Sunt înconjurat de-a pururi de îngeri și de sfinți, și cerul tot Îmi este scaun, dar inima și pasul și gândul Îmi sunt numai la tine, numai la tine, poporul Meu de azi. Te îndemn, fiule, mereu, mereu de jos, dar și de sus te îndemn să fii și tu cu Mine atât cât sunt Eu cu tine și lângă tine și să ai grijă de Mine așa cum am Eu de tine, poporul Meu, căci numai așa unirea noastră nu se sfârșește și nu se desparte în părți, o, și cât de mult ar fi să grăiesc Eu cu tine, poporul Meu! O, Mi-e calea grea spre tine, că am slăbire mare în porți și am durere mare în cer și pe pământ și nu este alin pentru ea, și calea Mea de cuvânt e grea, că n-am avut ajutor de pe pământ s-o port ușor spre om între Tatăl și om. Sunt Fiul Tatălui Savaot, dar sunt mereu îndurerat, și omul se gândește numai la durerea lui și nu știe ce este iubirea și nu știe ce este mila dacă se gândește numai la el, iar mila din el este pentru el și pentru om și n-are omul milă de Dumnezeu, chiar dacă el știe că fără Dumnezeu el n-ar fi nimic, căci toate ale ființei lui sunt de la Mine prin sufletul pe care Eu i-l dau când el se naște din om pe pământ și prin miluirea pe care i-o trimit prin toate câte de la Mine trăiesc și sunt pentru om.
A fost odată pe pământ un om care s-a supărat pe Mine că nu-i cresc roadele în grădină pentru că vremea așa cum o dau Eu nu dă bine peste grădina lui și că ploaia nu vine când trebuie, la fel și căldura soarelui. Atunci Dumnezeu s-a învoit cu el să ceară el la stihii să-i dea după voia lui peste grădina lui pentru rodirea ei cea bună. Chema omul ploaia atunci când voia el să vină, și tot așa și căldura, iar vremea stătea la voința lui după cum socotea el că era nevoie pentru grădina lui ca să rodească ea din plin, dar când să crească rodul ei a băgat el de seamă că tot rodul din grădină nu mai merge spre împlinire. S-a umilit, bietul de el, s-a căit pentru neascultarea lui și pentru îndrăzneala de a fi nemulțumit pentru cât îi dădeam Eu rod în grădina sa, și apoi Eu i-am spus așa: „tu ai avut la dorința ta ploaie și căldură atunci când voiai, dar n-ai fos înțelept ca Dumnezeu. Eu, Domnul, trimit pe pământ la vreme potrivită vântul și răcoarea lui și lucrarea lui, fără de care nimic nu rodește pe pământ, căci vântul are în înțelepciunea lui taina rodirii a toate câte cresc și dă fiecărora din taina pe care o poartă el de la Dumnezeu pentru creșterea lor viguroasă, căci una pe alta se cresc prin taina vântului, care-și desface lucrarea sa și glasul său peste toate și le dă lor de la Dumnezeu ca să le crească, și fără vânt și lucrarea lui nu poate nimic rodi pe pământ.
