Cu dulce praznic de înviere cobor plin de cuvânt în cartea Mea cea de azi, pe care o am deschisă pe masa ta cu Mine ca să intru în ea cuvânt de facere, cuvânt de multă înviere, o, popor al cuvântului Meu cel de azi. Te cuprind în Duhul Meu, poporul Meu de la izvor, și Mă aplec să-ți mulțumesc, tată, să mulțumesc iubirii tale cea pentru Mine că Mi-ai pregătit zi de praznic azi, și iată-Mă îmbrățișat în cuvânt cu poporul adunat la izvor, la masa ta cu Mine și cu ei în ziua aceasta sfântă, și cu ucenicii și ucenițele învierii Mele, fiule, cu cei cu care Mi-am împărțit iubirea și durerea și învierea apoi, acum două mii de ani.
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Aceștia trei Unul sunt, și sunt la masă de cuvânt pe pământ cu cei binecredincioși. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, popor jertfitor pentru Evanghelia Mea cea de azi, și iată, Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot și al mamei Fecioare, așez acum pe masa cuvântului Meu salutul cel mărturisitor, dimpreună cu ucenicii și ucenițele Mele, cu care am venit spre sărbătoarea lor în mijlocul tău: Hristos a înviat!
O, ați venit la izvorul Meu de cuvânt, voi, cei ce călătoriți spre Mine. Plecăciune fac înaintea iubirii și a credinței cea plină de dor în voi. Vă întâmpin cu salutul învierii Mele: Hristos a înviat! Mă vede Tatăl îmbrățișându-vă în cuvânt. Se uită mama Mea Fecioara la Duhul Meu Cel mângâiat de voi, de dragostea din voi pentru locașurile Mele de azi, ale grădinilor pe unde-Mi pasc Eu turma cea hrănită cu glasul Meu de Păstor, pe cei cu care-Mi sprijin venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ la om.
O, cum să vă arăt bucuria Mea? Sunt îndurerat și caut bucurie lângă durerea Mea, iar voi Îmi dați, și simt alin pe rane. O, sunt îndurerat că nu rodește în om taina învierii Mele dintre cei morți. Cei vii cu trupul sunt mai morți decât morții din mijlocul cărora M-am sculat după ce am stat între ei într-un mormânt împrumutat atât cât a fost să stau până ce am sfărâmat porțile iadului ca să-i trag spre înviere pe cei ce M-au așteptat patru-cinci mii de ani să cobor după ei și să-i aduc la viață prin învierea Mea. O, sunt îndurerat că sunt mai vii cei morți cu trupul decât cei vii cu trupul, și vin să le spun și să-i vestesc pe cei ce sunt numai trup pe pământ și să le spun că Eu, Domnul Iisus Hristos, stau în zilele acestea cuvânt pe pământ în mijlocul oamenilor ca să Mă audă ei și să caute învierea lor, s-o caute la Mine dacă Eu vin și cuvintez peste pământ cuvântul vieții veșnice acum.
Ați venit la izvorul Meu de cuvânt și Mă bucur cu voi și-Mi spun vouă durerea Mea și Mă mângâi că pot să v-o spun. Bucuria că Eu grăiesc vouă să vă fie cu mare umilință în voi, ca să puteți să vă mântuiți, o, fiilor. Eu sunt Domnul Cel înviat, și puterea Mea este cea de după învierea Mea, prin care am biruit moartea și iadul.
Plângeau și se tânguiau ucenicii Mei pentru moartea Mea pe cruce și erau plini de umilință și de jale pentru durerea Mea, erau altfel decât au fost mai înainte de suferința Mea cea pentru om sus pe Golgota. O, era amestecată cu suferință și cu umilință în ei bucuria care a venit peste ei prin învierea Mea, care M-a arătat biruitor. M-am dat lor înapoi înviat dintre cei morți și i-am povățuit apoi din când în când patruzeci de zile, mângâindu-i și arătându-Mă minunat înaintea lor, iar iubirea lor cea pentru Mine era plină de umilință și trăiau ei bucuria umilinței și umilința bucuriei, taină atât de puțin pătrunsă de cei ce dau să Mă iubească și să-Mi urmeze cu viața lor pe pământ.
