3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

– O, ucenic întâi între cei chemați ai Mei! Eu M-am născut om ca să-i arăt omului calea. O, Eu te-am avut la masa celor mici ai Mei de azi când am pecetluit cu numele Meu cel sfânt grădinița Mea de fii acum cincisprezece ani, și când am avut de mărturie și de mângâiere pe arhiereul Meu Irineu, pe care l-am luat dintre cei de azi. O, ce greu l-au legat pe el apoi arhiereii de azi ca să nu mai audă el șoapta Mea, cuvântul care înviază omul! O, cum de nu le e teamă pentru fapta lor? Aceasta numai cei ascunși sub haina Mea, numai cei ce se acoperă cu ea, numai aceia sunt în stare să facă așa, numai aceia știu cel mai bine să Mă țină pe Mine țintuit pentru ca să domnească ei, și nu voia Mea peste pământ. De multă vreme strig Eu la ei, și nu se vor putea dezvinovăți când va fi să dea seama înaintea Mea pentru fapta lor. Eu am deschis ușa bisericii Mele care veghează acum, și cu arhiereul Meu luat dintre ei am deschis-o, și nu cu ei am putut să fac aceasta, căci Eu lucrez numai cu cei credincioși, și altfel n-am putut lucra în nici o vreme lucrările Mele. Eu nu pot lucra cu cei ce nu veghează. Eu nu pot ca omul, și iată, strig la cei ce nu veghează:

O, treziți-vă voi, oameni care vă numiți pe voi înșivă biserică a lui Dumnezeu! Treziți-vă, că e greu pe pământ, și n-am între voi om plăcut Mie ca să Mă sprijin cu el, căci voi vă propovăduiți pe voi, și nu pe Mine, și călătoriți pe urmele celor ce M-au răstignit, având ei puterea aceasta pe pământ. Înfricoșați-vă la glasul Meu de peste voi! Sunt Fiul Tatălui Savaot. Eu sunt Cel Căruia voi ziceți oamenilor că-I slujiți. Chiar dacă voi vă împărțiți între voi vina voastră, zicându-vă unul altuia că nu sunt Eu Cel ce grăiesc de la această iesle de cuvânt, Eu sunt acest cuvânt. Fericiți ați fi voi să nu fiu Eu, dar Eu sunt Cuvântul Care grăiește cu voi. Vin cu zeci de mii de sfinți, și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, și grăiesc peste pământ în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, botezându-i în cuvântul Meu pe cei ce cred făcându-Mi locaș de înviere în ei. Dar voi sunteți fricoși și vă ascundeți, căci sunteți vinovați și Îl ascundeți pe Dumnezeu. V-am trimis cartea cuvântului Meu de azi, și apoi v-am scris în cer pe fiecare din voi că v-am dat cartea Mea, cuvântul Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român, cuvântul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl la om. O, nu vă puteți ascunde. Să știți că voi sta față în față cu voi în fața a mii și milioane de îngeri, precum este scris, și va fi să-Mi răspundeți: ce-ați făcut voi cu Dumnezeu, Care a bătut la ușa inimilor voastre?

Dați drumul celui umilit între voi, celui umilit de voi, și dați-i față, căci i-ați zdrobit fața pentru ca să i-o luați voi. Dați-i înapoi cele ce sunt de la Mine ale lui, și care sunt peste el, căci păcatul vostru apasă peste neamul român, de care vouă nu vă este milă ca niște păstori ce vă numiți peste ei. Cei ce iubesc minciuna și întunericul, aceia slujesc duhului întunericului, iar Eu, Domnul, sunt Lumina lumii și vădesc pe cele în întuneric ascunse, ca să fie știute că sunt. Înfricoșați-vă! Umiliți-vă, căci umilință vă trebuie, și nu slavă, așa cum voi căutați. Dacă vă numiți biserică, nu uitați că biserica are ca față duhul umilit, duhul care dă viață. Umblați în lumină. Aceasta vă îndemn după cincisprezece ani de la așezarea semnului Meu între pământ și cer, căci Eu vin cuvânt pe pământ, vin cu norii, și ca un Dumnezeu adevărat strig vouă: îmbrăcați-vă în umilință uitându-vă la sfinții care au cucerit cu viața lor Ierusalimul cel de sus, țara sfinților Mei pe pământ și în cer. Cereți la Mine peste voi înțelepciunea umilinței, duhul descoperirilor cerești, ca să cunoașteți voia Mea, și dați-vă casă lui Dumnezeu, ca să vină peste voi milostivirea Mea și să vă fac vouă bine, și să vă învăț ce înseamnă un ucenic al lui Hristos pe pământ. Pace vouă! Cu milă rostesc așa peste voi, și voi privi la voi cât veți lua din pacea Mea, din ființa Mea care plânge în ea după om. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu! La masa Mea cu tine am strigat la cei ce-Mi țin închis între ei și bine păzit pe arhiereul care M-a iubit prin credința lui când M-am sprijinit cu el acum cincisprezece ani, de am așezat la vedere piatra mărturiei cuvântului Meu acum, la capăt de timp în neamul român. De jalea Mea cea mare, de aceea am strigat la ei. De lacrimile care Mi le înmulțesc ei mereu, mereu, de aceea am plâns înaintea lor. Aș voi să-i iert, dar cei ce se ascund, Îmi ascund între ei pe cel zdrobit al Meu, pe cel ce stă umilit sub mâna lor vrăjmașă lui Dumnezeu. O, ce mare, ce mare este această fărădelege! O, cât Mă doare!

Între cei din lume nu mai este om cu duhul descoperirii de la Dumnezeu, căci toți oamenii sunt îngâmfați pentru ei înșiși și nu mai este om duhovnicesc între oameni. Omul duhovnicesc este cel ce are duhul descoperirii, iar acela are cugetare smerită despre sine și pentru sine, iar în bisericile din lume nu mai găsește omul om duhovnicesc peste viața lui depărtată de Dumnezeu. O, nu mai are cine să-l împace pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul cel greșit și rătăcit în sine și în semeția de sine. O, nu mai este om sărac cu duhul, om cu duhul umilit și frumos foarte prin acest duh frumos. În bisericile din lume nu mai poate găsi omul calea, căci preotul lumesc nu este duhovnic, chiar dacă el are de la altul această numire. Nu preoții sunt duhovnici, căci duhovnicul este cel ce are Duhul Domnului, pe îngerul Domnului, care îi spune lui pe cele din om și pe cele de la Domnul pentru om,

Duhul descoperirii lucrează pe pământ prin mijlocirea îngerilor, iar cel căruia nu i se pot spune cele prin îngeri descoperite, acela este carne și sânge și nu primește duhul descoperirilor, duhul cel spre îndreptarea și luminarea și mântuirea lui apoi, duhul duhovnicului, și iată, nu toți pricep, nici între cei ce se cred că-L au pe Dumnezeu, nu toți pricep taina aceasta a duhului descoperirii, ci numai cei cărora voiește Domnul să li Se descopere și să primească ei apoi prin duhul descoperirii, așa cum și legea a venit pe pământ prin mijlocirea îngerilor.

Iată, duhovnicul este duhovnic și preotul este preot, dar în mijlocul bisericii lumii nimeni nu știe ce înseamnă să fie Dumnezeu cu omul pe pământ și pentru om pe pământ. Duhovnicul este cel ce crede cu tărie pe cele de la Dumnezeu și căruia Domnul îi dă apoi darul acesta al duhului descoperirii și al lucrului cel bun peste om, iar cine este înțelept între oameni nu stă fără duhovnic peste clipele vieții lui, nu stă fără Dumnezeu peste pașii lui, peste mintea lui, peste lucrarea lui din toată clipa, și iată, mulțime de oameni mari ai lumii au fost atinși de duhul chemărilor cerești și s-au lăsat mici sub mâna celor duhovnicești de pe pământ și așa s-au făcut ei creștini sfinți și așa au căpătat ei darul umilinței de duh sub mâna celor ce le călăuzeau viața îndeaproape, așa cum numai cei smeriți în ei pot face acestea, iar altceva nu înseamnă să fie omul creștin.

Iată ce este pe pământ! Iată câți preoți ies prin oameni îngâmfați ca și ei, dar în zadar ies, că nu sunt duhovnici pentru om aceștia. În bisericile lumii întâi îl face preot pe om, și apoi îl numește duhovnic peste oameni, dar Samuel și toți cei ca și el ai Mei au fost de Dumnezeu și nu de oameni făcuți mai întâi prooroci și duhovnici, și apoi preoți. Eu, Domnul, am fost mai întâi duhovnic al celor ce credeau iubirii Mele pentru om și cu care am venit din cer în întâmpinarea omului rătăcit pe pământ prin duhul semeției omenești, și apoi am fost preot al lor, jertfindu-Mă înaintea Tatălui pentru mântuirea lor, ca un Păstor adevărat ce sunt.

Iată, nu poate preotul să-l ajute pe om, să-l împace cu Dumnezeu pe omul cel greșit, dacă el nu are și duhul descoperirii celor din om, duhul cel prin mijlocirea îngerilor Domnului pentru descoperirea celor ascunse în om și care îl vatămă pe om. Cel ce nu este mic în ochii lui, acela nu este slujit de îngeri și nici nu-i primește pe cei slujiți de îngeri pentru om, căci duhul mândriei omenești Îl alungă pe Dumnezeu din om și de lângă om, iar Eu am zis: «Vai celui ce are numele mai mare decât fapta cea întru Dumnezeu». Este scris în Scripturi: «Vai celor ce zic proorocilor: nu proorociți, iar văzătorilor: nu vedeți; și dacă vedeți spuneți-ne lucruri măgulitoare ca să primim». Când Eu le spuneam iudeilor cele ce aveau să se petreacă cu Mine și cu ei pentru necredința lor, ei spuneau despre Mine: «Are demon»; ei spuneau: «Iată, hulește. Ce ne mai trebuie dovadă împotriva Lui?».