Eu, Domnul, vin pe pământ cu vântul, și de vuietul lui sunt însoțit când vin și așa Mă aud când vin cei ce Mă primesc să vin și să stau de vorbă cu tine, poporul Meu de pe pământ, popor al cuvântului Meu. O, nu vrea omul să știe tainele cele cerești, tainele lui Dumnezeu cu el, și de aceea e nemulțumit omul pe pământ, când el ar putea fi atât de fericit cu Dumnezeu dacă ar vrea să fie plin de Dumnezeu mereu, plin de iubire ca și Mine, plin de har lucrător și grăitor ca și vântul, care poartă pe aripile lui tainice, pe șoapta lui purtătoare toate puterile cerești și pe Domnul lor. O, nu vrea omul să știe și să-L înțeleagă pe Dumnezeu-Cuvântul ca să fie omul înțelept și deștept și veghetor de la Mine pentru el, și nu de la el. Eu vin pe pământ ca să-l călăuzesc pe om și să-l ajut să trăiască de la Mine, nu de la el, căci a fost pe pământ Ioan Botezătorul, care și pe Mine M-a botezat, și el a trăit de la Mine și n-a murit prin traiul lui cel lipsit de lucrul pământesc, ci a trăit prin Mine și prin iubirea lui de Dumnezeu, care se făcea viață și cuvânt de la Dumnezeu în el și peste el, și a fost Ioan prooroc. El de la Mine a învățat să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Duhul Tatălui îi adeverea lui toate și Tatăl lucra peste el și a știut el cum să aibă milă de oameni. Ioan curăța oamenii de păcate și îi dădea pe ei lui Dumnezeu, așezând în ei duhul pocăinței pentru păcatele lor, care îi depărtau pe ei de Dumnezeu, iar pe cei ce nu se pocăiau el le făcea mustrare sau certare aspră le făcea, căci era plin de harul lui Dumnezeu Ioan și avea milă de oameni și le vestea lor că a venit împărăția lui Dumnezeu pentru cei ce vor s-o aibă în ei împotriva mâniei care vine de la Dumnezeu peste pământ pentru fiii neascultării de Dumnezeu.
O, poporul Meu de azi, o, tată, te învăț taina milei, ca să nu greșești lui Dumnezeu prin acest simțământ. Nu de necazurile sau de suferințele omului să-ți fie ție milă, nu, tată, nu, că nu-l duce la bine aceasta pe om, ci să-ți fie milă de lipsa lui Dumnezeu din om, și pentru care vine peste el o mulțime de rele, căci singur și le cheamă, fiindcă unde nu este Domnul în om și cu omul după cum cere fața Domnului, acolo este plată de la ispititorul, iar ispititorul Îi cere Domnului voie asupra omului, căci faptele omului sunt împărțite și multe sunt pe placul diavolului, și duhul diavolului este folosit de om din pricina lipsei de Dumnezeu din el. Te învăț lucrarea milei, fiule. O, mila dăunătoare omului și aproapelui său nimicește tot ce ar mai rămâne pentru Dumnezeu în om, căci omul se apleacă spre om și Îmi dă Mie peste mână când Eu îi dau omului îndreptare sau ispășire prin suferință ca să nu-l las pe el cu totul plată satanei, care-i dă de lucru omului cel fără de lucru sfânt. O, când tu îl ajuți pe cel căruia Eu îi trimit mustrare spre trezire, ce faci tu, omule? Ești mai bun ca Mine, tată? Îi faci tu mai bine aceluia? Ba din contra, îl faci să se simtă nedreptățit și nu-l lași în mâna Mea cea făcătoare când el greșește. Eu dau să-l scap pe om de păcatul trufiei și fac aceasta prin tot ce Eu îi trimit, căci trufia când este în om ea are capul ascuns ca să nu-i știe omul fața, dar Eu știu că toată căderea omului vine de la trufie și de la nepocăință, iar cel ce nu se poate umili împotriva trufiei, Eu, Domnul, dau să-l ajut aplecându-l spre suferință, spre neputință și spre ispășire, și tu ce faci dacă te apleci să-l dădăcești, să-l compătimești și să-l înțelegi în rătăcirea lui? Crezi, oare, că ajunge fapta ta la Mine când tu Îmi dai peste mână, când Eu lucrez pentru scăparea omului și pentru ocrotirea lui de moartea cea veșnică? O, când omul nu se umilește împotriva trufiei lui tu îi dai ajutor să nu se umilească și să se creadă meritos pentru aplecarea ta lui. O, ce nebunie, ce nebunie din amândouă părțile și ce păcat aceasta unul împotriva altuia! O, ce nebunie când omul nu vrea să știe ce înseamnă Dumnezeu și lucrarea Lui cea bună pentru om și ce înseamnă omul! Iată, nu este înțelepciune pe pământ așa cum era în Ioan Botezătorul. Se încrede omul în sine că este înțelept, că face bine omului, că