3.3. Chemarea omului spre naşterea din nou

«Vântul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine și unde se duce, și așa este cel ce este născut din Duhul». Amin. O, acest cuvânt rostit de Mine pentru cei ce se nasc de sus trebuie bine înțeles de cei ce cred în numele Meu, că altfel ei nu se nasc de sus, ci rămân născuți de pe pământ și nu pot face aceia lucrările Mele, lucrările Duhului, Care suflă unde voiește El. Pentru această mare taină trebuie om credincios. Eu am venit acum din nou în lume, iar cei care cred acum în Mine prin cuvântul Meu de azi, aceia trebuie să poată să creadă mai puternic decât cei care M-au văzut atunci când cu trupul am venit în lume ca să fiu Lumină a lumii, căci acum lucrez cu Duhul și îi nasc din El pe cei ce cred în numele Meu, iar cei ce se nasc din Duh, duh sunt, precum Eu sunt acum. Amin.

O, Doamne al iubirii celor ce Te iubesc cu iubirea Ta și nu cu a lor! Suntem temelie pentru credința în Tine a celor ce ne-au văzut atunci luptând pentru mărturisirea Ta și a acelora ce apoi și până acum și până la sfârșitul omului semeț au crezut și cred și vor crede în Tine, în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, căci acești Trei, una sunt, o, fii ai oamenilor! O, voi sunteți orbiți de cele ce se văd cu ochii trupurilor voastre, dar dacă voi ați vrea să credeți cu iubire în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dacă voi ați vrea să vedeți cerul care vă înconjoară de jur împrejur și câtă slavă înseamnă el și câți nori de sfinți și de îngeri plutesc pe lângă voi, le-ați disprețui pe toate câte se văd și care vă despart de slava lui Dumnezeu, și v-ați întări în viața cea de sus și ați rămâne moștenitorii ei pe pământ, căci viața este cuvânt mare și puțini pe pământ pun preț pe acest mare cuvânt. Sunteți fără de dor de viață, pentru că iubiți moartea care roade din voi prin păcatul care vă suge vlaga vieții și vă cufundă în adâncul întunericului neînțelepciunii și al deșertăciunii veacului acesta păgân. Sunteți fără îngerii lui Dumnezeu, pentru că iubiți faptele morții, căci viața este de sus și nu de pe pământ este ea și nu pământului îi este ea datoare și nu trupurilor voastre, ci lui Dumnezeu, de la Care aveți suflet în voi. Uitați-vă în viața mea și învățați taina vieții. Lăsați zilele voastre și luați în voi zilele Domnului, căci au venit pe pământ între oameni zilele Fiului lui Dumnezeu, Care Se face cuvânt peste pământ spre tămăduirea neamurilor de pe el. Amin.

Chem omul la înviere și îi spun să se ridice spre slava Mea și să nu mai păcătuiască, fiindcă păcatul roade din om, și omul este slăbănog cu sufletul și cu vederea. Trupul lui roade din sufletul lui și nu-și cunoaște omul lucrarea lui cea rea, care îi vine de la slava de sine. Voi însă arătați-le oamenilor în pilde lucrarea lor, așa cum lucram Eu, și să le spuneți apoi: „Mergeți, și de acum să nu mai păcătuiți, ca să nu vă fie vouă rău peste rău de la păcate, căci păcatul este răul cel necunoscut de om, câtă vreme el nu-și arată fața lui urâtă și urâțenia cea pusă de el peste sufletul omului“.

Iubirea care-l învață pe om să se apropie de Dumnezeu, aceasta trebuie lucrată și împărțită de cei ce umblă ca Dumnezeu pe pământ, însoțiți de îngerii lui Dumnezeu și slujiți de ei, că dureroase sunt pildele Scripturii care spun de fiii oamenilor care s-au ascuns de Dumnezeu, făcându-se slujitori ai îngerilor potrivnici, care au căzut din cer prin semeția omului, și care-l învață pe om să se ascundă în sine, în întuneric, în necuvânt de toate câte el are în el și face din el.

Iubirea care-l învață pe om mărturisirea a tot ce trăiește el, este iubirea care-l ține pe om în Dumnezeu, iar Eu aceasta i-am învățat pe ucenici și pe ucenițe și le-am spus să spună tuturor să mărturisească pe Dumnezeu ca să-i pot mărturisi și Eu pe ei la Tatăl. Amin.

Omul din lume care-și zice creștin nu știe și nu vrea să știe ce este iubirea care-l apropie pe om de Dumnezeu, și pe ucenici în lucrare de Duh Sfânt. Toți oamenii de pe pământ slujesc îngerilor întunericului și voilor lor, așa cum au învățat ei de la om, iar Eu, Domnul, voiesc, prin cuvântul întoarcerii Mele la om cuvânt după două mii de ani, să-l învăț pe om învierea, iubirea care-l învață pe om să se apropie de Dumnezeu, și pe Dumnezeu de el, căci omul ascuns în el însuși îl alungă pe Dumnezeu și pe îngerii lui Dumnezeu de lângă el.

Le este dor sfinților de întoarcerea omului la Dumnezeu prin iubirea care-l învață pe om viața cu Dumnezeu.

Îi strig și pe fiii oamenilor. Faceți-vă fii ai lui Dumnezeu, o, fii ai oamenilor! Credeți în acest cuvânt care adapă pământul ca un râu ca să crească pe el om nou, om născut de sus, din cuvântul Fiului meu, și El vă va da putere să vă faceți fii ai lui Dumnezeu. Amin. Părăsiți fărădelegea care vă ține în robie și luați în voi libertatea în Hristos, Fiul meu. Am venit cu duh de tămăduire, cu izvor de vindecare de suflete. Sculați-vă spre înviere! Amin.

Cuvântul Meu este lumina care luminează în întuneric, dar cei ce nu-l iau, nu iau lumină, iar cel ce nu ia de la Mine, nu are.

