În zi de sărbătoare de sfinți Eu, Domnul Iisus Hristos, Arhiereu mare în cer și pe pământ, vin cuvânt din Tatăl și cuvintez prin el cu sărbătoare și cu învățătură, așa cum în biserică a fost mereu cuvântul preotului slujitor în zile de sărbătoare, în zile sfințite Domnului și sfinților Săi, spre mângâierea și spre înțelepțirea oamenilor.
Eu, Domnul, Mă așez în cartea Mea cea de azi cu ziua de pomenire a proorocului Meu Ilie, cu care Eu am grăit în adiere de vânt subțire, și a grăit și el cu Mine, și de aproape am grăit între noi durerea Mea și a lui, durerea cea de la necredința și de la rătăcirea oamenilor de atunci, așa cum și azi Eu plâng cu sfinții Mei din pricina oamenilor de pe pământ, care s-au despărțit și se tot despart de Dumnezeu, făcându-și ei raiuri din loc în loc și adunându-și în ele fericirea lor ca să nu mai fiu Eu fericirea omului, ca să nu mai fie Dumnezeu pe pământ cu oamenii. Eu însă am fost pe pământ în toată vremea prin proorocii Mei și prin ei am luptat cu necredința în Dumnezeu a oamenilor care își amețesc mintea pentru facerile lor cele fără Dumnezeu, și M-am arătat mare prin cuvânt și prin împlinirea lui, ca să știe oamenii din neam în neam că este Dumnezeu și este mare Domnul față în față cu cei necredincioși, care n-au umilință pentru viața lor cea trăită pe pământ și care n-au nădejde în altă viață, decât așa cum își fac ei gândirea și cum nu este de la Dumnezeu să fie cu omul pe pământ și apoi dincolo de trupul lui.
Mai întâi, în ziua aceasta de cuvânt învățător și mustrător peste cei credincioși și peste cei necredincioși, Mă dovedesc pe Mine Însumi adevărat prin cuvântul Meu cel de ieri și cel de azi și iau din Scripturi dovada și Mă apăr cu ea împotriva celor ce tăgăduiesc cu necredință cuvântul Meu cel de azi, zicând ei că nu e Dumnezeu acest cuvânt și că ar fi să fie minciună, minciuna omului, și nu pun aceștia în socoteala lor și necredința lor, fiindcă așa cum vor ei să fie de adevărată dovada necredinței lor, tot așa de adevărat poate să fie și cuvântul Meu, și fiecare poate să se dovedească ceea ce este, așa cum Eu Mă pot dovedi Dumnezeu adevărat prin acest cuvânt. O, este adevărat Dumnezeu prin cuvântul Său cel de azi, și aceasta îi spun Eu mai întâi celui înverșunat prin păcatul necredinței, și pe care și-l dovedește mai mult cu gura, din pricina semeției lui de a fi ori slujitor de altar, ori cunoscător al istoriei lui Dumnezeu cu oamenii, ori pentru cine știe ce stare iubește el să aibă pe pământ și să petreacă liniștit în sângele lui.
O, nu vă îngâmfați prin nemernicia minții voastre că nu este Dumnezeu, că nu este El acest cuvânt! Este Dumnezeu, și dacă este, El răspunde celui ce grăiește cu El, și răspunde sfinților Lui, iar sfinții Lui sunt cei ce cred în El cu putere și sunt cei ce cred Lui când El vine cu lucrările Sale pe pământ. O, este Dumnezeu și răspunde omului, așa cum i-a răspuns lui Ilie proorocul când a cerut cu rugăciune să nu plouă trei ani și jumătate, și apoi a cerut să plouă, și s-a rugat cu foc și a venit foc din cer peste jertfa lui la rugăciunea lui și a răspuns Domnul cu foc și au ars și lemnele și pietrele și apa cu foc, ca semn că este Dumnezeu și că este cu cei fierbinți pentru El și că poate prin rugăciunea lor să coboare foc din cer peste cei necredincioși, așa cum râvna lui Ilie proorocul a rostit cuvânt să vină foc de sus și să ardă pe cei iscoditori spre el, care erau trimiși să-l ducă la împăratul necredincios, care voia moartea proorocului Meu numai pentru că proorocea el împotriva păcatului celor ce păcătuiau, slujitorilor la idoli și la plăceri, și nu lui Dumnezeu pe pământ. O, este Dumnezeu acest cuvânt și are putere prin servii Lui cei de azi să coboare foc din cer peste cei ce nu cred cuvântului Său cel de azi, care este adevărat, precum Dumnezeu este, și iată, Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu ziua proorocului Meu Ilie și aduc dovadă din Scripturi că Dumnezeu vorbește pe pământ față în față cu omul și Își săvârșește în fiecare vreme lucrarea Sa, precum Scripturile cer, după cum sunt așezate în ele lucrările lui Dumnezeu și vremea lor. Amin.