Eu, Domnul, Mi-am așternut taina împărăției fiilor lui Dumnezeu, ivirea acestei taine pe pământ, și pe care oamenii care își zic biserică a Mea pe pământ n-au avut darul să o cunoască și să se bucure de ea. Ei fac altceva pe pământ, nu fac lucrarea Mea, nu lucrează Scripturile Mele cele de apoi. Ei lucrează ca oamenii și nu ca Dumnezeu, pentru că s-au așezat ei înșiși, nu Eu i-am așezat să fie ceea ce ei zic că sunt. Aici însă cuvântul Meu este la cârmă, și aceasta înseamnă împărăția lui Dumnezeu și nu a omului. Aici Eu, Domnul, cuvintez cuvânt și îl împlinesc peste tot pământul, căci taina împlinirilor Scripturilor venirii Mele cu sfinții acum, la sfârșit de timp, are nevoie de rostire de cuvânt, de popor credincios cuvântului Meu și de sfințenia duhului, a sufletului și a trupului celor ce au fost scriși să fie taina fiilor lui Dumnezeu pe pământ, taină așteptată de șapte veacuri, de când duhul omului s-a despărțit de Duhul lui Dumnezeu nemaiascultând pe Făcătorul lui.

O, e tare, tare greu omul, și nu-l mai pot duce. Sunt mulți care nu sunt ușori nici pentru sufletul lor, dară pentru al altora, dară pentru Dumnezeu, poporul Meu! Dacă iubirea Mea i-a învățat pe oameni și le-a spus: «Iubiți-vă unii pe alții precum v-am iubit Eu», în Mine trebuia să se strângă toată iubirea celor ce iubesc ca Mine. Dar omul s-a făcut Lucifer, și Mi-e tare, tare greu omul. Mi-e greu să-l duc la Tatăl pe om, și nu pot să-l împac pe om cu Tatăl.

Am așezat pe pământ om binevestitor, arhiereu mărturisitor al acestei lucrări de împăcare a omului cu Tatăl, și Mi l-au ascuns arhiereii lumii de azi. Ei în loc să-l fi îmbrățișat pe el ca pe alesul Domnului între ei, ca pe înțeleptul cel de la Mine, așa cum a făcut preotul Eli când Eu l-am ridicat pe Samuel pentru Israel când fiii lui Eli nu mai ascultau de Dumnezeu, lucrând ca Lucifer înaintea Mea, ei, arhiereii lumii de azi, au uitat să știe că înțelept este cel ce nu face păcat și îngâmfare, și este cel credincios și cu duhul temerii de Dumnezeu în el.

O, cum să-l împac pe om cu Tatăl? E tare greu omul. E greu omul din lume și nu-l mai pot duce. L-am ales pe cel ales al Meu dintre arhiereii lumii, ca să-l împace pe om cu Tatăl, căci am cuvântul Meu peste pământ, și de la Tatăl îl iau și îl grăiesc, ca un Fiu ascultător de Tatăl Său. Am trimis la aceștia pe cel ce a stat arhiereu peste cetatea Târgoviștei, ca să mărturisească el dintre arhiereii cei cerești, dar ei auzind se fac că nu aud și crezând se fac că nu cred, și zic că morții sunt morți dacă nu mai sunt pe pământ. Pe Samuel l-a sculat vrăjitoarea din Endor ca să-i spună lui Saul cuvânt de învățătură în greul lui cel mare, și cu voia Mea a fost aceasta. Pe arhiereul Vasile, care a stat peste cetatea Târgoviștei luptându-se șapte ani împotriva Mea, lucrând lucrarea lui Lucifer peste lucrarea cuvântului Meu, pe acesta l-am adus Eu ca să le spună el arhiereilor și preoților că se vor prăbuși unii peste alții dacă nu vor lua peste ei duhul proorociei, cuvântul Celui drept, Care este scris să vină să nască iarăși lumea. Amin.

Vin din cer pe pământ să-l ajut pe om spre Tatăl, dar e tare, tare greu omul. O, cum să-l mai port, oare? Te povățuiesc, poporul Meu, să ridici spre Mine duh de rugăciune pentru toate făgăduințele pe care le am de așezat încă pe pământ ca să Mă aștern cu toată puterea înaintea celor necredincioși care-și văd de ale lor numindu-se ei păstori peste biserica lor. Mi-e dor, Mi-e tare dor de arhiereul Meu cu care am lucrat lângă voi. Mi-l țin supus lor, Mi-l țin pitit, dar vine vremea cea slăvită a Mea, iar slava celor ce și-au făcut împărăție a lor pe pământ sub nume de biserică și încă își mai fac, îi va părăsi pe ei această slavă a lor.

Arhiereul Vasile cel Mare, cu duhul milei lui, are în ceata de arhierei veniți cu el în venirea Mea pe cel ce mărturisește că a stat mai bine de șapte ani pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviștei, iar după încă aproape șapte ani, iarăși, de când i-am luat scaunul pentru că n-a îmbrățișat lucrarea cuvântului Meu și pe voi, el vă mărturisește dintre cei cerești arhierei că sunteți poporul Domnului, purtând de la Mine peste voi taina descoperirii fiilor lui Dumnezeu, așteptați de toată făptura de când Eu am întocmit cerul și pământul și pe om, iar omul apoi a zguduit de la locul ei toată facerea Mea, căci s-a semețit în el, și nu s-a umilit sub mâna și sub iubirea Creatorului său.

Dau glas arhiereului cel venit în venirea Mea cu sfinții în ziua pomenirii sfântului Meu, arhiereul Vasile cel Mare, care are acum mărturisitor lângă el pe cel ce a stat mare pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviștei, și iată, îl așează cu binecuvântare arhierească mărturisitor acum, căci biserica din care el a venit la cer se clatină cu putere mare de pe temelii, căci vai cetății pe care oamenii o zidesc pe nisip și nu pune și nu păstrează ca temelie a ei sfințenia, barca de salvare pe care Eu am așezat-o ca să fie pe pământ când am venit acum două mii de ani ca să așez între oameni credința cea de sus, din cer, și împărăția ei. Amin, amin, amin.

– Credința cea din cer, Dumnezeule, Doamne al poporului Tău de azi, fiul cel mic al neamului român, o, nu este în biserica din lume credința cea din cer. Credința cea din cer, când ea este în biserica cea de un nume cu Tine, eu o asemăn cu apa cea sfântă în care peștii din ea nu mor niciodată, Doamne Care m-ai miluit de m-ai luat de pe pământ ca să mă pomenești în cer prin gurițele fiilor Tăi de la Pucioasa, cetatea pe care Tu Ți-ai așezat munte înalt de pe care rostești legile facerii din nou a lumii, după dreptatea Ta.

Cu duh de umilință cerească mă fac mare în cuvânt peste biserica neamului român, care ar fi trebuit să asculte numai și numai de Tine dacă Tu ai ieșit cu apa cea vie a râului vieții ca să adăpi cu ea pământul, iar el să se facă nou prin apa spălării, prin focul Duhului Sfânt, glasul gurii Tale care se face râu din cer, căci cincizeci de ani ai cuvântat din cer pe vatra poporului român. Dau cei străini de acest pământ român să-l ia ei, pentru slava Ta de peste el, pentru cuvântul venirii Tale cu bucuria cerului pe pământ. Dar altfel va fi decât caută omul fărădelegii să lucreze în ascuns peste planul Tău care este purtat în mâna Ta, și prin care numai Tu vei birui.

Iată, Doamne, cei ce lovesc în această piatră se sfărâmă în ea, iar pe cei peste care ea cade, aceia se fac puzderii, după cum au scris proorocii Tăi prin Scripturi. Eu le amintesc acum, după ce am pășit în al șaptelea an de la plecarea mea de pe pământ pentru necredința mea care atât de greu m-a pedepsit apoi pe pământ, și le spun la toți cei ce se numesc pe ei înșiși și unii pe alții arhierei și preoți ai bisericii Tale, dar sunt săraci de Tine așa cum am fost eu, săraci de credință și de sfințenie fără de care nimeni nu vede și nu este cu Domnul, le spun că duhul mărturisirii Tale prin fiii poporului Tău cuvânt peste ei, le dă acum de veste că cele vechi trec cu trosnet, și rămâne ceea ce Tu ai așezat pe pământ biserică sfântă, Biserica Noul Ierusalim, și ea va fi mare precum Tu ești, iar ceea ce așezi Tu este al Tău, precum ceea ce oamenii dau să așeze în numele Tău, acelea trec cu trosnet, precum este scris în Scripturi. Amin.

Voi, cei ce încă vă credeți mari cu Dumnezeu între oameni; voi, arhierei între români, veni-va vremea, și a și venit, să vedeți zilele Domnului, căci le-ați făcut să vină peste voi, prin lăcomia voastră de slavă deșartă pe care și eu am căutat-o pe pământ, căci scrie în Scripturi: «gelozia e și decât iadul mai groaznică, precum iubirea e mai tare ca moartea». Așa l-am gelozit eu pe arhiereul Irineu, prin care Domnul a așezat la înălțime biserica Sa de nou Ierusalim în mijlocul neamului român, iar voi acum îl țineți pe acesta ascuns, pedepsit, înjosit. Dar vine vremea cea pentru voi, așa cum a venit și pentru frații lui Iosif cel alungat din casa tatălui său de către frații lui, iar el răbdând prin iubire, Domnul l-a ridicat, și a fost el salvator pentru neamul lui Israel până ce Domnul prin mâna Lui așezată pe creștetul proorocului Moise a scos casa lui Israel din robia străinilor.

