3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

O, poporul Meu, omul îngâmfat Mă face sectă pe Mine și pe tine. Dar de ce Mă numești tu pe Mine sectă, omule trufaș? Ești trufaș ca și cei din vremea trupului Meu, care Mă numeau sectă pe Mine și pe ucenicii Mei și pe cei ce se aplecau să creadă cuvântului vieții, căci eram izvor de cuvânt și de faptă peste cei ce căutau la Mine tămăduiri de sub greul vieții. O, și dacă Eu, petrecând cu cei ce cred cuvântului Meu de azi, cuvântului vieții și numelui Meu cel nou, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, după cum este scris, dacă Eu sunt numit de tine așa numai pentru că nu-ți joc ție în strună, și nu de altceva, atunci voi ce sunteți? Dacă Eu sunt sectă, voi ce sunteți? Voi vă asemănați cu Dumnezeu de sunteți atât de semeți cum că nu sunteți sectă? O, nu-i nimic că numiți așa pe poporul Meu, care are peste el cuvântul Meu. Cel ce se luptă pentru întâietate nu-i ia nimeni dreptul pe care și-l ia singur, dar dreptul acesta nu se păstrează cu învinuiri și cu hule asupra celor care ca și ucenicii din vremea Mea caută să placă lui Dumnezeu și nu oamenilor. O, lumea nu mai merită vindecată, și de aceea o las să bea din cupa ei, avându-vă ea pe voi învățătorii ei ca nu cumva să ia lumea din boabele semănate de Mine pe pământ pentru învierea omului din păcat. Iată, se scoală fiii voștri la miezul nopții și slujesc diavolului ca pe vremea arhiereului Vasile cel mare când oamenii și diavolii scoteau zgomote drăcești ca să întristeze duhul slujitorului Meu, care se ruga Mie rostind cuvânt împotriva duhului întunericului acestui veac trecător. O, aceștia sunt ucenicii voștri, căci rodul lucrului vostru este rău și nu v-am auzit să ziceți rău de toți cei care fac răul înaintea Mea și a sfinților Mei; ba, din contra, pe aceia îi botezați și îi împărtășiți și îi cununați și îi înmormântați în pământ apoi, și pe aceia nu-i numiți cu nume de rătăciți, ci numai pe cei ce se luptă pentru viața Mea în ei îi numiți așa. O, nu-i nimic că vă sculați să disprețuiți calea Mea spre om pentru slava voastră cea trecătoare. Eu, Domnul, rămân învățătorul celor ce Mă caută la acest izvor și îi adăp pe ei din râul vieții și împlinesc această Scriptură, și iată, voi vă faceți lucrul vostru, iar Eu Mi-l fac pe al Meu, și fiecare ascultă de stăpânul său. Vă îndemn însă și pe voi, ca un învățător adevărat și milos ce sunt, să căutați să nu uitați ce înseamnă să fie creștin omul, să nu uitați Scripturile care învață din ele cum să fie biserica lui Hristos. Ea nicidecum nu seamănă cu ceea ce sunteți voi, căci voi sunteți ai duhului lumii și aveți de tată pe stăpânitorul acestei lumi așa cum l-au avut și cei ce, numindu-Mă sectă acum două mii de ani, și-au arătat puterea lor de pe pământ, și nu din cer, și M-au răstignit cu moarte pe cruce ca pe un dezbinător, ca pe un stricător al legii lui Dumnezeu. Eu nu vă aduc nici o suferință, nici un rău prin coborârea Mea cuvânt peste pământ pentru ca să-Mi pregătesc un popor curat și calea slavei Mele cu care Mă voi lăsa curând, curând descoperit ca să împlinesc Scriptura venirii cu slavă a Fiului lui Dumnezeu, dar vă aduceți voi suferință mare pentru necredință, căci iată, împliniți acum păcatul lepădării de credință mai mult decât oricând, și vă numiți unii pe alții pe scaune mari ca să conduceți de pe ele lumea, iar lumea este Babilonul în care nu încape înțelepciunea lui Dumnezeu. Eu nu Mă supăr pe voi că Mă disprețuiți pentru acest cuvânt și Mă numiți sectă, sau că pe poporul Meu îl numiți rătăcit pentru că nu vă slujește vouă, ci Mie, dar vă îndemn să nu stăruiți cu tot dinadinsul spre păcatul cel greu al hulei asupra Duhului Sfânt așa cum au stăruit în el cei din vremea Mea și a apostolilor Mei, pe care-i prigoneau de peste tot ca pe niște rătăcitori. O, nu vă temeți că vă iau împărăția. Eu n-am ce să fac cu ea, căci Eu nu am împărăție ca a voastră, ci am altceva. Am ceea ce voi nu aveți și nu voiți să aveți. Am ascultare de Tatăl Meu, ceea ce voi nu aveți, chiar dacă îl numiți pe Tatăl Meu tată al vostru. Dar dacă El ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine și M-ați urma precum Eu îl urmez pe El.

Acum două mii de ani când M-au lepădat spre moartea Mea slujitorii lui Dumnezeu, Eu am spus așa: «Acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat», și încă o dată spun așa în zilele acestea slujitorilor care-și zic că sunt din dreptul lui Dumnezeu stăpâni ai oamenilor, stăpâni ai sufletelor oamenilor, în timp ce ei condamnă la tăcere și la minciună și la duh de sminteală Duhul lui Dumnezeu, Care suflă peste pământ cu duh de înviere din păcat a omului, căci Eu, Dumnezeu-Cuvântul, nimic nu caut pentru Mine sau pentru poporul Meu, decât să-l scol pe om spre înviere din păcat, și iată, în timp ce ei fac acest greu păcat, lepădându-L pe Cel ce le grăiește lor din ceruri, Eu, Domnul, iarăși spun, și spun așa: acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, o, tată, Eu nu Mă supăr pe slujitorii bisericii, care Mă batjocoresc pe Mine și pe voi, căci aceștia sunt orbi, dar tu să fii cuminte, tată, căci nu sunt mulți între ei care fac aceasta, și care-i supun pe toți ai lor să nu se aplece să vegheze și să slujească cuvântului Meu de azi. Cei ce slujesc în veșminte sfinte în biserici, aceia ascultă de stăpânul lor de pe pământ ca să-și păstreze ei slava cea omenească, dar ei știu că Dumnezeu este acest cuvânt și că aceasta este Scriptură împlinită, precum scrie în Scripturi. O, cuvântul Meu de peste tine s-a făcut mângâiere omului de pe pământ și nădejde lui de ridicare din păcat, iar tu să fii cuminte cu Mine, tată, și să asculți de Dumnezeu, căci El este învățătorul tău prin întunericul cel gros, în care lumea trăiește și se preamărește spre pieirea ei.

Eu, Domnul, scriu acum cu mila Mea iertarea celor ce din slăbiciune M-au condamnat la cruce și sting focul lor cel de două mii de ani de peste duhul lor.

O, odihniți-vă acum, fiilor! Am așteptat cu lacrimi ușurarea voastră. Plângeți cu Mine acum în duh de mângâiere. Lacrimi de mângâiere vă dau acum. Dați de la voi lacrimile de până acum și luați mângâierea Mea. Un picuț, și va rămâne mângâierea cea veșnică între pământ și cer, și veți fi și voi cei mângâiați pentru durerea voastră cea de două mii de ani, după ce ați stat față în față cu păcatul săvârșit de voi. Pace vouă! Amin, amin, amin.

– O, Doamne al îndurării, Tu ești Domnul Dumnezeul celor ce Te-au dat spre răstignire pe cruce acum două mii de ani! Tu ai fost și ești Domnul Dumnezeul nostru, dar noi Te-am umplut de dureri atunci, și din slăbiciune am lucrat așa. Fă ca toți oamenii din slăbiciune păcătoși să Te caute și să Te afle, și apoi să se lase înviați de cei ce au milă ca și Tine de oameni! O, mai este pe pământ vreun loc unde noi să auzim rugăciune de iertare spre Tine pentru noi, Anna și Caiafa, Pilat și Iuda?

