6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

celor ce trebuie să fie ai Mei și cu Mine, Eu le-am spus: «Ieșiți din lume, poporul Meu, ca să nu vă îmbătați din vinul ei și să gustați din chinul ei apoi», și am mai spus în vremea cuvântului Meu cel de azi că poporul Meu cel de la sfârșit va fi despărțit și deosebit de toată lumea de pe pământ și va sta cu Mine și Mă va sluji, iar Eu voi purta grijă de el și Mă voi vesti prin el cu râul cuvântului Meu peste pământ și voi merge cu el curgând și voi hrăni din loc în loc pe cei ce vor crede și se vor boteza în acest râu, spre înfierea lor de către Dumnezeu, ca să fie ei fii ai lui Dumnezeu în mijlocul unui neam viclean, care nu vrea să știe de la Mine cum se trăiește cu Domnul pe pământ, căci cine învață pe Domnul de la oameni, iată fața lor, care nu seamănă cu Mine pe pământ, cu biserica pe care Eu am așezat-o acum două mii de ani prin ucenicii Mei și care numai în mare taină a mai putut ea viețui cu fața Mea între oameni!

O, mulți au dat și încă dau să se strângă pe lângă minunile Mele, de le bate inima o clipă sau două sau trei, dar minunea este alta, căci Eu socotesc cu câți rămân, nu cu câți se pornesc după minunile Mele. Așa am lucrat și acum două mii de ani, și se țineau cu miile după Mine, dar rămâneam cu doi, trei prin fiecare încercare de a-i trage pe ei la Tatăl.

O, popor de la izvor, citește, tată, în Scripturi viața ta și lucrarea ei între Mine și tine, între frate și frate, și așa să împlinești, fiule, că nu e bine să nu împlinești așa. Eu, Domnul, umplu de binecuvântare puterea trupului și a duhului tău, dar să fiți ca unul, așa să fie poporul Meu mereu, și atent să fie, pentru ca să Mă uit Eu la el și să-Mi placă el. Amin.

Pace ție, în zi de amintire sfântă, poporul Meu! Spor ceresc îți dau la tot lucrul, fiule, ca să așezăm pe pământ lucrarea Tatălui Meu, toată, Eu și cu tine. Fiți toți ca unul, fiilor! Fiți una întru toate și mereu, un pas cu toții întru toate, cu toții în stânga, cu toții în dreapta și mereu așa, că poate Domnul, fiilor, și poate în cei mici, care se lasă în mâna Sa și sub puterea Sa.

Pot Eu, fiilor, pot Eu în cei ce pot. Fiți credincioși! Pot Eu! Amin, amin, amin.

Când nu ai dragoste și dovedești că nu ai, poți să-ți dai trupul spre ardere, și inima la fel, și poți să faci orice ispravă care să te încânte că ești cu Dumnezeu, dar nimic nu ești când dovedești Domnului și omului că nu ai dragoste, căci dragostea nu este ea oricum când omul o lucrează pe ea cu toată fața ei cea în Scripturi zugrăvită.

O, poporul Meu, omul trebuie să iubească dojana și s-o aștepte pe ea, ca să poată el să fie fiul lui Dumnezeu, căci vai celor fără de dojană peste ei, că aceia nu sunt fii și nu au intrat la facerea de fiu! O, nu are dragoste cel ce nu iubește dojana, nu are. Poate să spună el cât vrea că are, dar nu are dragoste unul ca acela, nu s-a dat lui Dumnezeu, căci cine se dă lui Dumnezeu și cine stă lângă El apoi, acela stă lângă facerea lui cea de la Dumnezeu, și aceasta trebuie să înțeleagă cel ce voiește să se facă fiu al lui Dumnezeu prin cuvântul Meu cel de azi peste un popor. Orice părinte își învață copilul și îl deprinde să asculte, iar când nu învață și nu ascultă, îl dojenește, îl supune sub ascultare și se luptă așa pentru binele copilului său.

O, îi trebuie dragoste celui ce vine să se facă fiu al lui Dumnezeu, stând el lângă lucrarea facerii cea de la Mine. Celor ce Mă află în acest cuvânt și cred în Mine, Eu le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, iar puterea aceasta înseamnă ascultare, sfințenie pentru ascultare, dojană pentru greșeală și toată lucrarea facerii omului în toată vremea lui cu Mine. Mai mare iubire ca aceasta nu este pe cale cu Domnul pentru cel ce vine să se nască din Dumnezeu, căci Eu am fost ascultător Tatălui întru toate, până la suferința cea deplină a unui fiu supus, care nu-și deschide gura sa înaintea celor ce sunt trimise pentru el până la biruința cea mare, până la înviere, și așa am fost și sunt Eu pildă de fiu al ascultării pentru cei ce vin spre Mine să se facă fii ai lui Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu, te învăț să fii credincios lucrării facerii, tată, lucrare prin care trec fiii lui Dumnezeu, și ea prin ei când vor să rămână fii, căci oala nu-i dă olarului peste mână când o lucrează și nu-i spune cum s-o lucreze. Învățătura Mea este tot un dor, și este tot o jale dorul Meu, că Mă ustură dorul după fii împliniți, pe care să-i văd că știu ce vor când dau să se alipească cu Mine prin cuvântul Meu cel plin de dor după om. Veghez mult pentru statul cel frumos cu Mine al celor ce vin să fie ai Mei, și sunt adânc trist când trebuie să-l rabd pe creștin așa cum poate și cât poate el să fie, dar Eu veghez ca să găsesc prilej să Mă fac înțeles cu dorul Meu după om și să fiu primit cu fața Mea peste el, și dau să-Mi fac loc cu dojana, cu lucrarea facerii, și-Mi hrănesc nădejdea că Mă va înțelege cel ce vine să fie al Meu, dar când văd nemulțumire și neiubire pentru dojană, o, rana Mea se face mai adâncă, mai durută, mai grea și mai vie, și sunt Păstorul Cel plin de rane pentru viața oilor, pentru viața Mea în ele, și după care cu dor adânc suspin.

O, păstrează-te în duhul pocăinței, popor al harului de sus în zilele acestea! O, nu e de joacă cu această comoară. Pocăința îl ține pe om în duhul și în lucrul Domnului, în lucrarea facerii omului. Eu eram plin de duhul pocăinței și aveam cuvânt de dojană peste cei ce nu căutau cu pocăința. Pe cei fără de pocăință i-am asemuit cu puii de viperă, care-și omoară pe născătoarea lor și nu le pare rău, și aceasta este lucrarea celor ce nu se pocăiesc față în față cu cei ce-i strigă pe ei la pocăință. O, pocăința nu este cea care-l roade pe om înăuntrul său, așa cum stau în ei cei nepocăiți, ci este cea care-l înviază pe om. Când ea nu este mărturisită și ușurată din sufletul omului, rămâne ea ca o rosură pe dinăuntrul inimii lui, și nu se pot descurca cele încurcate, decât cu cuvintele pocăinței, ca să scape omul de sarcina lui cea grea, care-l roade pe dinăuntru, și apoi să fie umilit și mulțumit, hrănindu-și nădejdea cea plină de pocăință pentru mila Domnului peste el. O, e mare minune să mai vadă Domnul așa suflete pe pământ! E nemulțumit până și creștinul, și păcatul nemulțumirii îl duce la păcat pe creștin, îl duce la lepădarea de Dumnezeu și de frați, și cum să mai vadă pocăința unul ca acesta? Adevărata pocăință este aceea care-I face Domnului bine, nu omului, căci omul merită pedeapsă, nu ușurare, dar Domnul merită casă și față în om așa cum este El.

O, trebuie veghe cu nădejde, popor al Domnului, că nu e de glumă cu duhul pocăinței, care aduce cerul în om și în purtarea lui și în iubirea lui, care nu mai poate răni în jur pentru ea, ci poate ea numai cu răbdarea și cu dorul cel plin de jale după cele de sus în el, după alinul durerii lui cea după Dumnezeu.

O, întrebați, fiilor, ce este, ce face pocăința și ce rod arată ea. Nu uitați să învățați bine aceasta și să fiți cei mai bogați în duhul și în lucrarea pocăinței, care vă aduce pe Domnul în prag. Și eu, și Domnul am stat în duhul umilinței și al pocăinței. Ne-am aplecat unul altuia prin acestea. O, iată ce mărire! Simțeam adânc să facem așa, aplecându-ne unul în fața celuilalt. O, ce măreție! Fără prefăcătorie ne era aplecarea și iubirea cea pentru ea, ca unii care arătam fiecare că cel mai mic se binecuvintează de cel mai mare. Domnul a fost Acela Care a arătat așa și a învățat așa pe om, și din aceasta să poată omul să înțeleagă ce este omul și ce este Dumnezeu întru măreția Sa cea plină de aplecare.

O, iubiți să fiți fiii cerului pe pământ, o, fiilor! Învățați taina pocăinței și lucrarea ei cea fără de sfârșit! Nu de la voi să învățați, ci învățați-o de la cei ce lucrează pocăință, de la cei ce vă învață pe viu, și nu uitați să învățați! Aceasta vă spun și vă îndemn eu, botezătorul și proorocul Ioan, învățătorul pocăinței, și care am spus tuturor: «Pocăiți-vă!». Amin.

O, ajută-Mă să am nădejde în tine, poporul Meu! E mare acest cuvânt pe care ți-l spun. Ajută-Mă pe Mine, nu pe tine, tată, că numai așa Mă poți ajuta! Ajută-Mă să fiu pe pământ cu tine, poporul Meu, și mereu, mereu să fiu, că am de lucrat biruința cea mare, căci tu ești îngerul Meu pe pământ, îngerul cu care Eu Mă arăt și Mă voi arăta, și toți îngerii ne slujesc, și oștiri cerești vin după Mine călare pe cai albi și în haine albe, căci Eu sunt cu tine cuvânt pe pământ, însoțit de taina cerului sfânt și cuvintez și-ți spun: ajută-Mă, fiule, ajută-Mă, poporul Meu, căci Eu, Domnul, pentru slava Mea și pentru biruința ei cea mare te-am zidit și te-am iubit. Amin, amin, amin.

O, e tare, tare nestatornic omul în credință, iar acest rău vine de la iubirea de sine, de la grija de sine a omului, căci omul nu iubește jertfa cea plăcută lui Dumnezeu, duhul cel umilit, inima cea smerită, și cade omul când nu se așteaptă dacă nu dă el iubirea toată pentru Dumnezeu, numai pentru El, ca apoi Eu să Mă îngrijesc de el și de statul lui cu Dumnezeu până la sfârșit. Le-am spus ucenicilor Mei acum două mii de ani când s-a apropiat de ei încercarea credinței lor, și le-am spus: «În noaptea aceasta toți vă veți sminti întru Mine». O, de ce, oare, a trebuit să le spun Eu lor așa? Am spus atunci așa, ca să fie judecați toți cei care așteaptă ca pe pământ împărăția Mea cu ei.