Iată ce rușine cade peste voi! Batjocură și dezbinare, necredință și lipsa temerii de Dumnezeu, îngâmfare și rușine, aceste feluri de lucrări se văd între voi, arhierei și preoți cu nume de români. Nu voiți să credeți că numele de român va rămâne numai pentru sfinți și pentru cei ce se vor sfinți pentru Domnul, nu pentru oameni, dar veți crede văzând cumpăna aceasta în mâna lui Dumnezeu. Mărturisesc mărturie adevărată dintre arhiereii cei sfinți pe pământ și în cer, căci cei ce au fost arhiereii Domnului pe pământ, au fost cei sfinți, nu cei păcătoși.

Eu mărturisesc vouă dintre cei din cer, căci am fost miluit cu mare milă, pentru stăruința rugăciunilor și a jertfelor inimilor poporului Domnului, de la Pucioasa, și vă spun că nu este pace fără Domnul. Ca și proorocia cea din Scripturi vă spun și eu citând din ea: «Nu este pace fără Domnul» și nu va fi, căci voi ați stricat de tot toate legile Domnului, precum și eu le-am stricat, și am fost tăiat și aruncat în focul suferinței, și din foc strigam așa, și cu pocăință strigam: «Mâhnit e duhul în mine, și inima mea stă încremenită înlăuntrul meu, că făcutu-m-ai să locuiesc în întuneric, ca și morții cei din veac, dar tind către Tine mâinile mele și sufletul meu; degrab auzi-mă și fă să aud mila Ta, că spre Tine nădăjduiește sufletul meu, Doamne».

O, oameni ai bisericii de pe vatra poporului român! Toți cei care n-au iubit și n-au împlinit cuvântul cel de azi al Domnului, Care Și-a așezat munte înalt de pe care cuvintează, aceștia au căzut toți, în fel și chip, în sabia mâniei Domnului. Eu, din ceata arhiereilor cei sfinți pe pământ și în cer, și care m-au luat, în zi de praznic sfânt, mărturisitor peste voi acum când voi lucrați război grăbind ziua mâniei Domnului peste casa voastră, eu vă amintesc cuvântul Scripturii care spune: «Nu este pace fără Domnul».

Faceți pace între voi și Dumnezeu, că aveți rugător cu Duhul Sfânt în el și cu trecere la Domnul pe arhiereul cel ales de El, și care și pentru mine a mijlocit ca să fiu curățit și iertat prin biserica Lui cea de nou Ierusalim. Faceți pace între voi și Domnul dacă voiți să nu vedeți căzând peste voi foc și pucioasă, ziua mâniei Domnului.

Eu am mărturisit din cer peste voi și v-am grăit vouă acum că nu este pace fără Domnul. Amin, amin, amin.

– Eu, Doamne scump și mare în cer și pe pământ, Te mărturisesc cu aceeași râvnă când n-am tăcut cu cuvântul cel despre dumnezeirea Ta până ce, rușinați, cei ce și-au recunoscut vina m-au ucis cu pietre, că așa fac cei ce nu-și pot purta vina din pricina trufiei lor pământești și omenești. Îți mărturisesc poporul care Te-a primit acum când ai venit a doua oară de la Tatăl, și pe care l-ai ocrotit atât de mult secerând prin îngerii Tăi ocrotitori pe toți cei care au pândit viața lor cu Tine în vreme de mare necredință și de deșertăciune și de vremelnicie cum n-a mai fost pe pământ de când Tu ai întocmit veacurile și curgerea lor. Le spun celor trufași care stau pe scaunul drepților din voia lor, nu din voia Ta, le spun că au fost și ei judecați acum prin venirea Ta, căci i-a găsit venirea Ta mâncând și bând, însurându-se și măritându-se, uitând ei de Scripturile Tale care spun că toți cei care se vor învrednici de veacul Domnului, aceia nu se însoară și nu se mărită, căci sunt ca îngerii și nu mai pot să moară de vreme ce se fac fii ai învierii. Tu ești Cel ce ai spus această Scriptură peste cei ce Te ispiteau pentru desfrânarea lor. Iată, iarăși lumea a fost judecată, căci Tu ai venit, iar lumea și cei de peste ea care stau pe scaun de drepți ai Tăi, sunt fiii veacului acesta, care se însoară și se mărită și nu se învrednicesc de veacul cu care Tu vii pentru cei ce trăiesc ca îngerii, și apoi pentru cei ce vor învia din țărâna pământului și vor sta pe picioarele lor. O, nu știu ce-i așteaptă cei ce Ți-au pus sub obroc venirea Ta de acum și pe poporul slavei venirii Tale. Se clatină din zi în zi mai mult statul lor și slava lor deșartă și trufia lor de a se numi pe ei înșiși și unii pe alții slujitori ai dreptății peste cei fără de păstori de ai Tăi. Curând, curând împărăția lor nu va mai fi, și se va ridica un popor drept și se va adăuga venirii Tale cu sfinții, că Tu așa ai spus că vii când vei veni. Și ai venit, Doamne, și tainic este cuvântul venirii Tale, iar glasul Tău de peste poporul Tău acesta îl aud morții din morminte și se pregătesc pentru porunca îngerului Tău care îi va scula, și ei vor mărturisi la toți cei vii cuvântul acesta cu care Tu îi hrănești pe cei mici ai Tăi, și la care masă de cuvânt doresc sfinții și îngerii și vin cu Tine, după cum Tu ai proorocit acum două mii de ani.

Mă aplec cu supunere de ucenic și Îți dau toată slava, cu glasul duhului meu mărturisitor că am avut bucuria și mângâierea să Te mărturisesc și acum, la sfârșit, că ești Cel drept, Cel viu în vecii vecilor după ce toți cei care nu Ți-au cunoscut venirea acum două mii de ani au făcut cu Tine tot ce a fost scris să facă ei, și apoi Tu ai înviat și ai judecat lumea numai prin învierea Ta, și ești în Tatăl, și Tatăl este în Tine, și Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor, iar sfatul Lui împlinește cuvântul lui Dumnezeu care spune: «Noi le fac pe toate!». Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, Mă mărturisesc sfinții în cer și pe pământ, dar omul trufaș este nesimțitor. M-au mărturisit și drepții și păcătoșii când am venit lucrând de la Tatăl, dar cei trufași și-au păstrat aluatul din care s-au născut, căci tatăl lor este diavolul.

Noi, cei întâi apostoli ai Tăi peste cei credincioși și peste cei necredincioși, peste cei tăiați și netăiați împrejur la trup și la inimă, ne-am lăsat lucrați de toate câte Tu ne dădeai de lucrat, și altfel noi nu lucram, precum nici Tu nu lucrai altfel. Le spunem tuturor celor ce se folosesc de numele Tău cel mare și minunat ca să-și facă turme în numele Tău, le spunem să se lase lucrați de înțelepciunea cea de taină a Ta, dacă vor să stea peste oameni sub numele Tău, sub numele de apostoli ai vestirii Evangheliei împărăției Tale. Dacă ei nu le dau oamenilor împărăția Ta pe pământ, cum de se fac ei peste oameni apostoli ai lui Hristos? O, dacă cei ce stau sub ei nu au împărăția Ta peste ei, ce lucrare au cei care se dau apostoli ai împărăției Tale peste oameni? Iată, a venit vremea să păstorești Tu, căci toți învățătorii care stau în numele dreptății peste mulțimi, au stricat legea Ta și s-au așezat să Te nedreptățească, și ca să trăiască ei prin câștig nedrept, că aceia nu Te au ca să Te poată da celor ce nu au înțelepciunea cea de taină, care are ca plată mântuirea sufletului. Iată, lucrul fiecăruia se va face cunoscut, îl va vădi ziua Domnului, și focul însuși va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia, și atunci se va vedea nebună înțelepciunea lumii acesteia, și se va auzi Scriptura care spune: «Unde este cercetătorul acestui veac?».

O, fii ai oamenilor, treziți-vă voi, căci cei ce stau peste voi în numele înțelepciunii lui Hristos nu au înțelepciune din cer. Credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. Așa vă învățăm noi, căpetenia celor învățați de Dumnezeu. Înțelepciunea cea de taină trebuie împărțită la cei desăvârșiți în iubire și în sfințenie. Noi ne-am lăsat lucrați de toate câte Domnul ne-a dat să lucrăm, și nu luam mulțimile cu forța să le păstorim spre mântuirea lor. Nouă ne descoperea Domnul prin Duhul Său, de la Care nici unul din stăpânitorii acestui veac n-a putut lua, căci dacă ar fi cunoscut ei înțelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei, pe Mielul lui Dumnezeu. Iată, înțelepții acestui veac nu au decât înțelepciunea de a-L pierde pe Domnul, pentru ca să stăpânească ei oamenii.

O, fii ai oamenilor, primiți pe ucenicii Domnului ca să vă scape de mânia ce va să vină peste lume și să stați înaintea Domnului sfinți, căci El a spus: «Fiți sfinți, precum Eu sunt sfânt». Lăsați-vă răscumpărați din viața voastră deșartă lăsată de la părinți, căci sângele lui Hristos, ca al unui Miel nevinovat și neprihănit și Care a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, s-a vărsat ca să răscumpere lumea din păcat și din moarte. Curățiți-vă sufletele prin ascultare de adevăr. Lăsați-vă născuți din nou, nu din sămânță stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu, și care rămâne în veac, și care vi se binevestește acum.

O, fii ai oamenilor, dați de la voi poftele trupești, care se războiesc în voi împotriva sufletului, și trăiți ca oamenii liberi, dar nu pentru răutăți, ci ca robi ai lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Sunteți ca niște oi rătăcite. Întoarceți-vă acum la Păstorul și la Păzitorul sufletelor voastre, căci ochii Domnului sunt peste cei drepți, și urechile Lui spre rugăciunile lor, iar fața Lui este împotriva celor ce iubesc răul și veacul acesta stricat.