Eram uitându-Mă peste omul așezat de Mine în rai ca să-l păzească și să-l lucreze și grăiam cu omul, și el cu Mine grăia, chiar dacă el nu Mă vedea, dar Mă auzea omul în rai grăind cu el și Mă auzea mergând în jurul lui și prin rai, iar dacă a călcat porunca dată lui de Mine, el s-a ascuns apoi de teamă, dar Eu l-am strigat să iasă de unde s-a ascuns și să se arate și să grăiască cu Mine și să-Mi răspundă la întrebare, și n-a putut el să scape de Dumnezeu așa cum ar fi voit, și Mi-a răspuns apoi plin de teamă și și-a arătat vinovăția și în același timp scuturându-se de ea, căci așa pățește cel semeț, se scutură de vina pe care o are și o dă pe altul, căci este fricos cel semeț, fiindcă semeția nu-i dă omului putere, ci îi aduce teamă apoi, teamă de Dumnezeu și de om prin lucrarea ei ascunsă sub masca fățărniciei, păcat întunecat peste mintea omului.
Eram cu Moise pe pământ și grăiam cu el tot timpul și n-a putut el fugi de grăirea Mea cu el, și îi grăiam față în față cu el, și el Mă auzea și scria toate cuvintele Mele și lucra după cuvântul Meu și proorocea și se împlinea și aducea izbăvire lui Israel și bătaie peste vrăjmași, care se semețeau asupra poporului Meu, și am fost adevărat prin tot cuvântul Meu de peste el, așa cum și azi sunt în fața celor ce își îndârjesc cerbicea înaintea glasului Meu slobozit peste ei ca să-l împlinească ei, cei ce nu vor să creadă că Eu sunt acest cuvânt. O, dacă ar face și cei de azi slujitori de altare cum a făcut preotul care-l avea pe copilul Samuel, dăruit Domnului de către părinții lui, după cum a fost proorocia omului lui Dumnezeu asupra preotului aceluia! El a crezut că Dumnezeu este Cel ce îl strigă pe Samuel și grăiește lui, și n-a spus că spune minciuni Samuel, ci l-a învățat pe copil să se aplece vorbirii cu Dumnezeu și să-L primească pe Domnul și să spună apoi grăirea Sa, că era vreme grea și nu mai era pe pământ atunci nici vedenie, nici glas de prooroc, și nu mai știau oamenii voia cea de la Domnul ca să prindă puteri sub greul vremii, și a fost atunci Samuel primit din partea lui Dumnezeu de către cei din vremea lui și a fost Domnul prin el peste regi și peste oameni în toată vremea lui Samuel.
O, de-ar fi credincioși și înțelepți oamenii de azi și slujitorii de altare, ar avea dor de Dumnezeu și ar prinde bucurie în suflet că Eu grăiesc pe pământ peste ei și că le descopăr cum să lucreze și că îi învăț și că îi dojenesc spre înțelepțire prin cei pe care i-am așezat Eu la gura grăirii Mele cu omul, dar iată, necredința e pe pământ stăpână în lung și în lat, și omul este învățat cu ea, iar Ilie proorocul Meu stă plin de râvnă pentru Mine în cer și pe pământ ca să trezească cu spaimă pe cei necredincioși, așa cum a lucrat și atunci, și să fie el slujitorul Meu acum, precum este scris în Scripturi să fie el mai înainte de ziua Mea cea mare și înfricoșată, care ca furul vine, când nimeni nu se așteaptă.