O, oamenilor, aceasta înseamnă să ia omul povață de la Dumnezeu. Acest popor, ales de Domnul din mijlocul neamului român, ia de la Domnul sfat și așa lucrează el între pământ și cer, lucrează ca Fiul Tatălui, căci Hristos ascultă de Tatăl întru toate. O, preoți de pe pământ, fugiți de slava cea de la oameni, fugiți de slăbiciuni, căci pentru ele vă ascundeți de oameni și de Dumnezeu așa cum am făcut noi! Veniți, veniți la cei ce știu azi de la Dumnezeu cuvânt pentru voi și pentru oameni! Nu mai stați în păcate! Nu mai slujiți la altare păcătoși fiind! Nu mai mințiți oamenii, căci păcatul nu va mai fi pe pământ! Curățiți-vă într-o clipă, că noi am murit păcătuind și am plâns din foc două mii de ani! Am dat să credem că Hristos nu este Dumnezeu adevărat, deși știam bine din Scripturi vremea Lui și slava Lui, dar fiind plini de slăbiciuni ne-am ascuns unul în spatele altuia și așa am păcătuit, și așa păcătuiți și voi azi față de venirea Lui de azi și față de poporul Lui de azi, de care toți ați auzit. O, veniți-vă în fire câtă vreme lumina este cu voi, căci cuvântul Domnului trâmbițează pe pământ pe vatra neamului român! Sfințiți-vă mintea și inima și trupul! Iubiți împărăția lui Dumnezeu în voi! Faceți-vă morți față de păcat, căci păcatul nu va mai fi pe pământ! Amin.

Iar Tu, Bunule și îndurătorule Doamne, învățătorul viilor și al morților, mângâie-Te acum de durerea Ta cea de la noi, că mare este această zi a îndurării Tale peste noi. O, slavă Ție, iar nouă izbăvirea de sub păcatul cel greu apăsător peste noi, de atunci și până azi. Amin, amin, amin.

O, neam român, o, tată, grăiesc ție cuvântul Meu, căci Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și de aceea Mă fac cuvânt așa cum M-am făcut la începutul cel dintâi, căci Eu împlinesc Scripturile, tată. în ziua aceasta de sărbătoare e zi de pomenire a dreptei credințe, zi așezată de sfinți și de părinți peste cei ce cred lucrărilor lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, iar tu, neam român, ești neamul cel nou ales dintre neamuri ca să-Mi fii acum popor, să-Mi fii Israelul cel nou ales, să-Mi fii Ierusalimul Meu cel nou, dar oamenii bisericii din tine dau să fie crezuți că nu Mă cred că Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, că nu Mă aud că grăiesc lor, căci mult le-am grăit lor prin acest râu de cuvânt de peste tine și n-au dat să grăiască și ei cu Mine dacă Eu grăiesc cu ei. Ei dau să fie crezuți că nu Mă cred prin acest cuvânt, dar nu este așa, și fac și ei ca preoții din vremea patimilor Mele când, văzând ei măreția lucrărilor Mele, au crezut că Mă pot stârpi ca să nu fie ei luați de pe scaunul Meu, de pe care ei domneau peste oameni ca să nu domnesc Eu și ca să domnească ei, căci erau iubitori de slavă precum și cei de azi sunt. Eu însă le-am spus lor atunci, și le spun și celor de azi că împărăția Mea nu este din lumea aceasta și că Eu am venit să mântuiesc lumea și nu s-o stăpânesc precum o stăpânesc cei din ea care stăpânesc peste ea.

O, neam român, grăiesc acum peste cei ce stau peste tine sub nume de slujitori ai tăi pentru dreapta credință a lor și a ta în Dumnezeu, căci astăzi este scris în calendarul creștin duminica dreptei credințe, duminica ortodoxiei.

O, veniți, fiilor, veniți, tată, de ascultați cuvântul gurii Mele și frica Domnului vă voi învăța pe voi! Este scris în Scripturi: «Cel ce voiește viața, cel ce iubește să vadă zile bune, să-și oprească limba de la rău, și buzele lui să nu grăiască vicleșug, căci fața Domnului este spre cei ce fac rele ca să piară de pe pământ pomenirea lor. Apropiați-vă de Mine și vă luminați, și fețele voastre să nu se rușineze! Gustați și vedeți că bun este Domnul, căci ochii Domnului sunt spre cei drepți, și urechea Lui spre rugăciunea lor, iar fața Lui este spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor, căci cei ce urăsc pe Cel drept, greșesc aceștia», precum este scris. O, uitați-vă în hartă, tată, căci Eu v-am trimis harta Mea prin trimișii Mei spre voi. Uitați-vă în hartă, căci Eu prin acest râu de cuvânt, care de cincizeci de ani izvorăște din gura Mea pe vatra neamului român, pământul întoarcerii Mele a doua oară de lângă Tatăl cuvânt după om, prin această hartă Eu v-am arătat acum mersul Meu cel de acum, cuvântul Meu cel de azi, Evanghelia cea veșnică, și nu uitați că Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și nu se putea să nu fiu cu Evanghelia Mea și acum, la urmă, iar Eu nu lucrez nimic, nimic, decât ce este scris în Scripturi să împlinesc. Vin spre voi ca să vă dau în dar darul credinței sfinte în cuvântul Meu cel azi grăit de gura Mea peste pământ, și nu uitați că voi faceți acum păcatul lepădării de credință dacă vă lepădați acum de cuvântul Meu, care vine ca o izbăvire peste voi ca să vă învețe să nu pieriți prin păcatul lepădării de credință, nici voi nici neamul român dacă acum vă lepădați, căci vine și a venit păcatul lepădării de credință, despre care este scris în Scripturi că va veni mai înainte de ziua măririi Mele când Eu voi da fiecăruia după cum este fapta sa. Pe vremea venirii Mele celei dintâi, acum două mii de ani, cei ce slujeau în casa lui Dumnezeu M-au băgat la întuneric și M-au defăimat ca să nu tragă spre Mine poporul, ci să tragă spre ei, și apoi ei M-au pus în mormânt, M-au pus în pământ, dar adevărul a răsărit din pământ, și dreptatea a privit din cer, precum este scris, și s-au dovedit cei necredincioși, care au uneltit împotriva Mea mărturie mincinoasă, cu dușmănie, ca să nu le stric Eu lor traiul lor cel pământesc, care este vătămător de suflet și este departe de duhul luminii a toate. O, nu vă ascundeți de Mine ca Adam în rai, care a dat să se ascundă de Mine pentru voia lui, și apoi M-a învinuit, și apoi M-a urât, și apoi ne-am despărțit, că nu se putea să Mă sprijin Eu pe cel trădător, pe cel neascultător în rai, pe cel ascuns în sine de la fața Mea. Este scris că: «Bun și drept este Domnul, și pentru aceasta lege va pune celor ce greșesc în cale». O, nu-Mi faceți loc de mormânt din locașurile pe care voi le numiți biserici, căci Eu sunt Cel viu și grăiesc și nu tac așa cum voi spuneți că numai acum două mii de ani este grăirea Mea cu omul și apoi nu mai este. Dar n-am spus Eu că voi fi până la sfârșitul timpului cu cei ce-Mi slujesc ca niște ucenici? N-am spus Eu că orice ucenic desăvârșit este ca învățătorul lui, Hristos? O, viața trăită în Hristos, aceasta înseamnă ortodoxie și aceasta trebuie să sărbătorească azi biserica. Voi însă nu-i ajutați pe oameni așa cum lucrați voi, și nu-i veți putea ajuta decât îndemnându-i să împlinească Scripturile venirii Mele, și să le împliniți și voi dacă voiți să aveți rod de mântuire întru Mine, căci Eu Mi-am dat viața pentru biserica Mea, iar voi nu. Frumoasă este viața fără de păcătuire, dar voi nu-i învățați pe oameni să se despartă de păcat și să guste din plinul harurilor cerești, cea mai dulce viață în om; o, nu-i învățați așa pe oameni pentru că și voi păcătuiți ca și ei. Sărbătoarea dreptei credințe trebuie să fie rodul trăirilor cerești ale bisericii așa cum Eu îmi cresc pe poporul cuvântului Meu cel din români ales ca să-Mi fie popor la care să vin și să-Mi fac casă la el și să cinez cu el și să Mă arăt lui și să împart cuvântul Meu prin el peste pământ, așa cum este scris despre cei ce cred în Mine cu folos și cu rod de credință a lor.

