3.3. Chemarea omului spre naşterea din nou

O, să nu se mai laude omul că Mă iubește, și să se umilească omul. Să nu se mai bucure omul de Mine dacă Eu nu Mă pot bucura de el. Să se umilească omul, căci în coasta Mea stă nevindecat semnul păcatului omului, mărturie de neșters pe trupul lui Dumnezeu Fiul. Iată de ce am venit să Mă fac pe pământ Fiul Omului. Duhul lui Lucifer și al îngerilor lui este duh rușinat de iubirea și de mila Mea pentru omul căzut din veșnicie.

Am luat asupra Mea vina ta, omule. Semnul păcatului tău stă mărturie de neșters pe trupul Meu dumnezeiesc. Ai păcătuit în însuși trupul tău, căci femeia este trup din trupul tău luat. Eu port semnul păcatului tău în însuși trupul Meu de atunci de când am venit să Mă fac Fiul Omului ca să-l scot pe om de sub vină. Am luat asupra Mea vina ta, ca un vinovat, dar tu ești vinovatul. Umilește-te, căci păcatul tău este sulița care s-a înfipt în coasta Mea, iar Eu sunt Dumnezeu. Am venit după tine, am venit iar. Iată-Mă! Umilește-te, dar. Iubește-Mă, că Eu te-am iubit pe când erai păcătos. Iubește-Mă pe Mine, căci tu ești și acum păcătos, și n-ai ce iubi la tine decât păcatul din tine, căci pofta ta zămislește păcat în tine de șapte mii de ani. Iubește-Mă pe Mine, căci Eu sunt veșnic, iar tu ești trecător, fiindcă păcătuiești. Eu am șters păcatul tău, că de aceea am venit, căci sângele Meu nu pătează, ci spală și curăță și șterge, dar tu și acum păcătuiești. Sângele Meu este viața Mea, așa cum sângele tău este viața ta. Al tău însă pătează în trupul tău și în afara trupului tău, că te-ai smuls din Mine și ai rămas vinovat, și sângele tău pătează, păcătuiește, ucide și în tine și în afara ta pe Dumnezeu. Iubește-Mă pe Mine, că am lăsat hrană bogată pe masa ta când am plecat la Tatăl. Trupul și Sângele Meu le-am pus pe masa ta, ca să ai din Mine, ca să Mă înlocuiești cu tine, și să fiu Eu în tine, și tu în Mine în veșnică iubire. De ce, oare, lungești așteptarea Mea? Iată izvorul Meu și masa Mea de cină, și tu nu ești vrednic, și ești fără veșmânt. Nu mai am om sfânt pe pământ care să vină după tine, că e numai minciună în om. Am venit Eu, am venit după tine, am venit iar. Iată-Mă. Umilește-te, dar, căci sunt în suferință pentru tine. M-am făcut Fiul Omului, ca să pot veni lângă tine, omule. Lasă-te pătruns de taina Fiului Omului. Eu sunt Omul Cel nou, cu duh dătător de viață, și nu este Dumnezeu afară de Mine. Nu este om afară de Mine care să-ți facă bine.

Omule, îți ești dușman tu însuți. Ai nevoie de Mine, ca să te vindeci de deșertăciune, că nimic nu este adevărat pe pământ decât Dumnezeu când încape cu omul pe cale. O, e scumpă viața și nu ai cu ce s-o plătești. Ea se plătește cu viață, și tu n-ai viață, omule, fiindcă purcezi din păcat. Pot Eu să-ți plătesc prețul vieții dacă vrei să ai viață. Pot Eu să-ți dau din darul pe care l-am dat pentru fiecare om, numai dacă vrei, numai dacă iubești viața. Iată, îți dau mângâiere și îți spun: fii copil la trup, și Dumnezeu la duh, și vei avea taina omului cel nou, pe Hristos, Omul Cel nou. Fii precaut, că Eu când am plătit pentru păcatul tău am început cu nașterea, apoi cu pruncia, apoi cu copilăria, și apoi cu omul cel desăvârșit prin Tatăl. Le-am luat pe toate ca să le trec și ca să-ți dau ție o zi pentru toate, căci apoi am murit ca omul, dar nu am pierit, ci am înviat, și așa ți-am plătit învierea. Umilește-te și înviază! E mult până mâine. Acum este vremea, că lungă a fost așteptarea și răbdarea Mea. Fă-te ca Mine, omule! Amin, amin, amin.