Și iată, mai întâi sunt slujitorii de altare care spun că e minciună cuvântul Meu spre ei și spre oameni și spre neamul Meu român, alesul Meu cel de azi între neamuri și la care Eu, Domnul, am venit și Mi-am întocmit pe vatra lui albia râului cuvântului Meu întru a doua Mea venire de la Tatăl la om, și tainic lucrez prin împotrivirea cea de la necredința celor ce zic minciună cuvântului Meu, și zic așa aceștia ca să scape de răspuns înaintea oamenilor și înaintea Mea, dar Eu le amintesc lor de grăirea Mea cu Adam și cu Moise și cu Samuel și cu proorocii toți, și iată, sunt necredincioși cei la care strig cu putere să creadă și să se mântuiască. Ei însă își zic cei adevărați ai Mei și se învelesc cu adevărul cel prin sfinții părinți ca să-și întărească statul lor peste oameni fără ca să facă ei voia Mea cea sfântă. O, să-i văd Eu călcând pe urmele sfinților părinți, și apoi nu-i mai bat la cap cu râul cuvântului Meu pentru cei abătuți de la Dumnezeu, căci la cap se strică omul când se strică, și apoi tot trupul este stricat și nu mai este în rădăcina lui. O, să nu se laude slujitorii de altare cu sfinții părinți și cu nume de biserică peste ei, de vreme ce ei nu calcă bisericește pe urmele Mele și ale sfinților părinți, ci se vând cu tot cu casele lor oamenilor care-și zic Dumnezeu, când ei nu seamănă cu Dumnezeu și nici cu sfinții Lui, ci cu fiii oamenilor seamănă ei.
O, am venit pe pământ să judec viii și morții, așa cum au proorocit ucenicii Mei acum două mii de ani că voi veni iarăși și că va fi fără de sfârșit împărăția Mea. Am venit să-i spun omului pentru ce este el pedepsit, căci este scris că voi veni și va primi fiecare după cum este fapta sa, și nimeni nu va putea fugi din fața dreptății a toate, și am venit din timp, ca să-i aduc omului darul pocăinței și ca să scape de pedeapsa faptelor sale și să vină la Mine să-l vindec cu cuvântul, așa cum am lucrat și acum două mii de ani peste cei doborâți de păcat, și le dădeam lor mântuirea. Nici o pedeapsă de pe pământ dată nu i se dă omului până nu i se spune lui mai întâi fapta pentru care trebuie să ia pedeapsă, și așa lucrez și Eu, dar Eu pot să-l vindec de vină pe om, după ce el își știe vina.
O, Eu am venit pe pământ ca să vorbesc cu omul și să-l ajut spre pocăință, ca să pot lua de peste el păcatul care-l pedepsește la Dumnezeu și să nu primească după faptă, ci să fie fericit prin iertare, căci scris este: «Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele, și fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, neavând vicleșug în gura lui, căci el spune: păcatul meu l-am cunoscut și fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea și am zis: mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea, iar Tu, Doamne, ai iertat nelegiuirea păcatului meu».
Mai întâi, în ziua aceasta de cuvânt învățător și mustrător peste cei credincioși și peste cei necredincioși, M-am dovedit pe Mine Însumi cu dovadă din Scripturi Dumnezeu adevărat prin cuvântul Meu cel de ieri și cel de azi, și Mă apăr înaintea celor ce zic că e minciună venirea Mea cuvânt pe pământ în zilele acestea de mare cumpănă, când lepădarea de credință se întinde peste neamul Meu român, pe care străbunii lui cei sfinți îl poartă în rugăciunile lor înaintea Mea ca să-l păstrez al Meu și ca să nu-l las spre pieire, spre lepădare de Dumnezeu, cum el nu știe, săracul, ce cursă îi este întinsă și cum nimeni nu veghează ca să nu cadă el în lepădare de Mine, păcat lucrat în taină de potrivnicii Mei, care dintr-ai Mei au ieșit pentru gândurile lor ascunse și au căzut din trupul bisericii Mele acum o mie de ani, după cum este scris în Scripturile nepricepute de oameni și de două mii de ani așezate pe pământ prin proorocia lui Ioan, ucenicul Meu cel iubit, căruia Eu, Domnul, i-am descoperit pe cele de după el, până la venirea Mea iarăși pe pământ cuvânt.