O, oameni ai bisericii, Mă doare, tată, când văd că vă slăviți unii pe alții, că vă ridicați și vă așezați unii pe alții pe scaunele măririi, că vă arătați unii pe alții norodului, iar pe Mine Mă țineți departe de voi, departe de trăirile voastre, departe de slujirea Mea cea curată de la voi, iar ziua judecății vine, și se vor alege oile din capre, și Eu n-am fost îngrijit de voi, n-am fost cercetat de voi, căci cei prea mici ai Mei, prin care puteați să fiți cu Mine și să Mă cercetați, aceia sunt cei ce Mă iubesc cu împlinirea Mea în ei, și voi n-ați întins spre ei iubirea voastră, și iată, nu am oi ca să se aleagă din capre când ziua Mea cea mare va veni ca să aleagă ea oile din capre așa precum este scris în Evanghelia Mea cea despre ziua înfricoșatei judecăți. O, nu uitați, nu uitați că biserica Mea este cea din sfinți zidită, nu cea din păcătoși întocmită. Nu uitați că sfintele se dau sfinților, iar sfinții sunt cei ce duc viață sfântă. Nu uitați că Eu sunt Sfântul sfinților, Cel întâi înviat dintre morți, și nu sunt al păcătoșilor care nu Mă iubesc, iar pe voi vă paște acum păcatul lepădării de credință și se tot apropie de voi acest greu păcat, căci cei ce s-au depărtat de Duhul Meu Cel Unul în biserică acum o mie de ani, dau să culce la pământ acum biserica Mea, care a mai rămas și care a păstrat în ea prin sfinții ei portretul împărăției Mele în om, și dau aceștia să-Mi culce jos fața Mea, căci scris este: «se vor aduna într-un gând ca să dea fiarei împărăția lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu».

Eu, Domnul, Mielul Cel junghiat pentru mântuirea celor ce Mă iubesc împlinindu-Mi cuvântul, strig peste slujitorii bisericii neamului român: Nu vă lepădați de credința cea din strămoși, ci întoarceți-vă cu totul la sfinți și la părinți și la sărbătorile cele strămutate de la locul lor acum mai bine de șaptezeci de ani, căci această strămutare aduce cu ea acum păcatul lepădării de credință, păcat despre care scrie în Scripturi că se va arăta mai înainte de venirea Mea cu sfinții, căci sfinții vor judeca lumea și toate cele strămutate de la locul lor și pe cei ce au stricat legile sfinte cele din părinți, și pentru care, iată, vine mânie peste biserica cea din strămoși. A fost în neamul român un șir de patriarhi, și primul a strămutat de la locul lor sărbătorile sfinților, iar cel ce a fost așezat acum dă să aducă peste biserică păcatul lepădării de credință, și iată de ce a trebuit să-Mi zidesc Eu prin cuvântul Meu iarăși biserica pe piatra ei cea dintâi, și am zidit-o, și de pe această piatră grăiesc cu voi, slujitori care v-ați așezat să stați peste noroade în numele Meu. Eu, Domnul Iisus Hristos, vă îndemn pe voi să vă treziți bine și să credeți în cuvântul Meu de peste voi, ca să nu vă fie vouă și mai rău, și apoi să treziți turma, tată, și s-o povățuiți de la Mine, nu de la voi, căci vine păcatul lepădării de credință, vine cu pași iuți, vine să vă culce la pământ, iar Eu am zidit iarăși acum pe piatra cea dintâi biserica Mea, și de pe această piatră grăiesc peste voi, și porțile iadului nu o vor birui pe ea, și ea va fi, și va crește din ea și prin ea neamul lui Dumnezeu pe pământ, neamul cel nou, neam creștinesc așa cum a fost la începutul lui cel prin Mine acum două mii de ani, căci scris este în Scripturi despre nașterea din nou a lumii, și Eu vin să împlinesc, precum este scris. Amin.

Biserica Mea de nou Ierusalim, prin care Eu grăiesc peste turma neamului român și peste cei ce stau peste ea în numele Meu, aceasta este biserica prin care Eu nu voi fi biruit de pe tronul Meu, și de aceea am venit acum și am așezat-o pe ea pe piatra ei cea dintâi, și nu înțeleg înțelepții vremii ce este această lucrare la care ei privesc și se fac că nu înțeleg. Eu prin această piatră îmi salvez de la pieire biserica Mea, căci biserica neamului român dă acum să se vândă pe preț străin și să fie a lumii și nu a lui Hristos, și iată, acum mai bine de șaptezeci de ani s-a făcut durere mare pe pământ și în cer și vremile bisericii s-au schimbat, precum era scris să se întâmple prin neveghea bisericii, iar acum iarăși neveghe, iarăși lepădare de sfinți și de părinți, iarăși călcare peste cele din strămoși, și biserica este a lumii, nu mai este a Mea, și îmi fac loc de mormânt între ei cei ce stau peste turma Mea și nu-Mi dau slava și nu-Mi dau învierea și nu Mă primesc cu cele de azi, cu care Eu vin și dau să-L înviez pe Dumnezeu în om.

O, biserică a neamului român, nu-ți strica, tată, fața! Ia aminte la cuvântul Meu de peste tine, că ți-am strigat mereu să te scoli, să te trezești și să veghezi, și din zi în zi mai mult îți dau să înțelegi de ce te-am tot strigat. Cei ce stau peste tine în numele Meu nu veghează pentru Mine și pentru tine, căci ei au treburile lor. O, păstrează, tată, ceea ce ai din strămoșii tăi cei sfinți, căci oamenii au stricat legile sfinte și le vor tot strica dacă s-au așezat să cârmuiască ei și să se întroneze ei unii pe alții peste tine, iar tu să mori, tată, fără lumânare așa cum vor ei să mori tu din credința ta cea din strămoși. O, nu te lepăda de credință! Nu fă acest păcat! Deschide Scriptura, tată, și vezi în ea că este scris că mai înainte de venirea Mea vine păcatul lepădării de credință, și iată, de aceea trebuie să crezi că venirea Mea este la ușa ta și că am venit ca să te izbăvesc dacă voiești. O, ferește-te de acest păcat, ferește-te, tată, că am venit să te vestesc ce să faci, și cobor peste tine duhul proorociei, duhul care înseamnă mărturia Mea. Amin.

Iată păcatul lepădării de credință, păcatul ce vine prin omul care vine înaintea Mea, precum este scris! Scoală-te și biruiește acest păcat, neam român, biruiește-l, tată, căci Eu, Domnul, îl voi birui, și voiesc să-l biruiești și tu, ca să-ți plătesc cu plată scumpă ca unuia care biruiește, tată. Am în mijlocul tău un fiu uns de Mine și de cuvântul Meu în biserica neamului român, fiu prin care Eu voiesc să scot moartea și întunericul și minciuna din biserica acestui neam, dar el este acum ținut în lanțuri pentru credința lui, și are mâinile și picioarele și gurița legate și nu poate lucra și nu poate merge și nu poate grăi. Roagă-te pentru biruința Mea cea mare, popor român, căci biruința Mea va fi și a ta. Roagă-te, tată, să biruiască Domnul pentru tine și nu omul care te stăpânește ca să aibă el domnie peste tine.

Scoală-te, că Mi-e jale, că Mă doare de soarta ta, neam român, că Eu, tată, te-am ales neam al Meu acum, la sfârșit de timp, căci Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și rămâne scris ceea ce Eu am grăit acum peste tine. Amin.

O, nu te smulge din rădăcina ta, nu te smulge din viță, biserică a neamului român, că dacă faci așa, te usuci, tată. Este scris că orice mlădiță care rămâne în viță Tatăl o îngrijește și o curățește ca mai multă roadă să aducă, și, iarăși, este scris că mlădița care nu rămâne în viță se usucă, și Tatăl o taie și o aruncă în foc, căci mlădița care aduce roade din sine nu aduce din viță roade, iar roadele ei se usucă odată cu ea.

O, slujitori ai bisericii neamului român, rămâne scris între Mine și voi ceea ce am grăit acum peste voi și peste neamul român. Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. O, cum de nu luați în seamă cuvântul Meu cel atât de mult și atât de scump, cel de atâta timp strigând peste voi? Vin spre voi cu Evanghelia cea veșnică, precum este scris. Iat-o! Nimic nu fac decât ceea ce este scris în Scripturi, și lucrez prin cei credincioși Mie, căci credința nu este a tuturor, precum este scris, dar Eu, Domnul bisericii, voiesc să fiți și voi fii ai credinței sfinte dacă Tatăl a voit să Mă descopere și vouă acum, la sfârșit, dar dacă voi nu vreți așa, voi veți vedea.

Amin, amin zic ție, biserică a neamului român: orice mlădiță care nu rămâne în viță Tatăl o taie și o aruncă în foc. Amin.

Am grăit peste biserica neamului român în ziua aceasta de pomenire a dreptei credințe și pe care biserica o numește duminica ortodoxiei.