Omule, uită-te în cuvântul Meu, care arată pe cele ce sunt și pe cele ce au să vină peste pământ. Uită-te și vezi cum se împlinește cuvântul Meu. Te voi pune din zi în zi mai mult față în față cu adevărul cuvântului Meu, care curge din Mine peste grădina ieslei Mele, și din ea peste pământ. Cei din grădină sunt săraci de cele pământești, dar Eu sunt puterea cea din cer și cea de pe pământ, și le dau ajutor să poată duce cuvântul Meu de la margini la margini, căci scris este despre venirea Mea: «El vine ca fulgerul care străbate de la răsărit și se arată la apus». Amin.

Omule, îți voi lua degetul și îl voi pune în rana Mea, și îți voi lua mâna și o voi pune în coasta Mea, și vrând-nevrând vei crede, că altfel n-ai voit să crezi. Tu crezi în cele ce faci tu, dar ce faci tu este vânt, căci tot ce faci tu va fi luat de vânt curând, curând. Atunci vei înțelege că n-ai avut minte și n-ai pătruns tainele Mele cele ascunse de mintea ta cea semeață.

Te-am luat cu ușorul, omule înecat în grijile tale. Te-am luat domol, ca să-ți dau vreme de pocăință și de credință, dar răutatea omului este firească și este înăuntrul omului. Răutatea inimii omului este plină de temeri, ca una care este vinovată și mustrată ca de sine însăși, și văzându-și nenorocirea caută să scape de pedeapsă, fiindcă scris este: «Spaima nu este altceva decât lepădarea oricărui sprijin care vine de la judecata cea dreaptă». Dar Eu am spus: «Întoarce-te la Mine, omule!». Tu însă fugi, fiindcă «lăuntrul tău este plin de silnicie și de păcat și de îngâmfare, și îți zici înțelept, și îți zici Dumnezeu», precum este scris de cel trufaș. În zadar fugi; Eu sunt mai iute și te ajung, și îți voi lua degetul și mâna și le voi pune în rana mâinilor Mele și a coastei Mele. O, de ce nu fugi spre umilință și spre pocăință? De ce nu Mă iei de Stăpân? căci Eu sunt Stăpânul, nu tu. Pământul e al Meu, nu e al tău, fiindcă Eu l-am făcut, nu tu. Dar Eu am spus: Întoarce-te la Mine, întoarce-te la început! Sunt cu începutul la sfârșit, și cu sfârșitul la început, și tu îți faci bogății și palate, omule rătăcit și fără căpătâi și fără casă, căci tot ce-ți faci tu este vânt, iar cine seamănă vânt culege furtună, omule. Apleacă-te spre ranele Mele și nu fi necredincios, ci credincios. Amin.

Omule, știi tu de unde curge cuvântul Meu peste tine? El curge din coasta Mea cea împunsă, el este taina coastei Mele împunse pe când eram încă pe cruce pentru păcatele tale, omule. O, nu fi surd, nu fi orb, nu fi mut înaintea cuvântului Meu care te cheamă la izvorul cel țâșnit din coasta Mea cea împunsă, din trupul Meu cel dumnezeiesc din care curge lapte și miere pentru hrana ta, căci sângele Meu este cel ce mărturisește pentru Mine și pentru tine, omule, căci pentru tine am murit. Am murit ca să mori și tu, și apoi să înviezi odată cu Mine, și apoi să împarți înviere peste morți. Nu fi necredincios. Curând, curând lumina Mea va acoperi tot pământul. Grădinița cuvântului Meu din România este lumina cu care Eu am însemnat pământul pecetluindu-l cu lumina cea de la început, căci scris este: «La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu». Tot așa este și la sfârșit, căci Eu am spus: «Sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. Sunt început și sfârșit». Amin.

Lasă-te cuprins în lumină. Fă-te fiu al zilei dintâi, căci în ziua cea dintâi am făcut Eu lumina, și în ziua cea dintâi Mi-am făcut învierea, omule. Eu pe cel întâi zidit l-am făcut în ziua a șasea, dar pe omul cel apoi zidit l-am făcut în ziua întâi, căci Eu, Cel înviat în ziua întâi, am fost începătura făpturilor Mele. Amin, amin, amin.