Am spus vouă că veți veni și vă voi întâmpina și vă voi fi Învățător dulce, Păstor plin de povață peste voi în zi de praznic sfânt cu voi și cu cei din cer, cu care am venit. V-am spus că sunt îndurerat că sunt mai vii cei morți cu trupul decât cei vii cu trupul, și iată-i chemați la masa Mea cu voi, masă de pomenire și pentru ei, ca să-i mângâiem pe ei. O, ce frumos stau, ce duh umilit au, ascultând ei glasul Meu, glasul Fiului lui Dumnezeu în mijlocul vostru acum! Le-am făcut lor bucurie și mângâiere mare, îmbrățișându-i și pe ei în cuvântul Meu cel de azi, căci le spun lor acum:
O, mângâiați-vă în durerea voastră cea pentru Mine, Mântuitorul vostru Cel îndurerat de la om, căci durerea voastră e dulce fiindcă este a Mea, și cu ea vă alinați, și cu ea vă mântuiți, dar cei pe pământ cu trupul nu trag la mântuirea lor, care vine spre ei prin durerea Mea din ei. O, dac-ar ști ei viața sau lipsa vieții celor care au fost, s-ar mângâia cu durerea cea mântuitoare și n-ar mai căuta ei cu minciuna, cu duhul deșertăciunii, care-l tot încântă pe om, neslobozindu-l pe el de sub minciuna lui. Nimic nu e de nepriceput între Dumnezeu și om, dar nu alege el bucuria lui, cea care vine de la durerea Mea, de la iubirea Mea cea plină de durere pentru om.
— Da, Doamne, Mântuitorule al celor vii cu trupul, care Te caută, și al celor adormiți, care Te așteaptă cu ziua Ta de biruință pentru ei! O, e plin de taină cuvântul Tău, Mântuitorule înviat! Ne mângâiem în zilele Tale acum cu poporul Tău de nou Ierusalim, cu care Tu grăiești din cer pe pământ. S-a ivit în zilele acestea pe pământ împlinirea Scripturii descoperirii fiilor lui Dumnezeu și vremea auzirii glasului Tău de azi de către cei din morminte ca să se scoale ei la glasul Tău și să-și primească lor după faptele lor. O, ești mult Mângâietor nouă! Jertfa cea rugătoare înaintea Ta pentru noi din mijlocul poporului Tău de azi ne este doctorie și vindecare din moarte, Doamne. Ești atâta de milos față de greșalele pe care le-am făcut noi în viață pe pământ! O, nu știu oamenii lumea cea de aici și stau nepăsători de ea în zilele lor pe pământ, așa cum și noi mult am stat așa. Le spunem lor, pe calea cuvântului Tău, de lângă Tine le spunem lor să creadă acum, mai înainte să vadă, ca să-și poată pregăti fericirea cea pentru aici, căci dacă nu-și pregătesc nu au.
O, ce făceai cu noi, oare, atât de păcătoși cum am fost pe pământ, dacă nu așezai Tu acum pentru noi biserică vie, mult lucrătoare la cuvântul Tău pentru noi, popor de nou Ierusalim, trăitor de sfințenie și de rugăciune și de jertfă pentru noi mereu? I-ai așezat pe ei la lucrul Tău cel sfânt pe pământ pentru învierea morților, o, Doamne. Nu mai aveam mamă pe pământ, care să ne nască din nou. Biserica și slujbele ei pentru noi sunt amestecate și nu se mai suie la Tine pentru noi. Ortodoxia, mireasa Ta, și-a rupt de tot cămășuța de botez. Numai în cer mai avem noi părinți salvatori, și iată câtă salvare ne-ai pregătit din mijlocul poporului Tău de azi pe pământ, cu slujitori așezați la lucrul mântuirii cea pentru noi, cei adormiți, și așteptând răscumpărarea noastră, Mântuitorule mare. O, slavă învierii Tale cea pentru noi! Ne-ai dăruit milă multă, Bunule! Le spunem fiilor poporului Tău și celor ce sunt adunați în ziua aceasta la izvorul Tău de cuvânt, le spunem lor bucuria pe care ne-ai dat-o nouă, celor de demult și celor de mai apoi, după ce Tu ai înviat, le spunem și noi lor: Hristos a înviat și ne-a răscumpărat, și bucuria noastră e mare și poartă în ea a Domnului durere și a Sa suferință pentru noi, fiorul recunoștinței pentru Cel milos, Care ne-a plătit viețile prin jertfa Sa cea pentru noi! Amin.