Îi chem pe toți să vină să ia lumină, dar ei nu vin. Nu că nu știu să vină nu vin, ci nu vin că au peste ei învățători care au luat haina Mea și nume de lucrare a Mea, și acelora le place să fie ei slăviți și hrăniți și bogați de suflete, dar sufletele fără de lumina Mea în ele sunt fără duh, fără cunoștință, fără înțelepciune, și sunt ca oile fără păstor, de vreme ce nu au păstor, căci Păstorul oilor, Păstorul Cel bun, Eu sunt, fiindcă Eu Mi-am pus viața pentru oi, și altul nu și-a mai pus-o așa cum Mi-am pus-o Eu. Eu am avut putere să Mi-o pun și iarăși să Mi-o iau, și așa am făcut, și numai Dumnezeul Cel adevărat putea să facă aceasta. Dar oamenii nu Mă iubesc, și își iubesc păstorii lor chiar dacă aceștia îi iau pe ei și îi bagă în pământ până să-i învieze, până să-i învețe calea, adevărul și viața, care sunt din cer și pe care merge omul la cer dacă le-a învățat de pe pământ. Pe pământ însă, nu mai sunt păstori decât din cei care-i pun omului cruce la cap după ce omul își dă duhul. Păstorul cel iubitor de suflete îl învață pe om să-și pună cruce la gât și s-o poarte și să n-o întineze, și să-i fie viața cruce frumoasă, cruce dulce la gust, căci fără suferință, fără ispite pe pământ omul umblă gol de Dumnezeu, iar lumina Mea nu caută cu el, și uită bietul de el că la trâmbițarea celui de al șaptelea înger când Eu, Domnul, voi birui pe cel din urmă vrăjmaș care este moartea, omul va da seama de tot ce a făcut el în viața lui de pe pământ. Amin.

O, nu mai este loc pe pământ în care să nu se fi auzit vestea cea de acum două mii de ani că Eu am fost mort și am înviat și sunt viu în vecii vecilor și sunt Domnul slavei, Împăratul făpturii, căci Eu am făcut lumea, și cu cuvântul am rostit, și ea s-a întocmit.

Nu știu cum să fac cu omul să nu se mai încânte cu lucrurile care sunt vremelnice și de care omul nu are parte nici el, nici urmașii lui, căci omul și toate câte face el trec negreșit și toate îi aduc lui moarte, nu viața pe care dă el să și-o clădească prin truda lui de pe pământ. Dacă l-aș întreba pe om pentru ce se zbate să-și facă pe pământ, Mi-ar răspunde că s-ar plictisi, că ar fi trist dacă ar sta fără să facă după inima lui care-i cere împotriva adevărului tuturor lucrurilor de pe pământ și din cer.

Cum să fac, poporul Meu? Cum să facem, fiilor, să-l cuprindem pe om în taina trăirii în Dumnezeu? Omul are bani, săracul, și dacă are, face cu ei ceva, căci îl apasă aceasta că are bani. În zadar are dacă nu știe ce să-și strângă cu ei. Apostolul Toma lua bani de la un împărat și avea cu ei grijă de viața sfinților, de hrana flămânzilor, de haina celor goi și de neam umilit, până ce a biruit el inima împăratului ca să înțeleagă acela taina trăirii în Dumnezeu. Amin.

Omul are bani, săracul de el, dar viață cu Dumnezeu nu are. Eu nu am avut bani și nici nu i-am atins. Voi nu aveți bani, dar aveți pe Dumnezeu, Care vă dă ca să nu cerșiți la bogați, și să lucrați să vă câștigați pâinea și haina și apa și acoperișul.

Iată, nu știe omul să se zidească în Dumnezeu, să se zidească în cer, nu pe pământ; să se împodobească în cer, nu pe pământ, căci omul are casă și în cer, și nu are cine să-i spună lui aceasta, că el Scriptura n-o deschide ca să vadă în ea că are locuință în cer, nefăcută de mână, și în ea poate să-și afle faptele trăirii lui în Dumnezeu, și apoi să se îmbrace cu ea pe deasupra a ceea ce este muritor, căci scris este: «Acest trup stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune, și moartea va fi înghițită de biruință». Amin, amin, amin. Atâția sfinți în care Eu am trăit cu viața Mea în ei, cu faptele vieții veșnice în ei, înțelegeau această dulce taină, dar greu mai găseau ei un om căruia să i-o poată spune și să-l facă s-o priceapă și s-o urmeze apoi.

Eu am fost dat spre răstignire, iar cei ce M-au răstignit n-au știut că Eu am suferit moartea pentru păcatele, pentru plăcerile neamului omenesc de la Adam, cel zidit de mâna Mea din pământ și din duh, și până la cel din urmă om născut și nenăscut pe pământ; și Eu, Cel drept, am murit, ca un Păstor adevărat, pentru cei nedrepți, ca să-i aduc pe toți la Dumnezeu. Trupul Mi-a fost omorât, iar cu duhul Meu cel viu M-am coborât la cei închiși în locuința morților pentru neascultarea lor de Dumnezeu, pentru îndelunga Mea răbdare cu care i-am așteptat spre viață, iar ei nu au venit.

Dar acum, ca și acum două mii de ani, chem omul la curăție, la trup neîntinat, și apoi la botezul care-i deschide lui cuget bun către Dumnezeu prin învierea Mea dintre morți, precum scrie în Scripturi despre această naștere din nou prin curăția trupului, adică prin pocăință, și apoi prin botezul care deschide omului cugetul spre bine, spre Dumnezeu. Amin.

Eu, după ce M-am așezat în Tatăl și de-a dreapta Lui după înviere, Mi se supun îngerii și stăpâniile și puterile, căci am suferit cu trupul pe pământ pentru iertarea și salvarea omului, iar omul să nu fugă de suferință dacă este păcătos, căci scris este: «Cel ce a suferit cu trupul a sfârșit-o cu păcatul, ca să nu mai trăiască după voia oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu». Amin.

O, este o vorbă din bătrâni că nu oricine e de mers la biserică, dar copiii trebuie duși să ia Trupul și Sângele Domnului. Pe pământ cei ce se bagă sub jugul căsătoriei nu mai merg la biserică, fiindcă ei păcătuiesc. Merg bătrânii care se încopilăresc prin părăsirea păcatului după ce neputința și bătrânețea și necazurile îi scutesc pe ei de a mai păcătui cu trupul, dar Eu, ca un Domn și Stăpân ce sunt, îi întreb pe slujitorii care slujesc prin bisericile din mijlocul acestora: ei cum merg la biserică și cum slujesc pe cele sfinte ale Mele după ce ei se căsătoresc mai întâi? Eu nu le-am dat lor o astfel de pildă, căci pilda lor Eu trebuia să fiu. Eu când aveam vârsta plinătății M-am dat spre jertfire după ce Mi-am ales din lume ucenici și i-am despărțit de păcat și de duhul lumii ca să se asemene ei Mie, căci orice ucenic trebuie să fie ca Învățătorul său.