Ca în vremea lui Noe grăiesc peste pământ peste cei credincioși, căci cei necredincioși, urechi au și nu aud; ochi au și nu văd; minte au și nu înțeleg; Scripturile Mele au și nu le pricep cei necredincioși, dar Eu strig din cer peste pământ ca în vremea lui Noe.

O, fii ai oamenilor, deschideți porțile să intre Dumnezeu în inimile voastre, în cugetele voastre, în sufletele voastre și în trupurile voastre, ca să credeți în cuvântul Meu cel nou și să scăpați de mânia care vine peste pământ din pricina celor necredincioși. O, fii ai oamenilor, căutați după fiii lui Dumnezeu și învățați de la ei credința în cuvântul lui Dumnezeu.

În vremea aceasta Eu vin iar cuvânt peste pământ; vin iar, căci așa am promis ucenicilor Mei: «Mă duc să-Mi iau loc în dreapta Tatălui, și vin la voi, ca să vă iau cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi».

O, fii ai oamenilor, lăsați-vă atrași de fiii lui Dumnezeu și faceți-vă neamul lui Dumnezeu, căci neamul lui Dumnezeu va avea mântuire și scăpare în ziua când Eu, Domnul, voi veni, și din pricina venirii Mele «cerurile vor lua foc și se vor nimici, și stihiile aprinse se vor desface, iar pământul și lucrurile de pe el vor arde cu totul», precum scrie în Scripturi. O, fii ai oamenilor, am lăsat peste cei credincioși făgăduința că le voi da ceruri noi și pământ nou, și pe cei drepți locuitori pe pământ nou. M-am făcut izvor de cer nou și de pământ nou peste toți cei care vor crede în Dumnezeu împlinind în trupul și în duhul lor voia lui Dumnezeu. O, fii ai oamenilor, lăsați-vă atrași de fiii lui Dumnezeu, ca să vă nașteți din Dumnezeu, din cuvântul care coboară din cer pe pământ ca să cheme pe fiii oamenilor la faptele credinței, că pe vremea lui Noe s-au lăsat fiii lui Dumnezeu atrași de fiii oamenilor, iar Eu am văzut din cer și M-am mâniat, căci în afară de Noe, n-a mai fost om să nu Mă părăsească.

O, fii ai oamenilor, cei ce vă păstoresc pe voi n-au grijă de credința voastră, căci credința în Dumnezeu înseamnă viață în Dumnezeu, și n-au grijă de voi cei ce vă păstoresc pe voi, o, fii ai oamenilor. Vin Eu să păstoresc pe cel ce nu voiește să piară. Vin să scol lumea din somnul necredinței, iar cel ce aude, să vină după Mine. Eu sunt cu cei credincioși. Amin. Cel ce aude glasul Meu, să vină să creadă și să învețe credința în Dumnezeu, căci curând, curând cerurile vor trece cu trosnet, iar pământul și lucrurile de pe el vor arde cu totul din pricina zilei venirii Mele, după cum este scris în Scripturi despre venirea Mea.

Iată, Eu vin, și nimeni nu se îndură să vină după Mine. Iată, Eu vin, și nu poate omul să vină să-Mi urmeze, că are multe de făcut omul, și nu le mai poate lăsa pe ale lui și ca să le ia pe ale Mele. Iată, Eu vin, și omul zăbovește, și omul este legat de mâini și de picioare, și este în întuneric tot omul de pe pământ. Cel ce nu poate să vină după Mine și să-Mi urmeze, acela nu poate din pricina întunericului, și este împiedicat să vină, căci Eu așa am spus la ucenicii Mei: «Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, iar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el». Lumina din om e Domnul. Dacă Eu, Domnul, nu sunt în om, omul are noapte în el și se împiedică în noaptea din el și în faptele nopții din el. O, fii ai oamenilor, Eu sunt Lumina lumii. Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede Lumina acestei lumi. Amin, amin, amin.