mângâie pe aproapele său, că are dreptate împotriva altui om sau că e neîndreptățit, ca unul care stă bine întru toate înaintea Mea. El însă nu știe, săracul, că Mie Îmi place de cel umilit așa cum am fost Eu, de cel disprețuit, de cel răbdător și iertător prin iubire așa cum am fost Eu, și care nu poate pedepsi sau dușmăni pe cel dușman pe el. O, Mie Îmi place de cel care dă să-l trezească pe om spre pocăință, spre umilință, spre aplecare, și toate acestea spre salvarea omului, așa cum Ioan Botezătorul lucra pentru om. O, Mie Îmi place de cel ce lucrează ca Mine cu omul din pricina lipsei lui Dumnezeu din om. Cel lipsit de Dumnezeu în el însuși nu trebuie miluit, ci trebuie trezit spre aplecare și spre curățirea de el însuși, căci vai de cel ce are prieteni care țin cu el când el nu stă bine cu Dumnezeu! Vai de cel ce este păsuit pentru neorânduiala lui, căci unul ca acela moare, și este mort cel ce atrage luiși îndreptățire din părți și omoară viața celor ce îi trage la un gând cu el! O, Eu n-am făcut așa și nu așa l-am învățat pe om prin ceea ce am făcut pentru om, și de aceea am spus adesea: „citește, poporul Meu, Evanghelia Mea cea de acum două mii de ani ca să vezi ce a făcut Domnul și ce faci tu, ca să vezi ce înseamnă Domnul și ce înseamnă fariseu înaintea Lui“.
O, când omul nu este deștept de la Dumnezeu, e de tras de la un așa om. Nu este om mai pierdut ca și omul care se crede știutor și drept prin ceea ce arată el celor din jurul lui. Eu M-am arătat Mântuitor, nu drept, nu iubitor de sine, și M-am dat suferinței de bună voie și n-am făcut ca omul care fuge de suferința cea de la păcatele lui sau ale altuia care nu plătește, căci suferința trebuie să fie scumpă de tot în cel ce o poartă, să cântărească mult, așa cum a cântărit a Mea pentru neamul omenesc, așa cum a cântărit vărsarea sângelui lui Ioan Botezătorul pentru păcatele lui Israel și ale regelui lui Israel.
O, poporul Meu, iubește, tată, pe cât poți, iubește dreptatea și pocăința, fiule. Când despre un adevăr nu știi decât dintr-o singură parte tu ești nedrept față de adevărul acela, și sunt dintre cei ce cad pe mulți din credință, și lucrează aceasta prin ascundere, așa cum a lucrat Abesalom, fiul lui David împotriva tatălui său, îndemnându-l pe Israel să-l cadă pe David și să-și păteze credința și credincioșia, umblând să răstoarne așezarea cea de la Dumnezeu.
O, greu mai e de omul împietrit și greu Îmi mai este Mie de la el! Orice aș face Eu înaintea lui el nu pricepe ca să fie apoi statornic și încrezător, și este îndoielnic mereu și uită, săracul, de la mână până la gură, căci nu simte să-L iubească pe Dumnezeu. El vrea să vadă negru pe alb ca să creadă, și altfel este îndoielnic cel împietrit. După ce ucenicii au înmormântat pe Ioan Botezătorul, căruia Irod îi tăiase capul, am tras cu ei în loc pustiu ca să mănânce și să se odihnească, dar nu puteau de mulțimi, care veneau și plecau, și am tras apoi corabia mai la o parte, dar mulțimile au alergat prin cetăți și au venit înaintea noastră la țărm, și Mi-a fost milă de ele ca de oile fără păstor și M-am așezat să le dau învățătură întru toate. Ucenicii însă, văzând înserarea, M-au rugat să slobozesc mulțimile ca să-și caute de mâncare. Eu însă le-am spus să le dea ei de mâncare, dar ei, neînțelegând, le-am spus apoi să vadă câte pâini au, și pești la fel, și să-i așeze în cete de câte o sută și, binecuvântând Eu hrana, am luat și le-am dat ucenicilor să împartă și i-au hrănit pe toți, și apoi Mi-am trimis ucenicii de cealaltă parte a mării până ce Eu voi da drumul mulțimilor, dar a fost furtună pe la a patra strajă a nopții și vâsleau din greu ucenicii Mei în mijlocul mării și M-am dus la ei umblând pe mare vrând să trec pe lângă ei ca să-i ocrotesc de pieire. Lor însă li s-a părut că sunt nălucă și s-au tulburat și au strigat, dar Eu numaidecât le-am zis: „Nu vă temeți!“, și M-am suit cu ei în corabie și furtuna s-a liniștit. O, inima lor era împietrită și erau uimiți, căci au uitat că trebuia să priceapă multe de la minunea înmulțirii pâinilor, și nu M-au cunoscut decât după ce am tras la țărm și am ieșit din corabie.