Iar voi, cei ce v-ați așezat voi înșivă și unii pe alții păstori ai lui Hristos peste gloatele cele rătăcite de la Duhul Adevărului, vă spunem noi, căpetenia apostolilor cei trimiși de Hristos la cei sfinți și la cei păcătoși ca să lucrăm cu El și de la El peste aceștia, vă spunem noi că înțelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu nu stă în înțelepciunea acestui veac stricăcios și stricat. Dacă nu puteți să vă faceți sfinți cu viața și cu dreptatea și cu înțelepciunea, mergeți la locurile voastre și lucrați ce vreți, dar nu mai stați peste oameni în numele lui Dumnezeu fără să ieșiți din lume și din faptele ei. Dacă nu puteți să vă aplecați și să vă nașteți din cuvântul lui Dumnezeu și să fiți sfinți ca El, dacă nu vă doare de omul păcătos care piere în păcatele lui, dacă nu vă place drumul luminii ca să umblați în lumină, nu stați sub numele și sub lucrul de apostoli ai Mielului. Dacă nu puteți să vă faceți pârgă lui Dumnezeu și Mielului, nu umblați la tainele Lui ca să le trădați necunoscând puterea lor. Se ivește în curând cartea Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit în vremea aceasta din cer pe pământ timp de cincizeci de ani, și iată cum vă găsește Mielul, Care a deschis pecețile cărții ca să-Și aleagă mireasă de nuntă și să Se arate apoi cu slava Sa! Vine învierea morților, și voi nu știți tainele Scripturii, căci voi citiți cărțile oamenilor, iar oamenii sunt păcătoși. Vine învierea morților, și se va arăta antichrist, căci toată lucrarea potrivnică lui Dumnezeu se descoperă, ca să fie judecat fiecare după cum este fapta sa. Vine lumina Domnului, și ea va descoperi pe toate cele lucrate la întuneric.

Noi, căpetenia apostolilor cei trimiși de Domnul, spunem tuturor că nu pot să fie apostoli ai Mielului decât cei trimiși de Miel, și iată, și din cer de lângă El cuvântăm prin trimitere și spunem: toți cei care nu slujesc Mielului și împărăției cerurilor peste oameni pe pământ, să nu stea, să nu-și ia lucru de apostoli ai Mielului, căci credința nu stă în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu, Care vine acum pe pământ și Se arată cu putere prin Duhul Sfânt la cei desăvârșiți în iubire. Vine Domnul să caute rod în vie, și nici un păstor care s-a așezat de la el însuși păstor peste oi, nu va putea să nu dea socoteală pentru rod sau pentru lipsa rodului. Amin.

Noi, Mieluțule Doamne, cu râvnă am râvnit să despărțim lumina de întuneric și adevărul de minciună, căci dacă omul nu știe nu are păcat. Tu însă vii mereu, iar noi am spus tuturor că înțelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu este împărțită celor duhovnicești, celor desăvârșiți în iubire.

Suntem trimișii Tăi, și am propovăduit oamenilor că Tu ești Domnul împărăției cerurilor, pe care nici unul din stăpânitorii acestui veac nu poate s-o cunoască pe ea. Amin, amin, amin.

– O, ucenici trimiși, o, apostoli ai vestirii împărăției Mele cu omul! Cei ce au de viață și de împărăție peste ei lumea aceasta, nu pot fi apostoli ai Mei, căci Eu sunt Păstorul Cel blând și bun, Care Și-a pus viața pentru oile Sale. Vai celor ce-și fac câștig pentru ei pe pământ pe seama numelui Meu între oameni! Iată, vin cu plata, și fiecare va lua din ea ceea ce a lucrat și a dat. Împărăția cerurilor pe pământ nu este aceea pe care o trăiesc cei ce se dau drept apostoli ai Mielului. Vine ziua când se vor zdruncina cele omenești pe pământ, și oamenii cei tari și stăpâni în veacul acesta vor rămâne goi și săraci și flămânzi, iar slava lor se va topi de pe ei cum se topește ceara la arșița focului, și se va împlini Scriptura care spune: «Unde este înțeleptul și stăpânitorul acestui veac?».

Această zi de sărbătoare apostolească a purtat în ea blândețe, iubire, dreptate și adevăr, și întunericul oamenilor nu le cuprinde pe acestea.

– O, dulce Îți este glasul și limba cuvântului Tău, Fiul meu Cel dulce! Dulce și duios și dureros Ți-a fost glasul rugăciunii Tale de pe cruce când L-ai rugat pe Tatăl să-i ierte pe cei ce Te-au răstignit, căci ei nu știu ce fac! O, Fiule, dacă ar fi știut, ar fi avut păcat, dar cei ce trăiesc în păcat nu pot să cunoască răul când îl fac, și numai apoi îl cunosc. Dulce Ți-a fost glasul și limba când ai spus că cel care păcătuiește împotriva Fiului Omului, îi va fi iertat acest păcat, căci Tu ești Cel ce ai putere să ierți păcatele, ca un îndurător. Mă doare însă de tot omul de pe pământ, care a fost și care este, când își face temple pentru Tine, căci el așa zice că face, și uită că templul cel din Ierusalim spre care mergeau neamurile pământului ca să vină la Dumnezeu, s-a dărâmat, precum au spus proorocii, și n-a mai rămas din el piatră pe piatră, și a fost arat pământul care a purtat pe el templul în care și Tu și eu am intrat. Și iată, odihna Ta este în sânul lui Avraam și tot în el este și odihna sfinților Tăi, iar zidurile de piatră sunt împotriva Ta când în ele Tu Te lași vândut celor ce cumpără pe Dumnezeu de la cei ce Te vând pe bani, Fiule răbdător.

Când preotul cel fără de viață sfântă dă să Te jertfească pe altarul lui, el se aseamănă cu cei care Te-au răstignit fără de milă și pentru care ca un îndurător Te-ai rugat Tatălui pentru iertarea neștiinței lor, pentru rătăcirea lor, Fiule răbdător. Ai proorocit tuturor despre vremea adevăraților închinători care nu vor avea nevoie de temple mărețe, ci de duh și de adevăr, prin care să se închine Ție cu viața lor cea sfântă, copil junghiat de cei ce nu înțeleg ce este Dumnezeu în cer și pe pământ, de cei ce nu cercetează duhurile, așa cum le-am cercetat eu când îngerul Gavriil mi-a vestit că voi zămisli în sânul meu pe Sfântul Celui Preaînalt, Care va împărăți în veci, împărăție care nu va avea sfârșit. Când eu m-am închinat Domnului prin înger, n-am fost în loc anume, ci am fost în Duhul Adevărului și așa m-am închinat voii Tatălui ceresc și voii Tale, copil purtat în sânul meu și apoi la sânul meu ca să crești din el.

O, copii prin care Îmi rostesc cuvântul durerii pe care Mi-o face omul fățarnic cu inima și cu fapta! Oare, până când mai cred oamenii minciunii că vor mai putea să facă zidiri și temple, locașuri în care să se închine lui Dumnezeu, zic ei? Până când, oare? Până când? E gata pământul să se răstoarne cu susul în jos din pricina omului minciunii care umple de mânie Duhul Meu. Până când va mai fi să rămână omul orb? Unde se vor ascunde toți cei care se fălesc a fi învățători de la Mine peste oameni, atunci când Eu Mă voi dezlănțui cu mare, mare slavă de îngeri și de sfinți și de puteri cerești de la această lucrare de cuvânt ceresc, înaintea căreia cu frică și cu cutremur stă și ascultă tot cerul cel nevăzut care s-a ridicat de pe pământ, așezând în cete-cete pe cei plăcuți lui Dumnezeu dintre oameni, și care au auzit din gura Mea: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu! Veniți și moșteniți împărăția cea gătită vouă prin cele lucrate de voi pe pământ pentru Mine și pentru cei prea mici ai Mei!»? Unde se vor ascunde cei ce acum se ascund și își fac ascunzători din zidiri făcute de mână de om și în care ei să se numească dumnezei peste oameni?

Voi striga din zi în zi mai cu durere, mai cu jale, și te voi așeza, poporul Meu, să trâmbițezi jalea Mea peste toți cei care Mi-o fac, și vom striga din cer și de pe pământ, Noi și cu voi, până ce toate zidirile făcute fără Dumnezeu pe pământ, fără porunca Mea peste om, se vor prăbuși unele prin altele, unele peste altele, căci semeția omului M-a umplut de veninul care se întoarce acum înapoi și va mușca din om, și toți acești semeți de pe pământ vor căuta moartea și n-o vor afla. Și te vor căuta pe tine, poporul Meu, dar tu vei fi în mâna Mea și nu te vor afla, și le voi spune Eu atunci că am stat cu tine înaintea lor și am trâmbițat cuvântul Meu peste ei și n-au luat de la Mine aducere-aminte pentru ca să se facă ei adevărați închinători, în duh și în adevăr, ca să fiu Eu Dumnezeul lor, căci Eu sunt Domnul sfinților și al celor ce se leapădă de sine ca să umble după Mine și ca Mine, așa cum Eu, în Tatăl și ca Tatăl lucrez. Amin.