— O, nimic, nimic nu e de nepriceput între Mine și om, dar nu alege el bucuria lui, care vine în el de la durerea Mea, de la iubirea Mea cea plină de durere pentru om. Am dat glas celor adormiți ca să-i mângâi pe ei, căci sunt Cel milos și plin de mântuire pentru om. Amin.
Am spus vouă că veți veni și că vă voi întâmpina și vă voi fi Păstor dulce și plin de povață pentru voi în zi de praznic sfânt cu ucenicii Mei cei din cer, cu care am venit în mijlocul grădinilor Mele de azi cu poporul Meu cel de azi. V-am așezat la masă cu sfinții, fiilor plini de dor de cer în voi. Vă binecuvintez credința și iubirea, măi fiilor. Vă dau putere să fiți statornici în iubire și în credință, plini de grija să aveți credință cu dor în ea. Vă ajut să vă așezați bine în credință ca să puteți prin ea pentru Mine și pentru voi, pentru Mine cu voi și pentru voi cu Mine, tată, căci otrava necredinței cade tot mai mult peste ochii și urechile și mintea și inima celor ce abia mai pot să se gândească la Dumnezeu cu viața lor. Nu mai are omul jertfă plăcută Mie, duh umilit în el, și din a cărui lipsă suferă mult omul și se lasă spre neiubire, căci nimic nu este plăcut de la om la Mine dacă umilința de duh nu se amestecă în cele ce ar fi să fie bune în el. Ajung oamenii la certuri, la nemulțumiri, la semeție multă unul în fața celuilalt, la despărțiri, la păcate multe din pricina lipsei iubirii cea plină de umilință în ea. O, cum să fac să vă învăț tot mai adânc iubirea cea cu folos în ea pentru Mine și pentru voi? N-am omul la învățat ca să-l pot naște din nou pe el, dar voi M-ați aflat și ați căutat să umblați după glasul Meu de Păstor și după cei păstoriți mult ca să Mă sprijin cu ei pentru venirea Mea cea de azi.
O, cercetați-vă și căutați să creșteți în credința cea care poate, fiilor! Aveți grijă de duhul credinței cea plină de dor, căci dușmanii credinței voastre stau mereu pe urma voastră, iar voi să vegheați, tată, dacă ați aflat glasul Meu cel de azi între oameni pe pământ. L-aș întreba pe cel ce M-a aflat în acest izvor de cuvânt, care este venirea Mea cea de azi după om, l-aș întreba pe el ce bine-și face să Mă tăgăduiască în acest cuvânt după ce stă și prânzește cu Mine o vreme? Să-Mi spună binele pe care-l dobândește el după ce dă să părăsească povața cuvântului Meu. El zice că Mă schimbă cu ceva mai bun. O, cu ce, oare? Nu-i în stare să-și răspundă sau să-Mi răspundă dacă-l întreb. Cel hrănit azi din gura Mea ajunge apoi să spună că nu e Dumnezeu acest cuvânt. O, ce folos îi aduce lui aceasta? Ce să mai fac Eu cu el decât să-i ridic darul credinței și să-l las cu nebunii? Nebunii zic că nu este Dumnezeu în acest cuvânt, nu zic aceasta cei sănătoși. De aceea Eu zic: păziți-vă în credință, păziți-vă credința și creșteți-o în voi, că nu este mai grea pedeapsă pentru omul păcătos, decât să iau de peste el duhul credinței, după ce el Mă tăgăduiește, pierzându-și cămășuța de botez, care-l mărturisea pe el fiu al credinței.