Israel cel de sub lege nu a putut să împlinească așa ceva, căci era cel după trup Israel și nu cel după duh, iar apostolii Mei trebuia să lucreze cu grijă față de ei pentru credința lor în Mine, Cel răstignit și înviat, căci ei dădeau mereu, mereu să le găsească vină, după cum Mie mereu, mereu Mi-au făcut și Mi-au găsit, și după cum și vouă vă fac cei ce nu seamănă cu Mine prin jertfire și prin slujire, căci dacă Eu am dus pe mulți spre mărire, Mi se cădea să Mă desăvârșesc prin pătimire ca începător al celor mântuiți, deși eram Cel pentru Care și prin Care toate sunt, ca apoi și Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc, dintru Unul să fie toți, și să-i numesc frați pe toți, după cum este scris: «Spune-voi fraților Mei numele Meu; în mijlocul bisericii Te voi lăuda, Tată; și iată Eu și pruncii pe care Mi i-ai dat».

O, fiilor, Scriptura spune că pruncii s-au făcut părtași Trupului și Sângelui, așa cum Eu M-am făcut părtaș și am surpat prin moartea Mea pe diavolul și am izbăvit pe cei de sub frica morții, căci am luat sămânța lui Avraam, al cărui Urmaș am fost prin făgăduință; nu am luat firea îngerilor, fiindcă Eu trebuia să Mă fac Fiul Omului.

Iar celor vii cu trupul Eu, Domnul, le spun așa: cine vrea să scape de păcatul cel din el și de diavol, apoi acela să nu judece pe nedrept pe aproapele său și pe Dumnezeu, și apoi el va învia pentru veci de veci, căci vai omului care-și ascunde vina prin pedepsirea altuia!

O, fii ai oamenilor, vă trebuie credință în Domnul Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Mielul Cel junghiat, Care spală păcatele lumii, că de aceea a venit și S-a făcut om. Voi alergați numai pentru cele din viața aceasta, dar vine Domnul și vă întreabă de faptele vieții veșnice, care moștenesc împreună cu omul veacul ce va să fie, și nu aveți învățători curați care să vă dea pășunea vieții cea de sus, și voi rătăciți în moarte, fii ai oamenilor. Iată minunea pe care o fac eu peste voi: strig la voi să vă pocăiți, căci cu dulceața pe care o găsiți voi în păcate, nu rămâneți, dar cu plata păcatelor rămâneți, și este grea. Pocăiți-vă, că împărăția cerurilor e cea mai dulce comoară, și o găsiți în voi, fiindcă locul ei, de la începutul lumii a fost să fie în om. Omul cel de la început, cu care s-a început neamul omenesc, a închis în el ușa împărăției cerurilor, dar eu vă spun să vă deschideți inima și să găsiți în ea pe Dumnezeu, Care așteaptă să-I dați viață în voi și să nu-L țineți necunoscut în voi. Bate Domnul din afara voastră cu cuvântul ca să auziți înăuntrul vostru și să-I deschideți dinăuntru și nu din afară, căci descuiatul cel pe din afară este cu foc, și focul ustură peste trup și peste suflet, dar descuiatul cel pe dinăuntru este Duhul Sfânt Mângâietorul, dacă-L veți trezi în voi la vestea pocăinței, căci eu, Ioan Botezătorul, vă strig acum așa cum strigam acum două mii de ani la Iordan: pocăiți-vă, că s-a apropiat de voi împărăția cerurilor! Intrați în ea și în faptele ei, ca să vă găsească Domnul așa, și ca să vă dea Duh Sfânt și nu foc. Vă strigă Domnul din grădinița cuvântului Său din România, țara strălucirii venirii Lui cuvânt peste pământ după două mii de ani. Vă strig și eu de lângă El, că lângă El sunt, și îmi fac lucrarea cea înaintemergătoare vestindu-vă vouă pe Mielul lui Dumnezeu, Care vine să-Și cerceteze via, și vai, dacă va găsi în ea aguridă, căci ea nu este bună la nimic, iar Domnul voiește să facă vin nou, vin cu gust bun, și să pună pe pământ masa nunții Lui, pâine și vin. Amin.

O, fii ai oamenilor, duhurile rele sunt toate pe pământ și lucrează prin oameni ca să nimicească împărăția lui Dumnezeu din om. Uitați-vă în poruncile lui Dumnezeu și veți găsi în ele să-L iubiți pe El și să faceți faptele iubirii de Dumnezeu, care sunt scrise în poruncile vieții. Duhurile rele sunt rele și vă trag în prăpastia lor cea ademenitoare, căci vă pun acestea ochi pentru ele ca să le vedeți și să le lucrați în voi. Dar vin eu și vă spun că vine Domnul și va pedepsi pe duhul rău din om cu tot cu casa sa, căci omul este casă ori pentru Dumnezeu, ori pentru diavolul, iar omul care nu face voia lui Dumnezeu, este fiu al diavolului. Minunea pe care eu o fac peste voi este că vă îndemn la pocăință și la viață fără de moarte apoi, ca să vă găsească Domnul veghind ziua și noaptea pentru faptele vieții veșnice în voi, iar acestea încep în voi cu credința care poate să vă facă fii ai lui Dumnezeu și să vă dea față și cămașă de sărbătoare înaintea Lui, căci El vine cu strălucirea Sa pe pământ, iar cei ce vor fi asemenea Lui cu viața și cu duhul, vor străluci ca El. Amin.

Minuni eu n-am făcut ca alți sfinți, dar am făcut minunea arătării Domnului la Iordan, că după ce L-am botezat cu apă, s-au deschis cerurile și a venit glasul Tatălui peste Fiul, mărturisindu-L Cel întru Care El binevoiește, și a venit Duhul Sfânt ca porumbelul și a stat peste Domnul. Această minune s-a săvârșit la Iordan, iar eu am fost martorul ei, căci L-am atins pe Domnul și L-am botezat ca pe un om, ca să rămână apoi peste om botezul cu apă, care mărturisește botezul cu Duhul Sfânt, precum Duhul Sfânt mărturisește botezul cu apă. Amin.

O, fii ai oamenilor, botezul este taină din ceruri. Dar unde mai este această taină întreagă în bisericile lumii? Unde este Duhul Sfânt, Care trebuie să lucreze în biserici cu puterea și cu lucrarea Lui cea din cer peste cel ce se botează și peste martorii lui? Credința în Dumnezeu aduce iubire de Dumnezeu în om și veghe și faptă de Duh Sfânt pe pământ. Moare om de la om și nu mai este învățător pentru pocăință pe pământ și nu mai este botezător peste om, căci preotul care botează trebuie să fie apostol de Duh Sfânt, iar altfel botezul rămâne obicei fără de lucrare din cer, de vreme ce toți cei ce botează și toți cei botezați fac faptele diavolului și nu ale lui Dumnezeu, căci cei ce nu urmează pe Domnul, urmează pe diavolul.