Sfârșesc acum grăirea Mea peste biserica neamului român.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

O, Mie îmi place în om să locuiesc, că Eu pentru asta am zidit omul, iar voi zadarnic zidiți temple mari ca să intrați în ele și să chemați pe oameni la voi dacă voi nu sunteți temple ale lui Dumnezeu, temple ale Duhului Sfânt, așa cum este scris pentru biserica lui Hristos, o, slujitori care v-ați așezat în numele Meu peste mulțimi. Dumnezeu are nevoie de voi, nu de temple de piatră, căci templul din Ierusalim, în care Eu intram, s-a surpat piatră de pe piatră și n-a mai rămas nimic, nimic din el, dar Eu am spus acum două mii de ani despre vremea aceasta a Mea cu poporul Meu cel ales din români și am proorocit zicând: «Vine vremea ca adevărații închinători să se închine în duh și în adevăr», adică în Dumnezeu, nu în temple înalte, ci în case mici, în cămăruțe care să-i cuprindă pe ei cu taina rugăciunii lor și cu jertfa Mea cea pentru ei în fiecare zi, ca să fie ei sfinții Mei, căci sfintele Mele se dau sfinților, precum este strigarea bisericii pentru cei ce se împărtășesc cu trupul și sângele Meu spre viața lor în viața Mea purtată pe pământ. Pe vremea primilor sfinți era frumos de tot, așa cum și azi Eu, Domnul, aștept iarăși să fie peste cei credincioși Mie, că mergeau apostolii cei sfinți și așezau preoți prin cetăți chiar dacă într-o cetate nu erau decât doi sau trei sau patru încreștinați, dar aceia primeau pe Domnul pe masa lor și se hrăneau cu El în taină, și era strâmtorare pentru biserica Mea, nu ca peste biserica lumii, care se urcă pe înălțime la îndemâna oricui vrea să intre în ea și la masa ei. Păi dacă ea e biserica lumii, cine să intre decât lumea în ea?

Urât la Mine este omul care se ridică păstor peste alt om când el nu este altfel decât acela! Ștefan, ucenicul Meu cel plin de la Mine cu glasul Duhului Sfânt peste biserică, și-a pus în inima sa să-și facă parte și el din lucrul lui cel de la Mine dat lui, dar nu se poate așa cu Dumnezeu, ci se poate prin jertfă întreagă și după fața ei cea curată, tată, căci dacă cineva nu poartă frumos și smerit ceea ce îi dau Eu să aibă, i se ia cele ce are, ca să nu strice prin ele, căci Dumnezeu în om dăinuiește când e vorba de dăinuirea în el a celor așezate de Dumnezeu, iar omul este trecător dacă nu împlinește așa, iar Eu pe ucenicul Ștefan l-am iubit și l-am luat lângă Mine lucrător apoi, ca să rămână neștirbită lucrarea lui făcută de la Mine peste biserică, căci Eu sunt Cel ce plătesc, și nu poate omul să-și ia pentru ceea ce lucrează el Mie.

O, vai vouă, cei ce v-ați așezat peste turma cea care crede în Mine, vai vouă, celor ce nu folosiți pentru Mine tainele Mele pentru oameni, și le folosiți pentru voi și pentru slava și desfătarea voastră înaintea oamenilor! O, nu așa se lucrează în via Mea. Ștefan era plin de Duhul Sfânt, dar avea o greșeală, căci se iubea și pe sine, și a plătit aceasta, căci Eu nu l-am lăsat să pice în păcatul inimii lui. Iată ce vă povățuiesc, și cu putere Mă fac învățătură peste voi, nu numai prin cuvânt: Un lucrător de Duh Sfânt peste oameni, și care greșește față de conștiința altora, poate omorî omul mai mult decât cel ce nu are pecetea Duhului Sfânt lucrător peste el. Aceasta vă descopăr Eu azi vouă, spre înțelepciunea Mea pentru voi, dacă vreți s-o luați în voi. Amin.

O, mare, mare înșelare e pe pământ, tată. Omul vopsit, care zidește temple înalte ca să vină oamenii în ele ca la Dumnezeu, acela știe cum să se vopsească, și își scoală oameni cu înțelepciune de om în ei și îi numește pe ei duhovnici mari și învățători mari prin viața lor, care răsună din ureche în ureche cu vestea ei ca s-o audă oamenii că este, și apoi aceia lovesc de sub scutul lor lucrarea înțelepciunii Mele, așa cum biserica de azi a lovit în această înțelepciune a Mea prin duhovnicii din ea, pe care i-a numit ea mari pentru oameni, oamenii ei i-au numit mari, și nu Dumnezeu, căci Dumnezeu nu are drept, nu are voie să mai grăiască azi în biserică prin proorocii Lui. Păi decât să-și piardă, zic ei, stăpânirea peste oameni cei ce s-au așezat în numele Meu să-i stăpânească pe ei, mai bine să nu mai fie pe pământ duhul proorociei, care descoperă de la Dumnezeu, Dumnezeu mereu astăzi, așa cum am spus Eu că voi fi cu ai Mei până la sfârșitul timpurilor, nu numai până la Rusaliile cele după cincizeci de zile de la învierea Mea, și de când cârmuitorii domnitori peste biserică spun că s-a încheiat revelația, lucrarea Mea peste om, și că le ajunge cea de până atunci, și iată, fac și aceștia ca iudeii care se băteau în piept când Eu am venit să le fiu Dumnezeu de la Tatăl născut, după cum le promisese Tatăl prin prooroci, și spuneau că ei au de tată pe Avraam și că au ca lege legea lui Moise și că după legea aceea trebuie să Mă judece, și așa au făcut, precum au spus. O, cine le-a spus lor, cârmuitorilor domnitori peste biserică, cine le-a spus lor să spună aceasta și să scoată din Scripturi făgăduințele Mele pe care le-am promis până la sfârșitul timpurilor să fie și să lucreze ele împlinirea lor prin duhul proorociei? Cine le-a spus acestora că Dumnezeu a terminat de grăit cu omul când Eu le-am spus tuturor celor ce Mă cred că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului?

O, Doamne, eu sunt milos. Mi-e milă de Tine, că ești rănit de două mii de ani și n-ai biserică să știe să-Ți prețuiască jertfa Ta spre viața ei cea de la Tine. Mi-e milă de Tine, că ești părăsit și ești ținut pentru câștig de cei ce se fac slujitori de biserică peste oameni, o, și n-are cine să le spună oamenilor minciuna care îi robește pe ei cu fața și cu numele de biserică apostolească și sobornicească. Vai de sobornicia celor ce-și spun biserică a Ta! Biserica Ta este plină de sfinți, nu de oameni. Unde sunt mădularele bisericii dacă mai este biserică? O, nu mai sunt, nu mai sunt mădulare, că nu mai este biserică a Ta pe pământ. De două mii de ani nu mai sunt mădulare în biserică. Dar ai venit Tu să deschizi, și ai deschis. Slavă Ție, Mieluțule junghiat, că nimeni nu s-ar fi găsit în cer și pe pământ să deschidă cartea Ta și să curgă din ea duhul vieții, râul vieții, în care oricine poate să-și vadă și să-și spele fața dacă voiește! Amin.

căutați să vă deprindeți să luați de la Mine și să învățați iubirea Mea în voi, fiilor, căci iată, preoții lumii se bizuie pe Scriptură și atât, dar ei n-o dau oamenilor cu învățătura din ea, precum nici peste ei n-o pun cu viața din ea; ba, din contra, Mă închid și pe Mine în filele ei și nu Mă mai cunosc când Eu grăiesc acum ca prin Scripturi acum două mii de ani, așa cum este scris în ele să vin iarăși, și cu sfinții să vin, căci când Ioan, ucenicul Meu, a scris de la Duhul Sfânt cartea Apocalipsei, Eu, Domnul, Cel învăluit în curcubeu, i-am spus lui: «Să nu pecetluiești cartea aceasta și grăirea ei, căci vremea este aproape, căci tu trebuie să mai proorocești încă o dată la popoare și la neamuri și la mulți împărați, și fericiți sunt cei ce-și spală veșmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieții și prin porți să intre în cetate, căci de va intra altfel, de va mai pune cineva altceva, altfel de învățătură lângă această învățătură de intrare spre pomul vieții, Domnul va pune peste el pedepsele din cartea aceasta, și, iarăși, dacă va scoate cineva din cuvintele proorociei acesteia, va scoate Domnul partea lui din pomul vieții și din cetatea cea sfântă, despre care scrie în cartea aceasta, căci cei ce săvârșesc păcatul nu pot intra în cetatea proorocită în cartea aceasta, ci rămân afară», precum este scris. Amin.

O, poporul Meu, să te uiți, tată, în cartea Apocalipsei și să vezi în ea că scrie: «Fericiți sunt cei ce-și spală veșmintele lor ca să intre pe porți spre pomul vieții și să aibă stăpânire peste el!».