O, e primejdios să stați în sfatul necredincioșilor și pe scaun cu hulitorii, fiilor. E bine să stați cu voia lângă Domnul și ziua și noaptea și să vegheați pentru ea, ca să fiți pomi roditori și să nu fiți ca praful spulberat de pe fața pământului. Fiți atenți, că este scris că necredincioșii nu stau cu cei ce judecă drept, nici păcătoșii nu stau în sfatul drepților. O, fiți înțelepți, căci scris este că Domnul cunoaște și întărește calea celor drepți și pierde calea celor necredincioși. O, uitați-vă la cei ce cad din credință, că ajung hulitori și defăimători și nebuni, care zic în inima lor că nu este Dumnezeu, chiar dacă dau ei să umble după Dumnezeu cu trupul lor. O, fericit este cel ce nu stă la sfat cu necredincioșii, care ajung să hulească cu păcat asupra Duhului Sfânt. Mărturisiți-vă, fiilor, dacă ați făcut acest păcat și păziți-vă cămășuța de botez, tată, pe care puteți ușor s-o pierdeți dacă nu sunteți atenți asupra ispitelor care vă ies în cale ca să vă ucidă duhul, ca să strice credința voastră, tată. De peste cincizeci de ani stau cuvânt pe pământ aici, unde Mi-am hrănit un popor, și tot mereu s-au sculat din mijlocul lui vânzători și trădători și hulitori dintre cei nemulțumiți și cărora nu le ajungea la inimă purtarea Mea cu ei, povața Mea de îndreptare a păcatelor lor, care-i duceau pe ei la păcatul disprețuirii de Mine apoi și al hulirii Duhului Sfânt al cuvântului Meu, și al poporului rămas cu Mine, și care Mi-a fost mereu mărturisitor împotriva celor ce mințeau asupra cărării cuvântului Meu de azi. O, curățiți-vă bine, fiilor, de orice păcat și mărturisiți-vă cu el, ca nu cumva să vă aibă diavolul la mână și să vă învinuiască la Mine și să vă dezbrace înaintea Mea de harul credinței pentru cei sfinți cu inima, căci păcatele necurățate de pe om îl dau pe el spre pedeapsă, și nu e pedeapsă mai mare ca aceea să-și piardă omul credința după ce a gustat el din harul Meu, din Duhul Meu Cel mărturisitor din cer peste fii.
O, e mare dorul ucenicilor și al ucenițelor Mele, cu care am venit din cer aici, la praznic de înviere, fiilor. Ispita necredinței este mare, și pe mulți din ei i-a încercat ea și atunci, și unora le-a fost spre umilință și spre pocăință, iar altora le-a fost spre tăgăduire și spre pierzare, iar Eu, Domnul, de aceea le-am zis ucenicilor Mei după ce am înviat: «Mergeți în toată lumea cu Evanghelia și cu învierea la toată făptura; cărora veți ierta păcatele vor fi iertate, iar cărora le veți ține vor fi ținute», suflând peste ei le-am spus lor aceasta, și au luat ei atunci pe Duhul Sfânt în ei și au lucrat prin El după cuvântul Meu de peste ei.
Îl plâng mult pe cel ce a cunoscut acest cuvânt și a gustat din harul lui și s-a dus apoi în părți spre îndoială și spre răceală de Mine, iar ucenicii și ucenițele învierii Mele grăiesc acum în cuvântul Meu și se fac mărturisitori din cer pentru credința celor credincioși, ca s-o păzească pe ea din cer peste ei, că mari sunt ispitele peste cei ce cred, iar diavolul plânge în dureri și n-are astâmpăr pentru calea celor ce Mă iubesc și cred cu dor venirea Mea cea de azi după om.