O, iată cât de mult dăunează împietrirea inimii, fiilor! O, câte minuni, câte izbăviri am făcut Eu acestui popor și acestei lucrări! O, câte semne mari, câți dușmani am culcat ca să ocrotesc calea Mea cu tine, poporul Meu, și am în tine fii împietriți la inimă, tată. Am putut în mijlocul tău ceea ce tu nu puteai, și am încă inimi împietrite în tine, care se îndoiesc de Mine și de lucrul Meu cel atât de tainic și atât de minunat și de lucrător în mijlocul tău! Amintesc celor împietriți la credință și la inimă că Eu am spus acum două mii de ani că împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip vădit și că ea se așează în om când vine, și aceasta trebuie să împlinească cel ce vine să fie cu această lucrare: credință să împlinească și multă iubire de Dumnezeu și mereu statornicie și credincioșie pentru tot mersul Meu cu tine pe pământ, poporul Meu. Împlinirile pe care le așteaptă cei ce se satură de așteptat, Eu, Domnul, trebuie să le împlinesc cu poporul Meu, nu singur, tată, o, nu singur, ci trebuie să fiu ajutat până la sfârșit de poporul Meu. Eu niciodată n-am împlinit singur ceva pe pământ din făgăduințele Mele pentru om, ci cu omul credincios și statornic am putut să împlinesc, iar de la cei îndoielnici Mi-a tot secat mersul. O, măcar să nu Mă judece cei ce n-au stat sub greul venirii Mele. Să nu facă și aceștia cum au dat să facă ucenicii Mei acum două mii de ani când dădeau să aștepte o împărăție a lui Israel peste neamuri și o mărire a lor înaintea neamurilor, iar pe Mine un făcător de minuni până la sfârșitul timpului. Eu însă spun față de orice om că minunile sunt numai pentru oamenii necredincioși și care tot caută ca să poată să creadă, iar proorociile sunt pentru cei credincioși, care știu ce înseamnă Dumnezeu pe pământ și ce înseamnă omul, iar aceștia rămân în credință și în taina împărăției lui Dumnezeu în ei până la sfârșit cu răbdare pentru mântuirea lor cea de la Mine, și cu unii ca aceștia pot Eu să împlinesc pe pământ lucrarea Mea și toate făgăduințele cele din Scripturi pentru veacul ce va să fie. Amin. Cei ce cad din credință cad din pricina nemulțumirii și cad prin ascundere, iar cei ce rămân credincioși sunt cei mulțumiți cu Mine și stau prin lumină și stau și Mă ajută pe calea Mea cea grea spre om. O, stai cu Mine și ajută-Mă, poporul Meu, căci vin turme la izvor, tată, turme noi, fiule, și tu trebuie să le dai de la Mine și să le povățuiești pe cărarea Mea, căci asta este datoria ta înaintea Mea, și Eu îți voi răsplăti credința și iubirea și credincioșia ta, dar să nu cauți ale tale, să nu cauți așa, ci să cauți numai pentru Mine cu lucrarea ta, fiule, căci Eu prin Evanghelia Mea cu tine am grijă de tine dacă tu ai grijă de Mine, și unii altora slujim cu credincioșie, Eu pentru tine, și tu pentru Mine, și nu te teme de furtuni, tată, căci Eu sunt Cel adevărat cu tine și stau cu tine în bărcuță și te călăuzesc prin valuri, căci valurile sunt mari și tulburi, și Eu pot împotriva lor pentru ocrotirea ta, iar tu să fii mic ca să pot Eu, fiule, să te ocrotesc. Amin.