O, poporul Meu, dacă trebuie să te ferești de ceva mai mult care te-ar pierde din Dumnezeu, ferește-te, tată, de duhul semeției, de duhul iubirii de sine, care te poate clătina la orice adiere de vânt, care te poate împrăștia de lângă Dumnezeu. O, feriți-vă, fiilor, unul pe altul de acest duh rău și ajutați-vă împotriva lui, căci omul este tare, tare semeț, și e semeț și cu trupul și cu mintea și cu rangul și cu firea și cu arătarea, și se semețesc oamenii unul împotriva celuilalt, unul de la altul, ba chiar și împotriva lui Dumnezeu și a îngerilor Lui, care îl văd semeț pe om prin ceea ce este el, și se poate bine citi semeția omului de către cei ce au de la Mine știre s-o vadă pe ea în om și să-l ajute cumva, sau să tacă în fața celui ce nu-și poate înțelege semeția ca să și-o lase spre vindecare apoi.

O, poporul Meu, le-am spus celor ce-ți dau de la Mine cuvântul Meu, că mic și umilit să fii, înseamnă să crezi cum spune altul pentru tine sau despre tine cum ești, și nu cum spui tu sau știi sau vezi, și atunci ești ceea ce vrea Dumnezeu, Care vine spre tine cum știe El. Le spun celor necrescuți, celor încă semeți prin mintea și prin duhul lor, le spun despre cei ce Îmi stau porți între Mine și poporul Meu ca să vin cuvânt la popor, și le spun despre ei la toți care vin spre lucrarea Mea ca să fie cu ea, că Eu, Domnul, nu greșesc prin ei, dar ei greșesc prin voi, o, fiilor necrescuți, iar voi sunteți greșiți, și iată câtă depărtare între Mine și voi! Iar între Mine și voi îi am pe ei, fiilor, ca să puteți voi fi aproape sau departe de Mine cu cele din voi sau de la voi. O, Eu, Domnul, îi zdrobesc pe ei pentru voi ca să vă ajut pe voi prin ei, dar voi faceți altfel cu ei. Voi îi zdrobiți pentru ca să-Mi faceți Mie rău între Mine și voi, și iată câtă depărtare între Mine și voi, între faptele Mele și faptele voastre, tată! O, ce trist sunt Eu, o, ce triști sunt ei, și cât de puțin sunteți voi triști! O, cât de mult țineți voi la voi și cât de puțin la Mine și la ei, față de câte fac ei pentru Mine și pentru voi! Eu știu să-i prețuiesc, dar voi nu știți, fiilor, căci cine se iubește pe sine, nu ajunge să știe iubirea și puterea ei, căci iubirea Eu sunt, și voi nu Mă aveți, pentru că vă aveți pe voi iubire în voi. Grăiesc cu cei neîmpliniți în iubire și care-Mi aduc încă suspin și cărora le spun iar: o, nu umblați singuri și nevegheați pentru mers, pentru gând, pentru grai, pentru faptă, fiilor! Cel de un gând cu tine nu te poate veghea, fiule încă nevegheat, ci te poate ajuta să cazi prin cele dintre tine și el, care sunt sau care nu sunt, iar tu trebuie să crezi ce-ți spun, că Mă doare de la tine dacă nu crezi și dacă nu asculți.

O, popor al lui Dumnezeu-Cuvântul, Care te-a născut din cuvântul Lui ca să fii! O, fiilor, căutați mai întâi împărăția cerurilor în voi și între voi mereu și tot mereu, ca ea să vă adauge vouă pe cele de trebuință vouă și Domnului cu voi! Această durere v-a rugat mereu Domnul s-o alinați în El de la cei ce nu iubesc împărăția Lui în ei, și să luați din ea să purtați, și la fel să purtați, ca să fiți frați, fiilor, în toate frați, în toate, căci altfel voi nu sunteți drepți unii cu alții și nu sunteți frați întru toate. Adevărații frați între ei sunt cei ce se fac frați în durere, împărțind din ea unii altora, căci cei ce se fac frați în bucurii, nu rămân frați aceia, fiindcă bucuria e ca părerea și se duce de la ei și se despart frații apoi, căci bucuria îi desparte pe ei și cad ei sub greșalele ei, iar durerea este o legătură tainică și care unește sub ea pe cei ce iubesc ca Dumnezeu pe pământ și pentru Dumnezeu iubire între ei, căci Dumnezeu este îndurerat în cer și pe pământ, fiilor. Vă îndemn spre această frăție plină de viață din cer între voi, fiilor, căci altfel de frăție vă desparte, măi fiilor, și voi vedeți aceasta din cele ce se întâmplă spre despărțirea dintre frați.

Feriți-vă de semeție, o, fiilor, căci semeția îl face nemulțumit pe om față de cei din jurul lui și îl scoate apoi dintre frați, și rar de tot să vezi pe unul care cade prin el însuși și să nu dea vina pe cine poate s-o dea, și nu numai și numai pe sine pentru orbirea lui. Eu vă binecuvintez din Domnul pentru duhul iubirii de frați și al nejudecății și pentru dor sfânt în voi pentru împărăția Domnului în voi și între voi zi și noapte, zi și noapte, fiilor și fiicelor din Ierusalim! Vorbirile deșarte dintre voi pedepsiți-le la neființă mereu, mereu, fiilor, și fiți fiii vorbirilor cerești, măi fiilor, căci scris este: «Cel ce grăiește, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu». Amin.

Pace ție, poporul Meu! Citește mult, mult cuvântul Meu, până ce el se face om, făcându-te pe tine din partea Mea, și ia-l pe buze între frate și frate, tată, și toți să asculte de Mine și să împlinească așa și să zidească așa prin cuvântul Meu, ca să piardă puterea lupul cel pierzător de fii ai lui Dumnezeu și să ia putere Duhul Sfânt, Făcătorul Cel de la Dumnezeu între cer și pământ, Duhul lui Dumnezeu peste cei ce iubesc pe Dumnezeu în cuvânt și în faptă, Duhul Sfânt Mângâietorul și Mijlocitorul, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Iată taină de înțelepciune: nu pot auzi cei ce nu au urechi de auzit sau cei ce și le înfundă sau și le vând altor șoapte, altor duhuri. Nu toți ascultă de la Dumnezeu, și mulți ascultă de la oameni și de la diavol, chiar și între cei ce au venit să se facă fii ai acestui popor prin cuvântul Meu, care grăiește. O, creștine greoi la înțelepciune, dacă n-ai pe Dumnezeu în tine, văzut în ceea ce faci tu întru El, sau El întru tine, să știi, tată, că se lipesc muștele de tine, că trag muștele la tine, sau că te faci muscă plină de gunoi pentru semenul tău și că poți să-l omori cu lipsa de Dumnezeu din tine. Musca numai din gunoi culege, numai din ceea ce intră în stricăciune, și apoi vine și se așează pe locuri curate fără să se rușineze, și e purtătoare de boală musca, și iată, așa se omoară om pe om, nu cu pușca, ci cu cuvântul unul împotriva altuia, și se defaimă cu cuvintele rostite unii peste alții oamenii, unii contra altora, unii despre alții, iar dezbinarea este diavol, este muscă purtătoare de boală prin ceea ce strânge și împarte ea din locuri murdare, din gunoi.

Te învăț, poporul Meu, veghea, tată, și înțelepciunea ei, căci cel ce Îl are pe Dumnezeu în el, Îl dă pe Dumnezeu, iar cel ce se are pe sine și pe om în el, se dă pe sine omului și strică omul la minte, și apoi caută să iasă de sub vină și s-o lase pe altul, că asta face omul care nu-L are pe Dumnezeu în el, și ca diavolul face ceea ce face.

O, e primejdios să-și pună omul sarcina sa pe alt om și e mare lașitate această meteahnă. Feriți-vă să vă căinați, voi, cei care veniți să învățați viața! Nu vă apăsați cu sarcinile unii pe alții, că aceasta nu este frăție, ci este moarte, tată, căci omul este neputincios și este lipsit de Dumnezeu și are omul nevoie de Dumnezeu, chiar dacă el nu-și înțelege simțămintele și căutarea și nerăcoarea. Omul își ia singur drepturi, dar el n-are dreptul să fie nemulțumit nici spre Dumnezeu, nici spre om, și că oricâte vin peste el, bune sau rele, toate sunt facerea lui cea de la Dumnezeu, facerea Mea de bine pentru mântuirea lui, pentru ținerea lui în frâu, pentru ca să nu apuce el pe căi străine de duhul mântuirii și al umilinței, care-l fac pe om să semene cu Dumnezeu, să ia chipul și asemănarea Mea, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și pe toate le-am luat ca de la Tatăl cât am fost pe pământ.

O, nimic nu-i folosește omului nemulțumirea, ci numai spre moarte îl duce ea și spre îngâmfare, și nu spre umilință. Numai și numai de învățat are omul cel care are urechi de auzit ceea ce Duhul grăiește. Te învăț, poporul Meu, să nu te temi de omul trufaș, dar să te ferești de el și de lucrarea lui cea lipsită de toată pacea.

Păzește, tată, cuvântul Meu! Citește-l mereu, mereu, pune-l la masă cu tine ca să-l iei în tine de viață și de față, tată! Nu uita: cuvântul Meu este ceea ce ai tu de lucrat mai întâi, și toate ale Mele cu tine vor spori și se vor lucra, dar să fii harnic, tată, și să nu stai. Nici cu duhul, nici cu sufletul, nici cu trupul să nu stai, ci pune treimea ta mereu într-o singură lucrare și stai descoperit prin ea așa cum stă Dumnezeu, și așa să lucrezi și așa să mărturisești, și vei fi martorul Meu, iar Eu martorul tău, și cine are urechi de auzit, să audă cu ele și să înțeleagă pe Dumnezeu, și Domnul va putea prin tine, și va putea Domnul cu orice piatră, poporul Meu. Amin.

O, fiți veghetori ca Dumnezeu, fiilor! Amin, amin, amin.

O, să nu dați înapoi dacă ați pornit pe drumul slavei crucii, adevărata taină a vieții omului, căci omul cel fără de cruce nu-L iubește pe Dumnezeu, pe Păstorul Cel cu crucea, pe Cel ce alungă demonii din oameni ca să facă apoi din ei împărăția Sa, arzând în ei cu slava ei, cu slava crucii. Amin.

O, ce este crucea, fiilor care ați venit să luați de la Mine cuvântul învățăturii de sus? Ea este moartea omului vechi, omul care s-a stricat prin păcat. Ea este suferința și învierea prin suferință, căci numai cei de sub suferință caută după Dumnezeu și-L află pe El, pe Păstorul Cel cu crucea, pe Cel ce a călcat cu moartea pe moarte și a dat oamenilor învierea prin învierea Sa. O, nu veți găsi iubire de cuvânt atât de dulce cum este ea în cuvântul Meu de peste voi, cuvânt din cer, nu de pe pământ grăit. O, să nu dați înapoi de pe calea cea cu înviere pe ea, căci calea cea cu cruce omoară păcatele din om, și nu mai este mort omul prin păcat, căci nu este peste om moarte în afară de păcat, iar când omul are cruce își pironește pe ea păcatul din el și înviază, și se face purtător de Dumnezeu cel ce gustă din suferința crucii, și se fac frați ai Mei cei ce iubesc pentru ei crucea. Eu vă învăț dulce tot ceea ce vă învăț, căci suferința îl face dulce la Mine pe om, iar păcatul îl face amar, îl face suferință a Mea pe om, căci pentru păcatul omului Eu am suferit amarul crucii, dar el Mi-a fost dulce din pricina iubirii Mele pentru om, iubire care Mă făcea să uit batjocura și durerea crucii, căci cu acestea am plătit Eu viața omului cel căzut prin păcat.