O, să nu faci ca preoții bisericii, care nu înțeleg cartea aceasta și care-și taie partea și calea lor înspre pomul vieții și dau să sară pe deasupra la Dumnezeu fără să-și spele veșmintele, fără să poarte veșminte curate înaintea Mea, și aceia sunt cei ce scot de la ei cartea aceasta, care-l învață pe om să se gătească și să fie curat, ba dau aceștia să adauge la ea intrarea la Mine așa cum este omul, dar binecuvântările și blestemele care sunt scrise în această carte a lui Ioan, cartea de pregătire a omului spre pomul vieții, acestea două vor vorbi pentru fiecare om, și «vor intra spre pomul vieții cei ce-și spală veșmintele lor, iar cei ce iubesc minciuna și neascultarea și nesupunerea vor rămâne afară», după cum este scris în cartea lui Ioan. Amin.

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în acest nume coboară Cuvântul lui Dumnezeu peste turma bisericii neamului român. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, și sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Am loc pregătit de Mine, de deasupra căruia glasul Meu de Păstor cuvintează, iar locul acesta este în mijlocul neamului român, din care Mi-am ridicat un popor ucenic, lucrător cu Mine în zilele acestea peste via Mea, peste sufletul neamului român, la care Eu am coborât iarăși de la Tatăl pe pământ la om, și sunt învăluit în cuvânt. Amin.

Mâna Mea dumnezeiască ține acum în ea mânuța care-Mi scrie olograful cel pentru turma bisericii neamului român, iar glasul Meu umple de cuvânt grădina în care cobor ca să se scrie cuvântul Meu.

Te îmbrățișez în cuvânt, neam român, turmă aleasă pentru ca să vin Eu, Domnul, în mijlocul tău și să Mă fac cuvânt, acum, la sfârșit de timp. Nu pot să trec peste durerea ta, chiar dacă tu nu știi că o ai, căci cel ce doarme față de Mine, nu-și simte boala și durerea care Mă îndurerează pe Mine de la el. Tu ești sub durerea pe care nu știi că o ai, dar pentru că în curând o vei simți, Mă apropii să te mângâi și să-ți spun că se bucură în numele tău cei ce singuri, unii pe alții, fără de Mine se așează peste tine ca să-ți facă ție bine, zic ei, dar lor nu le e de tine, tată, ci le e doar de ei și de slava lor, pentru că ei uită că deasupra a toate cele omenești ale lor stă Dumnezeu priveghind și judecându-le pe toate ca Dumnezeu, și nu ca omul, căci iată, omul care-și zice slujitor, și mai-mare peste slujitori în numele Meu peste tine, face păcat asupra ta, cum că veghează pentru tine și peste tine, dar cei ce s-au așezat și se tot așează mai-mari peste tine ca să te păstorească, zic ei, nici pe ei înșiși nu se pot ocroti de cele ce vor veni peste tine și peste ei pentru păcatul lepădării de credința cea de la sfinți, căci biserica cea care trebuia să rămână portretul Meu între cei ce pe pământ se numesc pe ei înșiși ai lui Dumnezeu, nu mai este ea cu rochița curată, și iată, și-a vândut și își vinde rochița pe bani și pe slavă omenească, și aceasta prin cei mari de peste ea, tată.

Te strâng la pieptul Meu duios de Păstor din cer venit la tine, turmă a neamului român, căci te cuprinde de peste tot și tot mai mult urâciunea pustiirii, precum proorocii Scripturii au proorocit despre urâciunea pustiirii care iată unde-și lărgește locul! Tu ești aproape vândută, tată, și tu nu știi, turmă a neamului român. Au venit și s-au așezat în numele tău și peste tine oameni îmbrăcați în cuvânt și în haină de om sfânt, și nu sunt de la Mine aceștia, și sunt de la oameni, tată, că nu așa se așează peste turmă un cioban pentru ea, o, nu așa, tată!

Iată ce lacrimi de jale curg acum înaintea tronului Meu pentru viața ta, turmă robită de cei ce te mint pe tine că sunt de la Mine peste tine! Suspină cu jale cel ce a fost peste tine patriarh până acum, căci i-a fost firul vieții tăiat de cei lacomi de slavă și de scaun înalt de păstor, iar pentru trimiterea lui fără voia Mea la Mine, am trecut multe păcate de-ale lui la cei ce i-au tăiat lui partea vieții trupești ca să domnească ei, și iată, domnesc, și încă se așează să domnească pe scaune tot mai înalte, dându-și unii altora slavă pentru slavă. Dar deschide-ți tu urechea, turmă a neamului român, ca să auzi duhul celui ce grăiește cu Mine înaintea tronului Meu, acum, când Eu, Domnul, sunt plin de suspin și de jale pentru viața ta, durere pe care el Mi-o vede acum, și o simte cu tot duhul lui. Au trecut patruzeci de zile de la sosirea lui la Mine din mijlocul tău, iar Eu îi slobozesc duhul ca să auzi tu grăirea lui cu Mine înaintea ta. Amin, amin, amin.

– Suflețelul meu, mărite Doamne în cer și pe pământ, a primit de la îngerul meu aripioare îndată ce omul m-a desfăcut de trupul meu, după ce am stat pe scaunul bisericii neamului român, așezat pe el o dată prin voia omului și a mea, și încă o dată prin voia Ta, Doamne, după ce neamul român s-a trezit din somn ca să-și smulgă de pe ochi întunericul și să vadă, iar eu eram atunci pe scaunul bisericii, și am fost amenințat să plec de pe el ca să-mi scap viața și să rămână scaunul gol pentru cel ce era să vină pe el după schimbarea vremii. M-am retras umilit și aplecat, dar îndurerat pentru soarta cea apăsătoare peste turma neamului român. Dar Tu, Cel ce ai în mână tot sfatul Tău cel bine întocmit, ai privit spre mine ca să mă ridici de jos și să mă aduci înapoi peste turma Ta, încercată de cei dușmani ei din mijlocul ei, căci neamul român e neamul Tău cel ales acum, Doamne. Ai coborât atunci cuvânt proorocesc în grădinița cuvântului Tău de la Pucioasa și ai poruncit celor de la gura izvorului Tău de cuvânt să mă caute și să-mi șoptească de la Tine voia Ta peste mine. Ei m-au găsit și mi-au grăit cuvântul cel din partea Ta, care mă vestea să mă întorc înapoi, în fruntea turmei, căci ochiul Tău de Păstor îmi va veghea viața și paza ei și a turmei. Când eu am primit din partea Ta cuvânt, Doamne, Duhul Tău m-a cuprins în El, și eu am crezut și am împlinit cu umilință ceea ce mi-ai cerut. Tu ești Cel ce m-ai așezat atunci iarăși pe scaunul bisericii, iar eu am stat pe el, și apoi am putut să Te ascult și să împlinesc prin puterea Ta planul Tău.

Puțin timp a trecut, și Tu ai trimis apoi la mine din partea Ta pe cel ales de Tine pentru biserica Ta cea vie a neamului român. L-am ascultat pe el atunci cu tot cuvântul cel venit din partea Ta spre mine prin el, cuvânt cu care anunțai planul Tău ceresc peste biserică, și pe care eu l-am crezut și l-am împlinit. M-am ridicat, la cuvântul Tău cel sfânt și drept, și l-am așezat arhiereu de la Tine pe cel iubit al Tău pentru vremea aceasta. Nimeni nu l-a numit pe el când a fost să fie el așezat păstor de la Tine pentru oi. Atunci m-am ridicat eu și le-am spus tuturor numirea mea peste el, numire de la Tine, și el a fost atunci așezat, și eu am făcut cum Tu mi-ai poruncit, Doamne. L-ai trimis apoi la mine cu dorul Tău cel mare pentru zidire de nou așezământ sfânt, de la Tine proorocit să fie peste fața neamului român. Eu l-am ascultat părintește și am înțeles trimiterea Ta spre mine cu solie prin el. Duhul meu, cuprins atunci în bucuria Ta, s-a unit cu Tine și s-a bucurat și a crezut și a împlinit, și cu știrea Ta și a mea a mers el și a așezat pe pământ prin poruncă cerească biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa. O, dar n-a trecut mult timp, și toți cei rușinați de neîmplinirea în ei a feței Tale slăvite, a voii Tale mărețe, Doamne, s-au sculat cu dușmănie, cu duh de om, și l-au culcat la pământ pe cel ales de Tine, așa cum și Tu ai pățit de la mai-marii templului, care nu Te-au voit pentru ei de la Tatăl. Eu n-am mai putut atunci să-l ocrotesc pe cel din partea Ta între ei ales, iar el stă de atunci îngenuncheat, și toți cei ce-și zic mari și păstori, îl umilesc pe el și îl țin sub robie, Doamne.