Ioan Botezătorul îți dă din harul lui, poporul Meu, și te dorește ca pe el înaintea Mea, plin de credință și de duhul proorociei, căci el a luat de la Mine și a crezut și a văzut, și apoi a mărturisit. Așa să fii și tu, poporul Meu. Amin. Ca Ioan să fii. Amin, amin, amin. .
– Ca mine, Doamne, în credință, ca mine în duhul pocăinței, ca mine în curăție și în iubire pentru Tine, așa să fie poporul Tău de azi și slujitorii lui cei de la Tine așezați pentru el înaintea Ta! O, ridică la locul lor pe cei ce au căzut din credință, ridică-i, Doamne, prin pocăința lor, dar dă-le duhul pocăinței, căci Tu ai spus că cine pleacă din lucrarea Ta, din poporul Tău Te vinde, și ai spus că cel ce a plecat Te-a și vândut. Și cum Te-a vândut? O, Te-a disprețuit, Doamne, și Te-a dat disprețului și Te-a dat spre vorbă lumii și Te-a pus la durere. O, ridică-i spre pocăință și spre iubire și spre lucrare de Duh Sfânt pe cei ce Te-au părăsit căutându-și ale lor apoi! O, se vor prăbuși toate ale lor, căci sunt fără Tine lucrate, fiindcă cei ce au fost ai Tăi și se trag apoi în lături sunt de plâns, Doamne. Eu stăruiesc Ție pentru ei în ziua mea de înălțare la Tine prin moartea mea mucenicească pentru pocăința oamenilor, ridică-i spre pocăință pe cei desprinși de lucrarea Ta de azi și adu-i spre rodire Ție, căci securea stă la rădăcina pomilor și vai pomilor care nu rodesc Ție, Doamne! O, nu da din fața Ta stăruința mea pentru ei! Pocăința naște iubire în inimi, iubire și rodire până la sfârșit. O, dă-le lor pe acestea, Doamne! Binecuvintează pe poporul Tău cel statornic în credință și în iubire, dar adu spre nașterea din nou pe cei ce s-au clătinat, căci Tu ești mare și ești iubirea cea fără de margini! O, revarsă-Te Tu în cei mici cu credința și dă-le lor putere să se nască iarăși, o, Doamne! Amin, amin, amin.
– Eu, Domnul, le dau, numai să pot încăpea în strâmtorarea inimii lor, numai să se lase ei spre naștere iarăși, căci fericiți sunt cei ce cred fără de îndoială în venirea Mea de azi și stau lângă Mine până la sfârșit. Acest cuvânt este calea Mea cea de-a doua de la Tatăl spre om și fericiți sunt cei ce stau și rămân sub acest cort, sub harul Meu cel lucrător de fii pentru zilele ce vin. Amin.