Când omul se îndulcește cu păcatul, Eu Mă îndulcesc cu durerea cea de la păcatele lui, căci păcatul omului este durerea Mea. O, îndurerat sunt Eu de la un pom înverzit și apoi înflorit și apoi înrodit, dar care are în ramurile lui ramuri uscate! O, îndurerat sunt Eu, Domnul, de la un om plin de roadele mântuirii, dar care are printre acestea și rod de păcat! Pomii se curățesc primăvara și li se dau creștere frumoasă și sănătoasă și sunt lucrați de cei ce îi au în îngrijire. O, așa ar fi să învețe și omul să stea la curățat, căci omul este păcătos și îi trebuie creștere frumoasă, numai să iubească el crucea, care-l curăță pe el de tot ce strică viața lui și mântuirea lui cea de fiecare zi.

O, fiilor adunați la învățătura Mea, fiți cu ochii mari deschiși, și nu zic vouă să fiți cu ochii în patru, cum zice zicala aceasta născută de omul cel grijuliu pentru ceea ce face el bine sau rău, ci zic vouă: fiți cu ochii în șapte, fiilor, și învățați de la Dumnezeu așa. Dar cum este acest cuvânt? O, tată, când omul face o faptă bună sau rea, el se uită în jurul lui în cele patru părți când lucrează tăinuit ceea ce el lucrează, dar Eu vă spun vouă, nu numai cu ochii în cele patru părți să fiți, nu numai în stânga și în dreapta, în față și în spate, ci fiți cu ochii și în sus, la Dumnezeu, fiți cu ei și în jos, spre cei de dedesubt și fiți, tată, și cu ochii în voi, înăuntrul vostru, fiilor, căci vremea cea cu păcat, lungă de șapte mii de ani cu judecată în ea asupra omului supus păcatului, vă învață pe voi să fiți cu ochii în șapte când voi lucrați binele sau răul, căci omul cel întâi zidit a uitat să facă așa, și iată ce a pățit apoi omul, de atunci și până azi din om în om!

O, e zi de praznic de Duh Sfânt, iar Eu vă îmbrățișez în cuvânt și vă învăluiesc în el ca să fiți îmbrăcați în Hristos și mereu, mereu să vă botezați în numele Meu viața cea de fiecare zi, căci fiecare zi are binecuvântarea ei și are și dușmanii ei, care vă face să greșiți, fiilor. Cu ce puteți să greșiți? O, cu multe stă la pândă vrăjmașul sufletului vostru, tată. El vă îndeamnă să greșiți cu cuvântul, cu inima, cu nemulțumirea, cu neumilința, cu încordarea sufletului, cu clevetirea, cu judecata asupra fraților voștri și chiar cu trufia, care îmbracă haină peste haină ca să n-o cunoașteți a fi ea. Cu ce să scăpați voi de acestea care stau la pândă dinăuntrul vostru mai mult decât din afara voastră? O, fiilor, învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima. Așa am spus Eu, Domnul, acum două mii de ani celor ce auzeau din gura Mea învățătura Mea și tot înăuntrul Meu. Așa vă învăț și pe voi: nu vă semețiți, tată, ci umiliți-vă înaintea oricărui semen, și aceasta pentru voi, nu pentru el, și fiți pretențioși la statura voastră și nu cereți celuilalt pentru ea ceea ce voi trebuie să lucrați și să aveți, că mai bine vă este să învățați așa cum vă învăț Eu să faceți, decât să aveți de învățat din greșale, o, fiilor. Când omul învață din greșale, el are greșale, dar când învață din cuvânt, el are înviere, tată, și așa să vă lucrați învierea, ca să nu mai treceți prin moarte, fiilor, ca să nu mai treceți prin păcat sau păcatul prin voi, și apoi să vă pedepsească el spre înțelepțirea voastră. O, dacă veți lucra așa Eu vă voi scrie pe voi cu mucenicii care și-au vărsat sângele pentru Mine și pentru mântuirea lor prin mărturisirea lor, iar Eu pe voi vă voi scrie vitejii Mei, că v-ați înfrânat trupul și pornirile poftei trupului și ale păcatului, limba și săgețile ei veninoase, inima și îmboldirile ei ucigătoare, mintea și pornirile ei cele spre judecata semenilor, și veți fi biruitori prin cruce, prin înfrânare de la toate acestea care nu seamănă cu Dumnezeu în voi.

O, când veniți la izvorul învățăturii Mele, măsurați-vă prin el statura și nestatura, fiilor. Luați din el creștere pentru cele bune din voi și scădere pentru cele rele din voi, care se războiesc în voi împotriva voastră, fiilor. Masa praznicului Duhului Sfânt găsiți aici, la izvorul Meu de cuvânt. Sunt Eu, venit pe pământ, învăluit în cuvânt, iar voi, ca pe Împăratul tuturor să Mă primiți, ca pe Cel nevăzut din pricina cetelor îngerești, care Mă înconjoară între Mine și voi, o, fiilor, o, fiilor care veniți la izvorul Meu de cuvânt. Amin.

O, aș fi voit să le povățuiesc pe toate chiticelele de fii-creștini de peste tot și care vin adesea la izvor ca să ia din bucuria sărbătorilor Mele cu cei credincioși, și aș fi voit să le spun tuturor taina păcii, taina împăcării dintre Dumnezeu și ei, dintre ei și ei, iubirea frățească între ei, și la care Eu, Domnul, să privesc și să Mă mângâi de peste tot de la cei credincioși și de la cei binecredincioși pentru cuvântul cel de azi venit pe pământ.

Toți cei ce se apleacă să creadă venirii de azi a cuvântului de sus, din cer peste pământ, noi, martorii lui Dumnezeu-Cuvântul, Care a murit și a înviat pentru ca să credem că El este cu noi, pe toți îi îndemnăm să se tămăduiască de duhul cârtirii și al deșartelor vorbiri, căci acestea duc la păcatul clevetirii, fiindcă și cel mai tainic cuvânt atrage pedeapsă, ca și minciuna, care omoară sufletul celui ce se hrănește din rodul ei, căci viclenia omului Îl ține departe pe Domnul, iar ispitirea atrage prin ea mustrare peste cei bolnavi cu mintea, care n-au înțelepciunea de mamă, fiindcă ea se depărtează de cei nepricepuți pentru ea; și chiar dacă înțelepciunea are de piatră iubirea, ea lovește în cei defăimători, fiindcă Duhul Sfânt al Domnului scoate deasupra pe toate cele ascunse și străpunge inimile toate și cuvintele toate, fiindcă El cuprinde lumea, și pe toate ale ei le cunoaște până la cea mai slabă șoaptă, și nu se pot ascunde cei nedrepți și nu poate fi nimic uitat, căci toate punerile la cale, bune sau rele, vor fi descoperite, iar cei ce-și grăbesc moartea prin cele rele ale lor, sunt atrași apoi spre ea.

Bucuria mărturisirii se face dor și iar dor în noi, cei din cer, și grăim vouă în Duhul Sfânt și am spus vouă lucrarea Lui, povața Lui, lumina Lui, Care pătrunde fără greș în cele mai tainice ascunzișuri ale inimii și Căruia nu-I scapă nici șoapta cea mai stins șoptită. Gura este organul cel făcut de Dumnezeu și trebuie s-o îngrijim împotriva vicleșugului, duh folosit de om cu mare ușurință, până când el va fi nimicit de pe pământ, duh care încurcă pe cele dinăuntrul inimii omului și îl face pe om rob vicleșugului, care stă împotriva Duhului Sfânt, Povățuitorul Cel de la Dumnezeu pentru om.

O, au stat cu noi și cu voi cei de dedesubt, căci au fost chemați și li s-a făcut pomenirea de vară, și ce frumoasă a fost ziua aceasta și ce mângâietoare pentru cei adunați din cer, de pe pământ și de dedesubt! O, fiți salvatorii celor îndurerați! Fiți voi așa cum ar fi trebuit să fie ei, cei ce acum sunt îndurerați pentru vremea lor cea neumbrită de Duhul Sfânt, Povățuitorul oamenilor!

O, fiți credincioși, nu necredincioși! Toți cei care nu pot mai mult din pricina piedicilor pe care ei înșiși și le-au zidit până acum în cale, să-și folosească inima locaș al tainei de nou Ierusalim și să-și rabde încă robia, până ce dragostea din inima lor, mare din zi în zi mai mult, le va da lor izbăvirea și apoi le va pune în față cărarea întreagă, viață cu putere în ea prin împlinirea ei cea întreagă. Amin.

O, feriți-vă de vicleșug, că acest duh vă duce sub nemulțumiri, de la care se naște răzvrătire între frate și frate! Nu fiți pretențioși, ca să nu vă despartă această meteahnă! Fiți mulțumiți și mulțumitori! Ați fost povățuiți azi de pe pământ să nu stați fără veghe peste voi, iar veghea înseamnă ocrotire. Limbile Duhului Sfânt s-au revărsat peste voi de jos și de sus, numai să le urmați povața. Iubiți să fiți mici și ocrotiți, căci cei ce caută întâietate nu-și mai sfârșesc căutarea, și așa vor fi găsiți în ziua cercetării. Și, în sfârșit, duhul îndrăgostirii de Dumnezeu să ia foc în voi ca și în noi, ca și în Domnul nostru și al vostru, Care aruncă mereu, mereu peste pământ focul dragostei Lui, și iată, cuvântul Lui pentru îndrăgostirea de Dumnezeu a celor ce vin și aud și văd și cred în El apoi. Aceasta este ceea ce Duhul Sfânt vă îndeamnă pe voi prin noi, ucenicii cei de acum două mii de ani, mărturisitori ai Domnului și Mântuitorului nostru, și care și azi L-am mărturisit pe El Mântuitor. Amin.

duhul smereniei este mare și poate Dumnezeu prin el în omul care are acest mărgăritar sufletesc, care se naște în om de la Dumnezeu, și iată-i fericiți pe cei săraci cu duhul, așa cum Eu i-am numit pe ei mai înainte de oricare alții care lucrează după plăcerea Mea pe pământ!

O, ia aminte, ia aminte, poporul Meu, la legea Mea, la legea Mea de peste tine, la legea Mea cu tine pentru zilele acestea, fiule, că e mare puterea cea prin împlinirea ei, mare, tată, mare, iar Eu te țin de mânuță prin cuvântul Meu de peste tine și-ți dau mereu în față făclia, căci vremea este grea, fiule! O, ia aminte la tot cuvântul Meu rostit peste tine și uită-te în el, și să nu treci pe lângă el, și să nu treacă el pe lângă tine fără ca tu să-l iei și să-l pui peste tine împlinit, că e de vegheat pentru împlinirea lui, fiindcă neîmplinirea lui ți-o ia satana și te scrie cu ea necredincios și te scrie că nu stai în ascultare, tată! O, deschide cuvântului Meu și ține-l în față și vezi-l tu pe el, vezi ce-ți cere, și apoi ai grijă să-l împlinești! Învață-te să știi să te întrebi și apoi să-ți răspunzi al cui ești tu, unde stai și de ce stai și cum slujești față de Cel ce te are scris în casa Sa, în lucrarea Sa, căci Eu ți-am hărăzit ție loc binecuvântat când ți-am deschis ca să intri la Mine și ca să fii casnicul Meu. O, deschide, tată, cartea, și uită-te bine în ea cum te-am povățuit Eu să lucrezi cu ale Mele și pentru ele cu tine și cum să fii tu înaintea Mea ca să fii cel ocrotit și ca să Mă ocrotești, că Eu mereu ți-am spus că valurile sunt mari.