— O, Milosule Păstor, bucuria din noi este una cu durerea Ta, Doamne, și suntem cu duhul plin de umilință în cer, căci după ce Tu ai înviat, noi ne-am schimbat prin suflarea Ta de peste noi, prin care ne-ai dat pe Duhul Sfânt, și ne-am văzut apoi păcătoșenia și toată greșeala cea asupra Ta pe calea Ta cu noi, căci ca niște oameni am fost slabi cu veghea și cu credința, dar ne-a salvat de la pierzare învierea Ta, o, Doamne. Numai Cel înviat, numai Tu poți să faci această minune, numai Tu. Iată, ești după învierea Ta cea de acum două mii de ani și vii acum cu toată puterea învierii Tale pe care Tatăl Ți-a dat-o în cer și pe pământ, și numai înviere împarți, și ne ai pe noi martori ai Tăi, martorii învierii Tale, Păstor rănit și înviat prin rană! O, câtă nedumerire a fost și pe noi atunci, câtă teamă, amestecată cu îndoială, Doamne! Ne mărturisim căința în fața bisericii Tale de nou Ierusalim, cu care ai ieșit Tu acum pe pământ, cu un ceas mai înainte de pustiirea bisericii cea fără de veghe peste ea, biserică cu păstori năimiți, Doamne, care fug când e vorba de ocrotire peste turmă, fug din fața Ta și se duc și tocmesc viața oilor și se duc cu tot cu oi, Doamne.
O, rămâneți întru veghe, voi, cei care vă urmați străbunii și pe Domnul, că e dusă spre rătăcire de cărare biserica de pe pământ, cea care avea să-I fie Domnului mireasă, ortodoxia, care nu mai are curată cămășuța ei. Este scris: «Vai de păstorii care nu păstoresc turma Domnului dacă s-au pus păstori peste ea!», iar noi spunem: vai de oile fără păstor, care rătăcesc pe toate dealurile și pentru care vor fi trași la răspuns păstorii care au nimicit turma și pe Dumnezeul ei! Rămâneți întru veghe zi și noapte, căci lupul cel roșu dă târcoale să dezbrace biserica de haina ei cea din străbuni, cea din neam în neam. O, noi am ascultat pe Domnul, nu pe păstorii care nu L-au primit pe El și L-au răstignit. Ne adunam în case de creștini și ne aduceam Domnului, și El Se aducea nouă, și nu ne-am dat nimănui decât Lui, după ce El S-a dus de la noi la Tatăl. O, așa să faceți și voi în fața încercării care vine pentru credință; nu vă duceți după cei ce dau să vă vândă pe bani și pe slavă trecătoare! Rămâneți în iubirea lui Hristos Cel înviat pentru noi și pentru voi! Faceți din casele voastre case sfinte și smerite pentru Domnul și duceți viața cu El întru răbdare, căci înșelarea vine, și va fi mare și va doborî pe mulți, pe mulți! Învățați să înțelegeți pe cele ce stau ascunse încă până se vor ivi spre înșelarea multora!
O, neam român, ți-a dat Domnul libertatea. Folosește-o pentru înțelepciunea cea de sus acum, și nu te du cu cei ce vând turma Domnului, ortodoxia cea din străbuni peste biserică! S-au îmbrăcat trădătorii în haină de sfânt ca să nu-i cunoască turma ce sunt ei pentru ea, dar Domnul Dumnezeul tău te-a strigat în șoaptă, o, neam român, și te-a învățat părintește să veghezi și să crezi cuvântul Său, care vine pe masă la tine ca să te țină de mânuță prin vreme cu ceață. O, ascultă-L pe El, nu te vinde nevegherii pentru viața ta, căci noi suntem pildă vouă, fii creștini, și ne strângeam în taină creștin cu creștin și ne dădeam Domnului unii pe alții și nu ascultam de dușmani, chiar dacă ei stăteau pe scaune mari.
A venit Domnul la tine cu învierea ta, neam român, și a venit mai înainte cu un ceas ca să te vestească de veghe pentru ceasul ispitei care vine peste lume ca să te înșele pe tine, cel ce ești cu Hristos. Noi, ucenicii și ucenițele învierii lui Hristos, te îndemnăm din cer, te chemăm spre veghe sfântă, că vine pe față, nu pe ascuns, vine lepădarea de credință peste biserică.