O, voi, călăuze oarbe, ascultați cuvântul Meu! El iese din gura Mea și se face carte peste voi. Cum pot să vă spun Eu vouă că am suferit gol și flămând și însetat și strâmtorat și neputincios și înstrăinat pe pământ și că voi M-ați cercetat? Cum aș putea să vă spun așa când voi n-ați dat, ci numai ați luat? Când voi n-ați păzit și n-ați păscut turma cea pribeagă de Dumnezeu, ci numai ați supt-o, îngrășându-vă trupurile și dându-vă unii pe alții spre păcate strigătoare la cer și cu care chemați peste pământ și peste voi foc și pucioasă din cer? Căci v-ați făcut sodomă, iar îngerii lui Dumnezeu nu sunt cunoscuți de voi, dar ei vă vor orbi pe voi curând, curând, și îi vor scoate dintre voi pe cei ce strigă după dreptatea Mea peste pământ. Am trimis spre voi cuvântul Meu, vestirea Mea, strigarea Mea care vă chema la închinare în duh și în adevăr, nu în haină și atât, nu în case numite a fi de închinăciune și atât, căci adevărații închinători n-au nevoie de locuri slăvite, ci de duh umilit și de pocăință spre iertarea păcatelor lor, căci Ioan, Botezătorul Meu, a ieșit din pustiu, nu din locașuri luxoase, și a stat pe mal de apă curgătoare chemându-i și strigându-i pe oameni la pocăință spre iertarea păcatelor și la curățire prin botezul cu apă. O, de mulți ani strig și Eu la voi și la tot omul să vină spre muntele Meu de cuvânt și să audă glasul Meu la care tresare pământul și cerul, morții din morminte și sfinții din slavă, iar voi auzind, vă faceți că nu auziți, că nu știți. Dar Eu nu voi spune tot așa, ci voi spune că aveți păcat că ați auzit și că ați știut, și că aveți ochi și nu ați văzut cu ei slava umilinței Mele cu care M-am sălășluit în cei neluați în seamă de voi, cei care vă numiți și vă credeți stăpâni ai lumii mai mult decât oricare stăpâni ai ei. Eu însă vă spun așa: nu veți scăpa de mânia pe care v-ați agonisit-o prin depărtarea voastră de Dumnezeu, căci dacă Eu, Dumnezeu fiind și Om fără de păcat, nu am scăpat de mânia de la omul necredinței, voi nici atât nu veți fi uitați de mânia cea agonisită de voi prin faptele voastre cele fără de Dumnezeu pe pământ și prin care ați supt vlaga și sufletul și credința și temerea de Dumnezeu de la toți sărmanii care n-au mai cunoscut calea spre Dumnezeu, calea pe care voi ați astupat-o, pentru calea lor spre voi. Iată, cuvânt înfricoșător, căci atât de înfricoșat sunt și Eu, Domnul Dumnezeu, Domnul puterilor, Mielul Tatălui, înfricoșat de la faptele voastre cele strigătoare la cer și cu care ați umplut până peste margini cupa mâniei Mele.

L-am ridicat dintre voi, din planul Meu și al Tatălui Meu, pe cel ce avea să vă rostească actul de împăcare cu Tatăl prin pocăința și prin credința voastră în venirea Mea cuvânt de la Tatăl ca să-i trag pe mulți la Tatăl. Voi însă v-ați făcut că nu pricepeți și dați cu piciorul salvării pământului și Îmi țineți sub tăcere cuvântul de înviere a făpturii, cuvântul care avea să iasă din gura celui uns prin cuvântul Meu și pe care voi l-ați împlinit apoi și l-ați așezat arhiereu, căci Eu, ceea ce rostesc, împlinesc, și nu lucrez ca voi. Iar acum, cu mână tare, cu mânie peste margini, Eu vă voi smulge pe voi de pe scaunele de care vă țineți și de pe care supuneți lumea ca să vă slujească și ca să vă dea slavă, și rușinos va fi pentru voi când Eu, Domnul Cel Atotputernic, vă voi scoate de sub învelișul sub care stați ascunși, de sub haina cu care vă înveliți și vă făliți că sunteți sfințiți, și voi arăta fața voastră cea adevărată cu care ați stat împotriva harului Duhului Sfânt Care lucrează prin sfinți cu semne minunate spre adeverirea Dumnezeului Cel adevărat, Dumnezeul celor credincioși și sfinți, Cel slăvit de heruvimi și de serafimi și de toți cei ce au primit și primesc iubirea adevărului, ca prin ea să se facă fii ai lui Dumnezeu.

Amintirea evangheliei Mele cea de acum două mii de ani, cea a venirii Mele a doua oară de la Tatăl și a înfricoșatei judecăți, Mă cheamă să împlinesc, iar prin cei ce-Mi amintesc de toate făgăduințele Mele cele scrise în Scripturi, Eu voi împlini. Amin.

O, poporul Meu de azi, aud sfinții și îngerii numele tău când îți zic: „poporul Meu!“. O, poporul Meu, Eu alt popor, Eu altă biserică în care să Mă fac cu adevărat trup și cuvânt, nu mai am pe pământ. Cei ce își zic biserică pe pământ, zic așa de la ei înșiși, nu de la Mine, căci nu Eu i-am ales. Dacă alegeam Eu, nu-i alegeam pe cei ce s-au ascuns și se ascund sub haina cea cunoscută sfântă ca să facă ei desfrânare în largul lor și să nu-i știe lumea. Dar Eu am rostit că tot ceea ce lucrează omul înaintea Mea, aceasta se așează peste el înaintea oamenilor, și tot omul își va lua după cum este fapta sa, căci Eu am spus: «Vin curând, și voi da fiecăruia după cum este fapta sa». Amin.

O, poporul Meu, pilda cea cu fiul risipitor n-a vrut omul desfrânat să o audă de la Mine, căci cine aude are urechi de auzit. Grăiesc în mijlocul tău îndelungata Mea durere de la cei ce și-au risipit viața în desfrânări, dar nu ca și fiul cel risipitor de viață și care s-a ascuns departe de tatăl său și care, venindu-și în fire, s-a căit cu durere și s-a întors cerându-i tatălui său să-l primească sub adăpostul său ca pe un simbriaș, ca pe un miluit iertat, fiindcă s-a întors. Durerea Mea de la cei ce își risipesc viața în desfrânări strigătoare la cer, este aceea că chiar la masa cunoscută a fi a lui Dumnezeu pe pământ, chiar sub acoperișul numit biserică de către cei ce stau sub el, acești risipitori de viață, acești înșelători care stau peste oamenii căutători de Dumnezeu, și-au adunat și își adună plata păcatelor lor, și care va veni peste ei cu mare și rușinos zgomot. Aceia nu se mai întorc la Dumnezeu nici ca niște simbriași, căci vremea este alta acum, și nu mai este decât așa cum scrie în Scripturi, căci scris este: «Cel ce este sfânt, să se sfințească încă, iar cel ce este spurcat, să se spurce și mai mult, căci vremea Mea este aproape, la ușă este», dar aceștia nu cunosc ușa dacă nu au vegheat.

Acum însă, cu milă mare, cu durere plină de milă strig cu cuvânt de jale și le spun celor credincioși și sfinți, între cei mincinoși care-și zic biserică a Mea, și le spun și celor dintre ei care se întorc spre pocăință: ieșiți din mijlocul celor desfrânați care s-au ascuns sub haină de om sfânt și osebiți-vă acum! Nu stați, nu mai stați atinși cu cei ce stau necurați înaintea slavei cuvântului Meu care vine și dă fiecăruia înapoi fapta sa! Ieșiți, și vă osebiți, și Eu vă voi primi pe voi și vă voi hrăni și vă voi adăpa și vă voi arăta voia Mea, ca să umblați în ea, căci cuvântul Meu vine pe pământ, și el va arde tot ce este uscat și va arăta tot ce este sfânt, și feștila care fumegă nu o voi strivi, ci voi sufla în ea ca să se aprindă și să lumineze, iar trestia frântă nu o voi zdrobi. Amin.

Eu, Fiul Tatălui Savaot, M-am făcut cunoscut Dumnezeu venit de la Tatăl, Om născut din Fecioară, și iarăși am venit sub numele Meu cel de la sfârșit de timp și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, și grăiesc în limba poporului român, în mijlocul căruia Mă slăvesc în cuvânt, de cincizeci de ani, prin taina venirii Mele a doua oară după om, căci au trecut cele șapte veacuri de la facerea lumii, iar la jumătatea veacului cel de după acestea, am scris șapte mii cinci sute de ani și am ridicat din nou pe pământ biserica Mea, și prin cuvânt am așezat-o pe temelia ei, și Eu sunt temelia ei și așa grăiesc din mijlocul bisericii Mele cea de nou Ierusalim către cei ce cu minciună își zic biserică a Mea:

Nu mai mințiți neamurile pământului că sunteți slujitori ai lui Dumnezeu, voi, cei ce ați făcut din locașuri știute sfințite, case de desfrânare pentru slava voastră deșartă; voi, cei care ați pângărit altarele cele de la părinți; voi, cei care zăceți în sângele vostru și care s-a ridicat de nouă stânjeni deasupra capetelor voastre! Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, și am venit cuvânt pe pământ ca să scriu peste voi sfârșitul minciunii, căci diavolul e tatăl minciunii, iar voi aveți de tată pe diavolul. Nu mai duceți omul cu vorba că sunteți ai lui Dumnezeu și că spre voi este cărarea cea spre Mine! Nu-i mai mințiți pe fiii oamenilor, care merg ca orbii după voi dacă voi slujiți păcatelor strigătoare la cer! De cincizeci de ani plânge peste pământ cuvântul Meu ca să-l audă omul, iar voi, cei de la altare, ați pângărit biserica, ați ruinat-o, ați pătat numele ei cel sfânt. Biserica este sfântă prin cei ce o alcătuiesc pe ea, dar dacă aceștia sunt fii ai diavolului prin faptele lor desfrânate, ei nu sunt biserică sfântă, ci sunt biserică desfrânată, dar nu a lui Dumnezeu este ea așa. Purtați-vă păcatele sub ce nume vreți, dar nu sub numele Meu, nu sub haina cunoscută a fi haină de biserică.