Dau povață întărită prin cuvântul cel scris și le spun celor ce M-au iubit cu inima și cu credința și au venit lângă Mine și lângă voi pentru crucea Mea cea de azi, și îi povățuiesc pe ei să ia aminte la legea Mea și la stăruința cea pentru împlinirea ei și să-și pună ei nădejdea în Mine, și în nimeni altceva sau altcineva pe pământ, iar Eu să văd aceasta. Nimeni dintre ei nu Mă poate ajuta nici pe Mine, nici pe cei dintre care s-au ales ca să fie ei ai Mei apoi, nu pot decât de lângă Mine să fie ei de folos. O, dacă dintr-o casă se alege unul pentru Mine, ar trebui să fie mândră înaintea Mea casa aceea și să ajute cu tot ce poate și să nu știrbească cu nimic statul întru Mine al celui de lângă Mine, ca să le fie bine de la Mine la toți cei din casa aceea pe pământ și în cer. O, cine l-ar fi putut ajuta dintre rude sau dintre cunoscuți pe slăbănogul cel pomenit azi așa cum Eu l-am ajutat? O, nimeni, nimeni n-ar fi putut așa să-l ajute.

O, luați aminte voi, cei din casa fiecărui fiu care s-a apropiat cu izvorul Meu cel de viață izvorâtor! Păstrați bine arvuna aceasta pentru voi înaintea Mea și căutați să-i creșteți puterea, tată, că aveți de salvat neamul vostru tot, și pe voi, cei ce încă trudiți pentru voi. Bucurați-vă că aveți mijlocitor la Dumnezeu pentru voi și fiți înțelepți ca să-i întăriți drumul și nicidecum să-i fie îngreuiat, și așa veți avea de la Mine ajutorul cel pentru voi, căci Eu sunt Cel ce pot, nu omul, fiilor. Aceasta este povața Mea pentru cei bogați de mila Mea, care au măcar unul din seminția lor ucenic înaintea Mea. Amin.

O, nu este iubire curată în oameni, nu este! Nici măcar iubirea de Dumnezeu nu este curată în om. Tot omul are iubire de sine când Îl iubește pe Dumnezeu, și se vatămă om pe om de la duhul semeției, duh care tainic îl ține pe om sub vraja lui, iar lipsa de iubirea cea de sus e mare în om, căci iubirea înseamnă Dumnezeu, nu altceva înseamnă acest cuvânt, și numai omul îndumnezeit de Duhul lui Dumnezeu are în el iubirea cea de sus pentru cei din jurul lui, pentru cei de pe pământ.

O, de s-ar pocăi omul de toate câte nu înseamnă Dumnezeu în el, ar primi el atunci iubirea cea de sus, căreia îi trebuie loc curat, inimă curată în om. Ce face inima curată în om? Ea nu osândește pe nimeni, ea se smerește pentru ea însăși și pentru cei din jur, stând supusă lui Dumnezeu, Judecătorul a toate câte sunt și vor fi. Ea dă viață, căci Dumnezeu Se sălășluiește pe Sine în ea pentru smerenia ei, cu Duhul Lui Cel dătător de viață, duhul iubirii cea de sus.

Voi, cei ce iubiți cu iubirea cea de sus pe Dumnezeu și pe frați, nu fiți împărțiți cu iubirea, nu fiți împărțiți cu inima! Iubirea este taina lui Dumnezeu, și ea se stinge în voi când sunteți împărțiți pentru iubirea din voi. Învățați, învățați să rămâneți în iubirea Lui! Cereți sfat pentru această măreață stare în voi, căci diavolul vă pândește să vă învinuiască pe voi ca pe cei nestatornici și neveghetori pentru statornicia inimii curate în voi. Suntem între cei din cer popor al sfinților Domnului, iar sfinții văd înăuntrul din voi și lucrarea voastră cea nevăzută a minții și a inimii, și pentru care trebuie să vă lucrați mărturie frumoasă și sfântă înaintea Domnului și a sfinților Săi, iar pentru aceasta trebuie să vă îndeletniciți numai și numai în Domnul să stați, numai și numai purtarea Lui s-o săvârșiți întru voi, iar duh de judecată nici să se pomenească la voi, căci noi, sfinții Lui, vă învățăm pe voi binele cel din cer vouă, spre dobândirea harului vostru în Hristos. Amin.

Iar Tu, Doamne biruitor prin cruce și prin înviere, pune îngeri gurii lor, inimii lor, minții lor, faptei lor, ca să-i păstrezi ai Tăi până la venirea Ta cea mare pentru noi și pentru ei, că ei sunt martorii noștri împotriva celor ce atât de josnic dau în Tine și în noi prin duhul minciunii, duhul diavolului, care judecă prin mintea omului semeț, dar noi, mironosițele învierii Tale, le spunem lor cuvântul Tău cel de acum două mii de ani și le spunem așa, spre salvarea sau spre ocara lor: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați, căci omul prin cuvintele sale se va mântui sau se va osândi». Amin, amin, amin.

Și acum, zic ție, poporul Meu de la izvor, și tuturor celor adunați la sărbătoare: întețiți peste tot cu multă împlinire păstrarea în mare sfințenie și lucrare cerească a zilei întâi a săptămânii, ziua Mea de odihnă, cea de după învierea Mea, și veți fi cei nebiruiți pe pământ! Ziua întâi a săptămânii este cea mai lungă zi între cele șapte și începe de la asfințitul soarelui de sâmbătă și până la răsăritul de luni, iar în acest timp numai și numai ale Mele să le săvârșiți, și nimic dintr-ale voastre, ca să fiți voi cei binecuvântați și mult roditori de Dumnezeu pe pământ. Învățați cu mare veghe această ascultare, și veți vedea mari împliniri, și tot ce vei cere tu, poporul Meu, pentru împlinirea Mea prin tine pe pământ, așa cum Eu îți dau să lucrezi, Eu voi împlini așa. Amin.

Nu vrea omul să fie purtător de Dumnezeu. Au voit aceasta proorocii Mei, sfinții Mei, aleșii Mei, născuți pentru aceasta prin orânduiala Mea cea tăinuită în vecii. A voit aceasta mânzul asinei și a fost el purtător de Dumnezeu și M-a purtat ca să intru în Ierusalim cu biruință, și apoi ca un Biruitor să curăț de deșertăciune casa de rugăciune a poporului Israel, căci el făcuse din ea pentru el peșteră de tâlhari. Ar fi să fie omul purtător de Dumnezeu asinul cu două picioare, dar nu vrea omul să fie măgăruș ca să ducă sarcinile Stăpânului său Dumnezeu sau să-L poarte pe Stăpânul său pe spatele său așa cum mânzul cel mic M-a purtat pe Mine și a împlinit el această Scriptură despre Mine și despre el, rostită în vremea proorocilor cei mari ai vestirii lui Mesia, Fiul Domnului. O, omul mai degrabă îl face asin purtător de sarcinile lui pe Domnul, și dă din picioare înaintea celui ce nu ar da să-l poarte. Iată, mai înțelept pentru supunere este animalul, mai iubit se face un asin care duce sarcinile stăpânului său și care nu-l părăsește pe stăpânul său, care-l mai pune și la jug, și sub greu, și așa își dovedește el credincioșia și nu-și deschide gura ca să-și înjosească stăpânul, ci îl ascultă, iar când stăpânul îi cere chiar și sub bici mai mult decât dă el slujire, el se opintește atunci și se jertfește și mai mult, și nici așa nu-și părăsește stăpânul și nu-l ceartă și nu se supără pe el, ci îl ascultă și stă în slujirea lui cu credincioșie, căci semeția este departe de el și de firea lui cea supusă pentru stăpânul său.

O, ar trebui să n-aibă omul pe nimeni pe pământ, decât pe Dumnezeu, și așa i-am întărit Eu pe ucenicii Mei când i-am luat dintre ai lor și dintre ale lor și i-am strămutat pentru ca să fie ei ai Mei apoi și i-am statornicit întru Mine. La toți cei ce vin după Mine le trebuie strămutare, le trebuie patrie nouă, naștere nouă, și apoi păstrată pentru Mine în cel ce crede în Mine, și iată, rostesc acum spre tămăduirea credinței cea puțină a celor ce dau să Mă urmeze, și le spun ceea ce am spus acum două mii de ani: «Cel ce nu lasă pentru Mine mamă și tată, frați și surori, soții și copii, rude și prieteni, ranguri și averi pentru ca să nu aibă nimic decât pe Dumnezeu, acela nu poate fi ucenicul Meu». O, așa îl tămăduiesc Eu pe om de toate cele ce nu rămân veșnic atunci când el vine după Mine sau când Eu îl strămut pe el pentru împărăția Mea cu el, iar cel ce nu face așa când vine după Mine, acela Îl tăgăduiește apoi pe Dumnezeu, din pricina legăturii lui cu pământul din care n-a știut să iasă pentru nașterea lui cea nouă, cea statornică apoi. Eu i-am făcut naștere nouă lui Avraam, și Mi-a făcut și el Mie în el și am rămas unul pentru altul, unul în altul pentru împărăția Mea, și am făcut în el pământul făgăduinței și M-am odihnit întru Avraam și întru credința lui cea fără de cusur. O, așa l-am tămăduit Eu pe Avraam de obârșia lui cea de pe pământ și i-am dat lui țară după orânduiala Mea, căci s-a dat Mie ucenic desăvârșit și am ridicat din el spița neamului lui Dumnezeu pe pământ între oameni, și numai aceia sunt fiii lui Avraam și fiii lui Dumnezeu, numai cei din făgăduință fii, numai cei ce se făgăduiesc Mie și care se cunosc a fi prin faptele credinței, prin propășirea lui Dumnezeu cu ei pe pământ. Amin.

Sunt cu mama Mea Fecioară la masă de cuvânt cu tine, poporul Meu de la izvor, și avem oaspeți veniți la izvor, căci ei cred cuvântul Meu cel de azi. O, mereu, mereu vin și întăresc credința celui ce are credință în cuvântul Meu, căci păsările de pradă stau la pândă mereu să ciugule pe cele de la Mine semănate în inima omului. O, tată, dacă Eu n-aș sta cu vasele pline de sămânță pe masa ta tu n-ai mai fi poporul Meu pe pământ, și ai fi al lumii, căci lumea și-ar deschide pântecele și te-ar înghiți, fiule, și ți-ar da din duhul ei, din netemerea ei de Dumnezeu mai întâi, și apoi ți-ar da din otrava pierzării de suflet, tată, dar și dacă stai lângă Mine cu viața ta, o, trebuie mult, mult hrănită viața ta cea de la Mine, și iată, îți dau în ziua aceasta învățătură tămăduitoare și mult învățătoare pentru statornicia ta cu Dumnezeu, căci Eu văd dușmanii de suflet și de credință cum pândesc viața poporului Meu.