Lucrarea cuvântului Tău de la Pucioasa umple cerul cu taina ei cea de la Tine, iar pe pământ toți sunt orbi în jurul ei, și numai cei ce ajung la Tine văd în lumină și se cutremură cu duhul dacă au apăsat cu mâna lor ca să bage sub obroc lumina aceasta, cu care ai venit din nou pe pământ, și ai venit în mijlocul neamului român. Cuvântul Tău cel blând este lumina, și nu este om să îl urmeze, căci omul stă în întuneric, Doamne, iar întunericul nu poate cuprinde în el lumina, dar lumina Ta de azi a cuvântului Tău duios de Păstor luminează întunericul și fuge în întuneric întunericul, Doamne.

Mi-e tare milă de cel în obezi ținut de cei ce stau pe tronuri de biserică, mi-e tare milă de el, precum și pe pământ mi-a fost după ce el a fost neînțeles și apoi umilit de mulți. Dar voiesc acum, cu voia Ta, să știe de la mine și de la Tine, să știe toți cei ce sunt stăpâni peste turma bisericii că ei nu sunt. El este, că e de la Tine așezat, Doamne, dar ei nu sunt. Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, și a doua oară m-ai așezat Tu pe el, și m-ai numit al șaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al șaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea. Mi-ai dat acum trecere spre pământ cu cuvântul lângă cuvântul Tău, ca să audă biserica grăirea Ta cu mine, și a mea cu Tine, în numele Tău pentru biserica neamului român, care nu mai are păstori, căci ei sunt și vor fi altceva decât păstori, și toate se strică de la locul lor pentru necredința lor, cu care și-au scris lepădarea de Tine, lepădarea lor de părinți și de sfinți, Doamne. Dar Tu ai avut milă de mine pentru fapta mea cea pentru lumina lucrării Tale, așa cum scrie despre mine în cartea Ta de azi, cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani peste neamul român, și mi-ai dat acum intrare în odihnă, iertându-mi mie păcatele toate prin jertfirea mea pe altarul Tău, căci am voit să mă scol și să pun stavilă întunericului care s-a pornit să cuprindă biserica neamului român și care, iată-l, se întinde peste ea, Doamne, iar cel ce m-a adus jertfă pe altarul Tău nu mi-a făcut rău, căci eu am ajuns la Tine, și voi fi mărturisitorul Tău din mijlocul bisericii celei biruitoare a Ta, prin care sfinții Tăi se odihnesc și îi sprijină pe cei sfinți ai Tăi de pe pământ. Amin, amin, amin.

– Tatăl Fiul și Duhul Sfânt, în acest nume am coborât Eu, Domnul, acum cuvânt peste turma bisericii neamului român, lângă Mine cu cel ce a fost până acum patriarh peste ea, iar peste ea Eu nu mai număr mai mult, căci am sfârșit de numărat. Amin.

Tu, cel ce ai fost de două ori patriarh peste biserica neamului român, te-am scris acum pe nume mărturisitor din cer al lucrării Mele de nou Ierusalim pe pământul român, și te așez în odihnă și în lucru ceresc peste turma neamului român, căci ai fost jertfit pe altarul acestui neam, pe care l-ai iubit și pentru care ai trudit, după ce Eu, Domnul, te-am așezat prin cuvântul Meu să stai încă o dată pe scaunul bisericii acestui neam și să împlinești voia Mea. Cel pe care tu l-ai așezat din partea Mea pentru biserica Mea, acela este, iar ceilalți nu sunt, ci sunt din sinagoga satanei, și se zic pe sine că sunt ai Mei, dar nu sunt, ci mint, și pe aceștia Eu îi voi face să se închine în cer și pe pământ la picioarele celui iubit al Meu și vor cunoaște că Eu îl iubesc, după cum este scris în Scripturi pentru vremea aceasta. Iar ție îți spun: am lăsat înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, fiindcă, deși ai avut putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu și n-ai tăgăduit numele Meu. Știu faptele tale, și ai venit și ți-am dat cununa răbdării, și Eu scriu acum pe tine numele Meu și numele cetății Mele, al Noului Ierusalim, care s-a așezat din cer, de la Dumnezeu în mijlocul neamului român, și numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul a grăit bisericii neamului român. Amin.

Sfârșesc cuvântul Meu peste turma bisericii neamului român.

Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

Iată, biserica din lume își caută iarăși cap al ei, dar spre Mine ea nu caută cu nici un chip. Privesc peste ea și văd în ea dureri de cap și de trup, zvârcoliri fel de fel ca să-și aleagă capul, căci cel de până acum cap al ei a fost trimis la Mine ca să văd ce fac cu el, iar ea să-și aleagă alt cap. Eu însă întăresc și spun că peste ea Eu nu mai număr, căci am terminat de numărat. Mi-am împlinit numărul și am sfârșit, iar ea se va desface de acum, și foc va ieși din mijlocul ei și o va topi. Amin.

O, tată, o, biserică neascultătoare de Dumnezeu! Am venit la tine cuvânt de pace și nu M-ai primit și nu M-ai crezut că Eu sunt Cel ce sunt. Eu, Domnul, nu mai număr pentru tine, căci Mi-am sfârșit număratul, iar tu îți vei pune tu cap așa cum vei voi, așa cum vei birui tu, căci pe Mine nu M-ai lăsat să te cârmuiesc pentru viața ta, pentru pacea dintre Mine și tine. Foc va ieși din mijlocul vostru, voi, cei ce vă ridicați acum să vă puneți cap și să vă numiți pe mai departe biserică, și veți striga la Mine din foc, căci îngerii Mei vor lucra peste voi ca peste Sodoma și Gomora, iar cei ce între voi sunt ai Mei, vor ieși din foc, și curățiți vor fi scoși din foc, iar Eu îi voi îngriji pe ei și le voi da de lucru în via Mea cea nouă, și altfel nu va fi, căci biserica neamului român n-a aplecat urechea ei la strigarea Mea de peste ea, iar acum ea se va frânge și va cădea peste ea vina ei, căci nu M-a primit când i-am bătut în ușă ca să-i dau haină scumpă și să fie ea. Acum Eu, Domnul, voi lucra pentru odihna celui ce a fost trimis la Mine nu din voia Mea, ci din voia celui ce vrea să se așeze cap al bisericii, iar Eu voi vindeca sufletul lui în cer și îl voi mângâia, căci în vremea lui de patriarh al neamului român Mi-a dat Mie ascultare când i-am cerut, și Mi-a așezat pentru Mine și pentru biserica Mea cea vie arhiereu după voia Mea, și Eu Mi-am împlinit planul Meu cel pentru dăinuirea înaintea Mea a bisericii Mele, biserica lui Hristos pe pământ. Amin.

În ziua aceasta îmi așez în carte cuvântul strigării Mele după om. Mă pornesc din grădiniță cuvânt, ca să strig cu el la cei ce s-au așezat păstori, dar ei nu păstoresc, și voiesc să-i întreb pe ei de ce nu păstoresc dacă s-au așezat pe scaun de păstori? Neamul Meu român rătăcește fără Dumnezeu pe pământul lui și nu mai știe să ceară peste el paza Mea, ajutorul Meu, iertare pentru fărădelegile lui să ceară de la Mine, și s-au ridicat acum peste el oameni fără de milă de el ca să-l cârmuiască pe el, și e în durere fără mângâiere neamul român, și el nu-și știe rana, fiindcă este nepăstorit acest neam.

O, vin Eu, Domnul, vin Eu și te păstoresc cu dulce cuvânt de deasupra ta, țara Mea de azi, căci Eu am în mijlocul tău grădinița cuvântului Meu, și în ea cobor cuvânt ca să te păstoresc, căci cei ce în tine stau pe scaun de păstor, nu te păstoresc, tată. O, vin Eu, și am tot venit, și iarăși vin și-ți grăiesc. Iată, ești și tu sub biciul mâniei Mele, țara Mea de azi. O, cum să fac să te înțelepțesc, neam român? Să te dăruiesc cu darul credinței sfinte în cuvântul Meu, care te cheamă spre Mine, cum să fac, țara Mea de venire acum de la Tatăl la om, țara Mea de la sfârșit de timp? O, cum să fac, tată, să te mângâi și să-ți dau putere să știi și să crezi că Eu, Domnul, vin și te păstoresc și te chem sub vița Mea și sub smochinul Meu ca să-ți dau de la Mine? Iată, așez cuvânt de strigare peste cei ce în tine stau pe scaun de păstor, țara Mea de azi, și le spun așa, iară și iară le spun lor:

Eu, Domnul, vin la voi și vă întreb pe voi de viața oilor Mele, căci v-ați așezat păstori de oi, dar oile Mele duc lipsă de păstori și au rămas demâncarea fiarelor sălbatice, popoarelor păgâne, și rătăcesc peste fața pământului fără să aibă cine le căuta și îngriji și apăra. Iată-Mă să vă cer socoteală și apoi să curm minciuna că voi le păstoriți, și să scap apoi din gura voastră oile Mele, căci ele au ajuns demâncarea voastră, însă întocmai cum priveghează ciobanul turma lui în vreme de vijelie, așa păstoresc Eu, Domnul, turma Mea, și o voi scăpa pe ea de ziua furtunii, și-Mi voi chema oile pe lunci și pe pășuni frumoase, iar stâna lor va fi pe munții slavei Mele, și Eu le voi odihni pe ele, precum este scris, și voi scrie între Mine și ele legământ de pace, și voi prăpădi fiarele sălbatice din țară, ca să poată oile să sălășluiască fără primejdie pe pământul lor, și le voi binecuvânta și le voi trimite ploaie și vor cunoaște ele că Eu sunt Domnul și Păstorul lor, când voi sfărâma jugul lor și le voi mântui și le voi întemeia sădire desăvârșită și când nu vor mai fi ele pradă popoarelor păgâne și fiarelor din țară, căci Eu le voi păstori și le voi priveghea. Amin.