Pe pământ e iadul și faptele lui, iar voi, fii ai oamenilor, lucrați această lucrare, dar eu vă spun că vine Domnul și va strica toată lucrarea diavolului și a slujitorilor lui, și nimeni nu vă va acoperi pe voi în ziua aceea, și veți plânge plâns zadarnic și nu veți mai putea păcătui de groaza ce va fi, și nu veți mai putea muri, căci va fi plata cea pentru fapte, după cum este scris: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, și va da fiecăruia după cum este fapta sa». Amin.

Vă dau duh de pocăință prin cuvântul meu de peste voi, fii ai oamenilor. Luați acest duh în voi, că eu am fost sfânt cu viața și cu duhul în toată vremea mea de pe pământ, și tot am stat în duhul pocăinței, căci această lucrare am avut de așezat peste om pe pământ, și orice învățător are peste el învățătura pe care o împarte. I-am mustrat pe regi și pe oamenii de vază ca să-i doară și să le vădesc drumul lor spre pierzare, și ei să-l vadă și s-o ia pe calea pocăinței, care este calea vieții. Și dacă i-am mustrat numindu-i cu lucrarea pe care o fac ei, asta înseamnă că am arătat lucrarea pe care o aveam eu peste mine, căci stăteam cu mare fior de duh înaintea Domnului și îmi era tare milă de El, că era sărac de om, în timp ce duhul acestei lumi, care trece odată cu cei înghițiți de ea, era și este bogat de atâta mulțime de suflete. îmi este tare milă și acum de Domnul slavei și vreau să vă dau Lui prin duhul pocăinței, dacă voi îl veți lua în voi, căci pocăința aduce apoi pe Duhul Sfânt peste voi, și veți crede că Domnul vine și că a și venit când stați sub glasul Lui ca să-I împliniți cuvântul cu care vă strigă acum din mijlocul țării Lui de venire și îl cheamă acasă pe om. Amin.

Te dau fiilor oamenilor, Doamne, căci eu Te mărturisesc din cele ce nu se văd că Tu pleci cerurile și vii pe pământ, și duhurile sfinților mărturisesc din Tine venirea Ta și împărăția Ta cu oamenii care se fac sfinți, fiindcă sfinții vor împărăți pe pământ, precum este scris în Scripturi. Amin. Te rog, deschide-le ochii, deschide-le inima și dă-le darul credinței și dă-le iubire din cer fiilor oamenilor și fă-i pe ei înviați din moartea cea de la păcate și cuprinde-i în lucrarea Duhului Sfânt, care să mărturisească mereu credința lor în Tine, Doamne. învață-l pe om credința în Tine și puterea ei, că eu l-am îndemnat la pocăință spre iertarea păcatelor lor, dar ajută-le înțelepciunea cu care să-și vadă păcatele și să le arunce în focul pocăinței și să scape de sarcini, și apoi să vadă calea cea dulce a mântuirii și a venirii Tale cu bucuria cea veșnică pe pământ, și apoi să-i faci veșnici și părtași ai bucuriei și nu ai durerilor, Doamne. Amin, amin, amin.

Îi strig și eu pe oameni și le spun așa: nu alungați pe Dumnezeu când El vine! Se vor apleca munții înaintea Lui, căci El vine, și va veni. Nu vă mințiți pe voi înșivă ca să vă spuneți că Domnul nu vine, că Domnul nu este. El este Cel ce este, și mereu este, și vine când voi nu vreți să vină. Sculați-vă din întunericul necunoștinței de Dumnezeu! Ridicați-vă din păcate și cunoașteți-L pe Dumnezeu, Care vine pe pământ cuvânt și Care în curând va lumina cu lumina Sa și va orbi cu ea pe om, căci lumina lumii, El este, iar omul este în întuneric.

Veniți și vă spălați ochii, ca să vedeți. Veniți și vă înnoiți prin duhul cunoașterii de Dumnezeu. Veniți, voi, oameni tari la cerbice, veniți la râul vieții și luați și beți spre viața voastră, căci curând, curând nu va mai fi pe pământ decât viața, căci moarte nu va mai fi, fiindcă Domnul vine și ia moartea de pe pământ, precum este scris. Veniți și vă scrieți în Cartea Vieții Mielului și luați ca viață viața Lui, căci cine nu va fi găsit scris în Cartea Vieții Lui va fi aruncat în foc, și adevăr adevărat este toată Scriptura care vorbește în ea venirea Domnului cu sfinții Săi și judecata făpturii. Amin, amin, amin.

Voiesc, omule venit la izvorul înțelepciunii, voiesc să te învăț cum să iubești viața ta. Dacă vrei s-o iubești, trebuie să ți-o dai ca iarăși s-o iei, căci Eu am spus: «Cel ce-și iubește viața, acela și-o va pierde, iar cel ce și-o dă, acela și-o va lua înapoi», că până omul nu moare, nu poate învia, nu pot Eu trăi în el câtă vreme trăiește el în el. Omul își hrănește trupul și sufletul îngrijindu-le ca să trăiască el în el, dar Eu vă spun, fii ai oamenilor, că dacă veți trăi voi în voi, veți muri prin faptele voastre, fiindcă nu se poate să rămână viu cel ce nu se leapădă de sine. Această învățătură de viață, din iubire v-o dau, și cu milă vă chem de la moarte la viață, de la voi la Mine prin lepădare de sine, ca să puteți face apoi voia Tatălui, Care este în ceruri și nu pe pământ, și Eu voiesc să-i trag pe toți la Tatăl, precum am promis când M-am suit la Tatăl că așa voi lucra după ce voi ajunge iarăși în slava pe care o am de la El mai înainte de întemeierea lumii.

Am venit cuvânt pe pământ ca să-l chem pe om la viață, iar viața înseamnă sfințenie și iubire de Dumnezeu de-a pururi, căci unde este viață, de-a pururi este, și nu este ca moartea, care nu este veșnică, fiindcă moartea nu va mai fi curând, curând, și vor fi numai sfinți pe pământ, căci sfinții vor judeca lumea, după cum este scris în Scripturi, și am zis: «Celui ce biruiește și celui ce păzește până la capăt faptele Mele îi voi da lui stăpânire peste neamuri și le va păstori pe ele cu toiag de fier, și ca pe vasul olarului le va sfărâma, precum Eu am luat putere de la Tatăl Meu».