Eu îți însănătoșesc mai cu seamă credința și roadele ei, că fără ea te duce apa de lângă Mine și pieri, poporul Meu. Te-am povățuit să cauți și să iubești lucrarea duhului cea întru frățească părtășie, tată, și să te păstrezi al Meu în chiticele adunat, ca să te pot crește Eu, fiule, iar pentru părtășie frățească trebuie dorul de Dumnezeu în frați și între frați. Frații trebuie să stea întru împreună lucrare numai și numai pentru dorul de Dumnezeu întru părtășie frățească și mărturisitoare dinspre unul spre altul, căci pe Mine nu Mă încălzește și nu Mă păstrează cu ei statul laolaltă al fraților dacă ei nu M-ar da de la unul la altul prin iubirea mărturisirii, prin cuvântul credinței și al dragostei de Dumnezeu, prin petrecerea cu sfinții și cu îngerii, căci altfel diavolul aduce dezbinare între frați și orice altceva în afara Duhului lui Hristos peste frații laolaltă, și se tot împuținează rodul Meu între ei apoi.

O, luați seama bine, voi, cei ce stați mănunchi înaintea Mea din loc în loc pentru împărăția Mea cu voi! Hrăniți-vă între voi cu darurile și cu roadele credinței în numele iubirii de Dumnezeu, ca nu cumva să se schimbe binele în rău, iubirea în ură, și apoi credința în necredință, că e vreme cu ispite asupra fiilor lui Dumnezeu și asupra credinței ziditoare de Dumnezeu în om, fiilor. Fiți, dar, tari, cu toții întru darurile și roadele credinței sfinte și nu fiți slabi sau fără de veghe mereu pentru cele din cer între frați în toată vremea, ca nu cumva să semănați cu oamenii și nu cu îngerii, fiilor, căci numai puțin aluat dospește toată frământătura. Mă dau prin voi oamenilor cei fără de Dumnezeu pe pământ, iar învățătura Mea dă să-l vindece pe om de păcatul din el, ca să pot sta Eu cu el cu slava sfințeniei, cu petrecerea îngerilor și a sfinților cei plini de dor pentru părtășia lor cu oamenii pe pământ. Lucrarea duhovnicească din om, aceea îl dovedește pe el fiu al lui Dumnezeu, iar lipsa ei din gândirea și din simțirea și din grăirea și din lucrarea lui îl dovedește lipsit de Dumnezeu chiar și pe cel credincios, dar dorul de Dumnezeu este izvor de tămăduiri în om, și între om și om apoi, și numai el poate păstra în om duhul mărturisirii, Duhul lui Dumnezeu lucrător în om și între om și om, și el alungă neputința din om și aduce desfătarea cerească înăuntrul lui, și e luminos și mult luminos omul cu mult dor de Dumnezeu în el.

O, fiilor, chiar și pentru binele și frumosul pe care-l lucrați vă trebuie vouă povățuitor și mărturisitor înaintea Mea pentru voi, dară pentru răul care dă să vă prindă după lucrarea lui cea rea cu care ispitește pe fiii lui Dumnezeu! Iară și iară vă îndemn pe voi să împliniți povața Mea: curățiți-vă urechea, fiilor! Fiți cu urechea curată, tată, și apoi păziți-o așa! Fiți deschiși unii spre alții cu toate cele din voi și dintre voi, ca să nu vă prindă teamă pentru cele ascunse în voi, fiilor, căci teama vă învață ascunderea, tată. Învățați-vă unii pe alții să cunoașteți lucrarea diavolului când ea se strecoară între voi ca să vă despoaie și să strice între voi lucrarea iubirii, lucrarea veghii sfinte, care vă unește într-o lucrare pe toți, tată. Defăimările unul de la altul aduc dezbinare și loviri în iubirea dintre frați, tată. Mergeți unii spre alții numai pentru Duhul lui Hristos între voi și în voi, căci unde este Duhul Meu este iubire, este iertare, este bună înțelegere și căldură în inimi unii pentru alții în numele Meu, și este cerul îngerilor și al sfinților cu voi, tată, în petrecere cerească, fiilor, în zile de lucru și în zile de sărbători și în toată vremea Mea cu voi pe pământ. Împărțiți-Mă pe Mine unul altuia cu lucrare fără de semeție, și diavolul va fugi de la voi și nu se va apropia. Amin.

O, fiilor, trebuie să înțelegeți și să cunoașteți numaidecât și în toată vremea lucrarea și uneltirile diavolului când acestea dau să se ivească și să vă oprească lângă ele și ca să vă disprețuiți apoi unii pe alții spre bucuria diavolului, ci, din contra, în iubire unii altora dați-vă cinste și întâietate pentru taina iubirii dinspre unii spre alții întru toată sfințenia firii și a iubirii, și veți trăi în pace și în lucrare îngerească între voi. O, nu citiți numai o dată cuvântul Meu, ci mereu, mereu, ca să-l puteți lucra peste voi mereu, mereu, fiilor. Fugiți de mânie și de ațâțarea spre mânie, căci mânia îl ține sub apăsarea ei pe om până ce îl face să facă voia diavolului, dar dragostea nu face așa. Ea îl curăță de rău pe om, ea îl trezește, ea intră și umblă la inimă și face frumos și curat în ea, dar trebuie povățuitor care are unealtă de tămăduire în mână pentru răutatea din om și pentru vindecare apoi.

O, urât este omul mânios, urât este omul iscoditor, iar cel ce împarte dezbinare este om fără de minte, este unealtă a diavolului, și nu poate fi tămăduitor cel ce nu aduce pe Dumnezeu în om. O, aveți grijă de iubirea din voi, ca să-Mi puteți fi ucenici, și nu răufăcători apoi, fiilor. Iuda a fost dintre ucenicii Mei, dar le-a lucrat și pe ale lui, și cu care el trebuia să se ascundă, căci nu iubirea dintre ucenici, ci invidia l-a hrănit pe el și dorul de merite, și acestea mănâncă în om duhul umilinței, Duhul lui Dumnezeu, și apoi s-a ascuns Iuda cu toată lucrarea lui cea fără de povățuitor peste ea, iar cel ce s-a ascuns așa, iată, M-a dat vânzării, pe bani. O, banul se înfățișează folositor pentru om, dar încet, încet poate să-i ia omului mintea, poate să-l despartă pe om de dragostea de Dumnezeu, de frica de Dumnezeu, de curățenia lui față de Dumnezeu, și apoi se ascunde omul pentru vina din el. O, nimeni nu dă pe Mine bani ca să Mă aibă, căci cu bani poate numai să Mă vândă omul, dar crede el, oare, ce-i spun Eu?

V-am învățat, fiilor, să nu umblați cu bani, o, și ce frumos v-am învățat! Nu M-au ascultat cei strânși mănunchi pentru trăirea Mea cu ei. Eu pe cel ce are iconomat peste biserica Mea îl îmbrac cu o lucrare aparte, cu o putere aparte, cu o armură aparte ca să-l ocrotesc pe el, și aleg pentru aceasta om sănătos la iubire de Dumnezeu, statornic în lepădarea de sine cea întreagă și curat cu inima și cu fapta, iubind el lumina întru toate, temându-se de Dumnezeu întru toată lucrarea sa cea pentru biserica Mea. V-am învățat să vă spălați pe mâini de bani, și apoi să vă spălați cerește, tată, adică și la minte și la inimă și pe mâini apoi, căci banul este o unealtă a diavolului și se descarcă cu înțepătura lui în inima omului, fiilor, și îl face vinovat pe om. Vă învăț și acum. Dacă nu aveți de la Mine cuvânt pentru tot ce lucrați voi pentru voi și pentru Mine, voi nu veți putea rămâne în lucrarea ascultării, fiilor, iar neascultarea îl smulge pe om din împărăția Mea. Învățătura Mea a căutat să vă aducă numai binele vostru, numai binele Meu cu voi, tată, și fericit este cel ce nu dă de peste el învățătura Mea, și fericit sunt Eu de la unul ca acela. Amin.

O, e bine să n-aibă omul pe nimeni pe pământ, decât pe Dumnezeu, căci dacă are cui să-i facă nazuri, le face, fiilor. O, fiți treji cu trezie deplină, ca nu cumva să vă faceți parte cu cei ce fac păcatul despărțirii de Dumnezeu al lor sau al celor de un gând cu ei, neștiind ei ce fac când săvârșesc fapta aceasta. O, căutați să nu fie vinovați unii pentru alții frați pentru frați, părinți pentru copii sau copii pentru părinți, și vai celor fără de certare peste ei ca unii fără de legitimitate și care-și urmează mintea lor!

Cu frică și cu cutremur trebuie să stea omul lângă Dumnezeu, că altfel diavolul, potrivnicul Meu, îl trage pe om de lângă Mine, așa cum l-a tras pe Adam, omul cel zidit de mâna Mea, cel care nu și-a păstrat credința și credincioșia față de Făcătorul său, Dumnezeu.

O, fiilor care stați din partea Mea înaintea oamenilor cu glasul cuvântului Meu, căutați, tată, să mărunțiți bine înțelesurile cele de pe calea Mea cu voi pentru cei ce se apropie să vadă sau să aleagă această cale, ca să nu pățim și de la alții așa cum am pățit de la cei ce au venit să se alăture și au dat apoi cu piatra în Mine și în voi atât de urât, fiilor. O, trebuie sănătate de iubire în cei ce vor să se nască de sus, din nou prin acest cuvânt, căci iubirea de Dumnezeu este alta decât aceea pe care o așteaptă cei ce se apropie ca să fie și ei cu lucrarea Mea, cu drumul Meu cel cu spini pe el, cu cruce, fiilor, căci vai celor ce vin și nu dau să semene cu Mine, sub cruce pe calea Mea cu omul.

O, fiilor binevestitori din partea Mea, învățați cerește, tată, cum trebuie să stați înaintea celor ce vin ca să vadă această lucrare a Mea cu voi! Nu le dați inima din voi, ci păziți-o numai pentru Mine, tată, iar lor dați-le povață pentru credință mai întâi, și apoi să stea ei pe picioarele lor înaintea Mea dacă vor să poată pentru viața lor cu Mine.

Voi, cei care iubiți să fiți fii plăcuți prin credință și prin jertfă curată, nu fiți fără de veghe pentru ispite! Feriți-vă urechea dinspre cei ce clevetesc disprețuind prin aceasta pe cei clevetiți de ei. Fiți curați în iubire și în credincioșie, că e lucrul diavolului clevetirea și căinarea, și acestea cad pe cei ce le primesc pe ele de la cei nemulțumiți. O, e vremea să veghez Eu și să vă spun cum să lucrați, iar cel ce ascultă de Mine numai pe jumătate, de unul ca acesta feriți-vă viața, fiilor, căci Eu stau la cârmă și veghez.

O, adevărații Mei mărturisitori și închinători nu sunt cei ce se bucură, ci sunt cei umiliți și mult lucrători peste cei ce pot să se facă fii ai lui Dumnezeu prin propovăduirea celor credincioși Mie și prin duhul mărturiei lor peste mulți, și așa sunt cei ce se bucură întru Mine, așa, trudind mult, ostenind mult, căci Eu le-am spus lor: «Pacea Mea o dau vouă, nu precum vă dă lumea vă dau Eu», și mare este acest cuvânt pentru cei ce Mă iubesc mărturisindu-mă multora pentru bucuria Mea! O, numai duhul duioșiei, numai el poate să-l facă pe om mărturisitor al Meu, și iarăși voi grăi cu duh de înviere și voi da multora din Duhul Meu, din duioșia Mea cea pentru om.

