Selectați Pagina

Cu duhul plin de duioșie și de milă și de grijă părintească, așa cobor Eu, Domnul, cuvântul Meu peste pământ pentru poporul Meu de azi din mijlocul neamului român. Se tot încearcă săgeți dureroase spre locul și taina coborârii cuvântului Meu din zilele acestea, dar Eu merg înainte cu iubire și cu durere, iar taina coborârii cuvântului Meu nu stă din cursul ei, căci râul vieții este cuvântul Meu peste pământ și peste om, iar cine bea din el, crezându-l și iubindu-l de lucrare a vieții lui și de cale a Mea printre oameni, acela va fi biruitor lângă Mine și Mă voi arăta cu el înaintea multor noroade necredincioase care-și risipesc viața, nedându-o lui Dumnezeu, Cel ce este viața oamenilor.

O, ce drag ar trebui să-i fie omului cu Mine și cu râul cuvântului Meu peste viața lui! O, ce slab, ce mort e omul care aude de la Mine cuvântul facerii lui și al mângâierii Mele pentru om, și el rămâne rece și străin de dragostea Mea, cu care-Mi strâng la sân pe cei credincioși, pe cei curați cu inima pentru Mine! Cei curați cu inima pentru Mine aceia sunt așa și pentru semenii lor, iar cei ce nu au inima curată pentru Mine și pentru semenii lor, aceia nici pentru ei nu au inima curată, și se joacă cu viața lor după mintea lor cea omenească, după cele ce se văd, iubite de om și apoi făcute de el ca să-i țină de bucurie și să-l facă să uite că bucuria e lucru sfânt, e Domnul cu omul pe pământ, călăuzindu-l și îngrijindu-l pe el părintește și învățându-l dumnezeiește în toți pașii lui pe pământ.

îmi întăresc la porți veghea cea pentru venirea Mea la tine cuvânt, poporul Meu, și mereu, mereu îmi voi întări venirea Mea la tine, căci tu ești acum casa Mea pe pământ, familia Mea de fii, Betania Mea de frați plini de credință, bucuria și mângâierea Mea în grelele dureri pe care le port cu cei ce Mă poartă ca să fiu pe pământ cuvânt, și le port cu tine când te văd că ți-e milă de mersul Meu cel greu, băgându-te sub crucea Mea cea de azi și miluindu-Mă cu mila ta de fiu când sunt atât de lovit în mersul Meu, atât de părăsit de cei ce trebuia să-Mi fie fii până la sfârșit prin mersul Meu cel greu, mai bine de cincizeci de ani purtat cu cei ce Mi-au rămas credincioși durerilor Mele cele de șapte mii de ani de la om. N-am bogăție mai mare nici în cer, nici pe pământ ca atunci când Eu am fii credincioși lucrului Meu cel greu între Mine și om ca să-l fac pe om să Mă cunoască de Dumnezeu al său pe pământ, și în veșnicie apoi.

îți întăresc prin cuvântul Meu credința cea pentru Mine și iubirea, poporul Meu, și prin ele tu să ai nădejde mare că Domnul este biruitor pe pământ și că te ține în mână prin greu. îți dau, fiule, puteri îngerești, slujiri îngerești în lucrul pe care ți l-am dat să-l împlinești acum în curțile Mele cu tine pentru ordinea și curățenia a toate locurile câte sunt pe pământul cel sfințit de Mine pentru tine și pentru cei ce îmi slujesc. Multă, multă curățenie trebuie să fie peste tot în locurile pecetluite de Mine pentru slava Mea, pentru statul Meu cu tine pe pământ, poporul Meu. Cobor în ziua aceasta cuvânt de binecuvântare pentru lucrul pe care îl începem acum în curțile Mele cu tine, și îți voi da îngeri slujitori, și te vor sprijini din cer și de pe pământ îngerii, popor iubit, și apoi ne vom odihni iarăși, căci fiecare lucrare își are lucrul ei și apoi odihna ei după împlinirea ei. Te înzestrez cu duhul păcii sfinte în tot timpul lucrului Meu cu tine pentru zidirea ce o începem acum, și binecuvântată de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt să fie această zidire, care va sluji ordinei și curățeniei pentru cele ce sunt și slujesc îngrijirii lucrării Mele cu tine și a mersului ei pe pământ. Amin.