O, fericiți sunteți voi, cei ce auziți chemarea Mea, și crezând în Mine vă adunați în jurul glasului Meu chiar dacă nu Mă vedeți. Cea mai mare minune pe care o puteți face prin credința din voi este să fiți asemenea Mie și să Mă văd în voi, iar Eu să vă dau bucuria Duhului Sfânt, Care mângâie, căci El este Mângâietorul, pe Care L-am promis ucenicilor Mei când M-am suit la Tatăl și le-am zis lor: «Nu vă voi lăsa orfani. Vă voi trimite pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din Mine va lua și vă va vesti vouă toate câte Eu aud de la Tatăl, căci vă numesc prietenii Mei». O, așa iubește Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, și tot așa voiesc să fie și omul care aude glasul cuvântului Meu venind cu norii. Iubirea înseamnă Dumnezeu, și de aceea este scris: «Dumnezeu este iubire». Amin.

O, fii ai oamenilor, voiesc să vă fac fii ai Tatălui și vă dau putere să vă faceți, căci vedeți ce fel de iubire v-a arătat Tatăl, ca să vă faceți, și apoi să vă numiți fii ai lui Dumnezeu, iar Eu să fiu întâi între mulți frați și să vă uitați la Mine așa cum am fost Eu și să fiți asemenea Mie, și tot așa să și iubiți, căci vedeți ce fel de iubire v-am arătat când am venit de la Tatăl. V-am dat ca viață viața Mea, și nimeni nu Mi-a luat-o. Eu Însumi Mi-am pus-o, ca iarăși să o iau. Nimeni n-a luat-o de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi am pus-o. Putere am avut ca s-o pun, și putere am avut ca iarăși s-o iau, după cum am avut porunca de la Tatăl, și aceasta este iubirea pe care Tatăl v-a arătat-o. Amin, amin, amin.

– O, Fiule al Tatălui ceresc, și Fiule al meu! O, Dumnezeule copil, iubirea Ta este ca iubirea Tatălui. Iubirea Ta îi arată omului că până nu se va naște de sus, din cer, nu va moșteni omul împărăția cerurilor. Omul trebuie să se facă iar copil, căci această iubire a arătat-o Tatăl și i-a dat omului putere ca să se facă fiu al lui Dumnezeu prin ascultare, așa cum Tu ai arătat că faci, Dumnezeule copil. Când Te-ai născut din mine, eu eram iubire înaintea Ta, iar inima mea erai Tu, Fiule vestit de înger ca să Te naști din trupul meu fecioresc și să zdrobești pe stricătorul și să-i dai iarăși omului viața și înfierea, să-i dai putere să se facă fiu al lui Dumnezeu dându-i lui viața, precum Tu ai făcut când Însuți Ți-ai pus-o, ca iarăși s-o iei.

O, Fiule al omului îndurerat după om, i-ai arătat omului că Ți-ai dat viața, ca iarăși s-o iei. I-ai arătat ce fel de iubire ai avut, ca să iubească și omul cum Tu ai iubit, ca să-Ți dea omul viața, și iarăși s-o ia, și s-o ia din Tine și să se nască de sus, ca să fie moștenitor al cerului, căci fiecare își are moștenire în cel din care se naște. Eu, ca o mamă a Fiului Tatălui Savaot, îi arăt omului izvorul vieții, taina vieții lui, nașterea lui din Tine, precum Tu ești născut din Tatăl, ca toți cei ce cred în El prin Tine, să trăiască în Tine; în Tine și nu în ei; ei în Tine, și Tu în ei, căci aceasta este iubirea pe care Tatăl le-a arătat-o când Te-a făcut Fiu al omului, Dumnezeule copil. Îl chem pe om la Tine, că Tu ești viața omului, și nu este înțelepciune omenească și care să înțeleagă viața Ta în om și viața omului în Tine, izvorule al vieții.

O, fii ai oamenilor, această poruncă v-a dat-o Fiul meu, ca să vă iubiți unii pe alții precum El v-a iubit și nu altfel. El Și-a pus viața și iarăși Și-a luat-o, și așa v-a învățat El, și nu este învățător în afară de El. Aduceți-vă pe voi înșivă jertfă plăcută Lui, căci El S-a umilit ca un Dumnezeu și v-a învățat iubirea cea fără de păcat, viața Lui pe care Și-a pus-o pentru voi, ca iarăși s-o ia, și vouă să v-o dea, și viață să aveți, căci El a murit pentru voi și a înviat din morți ca să vă dea viață. O, fii ai oamenilor, sunt două mii de ani de când El a venit iubind pe pământ și a spus că iarăși va veni. Vine Domnul pe pământ cuvânt, cuvânt de Duh Sfânt. Veniți spre El și învățați duhul mângâierii, duhul vieții, care se dă vouă ca să moșteniți viața, căci Fiul meu această iubire v-a arătat vouă. Această poruncă v-a dat Fiul meu, ca să vă iubiți unii pe alții precum El v-a iubit și nu altfel, fii ai oamenilor. Amin, amin, amin.

– O, mamă, ca un plâns după om este cuvântul tău, iar locașul tău este în Mine, mamă. Te serbez în zile de nuntă cerească pe pământ și Îmi vestesc țara venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl și îl chem pe om să bea din apa vieții și să fie viu omul, mamă.

Te mângâi cu șoapta duhului vieții, omule. Te chem să iei ființă, căci am venit de la Tatăl cuvânt pentru nașterea din nou a lumii, așa cum am făgăduit, și sunt adevărat prin acest cuvânt așa cum am fost prin cuvântul cel de acum două mii de ani când am spus tuturor că s-a apropiat împărăția cerurilor, iar cei ce au crezut s-au făcut împărăție a Mea, iar Eu, împărăție a lor, căci iubirea își are soții ei, și Dumnezeu înseamnă iubire. Amin.

Cântați cântarea nunții Fiului lui Dumnezeu, voi, cei ce veniți la nuntă. Doiniți doina miresei Mirelui și învățați de la Mine și de la ea veșnicia Mea cu omul, a cărui împărăție Eu sunt.

Pace vouă, celor ce ați venit la izvor! Luați Duh Sfânt, căci duhul lumii nu are nimic în Mine, și nici Eu în el. Pace vouă! Și iarăși vă voi mângâia cu șoapta Mea, cu cuvântul mângâierii pentru cei ce iubesc ca și Mine între pământ și cer. Amin, amin, amin.

Vin din cer pe pământ cuvânt ca să aduc înapoi grăirea dintre Mine și om. Îl îmbiu pe om ca să-i dau înapoi ce a pierdut.

Mă așez pe pământ în calea ta cuvânt, omule ieșit din omul cel zidit de mâna Mea. Tu ești născut din om, și vreau să te învăț începutul tău, omule scump. Grăirea Mea e dulce peste tine. Începutul ființei tale este omul cel zidit de mâna Mea și cu care Eu grăiam între Mine și el. Vreau să-ți dau înapoi ce ai pierdut. Vreau să te așezi înaintea Mea și să-Mi auzi glasul și să crezi că Eu sunt, să crezi și dacă nu Mă vezi.