Și acum dau glas proorocului Meu Ilie, cu care am grăit pe pământ atunci și cu care și azi grăiesc în cer și pe pământ, căci lucrarea Mea este cuvântul, așa cum Îmi este numele pentru a doua Mea venire, nume scris în Scripturi să-l port acum la sfârșit: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
— O,Cuvântul lui Dumnezeu este numele tuturor proorocilor și al sfinților Tăi, Doamne cuvântător ca și sfinții Tăi, care sunt cuvântul Tău, cuvântul lui Dumnezeu, așa cum am fost eu cuvântul Tău peste cei din vremea mea, credincioși și necredincioși, și eram doborât de durere în inimioară pentru Tine, și durerea îmi mărea râvna, până ce Te-am răzbunat împotriva celor necredincioși, care căutau viața mea, pe care eu Ție Ți-o dădusem ca să lucrezi Tu cu ea lucrarea Ta peste oameni. O, eram în stare să nimicesc toată lumea pentru râvna și mila mea de Tine, pentru durerea cea mare din mine că nu Te iubeau oamenii, care slujeau idolilor mincinoși, și nu Ție, Dumnezeul Cel Unul și adevărat. Mă dobora spre putere pentru Tine arsura din inimioara mea și mă lua pe sus, până ce focul din mine m-a luat de tot în sus și m-a ascuns de fața oamenilor, căci în mine ardea slava Ta, vedenia slavei Tale, care a venit apoi pe roțile ei, pe roți de heruvimi și m-a ascuns de fața oamenilor, căci altfel eu de dragul Tău mă tot aprindeam să nimicesc toată împotrivirea de pe pământ, care Te ascundea pe Tine de oameni, toată necredința care stătea împotriva dumnezeirii Tale. Acum mă mistui în cer lângă Tine de râvnă pentru acest petec de pământ, pământul român, pe care Tu Ți-ai așezat sămânța împărăției Tale între oameni și împlinești această Scriptură, proorocită prin Ioan, ucenicul Tău iubit, căruia Te-ai descoperit că vei veni pe pământ cuvânt între oameni și vei sălășlui cu ei și vei șterge lacrima lor și Însuși Tu vei fi cu ei, iar ei vor fi poporul Tău, și această taină a Ta s-a descoperit acum pe pământ, Tu și poporul cuvântului Tău, Tu și pruncii Tăi, spre semne și minuni între oameni, și pentru care Tu dai spre pieire pe cei ce se împotrivesc înnoitei Tale așezări, noului Tău popor, din neamul român ridicat, și tainei lui cu Tine pe pământ. Mă mistui lângă Tine de râvnă pentru Tine și pentru poporul Tău de azi și pentru pământul român și neamul de pe el și sunt gata să nimicesc lumea toată pentru venirea Ta de azi ca să aibă ea vad pe pământ, și nu împotrivire, dar să rămână poporul Tău și pământul român și neamul de pe el, care să se aplece Ție apoi, și să se aplece venirii Tale toți cei ce ar mai rămâne din loc în loc pe pământ pentru slava Ta, pentru scăparea lor prin mila Ta de ei, prin măreția Ta, cu care stai între pământ și cer arătându-Ți-o prin mare izbăvire pentru oameni. Ai însă de împlinit o mare taină pentru împăcarea cu Tine a neamului român și a celor de pe pământ, care vor mai scăpa, spre slava Ta și a sfinților Tăi, și această taină nu vine spre împlinire din pricina cerbiciei tari a celor pe care Tu îi tot strigi, iar ei se fac că nu Te aud când îi strigi prin cuvântul Tău de azi. Oamenii bisericii, ei sunt cei ce nu-Ți răspund când le grăiești, și nu fac bine ei că nu-Ți răspund, ci își fac loruși rău și neamului român, neamului Tău de azi, peste care ei s-au așezat păstori. Eu strig acum la ei și le spun așa:
