Mă ispitească dacă voi ține Eu de partea ei, și apoi să Mă numească și pe Mine păcătos, însoțit cu cei păcătoși. Eu însă am descoperit la toți păcatele din ei, căci i-am făcut pe toți să și le descopere, și le-am spus: «Cel fără de păcat între voi, să ia piatra și să dea în păcătoasa prinsă de voi în păcat». O, n-a putut nici unul din ei să se arate fără de păcat și să dea cu piatra în femeia atrasă de ei la păcat, și așa au căzut toți aceia în păcatul judecării aproapelui, și iată, vai și iar vai de cei ce-și uită păcatele, că aceia se scoală judecători împotriva lor înșiși, căci omul este păcătos.
O, tată, pleacă omul din brațul Meu și se duce după mintea lui, după răzvrătirea inimii lui, se duce de la Mine, așa cum au făcut cei ce au venit și au plecat la mai mult rău decât răul cel de mai înaintea venirii lor la Mine, căci pedeapsa lor nu-i iartă pe cei ce Mă trădează prin îngâmfarea din ei, și apoi prin necredința în care cad spre căderea lor. Și iată, așa cum se desparte mortul de familia sa de pe pământ, așa este și când se desparte un creștin de lucrarea Mea, de familia Mea, de casnicii Mei între care Eu locuiesc și zidesc. Dar cel ce se face creștin și fiu al împărăției Mele, acela este un nou-născut din Mine și nu mai are acela tată și mamă și frați și copii, ci îi are de casnici pe fiii împărăției Mele, și unul ca acela trebuie să se roage mereu și să lucreze mereu și să spună: „O, nu mă lăsa, Doamne, să cad iar în lume, să cad din Tine în mine și apoi să pierd lumina și calea, și apoi să am iarăși lumea de casă!”.
O, poporul Meu, ai grijă, tată, nu te bizui pe tine, ci pe Mine și pe umilința ta cea întru Mine, fiule, căci cel fără de umilință cade în nemulțumire de sine și-Mi face dureri mari și-Mi frânge calea spre el.
O, poporul Meu, vino, tată, spre sfântă înțelegere a tainelor Mele cu tine și fii mulțumit în ele, căci celui nemulțumit i se ia darul, tată. Și cum i se ia? O, Eu nu pot să stau cu cel nemulțumit, căci cu Dumnezeu se stă prin umilință și prin pocăință, căci omul este păcătos, și vai celui ce-și uită păcatele, că acela judecă pe aproapele său fără ca Eu, Domnul, să-l pun să facă aceasta, și-Mi îngreuiază Mie lucrarea împărăției cerurilor și zidirea ei peste fiii ei!
O, Ierusalime, numele acesta este mare, tată! îi povățuiesc pe toți cei care-Mi sunt fii prin credința lor întru cea de a doua venire a Mea, prin care cuvintez peste om îmbrăcarea lui întru nestricăciune, pe toți îi povățuiesc: dacă nu știu sau nu pot să lucreze la zidirea împărăției Mele, care se zidește și care zidește acum după voia Mea, aceia măcar să nu oprească, să nu apese, să nu strivească lucrul celor ce lucrează la ea peste om. Aceasta este taina cea lucrătoare în fiii cei ziditori ca și Mine peste cel ce vine să se facă fiu al lui Dumnezeu, taină pe care fi-va mereu, mereu s-o deslușesc și s-o întăresc în cei blânzi și smeriți cu inima, în cei umiliți înaintea Mea și prea frumoși prin duhul umilinței lor, umilința de duh, care Mă aduce pe Mine în omul cel purtător de Dumnezeu, om nou, prin care Eu pot să-Mi lucrez via, sădirea Mea cea nouă și duhul învierii peste ea. Amin.
Eu vreau, poporul Meu, să te învăț, ca să pot să te feresc de păcatul asupra Duhului Sfânt, tată, iar dacă nu știi sau nu poți sau nu ești pus să lucrezi la zidirea Mea, nu apăsa, nu strivi cu lucrarea ta zidirea Mea cea pentru om. Fii mulțumit, fiule, atât cât poți, atât cât ești, căci Eu te-am învățat pe tine că lucrul cel întreg al tău este ceea ce poți tu să faci, și nu mai mult decât poți, și atunci tu vei avea plată întreagă când Eu voi împărți cununițele cele pentru fii. O, nu Mă răni, că iată cât Mă rănesc cei ce dau în Mine și în tine acum cu defăimare, tată, după ce Eu și pe ei i-am hrănit. Te învăț, și din prea multa Mea durere îmi storc cuvântul Meu și îți spun: viața trupului, vremea trupului este vremea sufletului lucrător pentru mântuire, pentru viața ta cea veșnică, tată. Acum este vremea lucrului sufletului, și trebuie să-ți aduni acum, fiule, și tot cel ce-și va aduna va avea. Amin.
Te învăluiesc în duhul păcii Mele, poporul Meu. O, lasă-te clipă de clipă cuprins în taina cea de nou Ierusalim, taină coborâtă din cer peste tine, și lucreaz-o, fiule, cu dor, căci Eu cu această taină am venit la tine, și te-am învățat să te așezi în ea și să fii noul Meu popor Ierusalim. Amin.
Eu te țin de mânuță, poporul Meu. Hrănește-te, că ai hrană multă, tată, căci cel ce crede în această venire a Mea nu mai iese din ea, ci se hrănește cu ea și se învață cu viața, căci viața înseamnă Dumnezeu, și numai așa este ea în om, și numai așa se naște ea în omul cel frumos la duh și la faptă, frumos ca și Mine, Cel ce sunt viața cea din om, poporul Meu. Amin, amin, amin.