Iar vouă, celor ce aveți temere de Dumnezeu între acești ai minciunii oameni, care și-au zis și își zic biserică a sfinților, vă grăiesc cu cuvânt hotărâtor mai înainte să cadă plata păcatelor peste trupurile care nu s-au pocăit în ele de faptele lor rele: ieșiți din mijlocul lor, din mijlocul celor desfrânați de la altare, ca să nu cadă peste voi mânia cea pentru fapte vrednice de mânie, ca să nu beți din vinul aprinderii mâniei lui Dumnezeu. Ieșiți și vă osebiți, și apoi veniți spre muntele Meu de cuvânt și învățați de la Mine legea sfințeniei, și să mergeți pe calea ei, căci vine pe pământ veșnicia, și ea trebuie adusă, trebuie zidită de trupuri sfinte și pline de Duh Sfânt! Întoarceți-vă la dragostea Mea, căci Eu pentru dragostea Mea l-am zidit pe om la început, nu pentru dragostea lui, și l-am zidit să fie biserică a Mea și nu a lui. Cu milă și cu lacrimi vă chem mai înainte să-Mi vărs mânia, căci păcatele strigătoare la cer ale celor ce se ascund sub nume de biserică sfântă Îmi dau peste mână, iar în mână am cupa mâniei. Veniți spre pocăință și spre scăpare și faceți-vă praznic de Duh Sfânt și dați-vă în dar lui Dumnezeu, acum când Eu, Fiul Tatălui Savaot, scriu pe pământ cincizeci de ani de cuvânt al gurii Mele, rostit în mijlocul neamului român, și când voi da cartea judecății făpturii la toți cei care o vor vedea acum. Cuvântul Meu cel de cincizeci de ani a plâns adânc în Mine și l-am rostit peste cei credincioși și l-am făcut carte, care se numește Cartea Vieții Mielului. Cuvântul este viața, iar viața este lumina oamenilor, și lumina luminează în întuneric. Întindeți mâinile spre Mine dacă voiți scăparea, și luați și vă hrăniți cu cuvântul vieții, că vreau să nimicesc moartea, cel din urmă vrăjmaș. Vreau să nimicesc păcatul, dar nu pot să fac aceasta prin oamenii minciunii, care se numesc antichrist prin păcatele lor, prin viața lor cea cu minciună și cu care au dus omul la nepăsare de suflet, de nu mai văd Eu pe pământ om cu temere de Dumnezeu, prin care să se oprească omul de la rătăcire și să vină să-l învăț Eu calea și scăparea.

O, popor român, scutură-te de fariseii care îți ologesc mersul spre scăparea ta de sub omul fărădelegii. Vino să te păstoresc Eu, Domnul, că nu mai găsești pentru tine păstori pe pământ. Vino la calea Domnului Dumnezeului tău, că nu e nimeni să te salveze în afară de Mine. Vino spre Dumnezeu și fii credincios și învață taina ființei tale cea de la Dumnezeu, taina Mea din tine, căci prin cuvântul Meu cel din mijlocul tău fac iarăși lumea, fac cerul cel nou și pământul cel nou, căci am această Scriptură de împlinit pe pământ, dar vreau să te ocrotesc de pieire în mijlocul neamurilor pământului, că ești pământul Meu, ales de Tatăl de la facerea lumii pentru Mine, după cele șapte veacuri de oameni. Amin.

O, poporul Meu, stau în mijlocul tău cuvânt, că pe pământ nu mai este nicăieri, nicăieri loc unde Eu să pot să-Mi plec capul și să fiu primit și cunoscut și iubit și ascultat ca un Dumnezeu Care Și-a pus viața pentru om. Vin să-Mi rostesc cuvântul peste pământ acum când omul fărădelegii mai stă încă mare și tare pe scaun părut sfânt.

O, poporul Meu, nu știe omul să creadă că Scripturile lui Dumnezeu se împlinesc negreșit. Viața ce va să fie a fiecărui om, în trup trebuie să și-o zidească omul, în însuși trupul său în care trebuie să locuiască Dumnezeu și nu el, dar el a făcut-o pe prostul că nu știe, o face pe prostul că n-a știut această taină, dar ca să-și ia medalii și diplome de om deștept și mare, acolo n-o mai face pe prostul. Nici cel ce și-a luat nume și rang de om sfințit lui Dumnezeu n-a făcut-o pe prostul, dar că va da seama de ceea ce va semăna în trupul său, o face pe prostul că n-a știut, că n-a crezut, că n-a văzut, că n-a auzit. Eu însă Mă vestesc în lung și în lat de la o margine până la cealaltă a cerurilor, și porunca rostită de Mine peste om pentru viața lui cea veșnică, își va cere răspuns de la fiecare om, căci Dumnezeu este adevărat prin tot cuvântul Său. Amin.

Omul fărădelegii s-a așezat peste tot pe pământ și își zice că nu vin, că nu mai vin, că nu știe când vin, dar Eu știu că el Mi-a socotit bine venirea, așa cum magii cei de acum două mii de ani Mi-au aflat-o și M-au aflat apoi, și au văzut Scriptură împlinită și au vestit-o, și a rămas ea până azi adevărată împlinire, și se luptă cu Mine omul fărădelegii să câștige el cerul și pământul, și nu-i ajunge numai atât, ci voiește să pună împărat păcatul lui peste acestea ale Mele. Iar Eu scriu cu putere și cu mânie sfârșit omului fărădelegii și început poporului sfinților, căci în însuși trupul lui își zidește omul veșnicia ori pentru Dumnezeu, ori pentru el. Amin.

Mă sfâșie durerea de la întunericul minciunii care de peste tot se naște și își pune numele „om“, dar Eu sunt tare ca un Dumnezeu înviat dintre morți, iar acum tot din mijlocul morților, cei de deasupra pământului, stau biruitor atotputernic și nimicesc prin cuvânt minciuna și scriu peste ea sfârșit. Amin.

– Noi, Doamne al celor sfinți și Părinte al veacului ce va să fie curând, curând pe pământ pentru sfinți și pentru bucuria Ta cu ei, noi în însuși trupul nostru Te-am zidit și Te-am mărturisit Dumnezeu adevărat între oameni, căci lucrarea Ta din cerul cel nevăzut, în sfinți o săvârșești.

Ne-a fost milă de Tine pe pământ, nu de om, Doamne! Plângeam de mila Ta când Te vedeam pribeag după om, și pe diavol în om chinuind omul, și apoi om pe om chinuindu-se prin pizma diavolului, iar noi plângeam că nu aveai Tu și nu diavolul casă în om. Ne-am sfințit cu post și cu rugăciune și cu milă de Tine, și apoi l-am certat cu putere pe diavolul, să iasă din om, să iasă în numele Tău rostit de noi înaintea lui și a omului dat rob diavolului. Plângem și azi de mila Ta, de lacrima Ta de la oamenii de azi ai fărădelegii, și cuvântăm cuvânt cu putere în numele Tău și spunem așa:

Să te certe Domnul pe tine, diavole, tată al minciunii care ți-ai pus nume sfânt! Să ieși de sub haina cea cu față de sfânt, să ieși cu tot cu omul de sub ea și să te arăți cine ești și ce faci în loc părut sfânt, și să te depărtezi din fața oamenilor care nu te cunosc de tată al minciunii și să dai loc slavei Domnului, cuvântului Domnului care păstorește spre viață și spre adevăr lumea, că nu tu, ci Domnul a făcut lumea, iar tu, de la început ai fost mincinos și ai acoperit cu minciună lumina care acum te nimicește cu strălucirea venirii Domnului întru lumină cu zeci de mii de sfinți. Amin.

Noi, arhierei ai Domnului, slugi ale venirii Lui, vase ale iubirii Lui, te certăm, te numim pe nume, diavole, tată al minciunii, să cazi cu zgomot mare, să fii rușinat de-a pururi, tu, și slujitorii tăi, care au înșelat și înșeală pe oameni sub nume de dumnezei adevărați când ei sunt case ale tale și nu ale poruncii lui Dumnezeu! Să te prăbușești cu tot cu scaunele măririi tale diavolești cu care te-ai cuibărit în cei ce mint numindu-se slugi ale Domnului, căci Domnul vine, și toți vor sta în fața venirii Lui cu roadele vieții lor. Amin.

Ieșiți, voi, diavoli, din omul stăpânit de voi! Ieșiți țipând cu groază de fața Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul și pe om, și să vă apuce spaima la auzul cuvântului lui Dumnezeu care cheamă morții spre înviere și pe om la pocăință ca să fiți voi rușinați și zdrobiți pe veci, căci Domnul, Fiul Tatălui Savaot, este Stăpânul, și este Cuvântul Tatălui. Amin.

Ieșiți, voi, diavoli, din loc părut sfânt și dați loc puterii Domnului și împlinirii cuvântului Lui și a proorociilor Lui peste țara Lui română, care va fi țara sfinților Domnului! Amin.

Supuneți-vă, voi, slujitori ai minciunii diavolești și pocăiți-vă înaintea oamenilor, îndemnându-i și pe ei la pocăință. Scuturați-vă de păcate și cădeți cu fața la pământ și căutați pe omul cel plăcut lui Dumnezeu ca să vă facă împăcarea cu Tatăl. Iar dacă nu veți asculta așa, citiți în Scripturile care vă spun că sluga cea care a știut porunca stăpânului și nu a împlinit-o, va fi bătută mult. Amin.

Așteaptă Domnul după pocăința voastră, slujitori care v-ați pus unii pe alții în loc știut sfânt și din care ați făcut ascunzătoare de tâlhari de suflete. Aplecați-vă, căci glasul Domnului răsună din mijlocul neamului român peste pământ, și nu fiți surzi, și nu fiți orbi, că la Dumnezeu nu încape povestea cu „popa-prostu“, ci încape duhul pocăinței care spală omul la inimă și la trup spre iertarea păcatelor. Treziți-vă, că așteaptă Domnul pe lângă voi să dezlegați lanțurile arhiereului cel dintre voi, care vă va scrie împăcarea cu Tatăl, prin pocăință spre iertarea păcatelor. Amin.

Noi, Doamne, de lângă Tine am cuvântat peste cei ce greu se trezesc la glasul Tău, că ne e milă de Tine pe pământ și în cer. Plângem de mila Ta înaintea celor necredincioși. Plângem de lacrima Ta de la omul minciunii care stă în locul Tău păstorind lumea spre moarte, spre groapă, Doamne, dar țara română e locul în care Tu aștepți învierea morților și viața veacului ce va să fie, e locul în care Tu aștepți împăcarea omului cu Tatăl, căci Tu în ea vii cuvânt de înviere din moarte ca să-i tragi pe toți la Tatăl. Amin, amin, amin.