O, peste tot pe urma Mea erau fariseii și cărturarii cu teamă în ei ca nu cumva să Mă placă mulțimile și să Mă urmeze, dar cu Mine se petrecea tot ceea ce era scris să se împlinească prin Mine pe pământ atunci, și eram Împăratul făpturii, și așa este un împărat de la Dumnezeu peste pământ, și nu este pământește acesta sau omenește peste oameni, și este de la Dumnezeu așezat, iar Dumnezeu este Cel tainic prin lucrările Sale, și nu este ca omul, și odată cu ale oamenilor le lucrează pe ale Lui și le are lucrându-le, și tot ceea ce are Dumnezeu făcut, este veșnic, ca și Mine veșnic, căci Eu sunt Împăratul Sionului, așa cum proorocii M-au vestit să fiu, și sunt ceea ce ei Mă numesc că sunt și Mă numesc să fiu, și toate, toate se petrec așa cum este scris să fie ele lucrate, și tainic Eu le lucrez, căci Eu sunt Dumnezeu, și nu ca omul le lucrez pe ale Mele cu oamenii și pentru oameni, ci ca în cer pe pământ, iar oamenii Mă părăsesc după ce Mă urmează pentru tainele Mele între oameni, căci ei vor să vadă împlinirile Mele ca pe pământ, ca ale lor, cu slavă ca a lor, dar nu, căci slava Mea este mare fiindcă este tainică, și tot ce este tainic este mare, și tot ce este mare este tainic, poporul Meu, căci omul nu le poate merita și nu le poate purta. O, numai celui ce nu-I este drag de Dumnezeu, numai acela nu poate să creadă în tainele Mele între oameni, și chiar dacă acela crede până la o vreme, el se ofilește și se usucă apoi, căci nu rămâne în viță cel ce aduce roadă din sine pentru el însuși. O, tată, greu de tot, greu Îl mai crede și Îl înțelege omul pe Dumnezeu! Eu numai pentru mântuirea omului le-am lucrat pe toate cele întru Mine împlinite, căci trebuia să Mă adeveresc mai întâi că sunt Cel vestit prin prooroci, Fiul lui Dumnezeu, dar pentru că slava și împlinirile Mele nu sunt ca ale oamenilor, omul Mă părăsește dacă vede că Eu nu Mă așez pe pământ așa cum nădăjduiește el ca un om. Când omul dă să Mă urmeze el trebuie să se gândească mai întâi la iertarea păcatelor lui ca să nu se mai întoarcă la ele, și la mântuirea lui din moartea cea de la păcat, și apoi la slava cea văzută a lui Dumnezeu cu el între oameni. El însă se învârte, săracul, în jurul lui când dă să vină după Mine sau să Mă servească pe Mine la tainicele Mele împliniri între oameni și pentru oameni, și de două mii de ani vine omul după Mine și apoi Mă părăsește pentru sine, căci cine nu pornește după Mine așa cum i-am spus Eu, cu lepădare de sine, unul ca acela părăsește apoi calea Mea pentru el însuși, căci se învârte în jurul lui toată mintea lui, și iată, nu Mă urmează omul până la cruce, și chiar dacă până acolo ar merge el, măcar acolo, și tot Mă părăsește, căci este iubitor de sine omul, iar cel iubitor de sine este fricos și nu merge până la capăt pe calea Mea cea cu spini, cale slăvită prin jertfa cea de pe ea.

Numai duhul duioșiei cunoaște taina plânsului cel plăcut lui Dumnezeu și celor buni la inimă ca și Dumnezeu, iar altfel de duh în om nu știe ce este plânsul cel bun, cel cu folos, cel care-și află odihna în Dumnezeu, și pe Dumnezeu în el.

O, Mi-e așa de dor de mângâiere, și sunt atât de lipsit de ea! Omul crede că Eu sunt bogat și nu-Mi dă, și așteaptă să-i dau numai Eu lui. Mie însă Mi-e tare dor de odihnă și de mângâiere, și Mi-e dor în voi, copii nemângâiați, și vă e dor și vouă și suntem un munte de dor, și dorul face minuni, tată, că el îl ține pe om în el și îl păzește de rău și îl păzește de înstrăinare și de nepăsare, și crucea e calea celor cu cruce, și e povară dulce greul ei, și Eu îl plâng cu amar pe cel străin de cruce, pe cel fugar de sub greu, și vai celui lipsit de cruce, celui liber de durere pe pământ, că unde se duce acela? O, acela nu mai vine după Mine decât dacă îl bagă plata vieții lui mânându-l din spate acolo unde el nu voiește să meargă și unde el nu mai are voia sa.

O, fiilor, blândețea este lucrarea cea duioasă a firii lui Dumnezeu în om, și care-l face pe om să se roage Mie pentru cei ce-l urăsc pe el, zicându-Mi pentru ei: Tată, ei nu știu ce fac, și iartă-i pe ei, pe cei ce suferă pentru ura din ei!

O, fiilor, blândețea nu alege pe cel căruia i se împarte, și ea nu poate sta la un loc cu ura din om, că nu s-ar mai putea împărți. Cu cei iubitori de sine ea nu stă, și seacă în cei ce-și schimbă crezul, căci vai celor săraci de Duhul Meu, fiilor! Eu iubesc crucea pentru ca să stârnesc în oameni duhul duioșiei, limbă dulce în om înăuntrul său și în afara sa, grăire cu suspin ceresc în ea dinăuntrul omului purtător acestui duh, și nimeni fără de cruce nu poate cu acest duh, după care suspină Domnul ca să-l vadă pe om că-l vrea purtat de el, ca să-l vadă duios pe om.

O, poporul Meu, dacă îngerii și sfinții și Domnul se uită la tine mereu, mereu, să nu vadă ei ceva neplăcut lor în ființa ta, în fapta ta, în purtarea ta, în firea ta ceva care să nu însemne împlinirea poruncilor vieții, tată. Duhul duios după Dumnezeu te poate ajuta să fii împlinitor frumos pentru vederea celor ce te privesc din cer mereu, căci crucea ta se face dulce ție când știi că Domnul te privește pentru asemănarea ta cu El, pentru cruce purtată, fiule.

O, mare este iconomia tainei crucii purtate cu iubire! Mulți suferă pentru păcatele făcute ca să se curețe ele prin suferința care-l spală pe om de păcate, și, iarăși, alții mulți suferă pentru răbdare și întru răbdare, și răbdarea se face iubire și poate în suferință pentru mulți din cei ce nu suferă sau nu pot să sufere fără de lepădare, și iarăși spun: mare este iconomia tainei crucii purtate cu răbdare și cu iubire. Amin.

Am grăit vouă de duhul duioșiei, fiilor. Au trebuință de el toți cei care vin după Mine cu lepădare de sine luându-și crucea și urmându-Mă apoi și nemailăsându-se mințiți de cei ce nu au duhul duioșiei, căci vai celor ce se lasă mințiți și câștigați așa înapoi pe drumul cel rău, de pe care au plecat odinioară ca să ia pentru ei drumul Meu, drumul cel cu pietre, care îl trezește pe om ca să nu adoarmă pe cale și care nu-l minte pe om, căci dacă ar vrea să-l mintă și-ar ascunde pietrele, dar nu, că e drum cu trezie pe el drumul Meu, și fericiți sunt cei ce nu se lasă mințiți spre a părăsi ei apoi calea Mea, că astăzi minciuna nu mai e cât cea de acum două mii de ani, care i-a fost plătită omului ca s-o împartă, cum că Eu n-aș fi înviat, ci M-ar fi furat ucenicii din mormânt. Minciuna cea de astăzi este mare fără de margini, fără de rușine, și e plină de ură și de necredința cea de la ură, ca să cadă din cer omul, dacă s-ar putea și așa, și numai cei ce au în ei duhul duioșiei, numai aceia mai scapă de minciuna care strigă pe ulițe numindu-se înțelepciune și voindu-se crezută așa, dar ea este trufia omului, duh care îl îndeamnă la necredință pe om. O, și dacă necredința i-ar da ceva mai bun omului, atunci l-aș mai înțelege pe cel ce rătăcește, săracul, dar ea îi dă numai nesiguranță, numai temeri, numai lovituri neașteptate și numai rușine apoi îi dă omului, căci a disprețuit el credința și pe cei ce cred până la sfârșit lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, crucea ta să ți-o întărești cu credința, fiule. Viața ta să ți-o îndulcești cu duhul duioșiei mereu, ca să ai inimă caldă și curată pentru cele din ea. Iubirea ta de Dumnezeu să-ți fie crucea, și ea îți va fi ușoară prin aluatul ei, că Eu am spus că jugul Meu este ușor. Amin.

Am grăit mângâios, că e sărbătoare pentru cruce și v-am dat putere de iubire pentru ea. Faceți-le loc lângă voi îngerilor și sfinților și încălziți-vă cu ei și lângă ei, și încălziți-i pe ei lângă voi și stați sub cruce, fiilor! De câte ori greșiți, curățiți-vă de vină, că aceasta este lucrarea sfinților, tată, iar cei sfinți au trecere la Dumnezeu cu rugăciunile lor pentru ei și pentru mulți prin ele. Lucrarea păcătoșilor este necurățirea de vină, și rugăciunea lor nu are cale când ea dă să ceară la Dumnezeu, căci cei ce nu iubesc pe Dumnezeu nu-L au de ajutor în vreme de greu, pentru că ei nu se curățesc de vină, fiindcă nu urăsc rătăcirea lor, ci o au pe ea de cale a lor.

O, poporul Meu cel de aproape, să iei de alifie ție cuvântul Meu de peste tine și să-l iei de viață a ta, fiule. Căutați să gândiți curat, măi fiilor, chiar și când ar fi o vină la mijloc, căci gândirea cea bună apropie pe Dumnezeu, pe când gândirea cea rea apropie pe diavol, fiilor, iar când este o vină, căutați cu înțelepciunea cea mare să vindecați vina acolo unde este ea în om, și nicidecum să apăsați, căci Unul este Judecătorul, iar voi toți sunteți frați, iar înțelepciunea cea mare stă la locul ei, acolo unde o pune Dumnezeu pentru voi ca să luați din ea pentru descurcarea a toate câte se ivesc, și mare trebuie să vă fie pentru aceasta credința și iubirea și înțelepciunea, ca să văd Eu că pricepeți așa cum voiesc Eu peste toate cele de la voi și cu voi, căci voi sunteți aproape Mie, și sunteți împărțitorii Mei apoi. Rugăciunile sfinților vă ajută să știți să vă rugați în orice împrejurare, și vă ajută să vă căiți pentru voi, și unii pentru alții, și vă ajută la umilință, fiilor. Și dacă ei se regăseau în cele ce ei mărturiseau ca păcate ale lor înaintea Mea, voi mai mult să vă regăsiți, și cu inimă îndurerată să stați înaintea Mea pentru curățenia din voi, a voastră și a tuturor oamenilor de pe pământ, și așa să spuneți: Pentru noi și pentru tot neamul omenesc ne umilim noi, Doamne, înaintea Ta, ca să fii iertător nouă și lor, ca un Mântuitor venit de la Tatăl pe pământ pentru om. Amin.