Omule, te chem cu mare dor la izvorul gurii Mele ca să te deprind cu începutul cel în care era grăirea dintre Mine și om. Vino cu Mine spre începutul tău! Vino la Mine ca să te învăț să vorbesc cu tine, și tu cu Mine! Vino, că Eu Mă întorc spre tine, Mă întorc după tine din rai, țara pe care Eu ți-am dat-o de așternut ție și Mie, ca să fiu cu tine, și tu cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fii și tu, și acolo unde ești tu, să fiu și Eu. La ce-ți folosește mintea că Mă înțelegi cu ea dacă tu nu te întorci apoi spre grăirea dintre Mine și tine? Tu nu te poți ascunde, dar te ascunzi. Tu nu te temi de Mine, dar te temi, căci păcatul tău este netemerea, și te ascunzi cu el pentru că te temi. Iubirea și temerea de Dumnezeu, acestea te pot face iar, omule, și te pot da Mie prin puterea lor cea pentru Mine. Amin. Temerea de Dumnezeu, când ea nu vine din iubirea de Dumnezeu, atunci ea îl ascunde pe om de Mine, iar când iubirea de Dumnezeu este izvorul ei, atunci ea este cea care nu-l desparte pe om de Dumnezeu, și pe Dumnezeu de om. Amin.

Cu mare dor, cu dor amestecat cu lacrima Mea și a Tatălui Meu și a sfinților te chem cu chemare dulce la izvorul vieții, omule. Sunt în zile de nuntă cu mireasa Mea de pe pământ. Ia din viața Mea, ia din viața ei, din fața ei, din duhul ei și lasă-te făcut, omule scump. O, Mi-e dor de tine. De șapte mii de ani Mi-e tot un dor lucrarea Mea pe care o fac ca să te răscumpăr pentru viață, omule făcut de om. O, vreau să te fac și Eu, nu numai tu. Vreau să te fac din Duhul Sfânt, așa cum am fost Eu făcut în trupul mamei Mele Fecioara, de M-am arătat apoi ție ca să Mă vezi și să Mă crezi că am venit de la Tatăl după tine, că numai după tine am venit, fiindcă numai tu, omule, numai tu nu ai ascultat pe Făcătorul. Vreau să te fac și Eu, nu numai tu. Tu știi din ce ești făcut, și Mă doare cu durere fără seamăn când te aud spunând că ești făcut de Mine. Dar tu nu știi cum l-am făcut Eu pe om la început și la sfârșit? Trebuie să-ți spun Eu din nou aceasta, ca să te lași de spusele tale și pe care Eu le aud, și Mă doare când aud.

La început l-am făcut pe om din cuvântul cel dintre Mine și Tatăl când am spus: «Să-l facem pe om după chipul și asemănarea Noastră». Și din lut, și din suflarea gurii Mele care i-a dat lutului suflet s-a făcut om cu suflet viu, și apoi l-am adormit cu somn adânc și am luat din el carne și am făcut din ea pe femeie și i-am numit pe amândoi om. Unul singur, nu doi. Și după cinci mii de ani de așteptare după om, căci omul s-a smuls din Dumnezeu, am făcut iar om din Duhul Sfânt, întrupat în trup de om, și a fost Dumnezeu născut de la Tatăl, și a fost El Omul Cel de la sfârșit de timp.

O, Mă doare cu durere fără de mângâiere când îl aud pe om că este făcut de Mine. O, tu știi din ce ești făcut, omule, și am venit de la Tatăl acum, la sfârșit de timp, ca să te fac și Eu, nu numai tu. Eu te fac din Duhul Sfânt dacă vrei să te fac. Și dacă vrei să te fac, trebuie mai întâi să te așezi la învățat, ca apoi să știi ce este Duhul Sfânt în om.

O, hai la nuntă! Hai să învățăm taina nunții Fiului de Împărat, Care a vegheat împreună cu Împăratul și Care nu a adormit ca frații lui cei mari. Hai la izvor, că dulce te mai chem și dulce-ți mai grăiesc, fiindcă Mi-e milă de tine și de Mine, omule scump, că Eu îl plâng pe om cum se plânge după mort, dar plânsul Meu e lung de șapte mii de ani, și mângâiere nu găsesc până ce nu va învia omul, până ce omul nu va fi din cer, așa cum Eu sunt Om coborât din cer pe pământ acum două mii de ani, Om născut de sus, căci Tatăl a voit să Mă fac Om, și dacă nu făceam așa, ce făcea Tatăl, oare, dacă Eu nu aș fi venit așa cum am venit din cer pe pământ după om?

Hai la izvor, omule! Eu după tine am venit din cer a doua oară pe pământ, și cât de dulce-ți cânt de dorul Meu cel după tine! Hai să te iau pe umeri! Fă-te miel micuț și blând ca să te pot purta și să-I spun Tatălui că te-am aflat și că te-am făcut și că te-am adus Lui, spre pacea Mea, și a Lui, și a ta, omule scump. Amin.

O, n-aș mai strânge masa Mea de pe pământ, masa Mea cu omul, căci duhul și mireasa mereu zic: „Vino!“. Și Eu mereu vin la glasul miresei, dar mireasa Mi-e mică, și trudesc din greu prin ea pe pământ, și sprijin pentru ea nu găsesc. Dar Eu sunt Cel ce sunt, și biruiesc pentru ea și pentru slava Mea înaintea oamenilor, ca să vină oamenii spre ea și să-Mi lărgesc cortul nunții tot mai mult și să-l bag pe om sub ocrotirea Mea, că e greu pe pământ. Geme pământul la Mine și Îmi spune mereu că e greu jugul lui, că e prea mult păcat pe pământ, și e mare cât șapte mii de ani.

Voiesc, omule, să te deprind să nu mai faci păcat, că Eu am făcut cerul și pământul pentru binecuvântare, nu pentru blestem, iar păcatul tău este blestem peste pământ. Voiesc acum să te deprind să auzi glasul Meu și să ieși înaintea Mea și să te primenești pentru ca să Mă primești. Cu zile de iubire, cu zile de nuntă Mă aștern în calea ta, iar zilele mâniei sunt pentru cei ce nu vin. Dar vino, omule, vino la chemarea Mea și ia mângâiere, și vei putea cu ea dacă iei. Sunt Fiul Tatălui Savaot, și Mi-a dat Tatăl să-ți dau împărăția Lui și s-o faci vie peste tine și să te sfințești pentru ea și să zici: „Tatăl nostru, Care ești în cer, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta pe pământ ca și în cer, Tată“. Așa să zici, omule pribeag, că Eu pe ucenicii nunții Mele așa i-am învățat să ceară la Tatăl, și să se facă ucenicii Mei dacă cer așa, căci fiii Tatălui sunt cei ce fac voia Tatălui. Amin.