În toate locurile Mele cu poporul Meu trebuie să fie frumos, curat și sfânt, iar fiecare lucru de care ne servim să-și aibă bine locul și lucrul său, căci pe pământ cu tine trebuie să fie ca în cer, nu ca în lume, poporul Meu, și trebuie să fiu Eu cu tine întru toate, tată, și să-ți îngrijesc pașii și tot mersul tău cu Mine pe pământ. Toate trebuiesc lucrate cu duh gospodăresc, cu duh frumos, și tot așa să fie și folosite apoi. La fel ca și cele duhovnicești ale sufletului, tot așa trebuie să fie și cele de trebuință trupului și slujirii Mele cu voi. Tot lucrul trebuie să-și aibă rostul și locul lui, iar Eu mereu Mi-am învățat poporul pentru lucrul curățeniei, care sfințește locul și omul și care Mă odihnește pe Mine în tot lucrul și locul Meu cu omul. Mi-am ales în acest sătuț locul noii Mele împărății pe pământ, căci cu cei ce zic că-Mi sunt slujitori și casă Mie nu Mi-am găsit odihna, căci împărățesc ei și lumea în toate locurile în care ei se așează ca slujitori pentru Dumnezeu înaintea oamenilor. Aici însă cârmuiește cuvântul Meu peste fii și binecuvântarea Mea prin cuvântul gurii Mele pentru toate lucrările Mele cu ei, și au îngerii în slujire cei ce ascultă după cuvântul Meu de peste ei.

O, îngerași miloși și tari prin slujire, apropiați-vă și slujiți zidirii care începe acum să-și arate fața și apoi slujirea ei pentru lucrările Mele, pentru toate câte se împletesc între ele ca să fie de slujire Mie în poporul Meu care-Mi slujește, și vom lucra și vom sfârși lucrul, și apoi ne vom odihni de el. Amin.

– Așa Te vom asculta, Stăpâne mare în cer și pe pământ peste noi și peste fii, și vom lucra cu ei și în ei și pentru ei, spre slava lucrărilor Tale cu cei credincioși Ție în zile de venire a Ta cuvânt pe pământ ca să-Ți hrănești cu el îngerii și sfinții, și pe cei de pe pământ care au parte la masa Ta de cuvânt, căci noi, cei din cer, nu avem altă hrană decât cuvântul gurii Tale, Stăpâne Doamne, și vom sluji acum lucrării cuvântului Tău, care ne dă de lucru în fiii Tăi, în cei care-Ți urmează cuvântul, și vom lucra cu ei și din ei și în ei, și Tu le vei da lor puteri și toată înțelegerea cea de sus a celor ce se vor lucra. Slavă Ție prin toate ale Tale, îți spun Ție îngerii slujitori lucrărilor Tale în zilele acestea când Tu cuvintezi iarăși pe pământ cuvântul facerii lumii, nașterea din nou a lumii, Dumnezeule Făcător văzutelor și nevăzutelor Tale, cerul cel nou și pământul cel nou! Toate cele ce sunt cerul cel nou sunt cele nevăzute ale Tale, iar cele ce le faci și se văd sunt pământul Tău cel nou, și curând își vor lucra unirea la cuvântul Tău, iar slava Ta se va ivi în toată strălucirea ei peste cei credincioși și peste cei necredincioși, pentru unii spre mângâiere, iar pentru ceilalți spre judecată, și aceasta va fi judecata celor necredincioși, și nu altfel va fi ea. Amin.