O, bucuria umilinței e mare, Doamne, și nu știu cei mulți care este adevărata bucurie roditoare prin ea, și de aceea se bucură trecător cei mulți, și se pierde pe pământ bucuria lor, dar bucuria umilinței e veșnică, Doamne, și o are omul pe ea pentru cer și în cer, ca plată a iubirii lui de Dumnezeu pe pământ.

O, iubiți cu putere bucuria umilinței, voi, fii ai cuvântului lui Dumnezeu acum pe pământ pe vatra neamului român! Vă privesc cu uimire, fiilor. Mă aplec și vă fericesc pentru mila și harul Domnului de peste voi, cei de azi ai Săi pe pământ, popor de ucenici cu învățătură din cer între ei, biserică a cărei cap este Domnul, Cel plin de slava cuvântului Său între voi, duhul mărturiei, duhul proorociei pe masa bisericii lui Hristos pe pământ.

O, cum să vă iubească pe voi slujitorii din biserici când ei nu iubesc nici pe Dumnezeu? Eu știu această durere a Domnului de la cei de pe pământ care-și zic slujitori de biserică. Dacă ei nu se nevoiesc în chip sfânt, răstignindu-și trupul pentru Hristos, pentru biserică, așa cum sunt adevărații păstori de turmă, după chipul și asemănarea lui Hristos, ei nu sunt altceva decât cei ce defaimă pe creștinii cei tari, prigonindu-i și neîmbrățișându-i pe ei pentru viața lor cea tare în credință și în umilință și în jertfire, așa cum cere Domnul fiilor bisericii Sale cea cu mădulare, lucrare pentru care preoții și arhiereii s-au împotrivit și se împotrivesc din unii în alții, și aceasta o fac pentru statul lor cel mare, pentru rangul lor slăvit pentru ei, și nu pentru Domnul, Cel ce S-a umilit pentru turma Sa, ca un Mântuitor al ei.

vine vremea și a și venit ca adevărații Mei închinători să se închine în duh și în adevăr, nu în temple înalte și împodobite pentru ochiul omului, pentru ademenirea omului.

Pace ție, poporul Meu! Putere pentru post, și rugăciune vie prin puterea iubirii, o, poporul Meu! O, roagă-te cu rugăciunile sfinților, fiule! Ei s-au umilit mult prin rugăciunea lor pentru curățirea lor de tot răul din ei și din afara lor, și ei spuneau pe nume răului, care dădea să-i cuprindă dinăuntrul lor și din afara lor, și se dădeau Mie prin rugăciunile lor cele pline de pocăință și de umilință, și apoi prin învățătura lor lăsată peste biserică.

Har, har peste tine, poporul Meu! Stai cu ochii în carte, tată! Învață cartea Mea, cartea Mielului lui Dumnezeu Care spală păcatele oamenilor! Școlarul învață mereu. Să fii mereu la învățat, fiule. Să fii mereu, mereu școlar, tată, căci cine nu stă școlar nu mai învață, ci se duce și stă cu lumea.

O, stai cu duhul și cu trupul în cartea Mea, și așa să-ți câștigi tu sufletul tău, așa, poporul Meu, așa să te păstrezi al Meu, și din al Meu să iei și să ai, tu, cel ce dai. Să dai și să ai, căci în dar ai luat, și în dar să dai, așa cum am luat Eu de la Tatăl Meu și am dat și dau. Așa să dai și tu, să dai și să ai; să ai tu, cel ce dai, căci cel ce are este cel ce dă, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, nu este izbăvire de rău mai mare ca aceea prin cuvânt rostit în numele Domnului pentru stârpirea răului și pentru sporirea binelui cel de la Domnul pentru cei credincioși și sfinți. Diavolul pândește clipă de clipă să vă găsească vină și neascultare de Domnul, ca să vă tragă sub arcanul său, dar sfinții Domnului veghează și ei. Vegheați, vegheați și voi la fel! Crește pe pământ teama în oameni, dar în voi să crească credința și nădejdea în biruința lui Hristos, pe care strigați-o să vină, să vină, căci noi, sfinții Lui, stăm pentru voi la hotarul dintre bine și rău, și stați în brațul Domnului și nu ieșiți, că afară e pedeapsă pentru cei necredincioși! Rugați-vă Domnului, rugați-vă cu rugăciunile sfinților, care au în ele mult, mult duh de pocăință! Rugăciunile lor sunt cupele milei cea pentru voi, cei credincioși. Fiți vii prin rugăciune și îndeletniciți-vă să fiți rugăciune pe pământ, vie ca focul care arde și care curăță în calea sa înainte și înapoi, în dreapta și în stânga, în sus și în jos, dar fiți cu ținere de minte și fiți dulci pentru cele vii și lucrătoare, spre care sunteți îndemnați de Domnul și de sfinți, fiilor! Amin.

– Eu, Domnul, îndulcesc iubirea sfinților și Mă îndulcesc în ea, în iubirea cea pentru tine, poporul Meu de azi. O, lasă-te, tată, lut moale, ca să te poată modela Făcătorul tău, căci lutul moale stă la lucrat și nu-l doare! Învață-te să nu te doară! Stai moale ca să nu te doară, ci să te bucuri de facerea ta de la cei ce au lucrarea facerii tale cea de la Mine, că pe pământ sunt numai vrăjitori și vrăjitoare, și se duc singuri oamenii la aceștia ca să-i facă și să le facă lor viață, și cred oamenii în vrăjitori și în vrăjitoare și le caută sprijinul, dar toate acestea au pentru om un capăt dureros apoi.

Viața cea mântuitoare și duhul mărturisirii, aceasta este lucrarea celor ce aleg pe Dumnezeu și a celor aleși de El vase de trebuință Lui pe pământ între oameni. Atâtea șiruri de împărați păgâni cu viața și cu credința s-au luptat prin vremi împotriva sfinților Mei și nu i-au biruit pe ei, căci au râvnit până la jertfă sfinții Mei, și așa au biruit ei în vremea lor împărați, și apoi în vremea de după ei, căci ei au lucrat apoi spre adeverirea lui Dumnezeu, și au lucrat din cer. Pe vremea împăratului păgân, care a uns cu sângele jertfelor idolești și a spurcat bucatele de pe piață ca să spurce pe creștinii postitori pe calea lor cu Mine, s-a coborât sfânt din cer la cârmuitorul bisericii creștine și i-a învățat pe creștini să mănânce colivă și să nu se atingă de cele spurcate de pe piață, și așa au ascultat creștinii Mei de cel venit din cer la ei pentru păstrarea curățeniei lor și a pazei lor cea de la Dumnezeu. O, așa Îmi învăț Eu azi pe poporul cuvântului Meu, pe cel credincios, și el Mă ascultă ca să mănânce curat, căci cei ce nu au hrana curată, pe care Eu s-o pot blagoslovi, aceia fac rău oamenilor și nu mai au putere bună oamenii, ci li se taie ea, căci diavolul a pândit și pândește mereu îndemnându-i pe cei necredincioși să pună o mulțime de rele și de duhuri rele ale lor peste cele de hrană oamenilor, duhuri împotriva lui Dumnezeu și a celor credincioși Lui.

O, Mă doare pentru tot omul care nu are povățuitor sfânt peste el pentru viața lui! Cei sfinți nu încap lângă cei ce stau sub nume de dumnezei peste oameni. Eu însă Mă îndur de cine voiesc Eu, și le spun la cei ce Mă iubesc, le spun să trăiască smerit înaintea Mea și înaintea oamenilor, ca pildă de împărăție a cerurilor în ei între oameni, și le spun lor să se scoale în zori și să Mă ia de cârmă a lor peste zi, și apoi să se așeze seara înaintea Mea și să-Mi spună ei: Doamne, mă așez acum înaintea Ta cu viața mea de azi. Curăță-mă de tot ce am greșit în ziua aceasta și binecuvintează puterea mea cea bună ca să pot pentru Tine, iar Tu pentru mine, și mă numără cu cei mântuiți, Mântuitorul meu! Amin.

Omul nu are iubire, căci are în el patima, iar iubirea nu este amestecată cu trupul omului. Vin cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp, vin ca și la început și grăiesc cu omul ca la început, și lucrez tainic, și nu se suie la mintea omului cum lucrez Eu lucrarea Mea cea de azi, iar omul îndoielnic și neascultător ca și Adam ispitește cu mintea sa lucrarea Mea și cade ca Adam, care a gândit să ispitească ființa Mea și să fie el în locul Meu dumnezeu peste toate. O, mulți au căzut ca și Adam dintre cei care au ispitit lucrarea Mea cea de azi, căci necredința este fără de rușine când ea își face casă în om, când omul dă să umble ca Adam la înțelesurile cele tainice și bine acoperite ale lucrărilor Mele în mijlocul oamenilor. Nu-l ajut pe om să priceapă cum lucrez Eu pentru el și pentru toate câte am de împlinit, dar îl ajut să creadă atingându-i inima, ajutându-i iubirea, iar cei ce cred tainelor Mele sunt numai cei ce iubesc cu iubirea Mea în ei, nu cu a lor, căci iubirea cea din om se face păcat în el și pentru el și pentru om, fiindcă omul se iubește pe sine prin iubirea pe care o are în el.

Sunt Domnul Iisus Hristos și intru pe porți la tine, poporul Meu, și te învăț, tată, mereu, mereu, că vreau ca tu să trăiești și să nu te ofilești ca floarea care nu are apă, ca fiul care nu caută învățătura Tatălui său mereu. Acolo unde sunt frații împreună lucrând, acolo trebuie să fie multă învățătură mereu peste ei, și această învățătură înseamnă binecuvântare mare și viață cu putere peste frați, din pricina învățăturii, dar numai dacă frații cei împreună stătători ascultă de glasul fiecărei clipe care vine spre ei cu învățătura sa.

O, poporul Meu, trebuie măreție de suflet pentru această măreață lucrare între frați, și trebuie să fie deștept cel ce stă la învățat, căci altfel el nu înțelege din cele ce vin spre el ca să-i frământe ființa spre facerea sa. O, fiule, trebuie să fii rege ca David ca să poți să înveți mereu și ca să fii mereu prin toate câte vin să te învețe și să te zidească. Cel puțin la minte și la umilință este cel plin de el, și unul ca acela este nemulțumit și pretențios, chiar dacă merite nu are, căci omul, din firea lui cea nesănătoasă, se crede meritos, și de la această semeție vine în el nemulțumirea și căderea din harul care dă să-l crească pe el bun pentru Dumnezeu, deștept cu înțelepciunea sa cea pentru viață supusă frământării, ca să poată ea să crească și să fie în om apoi. Mintea cea plină de supunere și de rugăciune în David îl aducea pe el înaintea Mea și Îmi spunea David: «O, Doamne, să nu-mi lași inima mea spre cuvinte cu vicleșug în ele ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele când Cel drept și dreptatea mă va certa cu milă și mă va mustra, că nu vreau ca să ungă capul meu untdelemnul păcătoșilor, căci Tu ești Cel ce cunoști pe cele nelucrate ale mele, și în cartea Ta toate se vor scrie, zi de zi se vor săvârși și se vor scrie, și nici una din ele nu va fi nescrisă».