O, strig la voi ca să vă întreb de oi, căci v-ați așezat păstori. Vă chem spre duh de credință sfântă ca să Mă pot înțelege cu voi pentru viața oilor. O, nu puteți să vă ascundeți sub necredință față de strigarea Mea la voi. Dacă voi spuneți că nu sunt Eu, Domnul, Cel Care strigă la voi, iată, și Eu vă spun vouă că Eu sunt Cel ce sunt, că Eu sunt Cel ce strig la voi și că veți vedea că sunt. Amin. Eu sunt Cel ce grăiesc cu voi, căci v-ați așezat pe scaun de păstor și nu păstoriți și nu privegheați peste oi. Ați luat în mână toiag de păstorire, dar Eu nu vă văd că aveți grijă de oi; ba, din contra, văd că le sfâșiați și că le aveți pradă. Iată, voi scoate din mijlocul vostru foc și vâlvătaie de foc și vă va ajunge durerea care se urcă la Mine de la voi. Eu sunt Păstorul Cel bun și Mi-am pus viața pentru oi și așa le-am fost Păstor și așa le sunt și așa le strig ca să le priveghez. O, cum să fac cu voi ca să vă scap de răspunsul cel greu, pe care-l aveți de dat lui Dumnezeu pentru viața oilor Lui? Luați cuvântul Meu și uitați-vă în el; el curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului și este apa râului vieții, care dă peste margini, precum este scris. O, nu fiți necredincioși! Nu vă veți putea piti sub necredința voastră; ea nu vă poate fi scut și scăpare; ea vă va împinge spre plata celor necredincioși.

O, hai să fac cu voi legământ, tată, și hai să vedem ce facem cu soarta oilor. Eu sunt îndelung răbdător și Mi-e dor de Mine în voi ca să lucrăm în Tatăl. Eu în voi, și voi în Mine, așa aș voi să puteți voi să fiți. Dar dacă voi vă faceți că dați mereu la spate venirea Mea la voi cu strigarea și cu trezirea și cu iertarea apoi, ca să putem lucra curat peste om, dacă voi vă faceți că nu auziți și că nu vedeți și că nu știți de strigarea Mea și de lucrarea cuvântului Meu în mijlocul neamului român, dacă voi nu-Mi răspundeți când grăiesc cu voi, o, cum să fac cu voi? Dar cum să fac cu viața oilor? Eu sunt Păstorul Cel bun și Cel milos și, iată, vă păstoresc și pe voi, darămite pe oi. Mi-e milă de oi, căci voi nu le păstoriți, și oile nu știu ce înseamnă păstorire peste ele. Neamul român este neamul Meu cel ales pentru sfârșitul lucrărilor Mele peste pământ, dar voi nu vreți să lucrați în via Mea după planul Tatălui Meu. O, nu pe dinafară trebuia să vă arătați voi păstori de oi, că iată, partea dinăuntru a vasului vostru este plină de răpire și de nedreptate, tată. O, pocăiți-vă, și nu vă fie rușine sau greu să faceți aceasta. Așezați-vă înaintea Mea, că am venit spre voi ca să vă deschid inimile și să torn în ele cuvântul venirii Mele și credință sfântă pentru el în voi. O, nu vă îndoiți, și temeți-vă să faceți aceasta, căci curând, curând, Eu, Domnul, Mă voi arăta slăvit din mijlocul lucrării Mele de nou Ierusalim în neamul român, și puterile cerești îmi sunt ucenici, și ele vor împlini. Sculați-vă să facem sfat, căci Dumnezeu nu vine la voi ca să vă facă rău, ci vine să vă scape de întunericul din voi și să pună peste voi darul Duhului Sfânt, căci cei credincioși Mie sunt numai aceia care, crezând, se mântuiesc, precum cei mincinoși sunt cei care, necrezând, se osândesc să guste mereu din trecătoarea deșertăciune a vieții vremelnice pe pământ. Fiți credincioși și dovediți-vă așa, căci cei credincioși sunt cei care au peste ei semnul iertării păcatelor și care în numele Meu scot demoni și îi însănătoșesc pe cei bolnavi și suferinzi pe pământ, și sunt cei care, în limbi noi grăind ei, iau șerpii în mâini și nu-i vatămă șerpii, și sunt cei ce, botezându-se în numele Meu, își dovedesc apoi darurile credinței, lucrarea Duhului Sfânt, care se face semn din cei credincioși. Amin.

Luați aminte la glasul Meu de peste voi, cei ce v-ați așezat păstori de oi. Vine la voi Păstorul Cel bun și vă întreabă de oi. O, e turma Mea în jale și în rătăcire, și ea nu știe, dar puterile cerești lovesc în ea ca s-o trezească și ca s-o învețe minte. Sculați-vă pentru viața oilor dacă vreți să aveți plată de păstori, căci cel ce are grijă de oi pentru că sunt ale Mele, acela plată de păstor va lua. Amin. Aplecați-vă și beți și spălați-vă și curățiți-vă în apa râului vieții, și beți cu credință, căci cuvântul Meu este adevărat, dar dacă nu vă veți apleca spre el ca să-l luați în voi și să păstoriți cu el turma Mea după voia Mea, Eu, Domnul, Mă voi judeca după dreptate cu voi. Și acum sfârșesc grăirea Mea cu voi. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Voi, cei ce mărturisiți adevărată Evanghelia lui Iisus Hristos! Dacă voi nu cunoașteți că Domnul este cuvântul acesta de acum și că El cheamă omul la faptele vieții, ce veți face, oare, când El Însuși va fi să vă arate cu degetul locul și izvorul cu care El vă adapă în vremi de strâmtorare mare cât voi nu știți aceasta? O, ce veți face voi, cei necredincioși? Iată nedumerirea de atunci a Domnului, căci El a spus atunci: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». O, voi sunteți cei necredincioși, dar este scris în Scripturi că «dacă păcătosului i se va zice că va pieri prin păcatele lui, și se va întoarce el la pocăință, va fi apoi viu prin faptele vieții și va trăi, și, iarăși, dacă celui drept i se va zice: „viu vei fi“, și va începe el apoi să păcătuiască bizuindu-se pe faptele lui cele bune, acelea nu i se vor mai ține în seamă, ci va pieri, din pricina fărădelegii pe care el a săvârșit-o». O, fiți credincioși și nu necredincioși, căci eu de lângă Domnul Cel înviat rostesc, ca un ucenic plin de Învățătorul lui Cel înviat dintre morți, și spun: fericiți sunt și vor fi cei ce cred nu văzând, ci auzind cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Lui cel de azi, și pe care-l aud cei din cer și cei din iad și cei credincioși Lui pe pământ; fericiți vor fi, mai fericiți ca mine vor fi, și eu mă voi bucura de rodul cel mare al mărturisirii mele pentru Domnul meu, și așa voi fi eu izvorul celor mai fericiți ca mine prin mărturisirea mea, care dăruiește fericire și înmulțită fericire. Amin, amin, amin.

arhiereul Meu Spiridon Mi-a adeverit adevărul Meu prin credința lui cea tare înaintea oamenilor care nu iubeau duhul umilinței lui, de vreme ce erau atât de îngâmfați în duhul lor, stând ei peste oameni în numele Meu cu acest duh al lor. Acest fel de oameni se mint pe ei înșiși mereu, mereu, crezând ei că în fața omului pot fi într-un fel, iar în fața lui Dumnezeu în alt fel prin ceea ce fac între oameni, iar arhiereul Meu Spiridon a rușinat în vremea lui fățărnicia celor ce se dau mari în numele Meu ca să-i țină lor robi pe oameni, și nu lui Dumnezeu supuși, de vreme ce nici ei nu pot să se supună adevărului, ci, din contra, mint împotriva lui, după cum este scris că nedreptatea a mințit sieși, ca apoi să stăpânească ea între oameni. Iată, Eu Mă slăvesc în om când omul se face locaș al Meu pentru lucrările Mele între oameni, iar altfel Eu nu Mă slăvesc în om, oricine ar fi el să se creadă că este între oameni, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și așa sunt în cei în care sunt, și altfel Eu nu sunt, și altfel Eu nu lucrez. Amin, amin, amin.