– O, îngerași slujitori Mie și lucrărilor Mele cu omul între pământ și cer! O, ce Mă doare de la cei îndoielnici, de la cei ce se smintesc, de la cei ce nu-Mi rămân la sân, de la cei ce se smulg din brațul Meu și se duc în lume, după ce Eu i-am primit pe ei și i-am iertat și i-am hrănit și i-am împodobit pentru Mine, nu pentru lume, și ei se duc apoi și se dezbracă de toate podoabele date lor de la Mine, căci Eu le ridic pe ele de peste ei când ei Mă părăsesc! O, ce Mă doare de la mintea lor cea rece, de la ochiul lor cel vinovat de răutate, de la neiubirea lor, de la lucrarea lor cea răzvrătită și răzleață acum departe, departe de planurile Mele și de mersul Meu cel de azi! O, ce socoteală omenească își fac ei pentru ei acum! O, ce departe sunt de Mine cei ce se răzvrătesc și se duc din staulul Meu! O, ce mult au căzut cu mintea și cu inima dacă s-au răzvrătit și s-au tras apoi în lături ca să nu mai fie cu Mine și cu această cale a Mea de la Tatăl la om! O, cum să-i strig dacă ei se aud pe ei, unii pe alții și atât, iar pe Mine Mă numesc Cel mincinos? O, mai bine vă era vouă să rămâneți cu Mine, fiilor care ați plecat din brațul Meu! Eu v-aș fi iertat pe voi de toate durerile și bubele pe care Mi le-ați făcut pe Duhul și pe fața Mea. Voi însă v-ați făcut brâncă unul altuia ca să cădeți din brațul Meu și să nu mai fiți ai Mei, și ați zis că vă faceți bine unul altuia, fiilor, și așa M-ați îndurerat voi și ați pus pată pe fața Mea, și joaca voastră pe seama lucrării Mele a făcut nuntă duhului rău cu voi și v-a zdrobit, tată, iar Eu vă plâng acum.

O, ce mare dușman pentru om este necredința, după ce el Mă urmează o vreme cu credință! O, ce mare tâlhar de suflet este îndoiala și sminteala, pe care și le iau de călăuză cei ce cad din bărcuța Mea cu fii în ea! Spun acestea din pricina adâncii Mele dureri, pe care Mi-au făcut-o cei ce s-au tras din brațul Meu cel plin cu fii, și spun cu jale, și Mă văd sfinții și îngerii și plâng cu Mine de jalea Mea. Eu dau să-i iert pe cei ce-Mi fac dureri, dar sfinții și îngerii se strâng lângă jalea Mea și-Mi amintesc de fața lucrării Mele, atât de lovită și de împroșcată acum de la fiii cei răzvrătiți, de la cele dușmănoase ale inimii lor, nemulțumite și neumilite pe calea Mea cu ei până acum.

O, ce durere pe Mine când omul se ridică mai mare ca Mine, mai judecător ca Mine ca să judece el ca un om! Ce bine-și face unul ca acela? O, ce găsește cel ce lucrează așa?

– Ascultă-ne, Doamne, pe noi, sfinții Tăi! Jalea Ta e grea de la cei ce, lovind, au fugit și Te-au părăsit și, disprețuind pe cei rămași cu Tine, s-au ascuns și stau în duhul lor și-și fac rost de necredință, dar ea nu le va ține de cald, căci nimic, nimic nu poate necredința. Acum stăm înaintea Ta și așteptăm binecuvântarea Ta ca să lucrăm și noi, sfinții Tăi, cu ajutor din cer lângă poporul Tău de la izvor pentru împlinirea zidirii care se ridică acum în curțile Tale cu el, spre folosința cea bineplăcută Ție în toate ale Tale cu poporul Tău, și la cuvântul Tău vom ajuta, Doamne, pe cei ce au de lucrat la lucrul Tău cu ei. Amin.

– Vă dau după iubirea voastră, o, sfinți iubiți și iubitori de poporul Meu, căci voi din cer lucrați, iar ei de pe pământ, și frumoasă este unirea cerului cu pământul întru lucrările Mele cu omul!

Binecuvântată să fie unirea celor din cer cu poporul Meu de la izvor pentru facerea a toate câte se fac în curțile Mele de azi pe pământ, spre slava și odihna Mea din zilele acestea! Eu sunt Cel ce binecuvintez fără să-Mi ceară omul, căci acolo unde viețuiesc ai Mei, acolo sunt și Eu, și le pregătesc lor loc cu Mine, Eu lor, și ei Mie, căci Eu cu omul îmi lucrez lucrările Mele, și așa lucrez din veac și până în veac. Gândurile cele răutăcioase ale celor ce vă urăsc pe voi și vă vorbesc de rău, căci așa li s-a dat limba de multă vreme, să se depărteze de peste voi cu lucrarea lor cea rea gândurile lor rele, iar voi să lucrați sub Duhul Meu, sub harul Meu, fiilor. Amin.