Puțin, puțin, și nu va mai fi pe pământ decât voia Tatălui și fiii ei, căci Tatăl așa voiește. Amin.

Am venit pe pământ să fiu viața omului. Omule, tu ai viața ta, și ți-e dragă. O, de ce ți-e dragă viața ta? Plata ei e moartea. De ce ți-e dragă viața ta, omule? Am venit să fiu Eu viața ta, că Eu ți-am plătit-o cu moartea Mea pe cruce, dar am înviat, și sunt viu pe veci, și am viață pentru tine, omule, și vreau să-ți dau viață. Viața Mea este voia Tatălui în om, iar ție, omule, ți-e dragă viața ta și n-ai iubire dacă faci așa. Cum să fac să te deprind cu tainele vieții și să le iubești apoi? Cum să fac, omule? Tu n-ai peste tine păstori după inima Mea, iar pe tine te copleșește dorul de viața ta. În tine însă plânge duhul vieții veșnice, și tu nu știi să-i asculți suspinul. El te cheamă dinăuntrul tău, și tu nu știi să-i cunoști chemarea.

După ce omul a căzut din veșnicie, ea a rămas în om ca un dor care-l cheamă mereu spre ea pe om. După ce omul s-a înălțat peste Dumnezeu, s-a abătut apoi de la calea vieții și s-a lăsat spre păcat, și și-a făcut apoi viața lui omul, viața cea cu păcat, viață care se naște din păcat.

De șapte mii de ani te strig, omule! Mi-a părut rău că te-am făcut. Tu te-ai smuls din Mine și ți-ai făcut viața ta, și Mi-a părut rău că te-am făcut. N-ai mai vrut să fii după chipul și asemănarea Mea. De șapte mii de ani Mă doare că n-ai mai vrut. Am venit după tine apoi, ca să-ți dau viața Mea. Și ți-am dat-o. Tu însă n-ai luat din ea. Și iarăși vin să ți-o dau. Iată-Mă pe urma ta. Vreau din nou să te fac. Facerea pe care vreau acum s-o pun peste tine este viață fără de moarte. Dar tu vrei, oare? Suspină în tine duhul vieții veșnice, și tu nu te oprești să-i asculți suspinul. El te strigă dinăuntrul tău, și tu nu știi să-i auzi chemarea. Trudesc din greu pe urma ta, și tu nu Mă vezi, omule, că nu poate omul să vadă slava Mea și să rămână viu. Vreau să te fac asemenea Mie și să Mă vezi trudind în urma ta pentru viața ta, că scris este: «Vor fi asemenea Lui cei ce-L vor vedea». Te îmbiu spre izvorul vieții. Cuvântul Meu este izvorul. Voi înteți în tine dorul după viață și Mă voi așeza tot mai mult în calea ta cu izvorul vieții și îți voi desluși tainele lui și te voi umple de dor de viață, căci viața ta e fără dor de viață dacă n-ai în ea viața Mea. Aștern masă de nuntă între Mine și tine, și cât aș vrea să știi să vii la nuntă! O, la nuntă trebuie haină de nuntă, că altfel Mirele nu poate la masa Lui cu tine. Nici o masă nu va mai fi pe pământ. Curând, curând va rămâne numai masa nunții, iubirea dintre Mire și mireasă, iubirea cu care începe veșnicia. Amin.

Ziua nunții e cea mai dulce zi din viața omului, și cea mai frumoasă. Tot așa este și cu Mine. Dar ziua nunții Mele nu este ziuă, ci este nuntă fără de sfârșit apoi, este dulce fără de sfârșit. Amin.

Trudesc cu tot cerul cel de sus și cu tot cerul cel de jos să-i fac parte omului de ziua nașterii lui, și să-l cresc apoi, și să așez pe creștetul lui ziua nunții lui, cea mai frumoasă zi din viața lui, ziua cu care începe taina veșniciei lui, inelul Meu de nuntă pe degetul lui. O, greu mai pot peste om, greu de tot încap în om cu ziua nașterii lui, căci adevărata zi de naștere a omului e nașterea cea de sus, că scris este în Scripturile prin care Eu spun: «Cine nu se va naște de sus, nu va vedea împărăția lui Dumnezeu».

O, e prea vechi omul în viață stricăcioasă, și se joacă de-a viața de șapte mii de ani. Se joacă de-a nașterea și de-a viața până ce moare, până la somnul lui cel de veci. Ziua nașterii omului din Mine s-a întunecat adânc. La fel și ziua nunții lui. E zi de beznă pentru cer ziua nunții omului, e zi de întuneric nepătruns. E prea vechi omul în zilele lui de petrecere și nu-l mai pot smulge din ele ca să-i dau zilele vieții, zile veșnice să-i dau în locul zilelor lui. O, cum să-l fac pe om să Mă audă și să înțeleagă că ziua nașterii lui e zi de veci dacă ea este? Nu este peste om ziua nașterii lui, nu este. Omul se joacă numai, se joacă de-a ziua nașterii lui, de-a ziua nașterii lui din cer, de sus, căci aceea este naștere, ziua de naștere a omului. Pe pământ văd numai mort călăuzit de mort. Se duce omul la botez, se duce să se nască, se duce și se joacă de-a nașterea. Nu mai este om pe pământ care să aibă în el duhul nașterii ca să-l poată pune peste omul care vine să se nască. Nu mai poate omul rosti cuvânt cu duh de naștere în el, că e mort omul, și tot așa și grăiește. Taina nașterii, nu mai este om s-o poarte în el și s-o pună peste om.

O, cum să-l fac pe om să creadă ce spun Eu peste el? Îi spun omului că viața începe cu nașterea, dar cum să-l fac să creadă ce spun Eu și să nu se mai joace de-a nașterea? Eu sunt Cel ce naște și Cel ce Se naște. Pentru fiecare om Mă nasc ca să-l nasc pe el. Ziua nașterii lui, nu ajunge omul la ea, că n-are cine să i-o mai arate omului. Vin Eu și Mă arăt zi de naștere în calea omului, casă de naștere pentru om.