Voi, preoți și ierarhi, nu fiți necredincioși toți! O, dintre voi treziți-vă, ca să rămână și Domnul cu o rămășiță, ca să nu se strivească toată casa Domnului! Cereți pe Hristos putere de credință și de har și nu vă dați spre defăimare de Dumnezeu sub cei ce dintre voi vor să-L defaime pe El! Sunteți sub amenințare de cădere din har prin unire cu cei ce au părăsit demult voia Domnului și fața Lui cea străbună. O, așa cum din poporul iudeu n-au rămas decât câțiva, prin care s-a încreștinat două mii de ani neamul creștin din neam în neam, neamul lui Hristos, tot așa și acum va fi, nu va rămâne Domnul din neamul ortodox decât cu câțiva, căci se vor duce toți din staulul Domnului, dar Domnul Și-a ridicat acum pe piatra ei cea dintâi biserica Sa și tainic a lucrat cu un ceas mai devreme și Și-a salvat sămânța și mult neam credincios va crește prin ea, căci Și-a pus Domnul popor nou la scumpit, Ierusalim nou, și are popor și are biserică și are ortodoxie, căci este scris ca Domnul Iisus Hristos Cel înviat să fie biruitor pe vecii prin cei credincioși Lui, și iată-L, este! Amin.
O, nu vindeți și nu cumpărați duminica! Nici pentru trup, nici pentru suflet să nu călcați această sfântă orânduială, și veți fi miluiți de Dumnezeu. Nu vă lepădați de străbuni și de ortodoxia lor, nu vă luați după cei ce zic că vă păstoresc! O, după roadele lor îi veți cunoaște. Se tem fățarnicii, se tem de cei tari în Dumnezeu, se tem de slujitorii cei plini de har, și își pun aceștia iscoade pe cale ca să tragă jos pe cei credincioși. O, nu vă temeți voi, cei credincioși și plini de dor de Dumnezeu! Ce vă poate face omul?
Le spunem acum celor ce au luat de pe masa de cuvânt a Domnului și s-au răsculat apoi, spre rătăcirea lor din har, spre a batjocori pe cei rămași în trupul poporului nou, hrănit prin acest cuvânt, și le spunem lor așa:
Voi batjocoriți și împrăștiați dispreț și hulă asupra celor rămași în trupul poporului Cuvântului Hristos, dar cât ați zice voi că sunt ei de păcătoși, au darul credinței cea pentru venirea Domnului cu sfinții Săi, iar voi aveți păcatul necredinței și al nimicirii sufletelor voastre și ale celor ce cred și sunteți batjocoritori. Ați cunoscut și apoi ați plecat într-ale voastre și ziceți că ați făcut bine dacă ați plecat, dar uitați-vă la voi și uitați-vă și la cei rămași, că nu ei sunt nebuni, ci sunt ei cei credincioși, iar cei nebuni sunt cei ce pleacă și sunt cei ce zic că nu este Dumnezeu acest izvor de cuvânt, care curge din gura Domnului peste poporul cel hrănit de El. Îi trageți la suferință pe cei ce dați să-i despărțiți voi de cuvântul Domnului și de adevărul Lui și de cunoștința care vine din cer, dar vă atrageți defăimare mare, căci David plângea și zicea: «Defăimat-ai, Doamne, pe toți cei ce se depărtează de îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor». În toată vremea acestei lucrări de cuvânt au fost și defăimători, care s-au depărtat apoi și au hulit calea Domnului și pe poporul cel rămas. Iată și azi vede Domnul cum unii se trag în părți și nu sunt cuminți. Unii din ei își cunosc vina și neputința lor de a iubi pe Domnul cu fapta și cu împlinirea, dar nu lovesc aceștia în mersul celor ce merg înainte, iar alții din ei hulesc și disprețuiesc și batjocoresc, după ce n-au stat ei frumos și credincioși lângă poporul acestui cuvânt. O, cei ce stau nu pleacă, iar cei ce n-au stat, aceia pleacă, și așa era și la începutul cel cu noi acum două mii de ani, și se vede bine în Scripturi ceea ce noi spunem acum despre începutul bisericii lui Hristos.