Voiesc să se uite fiii oamenilor în cuvântul Meu cel de peste poporul Meu cel de la izvor și să ia ei înțelepciune la toate câte se fac după cuvântul Meu în poporul Meu și să se umilească cu înțelepciunea lor, prin care ei zic și fac, fără ca Eu, Domnul, să fiu în acestea ale lor. O, nu e bine să facă omul după mintea lui pe pământ, căci pământul este al Domnului. Omul însă s-a despărțit de Mine și face el, și de aceea se dărâmă tot ce face el, și nici în veșnicie nu rămân cele ce se dărâmă ale lui, că și le face singur, și nu este Dumnezeu în cele făcute de om, iar lucrarea Mea de nou Ierusalim a venit în zilele acestea din cer pe pământ ca să-l învețe pe om că trebuie să lucreze după cuvântul Meu pe pământ, și nu după plăcerea lui.

O, fii ai oamenilor! O, voi, cei ce vă numiți creștini ai lui Hristos! Veni-veți voi, oare, spre umilință înaintea Mea ca să vedeți deșertăciunea în care vă zbateți și din care nu vă alegeți cu nimic? O, căutați spre Ziditorul a toate, căutați spre Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor și vedeți lucrările Lui și înțelepțiți-vă! Veniți să întrebați pe Domnul în toate câte voi sunteți și lucrați! Veniți la Mine ca să vă învăț să fiți fii ai binecuvântării, că iată-Mă cuvânt de facere peste pământ! Am carte deschisă între Mine și voi și Mă scriu în ea cu grăirea Mea cu voi, și cartea mărturisește că Eu vă grăiesc vouă. Veniți și vedeți ce grăiește cu voi cuvântul Meu din zilele acestea! Veniți și învățați de la Mine cărările vieții! Veniți de luați lumină pe cărările voastre, căci mergeți fără Dumnezeu pe cărări străine de cărările Lui! Veniți spre pocăință pentru despărțirea dintre Mine și voi, și pocăința vă va învăța să vă dați Mie locaș, să-Mi dați inima ca să v-o umplu de vedere din cer și de credință și de mântuire apoi! Păcatele vă despart de Mine și vă țin în stricăciune de suflet, dar sufletele voastre cer tainic împărăția Mea, din care ele purced în voi, iar voi nu știți să înțelegeți suspinul sufletelor voastre, de unde vine și unde se duce suspinul lor. Veniți să vă dau de la Mine ca să fiți bogații Mei pe pământ, bogați în Dumnezeu, bogați în harul cel de sus! Veniți la Mine pe calea rugăciunii pentru iertarea păcatelor voastre, așa cum părinții cei sfinți v-au lăsat povață sfântă, și Mă veți găsi răspunzându-vă vouă, după umilința inimii voastre vă voi răspunde Eu! Amin.

Și acum, Mă întorc la tine, poporul Meu, și îți spun: pace ție, pace în toate durerile tale pentru Mine! Nu este om mai bogat în har, mai bogat din cer ca și omul care poartă cu Mine pe pământ durerile Mele, nefugind de Mine, Cel atât de durut de la om. Cel ce poartă pe pământ durerile lui Dumnezeu, acela a scăpat de sine și poartă numai de la Mine și se face purtător de Dumnezeu și se face vindecător Mie și alifie răcoritoare de rane pentru Mine, Cel atât de părăsit de om, căci omul stă fără Dumnezeu pe pământ și își duce din greu necazul său.

Pace ție, popor de la izvor! îți dau, tată, puteri sufletești și trupești și îți dau îngerii și sfinții în lucrarea ta cu Mine și te vor ajuta sub greu, și sub tot lucrul tău cu Mine. Fii credincios! O, poporul Meu, să fii ca Avraam în credință, fiule, căci Eu i-am dat lui după credincioșia lui și l-am pus în cer părinte al celor credincioși, și toți se odihnesc în sânul lui când vin la odihna lor, iar Eu sunt Dumnezeul lui Avraam. Amin.

Eu sunt Domnul Dumnezeul, tău, poporul Meu, Eu sunt Mântuitorul tău, tată, și te sprijin din cer și de pe pământ, căci tu ești al Meu. învață mereu, învață să fii al Meu mereu, învață, poporul Meu, căci numai cei ce învață de la Mine mereu, numai aceia sunt mereu ai Mei, numai ai Mei, mereu cu Mine, iar Eu mereu, mereu cu ei, mereu, poporul Meu, mereu, mereu cu ei. Amin, amin, amin.