Eu, Domnul, dau iarăși prospețime de binecuvântare pentru lucrul zidirii celei noi. Întăresc peste voi putere din cer, o, fii lucrători la cuvântul Meu cel de sus. Voi, tată, lucrați la mărgăritarele proorocite de gura Mea la începutul Meu cel nou cu voi, căci singur Eu nu împlinesc nimic, ci cu voi împlinesc tot ce făgăduiesc să împlinesc. Rămâneți, tată, întru începutul Meu cel nou și lucrați la zidirea lui, căci sunt proorocite de la începutul Meu cu voi toate câte Eu le lucrez cu voi. O, să nu am piedici de la voi pentru cele ce va să se arate după ce Eu le-am vestit să fie. O, fiți destoinici în credință și în iubire și în ascultare și în împlinire, fiilor. Primiți puteri cerești și spor ceresc pentru lucrul zidirii de acum. Vă dau putere trupului, dar vă dau iubire, fiilor. Fiți ascultători, tată, ca niște fii, căci cei ce nu ascultă nu sunt fii. Fiți fii, fiilor! Învățați duhul proorociei și învățați lucrarea Duhului spre voi ca niște fii, că are cine să vă învețe, numai voi să fiți silitori și împlinitori apoi. Pace vouă! E sărbătoarea nașului Meu Ioan Botezătorul. Ne odihnim cu sărbătoare, fiilor, și apoi iarăși vom lucra, și pentru slava Mea vom lucra. Învățați să deosebiți lucrul vostru de lucrul Meu și fiți numai ai Mei în tot lucrul pe care îl lucrați.
Aveți grijă, fiilor, că harul Meu cel lucrător prin voi și lucrarea cuvântului Meu de peste voi ridică pe mulți de acum înainte spre înțelepciunea mântuirii. Fiți plini de harul Meu și întăriți-vă întru el pentru cei ce vin spre izvor ca să se adape și ca să se așeze apoi ei în iubirea Mea ca și voi, în credință împlinitoare, fiilor. Dați-le de la Mine, căci Eu pun în gura voastră de la Mine pentru ei, tată. Învățați-i pe cei ce vin, învățați-i lepădarea de sine și amintiți-le de Evanghelia Mea pentru cei ce vin după Mine prin lepădare de sine și prin cruce, așa cum Eu i-am povățuit pe cei ce vin să Mă urmeze. Împlinirea întru Mine a celor credincioși acum trebuie să fie cu mult mai multă și mai întreagă față de cei ce au crezut acum două mii de ani după ce Eu M-am arătat lor Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Dumnezeu dovedit, fiilor. Acum însă a ajuns sfârșitul veacurilor, și trebuie să nu caute la Mine pentru sine omul, ci pentru Mine și pentru multa Mea venire cu mântuirea și cu judecata, pentru cei ce se pocăiesc și pentru cei ce nu se pocăiesc la glasul Meu, care strigă omul să se întoarcă acasă și să ia din duhul raiului, și așa să trăiască el pe pământ apoi și să stea înaintea venirii Mele, căci iată cum vin! Vin cuvânt pe pământ și curăț cu el omul și îl spăl pe dinăuntru și pe dinafară așa cum spală gospodina vasul de care se folosește în gospodăria sa și îi dă strălucire și apoi îl pune pe masă și așează în el bunătăți la sărbători. Amin.
O, veniți, voi, cei ce doriți de legea Mea cea sfântă, veniți cu multul și învățați să fiți fii așa cum sunt Eu! Eu nu fac și nu grăiesc de la Mine nimic decât ceea ce pune Tatăl în Mine, și așa și împlinesc. Învățați să fiți ca Mine înaintea Tatălui, căci Eu sunt pilda omului cel nou, după chipul și asemănarea Tatălui, și Tatăl este în Mine, iar Eu întru El sunt. Așa să fiți și voi, cei ce voiți să fiți fii! Amin. Veniți și învățați să vă faceți fii ai lui Dumnezeu și omorâți lumea și duhul ei din voi, căci lumea a ajuns la sfârșit, iar Eu, Domnul, la început, și vor fi fericiții Mei cei ce vor lua și vor învăța viața. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Veniți la izvorul Meu de cuvânt și vă voi da și Mă voi împărți vouă și vă voi face împărțitori, și fii ai lui Dumnezeu voi face din voi și sfinții Mei, căci cele sfinte ale Mele se dau sfinților Mei, și Eu le dau lor din via Mea, din râul Meu, din rodul Meu cel pentru fii, rod pentru care azi trudesc ca să-l desăvârșesc.
O, pace vouă, celor ce veniți spre iubirea Mea ca să învățați de la Mine iubirea, iubirea cea pentru Mine, iubirea care vă atrage la Tatăl ca să-I fiți fii! Amin, amin, amin.