– O, dacă Tu m-ai zidit locaș al Tău între oameni, Doamne, eu le spun celor ce stau așezați în numele Tău peste mulțimi că alta este slava celor pământești, și alta slava celor cerești, iar pentru această înțelepciune trebuie duh blând și inimă smerită, Doamne, și aceasta este învățătura cea mai sănătoasă peste om, Doamne. O, cum să facem, cum să facem, Doamne? Eu le spun arhiereilor care s-au făcut arhierei unul pe altul în numele Tău peste oameni, le spun că nu este după chipul și asemănarea Ta păstorirea lor, căci dacă ei ar fi de la Tine păstori peste oameni, ar lucra ei ca Tine și nu ca omul care caută slavă de la oameni și nume între oameni. Tu Ți-ai făcut nume mare între oameni, Doamne, dar Tu ai fost blând și smerit cu inima, iar Duhul Tău a fost umilința. O, ce să facem, Doamne, ce să facem să ridicăm orbia de peste cei ce stau pe scaune de sfinți în numele Tău peste mulțimi? Eu strig la ei ca să le fac trezirea dacă vor voi să se trezească. Eu strig, Doamne, la ei, căci adevărul Tău suspină sub încuietori. Ei au luat cheile împărăției cerurilor, pentru că ei nu au vrut să intre la Tine, ci au dat să oprească drumul pentru toți cei ce ar afla adevăratul drum spre Tine al omului, Doamne.

Vă strig pe voi, din Domnul vă strig pe voi, cei ce stați pe scaune înalte în numele Celui ce a stat pe cruce pentru salvarea din întuneric a omului! Vă strig la lumină și vă spun că Domnul a stat pe cruce înaintea oamenilor, și n-a stat cum stați voi acum, căci voi stați fără de lucru sfânt și nu-I aduceți Domnului miei. Lăsați mândria, lăsați îngâmfarea și dorul de nume și de slavă, lăsați această lăcomie, căci a Domnului este slava, după cum Îi și rostiți Lui când dați să vă înveliți cu haina Lui înaintea oamenilor. Slava voastră se vede pe toate ulițele voastre, dar slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh cum de nu puteți s-o arătați așa cum am arătat-o eu la cei necredincioși arhierei din vremea mărturisirii mele înaintea Domnului și înaintea lor și înaintea oamenilor de atunci? Cărui stăpân îi slujiți voi, oare? Vă întrebați voi aceasta? O, ce lucrați voi pe pământ? Vine lumina din cer pe pământ, vine Domnul cuvânt peste oameni, căci El a proorocit prin Scripturi și a zis așa: «Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele și le voi păstori, iar pe păstorii care le păstoresc hrănindu-se cu laptele lor, îi voi împiedica să le mai păstorească, și le voi cere din mâna lor viața oilor Mele». Iată, voi nu-I slujiți lui Dumnezeu, ci vouă, iar aceasta este nedreptate adusă Domnului, Stăpânului viei. O, căutați la înțelepciunea Domnului, căci a voastră este de pe pământ și este amestecată cu doririle voastre de slavă vouă și nu lui Dumnezeu prin voi. Umiliți-vă pentru adevăr, căci s-a împuținat adevărul la fiii oamenilor și nu mai este cel cuvios ca să taie vicleșugul de pe pământ și din oameni, iar nedreptatea își minte sieși, după cum este scris. O, este o răsplată pentru toate cele lucrate. Umiliți-vă și căutați-vă viața și cuibăriți-vă cu ea în Duhul lui Dumnezeu, căci fărădelegea și fiii ei va fi nimicită și dusă la locul ei, precum scrie despre soarta ei în Scripturi. Învățați de la Dumnezeu și deprindeți-vă să faceți loc luminii, căci Domnul numai în lumină le lucrează pe toate. Lăsați-L pe Domnul să împlinească El Scripturile Lui și ale proorocilor Lui, căci iată, voi nu le purtați în inimi ca să le împliniți și ca să cereți împlinirea lor așa cum cer sfinții ivirea cerului nou și a pământului nou și a Ierusalimului nou, despre care scrie în Scripturi ca să fie. Sculați-vă spre înțelepciune, căci nu veți mai putea dormi. Cereți-L pe Domnul să facă sfințenie în oameni. Nu mai mâncați carne, că e vreme cu durere pe pământ și în cer. Nu mai mâncați carne! Luați Duh Sfânt! Sfințiți-vă trupurile ca să le aibă Domnul de casă, căci slujitorii care stau în numele Domnului peste mulțimi trebuie să fie temple ale Duhului Sfânt, ale sfințeniei de trup și de duh, iar cel ce mănâncă carne nu poate să fie altceva decât carne, precum cel ce ia Duh Sfânt din Dumnezeu se face sălaș ceresc pentru Domnul și pentru sfinții Lui, și lumina lui se vede, căci slava Domnului luminează și înviază, după cum este firea ei. O, nu vă rușinați să vă aplecați să beți din vinul Domnului, din cuvântul Domnului. Îndrăzniți! Biruiți-vă pe voi și dați-I Domnului viață și față în voi, căci eu am fost și sunt ca și Domnul, blând și smerit cu inima, și așa vă învăț, ca să puteți voi învăța. Amin.

Eu, Doamne, aș voi să Te slăvesc pe Tine și azi prin minunile credinței și ale iubirii mele de Tine, Doamne, și dau să Te ajut pentru săvârșirea planului lucrărilor Tale, și de aceea m-am apropiat de cei ce stau cu nume de arhierei peste mulțimi. O, ce mare minune ar fi să se vadă pe pământ dacă aceștia ar căuta să înțeleagă lucrarea unui arhiereu în slujba Ta, Doamne! O, ce dulce primăvară ar veni pe pământ cu Tine dacă aceștia Ți-ar înlesni Ție calea spre ei și spre oameni apoi, Doamne. Vine peste ei ziua aceea când nu vor mai putea îndura nici o mărire înaintea slavei Tale care va vădi întunericul din om, Doamne. Dau să mă pornesc spre ei cu duhul umilinței mele și să-i scutur de ei și să-i umplu de dorul de Tine și de odihna Ta în ei, căci eu, Doamne, vreau să le vindec mintea, ca să simtă ei amarul deșertăciunii în care stau înfășurați, și nu se poate să fie vreun adevăr în deșertăciune, iar ei cred că în fața omului pot fi într-un fel, și în fața Ta în alt fel, și aceasta este deșertăciune mare, Doamne, și este vicleșugul care a umplut pământul de moarte, Doamne, și nimic nu se mai vede în afară de aceasta sub soare, Doamne, și omul ține cu omul, și omul se folosește de numele Tău ca să se ascundă sub ocrotirea Ta de faptele lui cele ținute în întunericul din el, Doamne. O, hai, Doamne, hai să le arătăm lor lucrarea sfinților Tăi, căci eu am fost umilit sub haina de arhiereu, și așa rușinam eu vicleșugul arhiereilor din vremea mea, care nu erau plăcuții Tăi, așa cum nici cei de azi nu sunt, Doamne.

O, dau să mă apropii cu duhul puterilor cerești și să întăresc credința, nădejdea și dragostea arhiereului cel martor al Tău în biserica de azi, și cu care Tu Ți-ai așezat iarăși pe piatră biserica Ta și slava Ta peste pământ. Voiesc să întăresc în jurul lui puterile cerești și slava împlinirilor Tale, căci el este alesul Tău și stă între lei și nu poate umbla. Dă-i lui jos legăturile, Doamne, și dă-i iarăși pe buze cuvântul Duhului Sfânt, puterea învățăturilor Tale, de la care să vină oamenii să ia lumină și să umble ei în legile vieții, o, Doamne. Așa Te rog eu să împlinești, așa Te rog eu, Doamne. Amin, amin, amin.

– Am ascultat în cer și pe pământ cuvântul iubirii tale, o, arhiereu blând și smerit ca și Domnul tău. Amin.