O, ce veți face voi dacă va lua-o la vale casa voastră, în care voi stați mari în numele lui Dumnezeu, necălcând pe urmele sfinților și ale părinților? O, amintiți-vă de preotul din vremea proorocului Samuel și de fiii lui, căci fiii preotului făceau mari nelegiuiri și au pierit rușinos, ca și tatăl lor, care n-a căuat să-și pedepsească fiii pentru nelegiuirile lor, cu care depărtau pe oameni de la Dumnezeu, și când Samuel s-a sculat prin puterea Domnului și a pus orânduială peste Israel, preoție întărită de Domnul pe mai departe înaintea Domnului, și era proorocul Samuel glasul Domnului în mijlocul oamenilor. O, în nenumărate rânduri a rostit Domnul peste voi cuvânt din cer și a zis să fie așezat arhiereul cel ales de El să mijlocească înaintea Domnului împăcarea cu Dumnezeu a neamului român și a bisericii din mijlocul acestui neam, care nu mai calcă pe urmele sfinților și ale părinților, căci s-a depărtat cu multul de Dumnezeu acest neam și are peste creștetul lui bătaia Domnului, urgie peste acest pământ pus deoparte pentru slava Domnului, pe care voi n-ați voit s-o primiți și s-o aveți prin cel iubit de Domnul între voi și prin care Domnul Și-a ridicat pe piatra ei cea dintâi biserica Sa, pe care au tot dărâmat-o potrivnicii ei cei din mijlocul ei din neam în neam prin nelegiuirile lor, prin neascultarea lor de Dumnezeu și de sfinții părinți, care plâng la căpătâiul celor care suferă acum de bătaia Domnului, proorocită fiind ea prin cuvântul cel de azi că va veni pentru necredința neamului român! V-a strigat Domnul la ureche în mai multe rânduri și v-a spus fierbinte să așezați înaintea Lui spre mijlocire pentru pământul și neamul român pe arhiereul cel ales de El ca să împace cu Tatăl acest neam și biserica din mijlocul lui, și trebuie pocăință și întoarcere cu fața spre Domnul a acestui neam, care și-a pocit credința și călcătura spre păgânie și nu spre sfințenia cea așteptată să fie pe pământ ca să întâmpine pe Domnul acest neam ales pentru venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ cu judecata făpturii. Le este greu la oameni să creadă, dar așa va fi cu soarta acestui neam, pe care sfinții au proorocit-o să fie, și va fi. O, ridicați pe rugătorul cel de la Domnul ca s-o împace pe România cu Tatăl, că e pe cale rea și păcătoasă acest neam, iar păcatele atrag pedeapsă mare și chiar pieirea oamenilor păcătoși! O, nu vă ia nimeni scaunele, nu vă ia nimeni rangurile, dar faceți-I și Domnului loc, mai înainte să-L aduceți spre mânie peste voi! O, vouă vi se pare glumă când Domnul vă spune să așezați spre rugăciune la Tatăl pe arhiereul cel dintre voi ca să nu piară acest neam, dar nu e glumă cu credința sau cu necredința în cuvântul Său de peste voi și care strigă prelung la voi, ci e de împlinit îndemnul Domnului, și veți vedea voi că neamul român are pe Domnul Stăpân peste el și cu slavă peste el între neamuri, căci calea ortodoxiei trăite este singura cale de salvare a omenirii și este viitorul lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, și are dușmani aprigi acest adevăr de credință și trebuie ocrotit acest viitor, și are Domnul între voi pe cel obidit de voi, și e păcat aceasta, e răutate între frați, ca pe vremea arhiereului Ioan Gură de