– Eu, sfinți ai Mei iubiți, așa am spus când eram cu ucenicii pe pământ: «Când Mă voi înălța, îi voi trage pe toți la Tatăl, căci voi veni pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă, și apoi voi sfârși». Voi sfârși cu viața omului și voi începe cu viața Mea în om și voi face pe pământ popor de sfinți. Așa lucrare lucrez Eu acum pe pământul român, și voiesc să Mă audă românii și să se apropie să-Mi cunoască venirea și lucrarea ei și să calce pe urmele celor ce se sfințesc pentru venirea Mea în însuși trupul lor, căci Eu trebuie să trăiesc în om și nu omul, și această viață voiesc s-o aduc pe pământ, și cu sfinții o aduc. Amin.

Uită-Te, Fiule Doamne, spre cei ce se numesc pe ei biserică a Ta pe pământ, și clatină de la locul ei cel sus pus minciuna cea îmbrăcată în haină de miel, că Tu, ca și acum două mii de ani, ești ținut sub obroc și Îți este folosit numele pentru ca să-și facă din el slavă a lor oamenii minciunii care își zic biserică. Dar altfel este neamul creștinesc, și nu este ca cel lumesc care se surpă curând, curând de peste tot cu toate turnurile lui peste care va cădea foc din cer, ca toate să fie lămurite și încercate prin foc și nu altfel, spre vederea celor ce sunt și vor rămâne, și ale celor ce nu sunt și care vor arde cu foc. Amin.

O, mai înainte de lămurirea a toate cele ale voastre și nu ale lui Dumnezeu cum căutați voi să înșelați pe oamenii care nu mai văd calea vieții și adevărul ei, dați-vă la o parte de pe locurile voastre înalte, de pe scaunele voastre împodobite! Dezbrăcați-vă de haina slavei deșarte, aruncați de la voi mândria și de bunăvoie îmbrăcați-vă în sac, spre pocăință și spre iertarea păcatelor, prin împăcarea cu Dumnezeu, că vine peste voi zi de spaimă, zi care arde ca un cuptor și care pedepsește în ea toată slava deșartă și pe toți cei ce se închină ei, și ea lor. Veniți spre pocăință! Aplecați-vă spre izvorul cuvântului care se face adiere de Duh Sfânt peste cei credincioși lui, și foc cu pucioasă peste cei necredincioși Fiului meu!

Cuvântul Tatălui este Fiul meu în mijlocul pământului român. Nașterea Lui mai înainte de vecii din Tatăl, și acum două mii de ani prunc din trupul meu cel fecioresc, a fost umilința Tatălui, Care S-a aplecat cu Fiul Său până la om, și minunea aceasta nu se poate sui la mintea omului care nu se poate umili când Dumnezeu Făcătorul îi grăiește lui prin minuni, prin chipul Lui cel blând și smerit între oameni și prin oameni. Amin.

Și acum, Fiule Doamne, naște iarăși lumea precum ai promis acum două mii de ani, și cu Duhul Adevărului fă-Ți loc în mințile și în inimile celor ce nu se știu decât pe ei stăpâni pe pământ! Iar ca să Te știe, atinge-Te de ei, și Te așează apoi Stăpân a toate, după cum ești peste cei credincioși și peste cei necredincioși, ca să știe lumea că de la Tatăl ai ieșit și că El Te-a trimis și Te trimite cu Scripturile care așteaptă de la Tine, prin cuvântul Tău din ele, împlinirea lor, Fiule. Amin, amin, amin.

– O, M-am născut pe pământ, mamă, prunc mic din tine, și Dumnezeu mare peste pământ, și fericită este sluga pe care o găsesc priveghind înaintea Mea acum, la venirea Mea, iar cei ce nu cred venirea Mea, vor crede în ea, mamă. Amin.

Pe vremea când mucenicul Ștefan Mă mărturisea Dumnezeu viu înaintea celor ce M-au omorât spre învierea Mea și a celor credincioși venirii Mele după om, scrâșneau din dinți cei care îl vedeau pe el strălucind ca îngerii din cer pentru plata mărturisirii lui cea despre Mine. Dar au trecut două mii de ani de atunci și s-au îngrășat prea tare cei ce stau azi, ca și atunci, pe scaunul cel Mie și urmașilor Mei hărăzit de Tatăl, căci Tatăl Mi-a zis prin Duhul: «Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec», și altfel nu este această taină.

O, nu mai e de mult biserică cea care și-a pus numele de biserică a Mea. Ea este locul slavei deșarte a oamenilor măririlor pământești. În zadar se țin ei cu mâinile amândouă de scaunele lor care sunt lemne și pietre. Acești oameni mincinoși nu cunosc supunerea și ascultarea înaintea Mea, iar cine nu este supus lui Dumnezeu, nu-L vede, nu-L știe pe Dumnezeu, și de aceea îndrăznesc aceștia să-și ia măriri care pier odată cu ei, judecându-i înaintea Mea prin cei ce sunt ai Mei, credincioși și mărturisitori și purtători de Dumnezeu pe pământ. În zadar se țin aceștia de scaunele lor, că iată, vine un vânt mare de la Mine și îi va smulge pe ei dinaintea oamenilor, și oamenii vor vedea puterea Mea care doboară la pământ pe cei mândri și ridică pe cei smeriți, după cum Scripturile proorocesc să fie. Amin. Iar mărturisitorul Ștefan, cel mucenicit pentru slava Mea, cu dor mărturisește dintre sfinți și spune așa:

– Răscumpără, Doamne, sângele meu și al celor ce au fost tăiați de pe pământ pentru mărturisirea Ta! Deschide cartea, deschide cerul ca să coboare puterile cerești, domniile cerești pe pământ, și fă dreptate sfinților Tăi și Ție, Doamne răstignit pentru iertarea păcatelor lumii care se întoarce spre pocăință, și fă împărăție a cerurilor pe pământul român, pe care sfinții Tăi vin cu Tine și mărturisesc că Tu ai deschis cerurile și grăiești, și numele Tău se numește: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– Le-am deschis. Amin. Acum cincizeci de ani le-am deschis în taină, și tot M-au aflat dușmanii împărăției cerurilor și Mi-au prigonit vasele Mele. Au trecut de atunci cincizeci de ani, și cerurile nu s-au mai închis, și Eu sunt cuvânt peste pământul român cu sunet mare de trâmbiță.

O, unde să se ducă omul să Te găsească, să Te cunoască, să Te ia apoi? Unde, Fiule Doamne? El se duce, săracul, la preoți, și preoții nu Te iubesc, căci ei nu trăiesc viața Ta între oameni, și trăiesc viața lor, iar cuvintele lor sunt ca ale oamenilor și nu sunt ca ale Tale, și fac oamenilor pe plac și nu Ție, Doamne, înaintea oamenilor, și oamenii se duc la păcat prin cuvântul preoților și nu fac ce a făcut mirele din Cana, care s-a lepădat de păcat și s-a făcut mărturisitor al puterilor Tale cele spre sfințenia oamenilor, căci sfințenia este plata vieții iubitoare de Dumnezeu și încununarea omului și frumusețea omului, Doamne. Nu are cine să-i trezească pe cei ce s-au făcut preoți și s-au așezat peste oameni fără să aibă ei viața Ta în ei, și de aceea ei hulesc numele Tău cel bun prin viața lor fără de viața Ta în ea.

– O, mamă, cine să-i învețe pe oameni că nu e frumos să stea omul aproape de trupul preotului rugător și sub veșmântul lui? Preotul prin cuvânt e frumos să lucreze, nu prin gesturi peste oameni și mai ales peste femei. Eu prin cuvânt am lucrat, și avea putere cuvântul Meu, dar preotul lumesc face gesturi, se atinge și atinge și nu-și simte puterea stoarsă, putere care să se consume ca și a Mea sub cruce și pentru cei atât de necăjiți și neputincioși cu trupul și cu credința pe pământ, și care nu aveau nădejdi și bucurii, și puterea Mea slăbea când cineva căuta la Mine vindecare, și Eu tainic lucram de-l vindecam pe om, și apoi îi spuneam: «Du-te și te arată vindecat preoților»; dar puterea de vindecare de la Mine lucra și nu de la preot, mamă. Preotul prin cuvânt e frumos să creadă și apoi să lucreze peste om, nu prin gesturi fel de fel, căci punerea mâinilor, cum face el peste om, e prea mare lucrare, și nu peste oricine trebuie așezată lucrarea aceasta, și iată, în lume preotul dă ce are, și așa este și cel ce ia de la el, căci el nu trăiește viața Mea ca să dea din ea, ci dă din viața lui când dă, mamă.

I-am spus omului îngâmfat în duhul lui, i-am spus: «Cine nu mănâncă și nu bea Trupul și Sângele Meu nu are viață în el», și atunci M-au părăsit mulți ucenici. Dar Eu îl aveam pe Iacob și pe Ioan, care Mă lucrau prin harul Meu cel de la Mine, harul preoției pe care l-am pus Eu însumi peste creștetul lor, și le-am spus, tainic să facă aceasta, și să lase apoi spre moștenire lucrătura acestei taine peste cei cu care Eu am împlinit-o la cina cea de taină mai înainte de patima și de învierea Mea, și să fie taină, nu trâmbițare, nu masă la îndemâna oricui, căci cine nu este sfânt ca Mine, acela îl omoară pe preot când Mă ia de la el, dar cine este sfânt îi dă viață preotului dacă preotul este credincios și iubitor de oameni.