Am grăit vouă din Hristos Cel din noi și v-am grăit ca frați, și cu dor am dat să vă statornicim darul credinței, că are Domnul nevoie de credință tare în voi, și prin care să dați răspuns celor ce dau să vă dezbrace de har. Suntem martorii lui Hristos, chiar dacă și noi am greșit ca niște oameni și ne-am clătinat adesea, dar Domnul ne-a întărit credința prin învierea Sa și ne-o încununează acum prin venirea Lui cea de azi pe pământ cu noi în cuvânt, precum au spus Scripturile că Domnul va veni.
Hristos a înviat! Noi, ucenicii și ucenițele învierii lui Hristos, la praznic sfânt de înviere cu voi, vă spunem cu duhul mărturisirii: Hristos a înviat! O, ne-am umplut de putere sfântă prin învierea Lui. Hristos a înviat! Veniți să-L mărturisim pe El Domnul învierii! Noi din cer, și voi de pe pământ, cerul și pământul în unire pentru duhul mărturisirii. Amin.
Iar Tu, Doamne, știi că Te iubim, știi că în cer Te dorim cu venirea Ta la ei pe pământ cu noi, și-Ți aducem lacrimi calde pentru ei: păzește-i pe ei de cel rău și dă-le lor patria cerească pe pământ cu ei, o, Doamne, și le dă lor har mare, ca prin el să rodească ei rod din rod, spic din spic să rodească ei. Așa să ne asculți Tu pe noi pentru ei în ziua aceasta de praznic sfânt. Amin.
— Acum, Eu, Domnul, Mă alătur bucuriei ucenicilor și a ucenițelor învierii Mele și zic vouă urarea cea de Paști: Hristos a înviat! Mi-e drag de voi, Mi-e dor de voi odată cu dorul vostru de Mine, și crește unii de la alții dorul. V-am hrănit atâta de frumos, atâta de măreț, Eu și ucenicii și ucenițele învierii Mele! V-am dat iubire fără de măsură, așa precum Îmi este ea. Vă cuprind în duh de înviere. Vă rog cerește, umblați pe urmele Mele! Învățați din cuvântul Meu aceasta și fiți împlinitori. Eu, Domnul, mereu vă voi învăța, mereu voi sta la cârmă și vă voi purta, dar credința să vă fie tare, fiilor. O, nu uitați că despărțiri sunt acolo unde nu poate iubirea și frăția cea îngăduitoare prin iubire.
Căutați cu neînvârtoșarea inimii, o, fiilor. O, căutați-Mă, și Eu voi deschide vouă și voi cina cu voi și vă voi da ca și azi, când am petrecut cu voi praznic sfânt, duhul învierii Mele în voi și cu voi. Vă povățuiesc pașii, vi-i număr și vi-i pun la bogăția voastră în cer. Vă prețuiesc răbdarea, dar cel mai mult aștept de la voi iubirea Mea între voi și nedespărțirea cea în numele Meu, măi fiilor. Unii au venit și au tresăltat cu inima și cu credința și s-a stins apoi fiorul din ei. O, ce durere pe Mine de la ei! Voi însă ați venit și nu M-ați părăsit, ci ați venit.
Vă doresc nedespărțirea de Mine, fiilor. Vă doresc iubire fără de sfârșit. Îngerii și sfinții vă cuprind sub aripile lor, sub duhul lor în zi de praznic sfânt, și așa vă vor purta pe cale înapoi și vor veghea peste voi. O, pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. De Mine să ascultați, o, fiilor!
Și iar zic vouă: Pace vouă! Pacea Mea o dau vouă! Rămâneți în iubirea Mea, rămâneți în poporul Meu! El este iubirea Mea, o, fiilor, el este casa Mea cea de azi în care Eu poposesc pe calea Mea dintre cer și pământ, iar Eu vă cuprind pe voi în dragostea lui, în dragostea poporului Meu, poporul Meu cel născut prin cuvântul Meu cel de azi. Amin, amin, amin.