O, nu mai am unde să Mă așez ca să pot naște, ca să Mă pot naște! O, nu mai am! Cine să-Mi audă durerea? Plâng în taină și merg prin întuneric și nu dau de om. Cine să-Mi mângâie pașii? Omul s-a făcut întuneric pe calea Mea spre el, și Eu nu mai găsesc toiag cu care să Mă sprijin pe calea căutării Mele după om. Îl caut pe om ca să-i dau naștere și zi de naștere, și zi de nuntă apoi. Mă port după el cu ziua învierii lui dintre morți, ca să suflu peste el cu duhul nașterii și să-l nasc, și apoi să-l cresc, și să așez apoi peste el ziua nunții lui, cea mai frumoasă zi din viața omului, ziua cu care începe taina veșniciei lui.

Nunta cea de pe pământ îi aduce omului moartea, moartea Mea în om, în omul în care ia viață păcatul, pofta trupului și trufia vieții. Cel în care Eu nu încap cu fața Mea în el, acela este om trufaș, iar Eu sunt cerșetorul care-l cer pe el. Cerșesc de la om o zi, o zi de naștere pentru el, o zi de umilință în el, o ușă deschisă ca să intru și să pun în el ziua nașterii lui, ziua nașterii Mele în el. Nimic n-ar trebui să facă omul decât să se lase născut, să se lase spre naștere și să-și desfacă ochii și să vadă împărăția cerurilor cu ei, și apoi din ea să nu iasă, că afară sunt câinii și vrăjitorii și desfrânații și ucigașii și idolatrii și toți cei ce lucrează și iubesc minciuna, minciuna care-l ține rob pe om, mort pe om. Cel ce nu iubește minciuna, acela este om născut de sus. Așa este omul cel născut de sus, iar Eu îi dau lui bucuria cea de veci, ziua nunții, cea mai dulce zi din viața omului și cea mai frumoasă, zi fără de sfârșit. Amin.

Chem omul la sărbătoare de nuntă. Îl chem să vină și să-l îndemn spre naștere. Nunta Mea cu mireasa Mea dă naștere din ea, naște om nou din ea, și apoi îl crește până la ziua nunții lui, zi fără de sfârșit pentru om. Amin. O, poporul Meu mireasă! Am pregătit cu cuvântul Meu și cu mânuțele tale case de naștere. Mă prind durerile nașterii și vreau să scap de ele. Să-l nasc pe om vreau. O, de ar veni omul spre nașterea lui ca să scap de durere, de durerea Mea cea pentru fiecare om care nu dă să se nască! Eu sunt Cel ce naște, și sunt Cel ce Se naște. Nașterea omului din Mine este nașterea Mea în om și din om, și apoi omul trebuie să Mă hrănească și să Mă crească, și să-Mi facă apoi nuntă și să Mi se facă mireasă omul.

Învață-te, omule, să vii spre ziua nașterii, spre nașterea Mea în tine și din tine, și ia-Mă de Mă leagănă și Mă crește și iubește-Mă așa cum îți iubești pruncii tăi, și ferește-Mă de moarte, omule, ca să nu mori tu fără viața Mea în tine. Cine nu Mă are pe Mine de viață, acela este mortul după care Eu plâng de șapte mii de ani. Am venit să dau viață morților, dar morții nu vor să audă chemarea la viață. Plâng și suspin lângă omul mort, și nu pot să-i dau viață celui ce nu vrea să-i dau. Trudesc din greu să-i fac omului parte de ziua nașterii lui cea de sus. Cine se naște de sus, acela este ca cei de sus, iar cine nu se naște de sus, acela este ca cei de jos, ca cei fără de Hristos.

Vreau, omule, să te învăț să lucrezi minuni. Vino să te învăț să faci minuni. Nu lucra așa cum știi tu, căci ce faci tu și ce zici tu nu sunt minuni. Nimeni nu-ți spune ce este o minune, dar îți spun Eu. Minune este să faci tu voia Mea și nu pe a ta. Mai mare minune ca aceasta nu poți tu să faci. O, dacă tu, omule, vei face minunea aceasta, Eu voi fi apoi Domnul tău și Dumnezeul tău, iar tu vei fi fiul Meu, și Eu Mă voi libera de durerile nașterii tale. Apoi Eu îți voi da ziua nunții, zi dulce, zi fără de sfârșit dulce. Eu voi fi Mirele, iar tu, mireasa, și vom fi veșnic Mirii nunții, și pământul ne va fi așternutul, iar cerul, mângâierea. Iată minunea pe care te învăț Eu s-o faci tu, omule! O, vino să te învăț să faci minuni, căci ce faci tu nu sunt minuni. Minune este să-Mi ștergi Mie lacrima care-Mi plânge după tine. Minune este să-Mi curmi tu durerea care suferă în Mine pentru tine. Minune este să te naști de sus, omule, și apoi să fii. Mai mare minune ca omul cel născut de sus nu este minune. Nu te rușina, omule, cu nașterea ta de sus în mijlocul lumii fără Dumnezeu. Nu te înveli cu lumea ca să-Mi spui că nu te mai primește în ea dacă te vede după voia Mea. Fă-o tu pe ea să se rușineze cu sulemeneala ei, că lumea nu este frumoasă la față, și de aceea se vopsește, și cu vopseala ei te trage să fii ca ea și nu ca Mine, că ea se vede, dar Eu stau în taină cuprins și nu Mă poate lumea vedea.

Iată ce mare minune este să faci tu voia Mea în mijlocul lumii, omule. Dacă tu Mă lași să te fac Eu după chipul și asemănarea Mea, tu vei învia pe morți, omule, și vei fi asemenea Mie. O, nu lăsa morții fără înviere, că iată câtă înviere vreau să-ți dau ție și morților din morminte și morților fără de morminte, omule! O, uită-te la poporul Meu mireasă și ia de la el chipul Meu, și ia iubirea dintre Mire și mireasa Mea. Iubirea dintre Mire și mireasă e iubire fără de sfârșit, iar dacă ea se sfârșește, ea este altceva, nu este iubirea.

Nu vă fie milă sau rușine de lume. Fie-vă milă de îngeri, nu de om, și îmbrăcați-vă trupul în straie de nuntă, voi, fii și fiice ale oamenilor care dați să înviați la cuvântul Meu care strigă la morți să învieze.

Voi, fiice ale oamenilor! Lăsați pe om să învieze, că moartea omului a venit prin femeie. Luați pe voi straie de nuntă și înfecioriți-vă inima și cugetul și trupul și fața.

Omule, fă-te făcător de minuni, căci cea mai mare minune între cer și pământ este să faci tu voia Mea, și Eu te voi numi făcător de minuni, făcător de iubire. Amin.