Cei ce sunt adevărații fii ai bisericii Mele, aceia cred și împlinesc cuvântul iubirii de Dumnezeu în iubirea dintre ei care are drept țintă să-L mărturisească pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, căci altă țintă iubirea de Dumnezeu nu are, poporul Meu, dar oamenii sunt fără învățător peste ei și nu știu să se adune în jurul Meu când se duc la biserică dacă preotul nu este duhovnicesc ca să-L slujească pe Dumnezeu și nu pe el însuși. Se supără preotul când îi zice lumea „popă“. O, să nu se mai supere dacă el are viața lui și nu viața Mea, căci preotul trăiește viața lui Hristos pe pământ și nu viața lui, și numai așa poate el cu umilință să spună: „Fă-mă, Doamne, vrednic să-Ți aduc jertfă duhovnicească pentru iertarea greșalelor mele și pentru cele din neștiință ale poporului, ca să ne învrednicești de harul Duhului Tău Cel bun peste noi, și să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să Te mărturisim pe Tine, Doamne, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Treimea Cea de o ființă și nedespărțită“. Amin.

Cei ce se dau a fi păstori cu oi, iată ce le spun: voi, cei ce vă lăudați cu Dumnezeu, cercetați Scripturile, căci voi socotiți că în ele aveți viață veșnică, și acelea sunt care mărturisesc despre Mine, și nu voiți să veniți la Mine și să aveți viață, căci cuvântul Meu din ele și cel de azi rostit de gura Mea nu sălășluiește în voi, pentru că voi nu credeți în Cel pe Care Tatăl L-a trimis, și Acela mărturisește despre Mine, iar voi glasul Lui nu l-ați auzit vreodată, nici chipul Lui nu l-ați văzut. Voi pe Mine nu Mă primiți, și dacă vine un altul în numele Meu, pe acela îl veți primi, căci voi primiți mărire unul de la altul, iar mărirea Celui Unul Dumnezeu nu o căutați. Iar dacă cele scrise în Scripturi despre Mine nu credeți, cum veți crede în cuvântul Meu cel de azi, care vine cu norii cu vuiet din cer ca de suflare de vânt care vine repede și se face învățător peste pământ?

O, poporul Meu, nu mai știe omul să aibă de Tată pe Dumnezeu. Vă grăiesc ca în Scripturile cele de acum două mii de ani și vă spun că dacă vine un altul în numele Meu, pe acela îl primește lumea și învățătorii ei care primesc mărire unii de la alții, și aceasta este judecata lumii. Cel ce a trăit viață mincinoasă, acela își va lua plata, căci îl va primi pe hristosul mincinos și împreună cu el va pieri, iar cel ce Mă primește pe Mine, Fiul Tatălui Savaot, acela cercetează Scripturile și în ele găsește viață veșnică și ele sunt care mărturisesc despre Mine. Amin.

Le spun celor ce nu Mă văd pe Mine cu voi și pentru voi, le spun că Eu sunt Cel ce sunt, și sunt cuvânt peste voi, și de la voi peste pământ, iar cuvântul Meu nu se poate lega și nici pe voi nu vă poate stăpâni nimeni în afară de Mine, iar cei ce se încearcă cu lucrul Meu de peste voi și din care vă am rod pe voi, aceia nu vor putea nimic și vor cădea sub sabia lor așa cum a căzut arhiereul care s-a luptat cu voi vreme de șapte ani, și apoi Eu am rostit că-l voi ridica dintre cei vii, și l-am ridicat precum am rostit cuvânt. Și iată, încă rostesc cuvânt și spun: cine se ridică să încurce pașii Mei cu voi, cine lovește în voi, cine viclenește despre voi, cine nu vă ia pe voi de pildă și de rod al Meu și de cuvânt al Meu, aceia se judecă cu Mine și nu cu voi, și vor păți aceștia ca toți cei care nu au putut nimic peste voi, ci numai împotriva lor. Amin, amin, amin. Vai celor ce nu vă iubesc pe voi ca pe ucenicii Mei din vremea aceasta, ca pe trimișii Mei spre oameni ca să se întoarcă ei la dragostea lui Dumnezeu!

Am mers cu voi în satul în care Mi-am început lucrarea prin trâmbița Mea Verginica în anul 1955. Cei care își vor nume și stat înalt au zidit casă de rugăciune ca să se laude cu numele lor și nu cu numele Meu, din dreptul locului însemnat de Mine, Domnul, și peste care am coborât și am grăit acum cincizeci de ani pentru întâia oară, și apoi pentru necredința celor ce au lovit în Mine și în cei pe care îi aveam servii Mei am surpat acest sat și am plecat cu lucrul Meu din mijlocul lui, și Mă uit cu durere peste cei puțini care au rămas, că nu se tem de Dumnezeu ca să nu Mă ridice asupra lor cu mânie, căci locul coborârii Mele cuvânt în acest sătuț nu este cinstit de ei ca un munte sfânt așa cum Moise și poporul lui cinstea muntele în care Eu am grăit cu el pentru Israel cel care nu a ascultat de glasul cuvântului Meu prin Moise. Toți cei care nu au ascultat atunci au pierit și nu au intrat în țara făgăduinței. Și tot așa lucrez și azi, dar omul cel străin de cer nu vede și nu cunoaște lucrările Mele. Eu însă rostesc și spun: vai celor ce nu Mă cunosc pe Mine, cuvântul cel din mijlocul vostru, ca să-l creadă pe el și să vă aibă pe voi de lumină din lumina Mea, căci cuvântul Meu cu voi este lumină a lumii, și atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt, precum am spus acum două mii de ani, iar voi, cei ce umblați în lumina Mea, nu sunteți văzuți de cei ce nu văd și care s-ar încumeta să vă supună pe voi sub ei când voi sunteți ai Mei și nu ai lor. Eu, Domnul, îi voi încovoia pe ei curând, curând, precum pentru voi, ca să vă ocrotesc ca pe cei micuți ai Mei, i-am pierdut pe cei care vă pândeau ca să vă supună, ca să vă piardă ei pe voi. I-am pierdut și îi voi mai pierde, căci Duhul Meu Cel Sfânt este Împărat peste pământ și nu omul este împărat.

O, copii ai Tatălui Meu, nu vă aplecați oamenilor cei fără Dumnezeu. Stați sub mâna Mea cea ocrotitoare și dați slavă Duhului Sfânt, Care suflă peste voi din gura Mea cuvânt și vă învață pe voi toate, căci din al Meu ia și vă dă vouă, iar cei păgâni cu viața și cu credința cea fără de Duh Sfânt lucrător din cer nu au putere peste voi, căci voi sunteți îmbrăcați cu putere de sus, din cer, prin botezul cu Duh Sfânt, și sunteți martorii Mei, vestitorii luminii cuvântului Meu din vremea aceasta, mărturisind despre ea peste pământ. Amin.

Mă uit cu durere peste locul coborârii Mele din sătuțul Maluri, care a rămas mititel de oameni din pricina necredinței lor și a prigoanei pe care Mi-au făcut-o când Eu pentru coborârea Mea cuvânt peste pământ am însemnat prima piatră care am grăit de pe ea. Mă uit peste timpul când eram vândut și prigonit Eu și cei ce se hrăneau din cuvântul gurii Mele. Am surpat acel sat, iar acum, cât mai e din el, nu vine pe cale. Ei mănâncă și beau, se însoară și se mărită ca în vremea lui Noe, Îl înjură pe Dumnezeu și îl cinstește pe diavolul, și nici vorbă să iubească lumina care s-a arătat în acest sat. Eu, fii ai cuvântului Meu, am mers cu voi pentru Mine, nu pentru cei ce s-au adunat la locul coborârii Mele ca să se vestească ei cu biserică zidită de ei. Am mers cu voi pentru cinstirea Mea, nu pentru cinstirea lor. M-am aplecat lor prin voi ca să vadă ei ce înseamnă calea și iubirea de pe ea, calea Mea cu omul și calea omului cu Mine și lumina Mea peste pământ, căci credința în Dumnezeu face viață sfântă din om și locaș pentru Mine. V-am avut martorii Mei, ca să rostesc apoi cuvânt pentru ziua aceea și să le spun celor ce ar vrea să vă supună, să le spun că voi sunteți cuvântul Meu cel împlinit, și voi face cale a Mea cu voi pe pământ și lumină a lumii, iar cel ce va bea din râul cuvântului Meu de peste voi, acela va afla pe Dumnezeu și Domnul îl va izbăvi pe el, iar celor ce ar voi să vă supună sub ei, le spun că Eu nu-i cunosc pe ei și nimănui din ei nu voi da slava Mea cu voi. Amin.

Așa a început să se ridice împotriva Mea și a voastră arhiereul cel de dinaintea acestuia și care a căzut în lupta aceasta cu cădere rușinoasă, iar Eu i-am spus acestuia de acum că-l voi birui și pe el dacă va ridica cuvânt de strâmtorare pentru calea Mea cu voi peste pământ, și iarăși îi spun așa, iar cuvântul Meu este împlinitor. Amin.

Mă voi judeca cu ei și îi voi birui, căci Eu sunt Cel ce sunt, iar omul necredincios nu este, căci ca să fie omul credincios, nu mai are pe pământ cine să-l învețe în afară de Mine, Cel ce sunt Cuvântul Tatălui, Domnul Care vine cu norii, precum S-a și suit în Tatăl și petrece în El și cu El în cer și pe pământ. Amin.

Nu vă temeți de oameni și nu vă lăsați sub ei. Eu sunt Cel ce sunt și nu ei, cei ce dau să vă supună. Eu mereu am biruit omul care s-a încercat în sabia aceasta a Mea, care se face cuvânt și îl biruiește pe cel necredincios. Stați sub mâna Mea cea tare, că numai Eu sunt Stăpân și Domn și Învățător peste voi, iar voi sunteți poporul Meu, fiii slavei Mele, rodul Meu cel dăruit Mie de Tatăl, mireasă din români. Amin.