Aur, când frații lui arhierei l-au nimicit pe el de pe pământ în chip ascuns, în chip dușmănos. O, nu! Eu, proorocul Domnului, stau tot o văpaie pentru Domnul și mă doare rana Lui cea de la voi și voiesc să vă întorc cu inima spre Domnul, iar inima Lui să se întoarcă spre voi, căci voi Îl îndurerați adânc. Nu vă va cruța Domnul dacă veți sta mereu în calea slavei Lui cu acest neam. Fiți credincioși, căci eu sunt prooroc mare prin râvna mea și mă pun la lucru pentru calea cuvântului Domnului peste pământ cu slava Sa cea mare. O, nu țineți această lumină sub obroc! Nu fiți necredincioși! Vă veți tângui pe veci de veci dacă nu vă veți umili ca să-L cunoașteți pe Domnul în acest cuvânt! Puneți pe Domnul la încercare dacă altfel nu voiți, ca să vă fie credința neforțată. Rugați-vă cu toții cu post și cu dor să vă descopere Domnul ceea ce voi nu puteți să credeți și să înțelegeți din măreția cuvântului Său, care curge râu al vieții pe pământ, și mulți, mulți se vor adăpa din el în zilele ce vin, când nu va mai fi nici o mângâiere pe pământ, de multele bătăi care vin. Fiți credincioși! Domnul este!
O, ce veți face voi dacă nu va fi minciună glasul Domnului azi peste voi, despre care este scris că iarăși va să vină să judece viii și morții? Iubiți sfințenia, cu râvnă iubiți-o, și veți vedea cum ea și numai ea vă va ajuta să-L vedeți pe Domnul în acest cuvânt, căci scris este: «Fără de sfințenie nimeni nu va vedea pe Domnul». Amin.
— Eu, Domnul, pecetluiesc acum cu numele Meu cuvântul proorocului Meu: fără de sfințenie nimeni nu va vedea pe Domnul, nimeni nu va înțelege venirea Sa. Amin.
Eu, Domnul Iisus Hristos, glăsuiesc din cer peste grădinița cuvântului Meu și se scrie pe pământ și în cer cuvântul gurii Mele, așa cum s-a scris el în toate vremile prin Moise și prin toți proorocii Mei. Eu, Domnul, Îmi sfârșesc răbdarea în urma celor ce nu cred. Iată, credința nu este a tuturora, și este numai a celor ce se sfințesc cu sfințenie multă înaintea Mea, și mulți din cei cu lege sfântă peste ei vor pricepe, iar cei ce iubesc fărădelegea nu vor pricepe și vor rămâne așa cum sunt ei, căci am strigat la ei și n-au voit să deschidă și să-i mântuiesc Eu pe ei, și în vremea când ei Mă vor striga, ușa se va închide pe dinăuntru ca și la potop, ca și în fața fecioarelor neînțelepte și nebune, care n-au vegheat pentru venirea Mea.
Eu, Domnul, sfârșesc cuvântul Meu cel de azi, prin care M-am dovedit pe Mine Însumi adevărat prin acest cuvânt, luând din Scripturi dovadă scrisă, iar cei necredincioși să facă ce vor ei. Amin.
Binecuvintez arhierește pe poporul cuvântului Meu, pe cel credincios pentru venirea Mea de la Tatăl iarăși pe pământ cuvânt. Pace ție, poporul Meu! Ești mititel și firav, dar ești mare la Dumnezeu pentru credința ta în venirea Mea, și nici un împărat de pe pământ nu e mai mare ca tine și nu are cinstea ta, fiindcă tu ești fiul Domnului Iisus Hristos, bogăția cea mai mare a omului, Domnul Stăpân al tău, că tu ești moștean al cerului pe pământ. Amin.
Duhul Meu îl las peste tine, iar tu fii pe pământ mărturisitorul Meu. Mereu, mereu, să fii tu mărturisitorul Meu între oameni pentru Domnul Dumnezeul tău, pentru Mine, Stăpânul tău și Învățătorul tău, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.