O, fiilor, nu stați cu voi în gând, că e prăpastie mare aceasta ce vă spun! Vi se pot întâmpla numai rele dacă nu M-ați asculta așa. O, stați cu Mine în gând, și stați cu umilință pentru voi, iar Mie dați-Mi loc măreț umilința voastră, tată! Puneți la încercare aceasta ce vă spun! Când stați cu voi în gând căutați să priviți la aceasta și la relele care vi se întâmplă peste sufletele și peste duhurile voastre, încercate atunci în fel și chip de satana prin nemulțumire în voi, prin răzvrătire de la aceasta, prin neumilința cea prin răzvrătire între frate și frate, și toate din duhul semeției, care stă împotriva umilinței de duh în om. Când stați cu Mine în gând căutați să priviți peste duhurile voastre cât de bine vă face statul Meu în gândul vostru, câtă veghe, câtă pace, câtă armonie în voi și între voi, și de la care se naște dorul, fiilor, dorul de Dumnezeu, care Mă ține pe Mine în voi! O, numai dorul de Dumnezeu Îl ține viu pe Domnul în voi, iar altfel nu este Domnul în voi cu fața Sa, cu fapta Sa, cu gândul Său în voi ca să nu cădeți voi de la fața Lui și din casa Lui apoi, fiilor, căci cel ce cade, cade în gândurile sale mai întâi, și apoi cade din Dumnezeu. Mereu, mereu vă îndemn, stați cu Mine în gând prin dor și prin vorbiri și prin cântări, căci dorul de Mine vă dă vouă trăiri sfinte între voi, tată, și iar vă amintesc pe regele David, prin care Duhul Meu îndemna pe Israel și spunea: «Lăudați, slugi, pe Domnul! Cei ce stați în casa Domnului, în curțile Domnului, lăudați-L pe Domnul, cântați numele Lui, binecuvântați-L, voi, cei ce vă temeți de El, că binecuvântat și bun este Domnul din Sion, Cel ce locuiește în Ierusalim, iar voi mărturisiți-vă Lui, că El este bun, și în veac este mila Lui!». Amin.

Inimi care s-au arătat iubitoare de Dumnezeu, mărturisind cu gura lor iubirea lui Dumnezeu și cuvântul venirii Mele adevărat pentru ei, dovedind multora pe Dumnezeu-Cuvântul din zilele acestea, o, cum s-a făcut și cum se face că aceiași creștini sunt acum împotriva Aceluiași Dumnezeu, Care nu tace, ci grăiește mereu, mereu? Aceștia pe câți au dat să-i aducă la cuvântul Meu, pe tot atâția i-au și descumpănit apoi și le-au luat puterea să calce pe urmele Mele, că nici aceștia n-au stat, și nici pe cei aduși nu i-au lăsat să fie pentru Mine și cu Mine în ei, ba, din contra, s-au dus aceia la mai mari rele ca relele cele de dinainte ale lor. O, aceștia toți au iubit și au căutat mai mult slava lor cu Mine, și apoi au căutat slava de la oameni mai mult decât slava de la Dumnezeu și s-au dus să și-o caute pe cea dorită de ei, dar harul Meu l-au pierdut aceștia, că nu este alta soarta celor ce Mă părăsesc și se duc să se cheltuie după voia lor ca fiul care-l părăsește pe tatăl său pentru voia sa. Aceștia s-au simțit nedreptățiți, și apoi și-au dat dreptate singuri, dar Eu nu le dau, căci cei ce-și dau singuri dreptate nu este al lor dreptul acesta, ci al Meu este, iar ei iau locul Meu când își fac aceasta. O, cei ce nu sunt pregătiți pentru Mine când vin la Mine și nu se lasă apoi spre pregătire de la Mine întru toate mereu, aceia nu iau calea Mea sub picioare, și aceasta din pricina semeției lor de a se simți ei pe picioarele lor, și nu este în ei inimă curată pentru Mine dacă fac așa, și se dovedește că este așa, căci ei ajung să Mă părăsească apoi, alungând de la ei temerea de căderea lor de lângă Mine.

Toți câți vin să Mă vadă numai și să privească lucrul Meu cu omul, tot atâția Mă și părăsesc și se duc într-ale lor iarăși, dar Eu rămân și nu Mă duc, rămân și îi mângâi mereu pe cei ce rămân și îi fac veșnici, căci cei mari cad prin mărirea lor, iar cei mici rămân prin neputința lor de a putea singuri, fără Dumnezeu, și așa rămân Eu cu cei ce rămân; rămân și nu Mă duc de lângă cei ce rămân, căci cei ce rămân n-au venit la Mine să Mă vadă și să vadă cum împlinesc Eu toate, ci au venit să rămână și să fie, iar cei ce rămân sunt cei ce nu stau cu ei în gând, și stau cu Mine în gândul lor și rămân ei în gândul Meu și își stăpânesc ființa ca să Mi-o dea Mie și să nu le fie smulsă din Mine partea lor, ci cu Mine să aibă ei partea pe pământ și în cer, și au ei de ajutor dorul de Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu, învață, tată, cu mare iubire cuvântul Meu de peste tine prin viața ta cu Mine, căci slava deșartă pândește până la cele mai mici înțelesuri pe cei care vin să fie ai Mei pe pământ. Învățătura cea despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, Eu, Domnul, am lăsat-o pentru învățătură peste fii, tată. Semeția și nemilostivirea față în față cu umilința și cu suferința cea pentru ea, această învățătură îl ajută pe om să vadă unde duc cele două căi, căci Lazăr a ajuns în sânul lui Avraam, iar bogatul s-a dus în iad. Nu numai pentru că era bogat s-a dus în iad bogatul, ci s-a dus pentru că a trăit bine pe pământ și în slavă omenească purtat și slăvit, slavă de la care el stătea semeț. Lazăr însă era nedreptățit pentru suferința sa pe pământ, și a ajuns acesta în odihna drepților apoi, după multa lui răbdare în suferință, iar între cei drepți și între cei nedrepți s-a adâncit mereu prăpastie de o parte și de alta, căci nu se potrivesc cele două stări și se resping una pe alta, și vai celor ce nu se trezesc sau nu sunt treziți până să ajungă la acest cântar al dreptății a toate, așa cum Zaheu a fost trezit față în față cu măreția lui Dumnezeu și căruia Domnul i-a trimis umilință de duh, spre mântuirea lui din păcat, și a zis apoi Zaheu: «Dau jumătate din averea agonisită pe nedrept, iar celui nedreptățit de mine îi întorc împătrit, numai să mă ierți și să mă primești, Doamne, spre mântuirea mea».

O, e plin de păcate omul, și nu știe să și le curețe de pe el. Lipsa umilinței de duh e pedeapsă apăsătoare peste cel lipsit de Dumnezeu în gândul său. Vai de cel ce stă cu el însuși în gândul său! Eu însă vin cu multă învățătură, vin cu măreția Mea față în față cu omul ca să-l fac pe om să vadă calea dacă voiește să fie cu Mine pe calea sa. Multă și adâncă învățătură am căutat să las peste oameni, dar semeția lor, care le acoperă mintea și timpul, se face pedeapsă pentru cei lipsiți de învățătura Mea. Aleargă omul, aleargă până ce nu va mai avea după ce să alerge și pentru ce să alerge, și apoi se va vedea gol și va vedea prăpastia pe care și-a săpat-o între el și Mine, căci cel ce nu ascultă de prooroci, de trimișii Mei spre oameni, de calea Mea spre om pentru salvarea lui, acela ia plată cu cei necredincioși, cu cei nepăsători, că a avut pe Domnul așteptând în urma lui și nu s-a oprit pentru lepădare de sine și pentru viață cu umilință și cu pocăință ca a lui Zaheu înaintea Mea, și apoi cu slujire pentru slava Mea înaintea neamurilor de pe pământ, ca să-l despovărez Eu pe el, pentru lucrul lui cu Mine, căci împovărat este omul de păcate și de datorii pentru păcate înaintea Mea!

O, poporul Meu, vai celui ce-și dă mintea pe ape! Vai celui ce-și pierde mintea, tată! O, vai celui ce se crede mare, crezându-Mă pe Mine neputincios fără de el! Această semeție întrece pe cea pe care o are omul din firea lui cea căzută prin păcat. O, ferească-i Domnul pe cei ce cunosc această lucrare de facere a omului și se încearcă apoi cu așa semeție, cu așa necugetat păcat, pe care satana îl săvârșește în om, ajutat fiind de omul însuși! Lipsa de învățătura Mea și de adâncimea ei cea neînvățată de om, aceasta duce la păcat greu pe cel ce se îngâmfă cu el însuși înaintea Mea.

O, e de învățat la Dumnezeu înțelepciunea vieții, fiilor! Pas cu pas și la orice pas și în orice clipă e de învățat, tată. Omul care cade azi din Dumnezeu și care dă de lucru lui satana prin semeția cea peste Dumnezeu, unul ca acesta este mai încăpățânat ca Adam, care i-a făcut satanei intrare în el prin semeția lui, căci semeția lui i-a făcut satane pe cei care i-au slujit lui atunci, pe îngerii care au slujit semeției lui Adam, iar tu, omule, care slujești semeției cea peste Dumnezeu a omului, tu unde crezi că te cade aceasta dacă faci așa?

O, învață, poporul Meu, din toate câte au trecut peste oameni, strivindu-le capul, și din toate câte oamenii au făcut pentru răul care s-a născut pe pământ, și stai treaz și cu mare veghe la hotarul dintre bine și rău, dintre tine și Mine, ca să fie odihnă Mie în tine și să nu Mă dai afară, că fără Mine nu poți nimic, tată, ci poți prin satana apoi tot ce mai poți. E război între Mine și satana pentru viața ta, pentru salvarea ta. E război între satana și tine, tată, dar ia de la Mine învățătură mereu, că tu nu-l vezi pe satana cum dă să te prindă, și un pic de neveghe în gândul și în fapta ta Îmi strică Mie odihna în tine, fiule, și îți îngenunchează pe Stăpânul mântuirii tale în tine, tată. O, ai grijă de veghe, poporul Meu, că războiul e nevăzut, și lucrează prin gând satana.

Nu fiți nemulțumiți, fiilor! Nu fiți cârtitori, nu murmurați, tată, căci sunt semeție acestea! Nu ziceți „nu“, că e semeție aceasta, și așa Îi zici și lui Dumnezeu apoi, că te duce satana să faci și cu Mine apoi acest păcat. O, fă-Mă una cu fratele tău, fiule, și fă-l pe fratele tău una cu Mine ca să înveți să nu spui „nu“ fratelui tău, tată, că apoi Îmi vei spune și Mie tot așa, și când nu gândești, când nu te aștepți vine acest păcat la ușa celor ce nu veghează ca pentru Dumnezeu la porțile sufletului lor și ale faptelor lor între frați când se aude bătutul în ușă.

O, te-am luat în brațul Meu, fiule, și așa te-am învățat adânc în ziua aceasta. Învățătura Mea de azi a fost mare peste tine, numai tu să știi să înțelegi multa Mea iubire, prin care mereu te cuprind, și cu ea te învăț, și cu ea te port de mânuță ca să mergi și ca să nu stai din mersul tău, din mersul tău cu Mine și lângă Mine mereu, mereu, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.