O, omule, o, omule, o, omule, numai dureri Îmi faci, numai neadevăr este pe inima și pe limba și pe trupul tău, căci inima este glasul minții tale care se face faptă în trupul tău. O, dacă ai crede cu inima în Mine, s-ar coborî văzut în trupul tău fapta credinței tale, căci Pavel apostolul Meu așa a spus în Duhul Meu: «Arată-mi credința în faptele tale, omule!».

Omul nu înțelege ce înseamnă împărăția lui Dumnezeu. Omul cinstește zilele și sărbătorile și obiceiurile și credința în Dumnezeu, dar pe Dumnezeu nu-L cinstește, căci ca să Mă cinstești pe Mine, trebuie să-Mi faci casă în tine, să-Mi faci împărăție în tine, omule, dar ție nu-ți place să ai împărat pe Dumnezeu. Ție îți place voia liberă, căci așa a voit omul încă de când l-am făcut Eu pe om.

Omule care ai pierdut calea, iată calea, și tu nu mai știi s-o găsești, tu nu mai știi s-o cauți. Mă fac cale înaintea ta, omule fără cale, Mă fac cale dreaptă, cale netedă, cale dulce, cale cu mângâiere. Vin să te mângâi cu cuvântul mângâierii Mele ca să te ajut să vezi calea cea dreaptă, omule căzut din binele tău. Binele tău Eu sunt. Eu sunt și calea. Eu sunt tot ce cauți tu, omule, dar dacă tu cauți pe căile tale, de aceea nu găsești ce cauți. Nici un om nu caută răul, că omul fuge de rău când vine peste el, că bietul om nu știe că răul este altceva, și omul zice că-și caută binele.

O, sărăcuțule omule, dacă tu nu știi cum să cauți ceea ce cauți tu, nu vei găsi binele așa cum cauți tu. Căutarea ta te duce la ceea ce nu cauți, te duce la rău, că dacă nu știi pe ce cale să cauți, găsești numai rău pe căile tale. O, caută viața, și ia învățătură de la Mine ca să știi să găsești viața. Viața este altceva decât ce cauți tu de viață. Eu sunt viața ta Eu sunt calea, adevărul și viața. Dar nu ți-am spus Eu ție că Eu sunt? O, de ce nu vrei să știi ce am spus Eu? Oprește-te din căile tale ca să iei aminte la ce am spus Eu. Vino și înțelege că te strig. Auzi-Mă când te chem să vii. Vino să te aleg să mergi pe calea Mea și să-ți întăresc credința în Mine. Vino, că Eu vin pe pământ cuvânt în calea ta și greu mai străbat în inima ta, omule fără de cale. E plin văzduhul de glasul cuvântului Meu care coboară din cer pe nori până în mijlocul poporului cuvântului Meu. E lungă așteptarea Mea. De șapte veacuri și mai bine aștept să-l ridic pe om la locul de unde a căzut ca să-Mi repar munca pierdută, că am lucrat șase zile, și omul lucrat a șasea zi Mi-a stricat bucuria, Mi-a stricat odihna Mea și a lui și s-a clătinat cerul și pământul la căderea omului.

O, bietule omule, o, turmă fără de păstor, Eu sunt Cel ce pot să-ți dau viață și să te fac fiul Meu, omule. N-are cine să te țină viu înaintea Mea. Abia pot Eu să-l țin viu pe cel ce crede în Mine făcând voia Mea prin cuvântul Meu cu care grăiesc din cer peste pământ. Este scris în Scripturi că în zilele cele de apoi Mă voi face cuvânt peste pământ și voi chema la masa Mea de nuntă pe tot omul care voiește să audă și să vină. Și iată zilele acestea, că au trecut cei două mii de ani despre care scrie în Scripturi, și Eu trebuie să împlinesc. M-a trimis Tatăl cuvânt pe pământ, așa cum M-a trimis și acum două mii de ani când am venit cu împărăția cerurilor ca s-o vestesc peste pământ, și acum vin s-o așez, că este scris să fie așa, și Scripturile nu se pot desființa.

Vai omului care vorbește de Dumnezeu, care vestește voia lui Dumnezeu și nu o face pe ea! Mă uit peste pământ și îmi vine să stric toată voia omului, și mai am o clipă de răbdare și așa voi face, că voia omului a desființat voia Mea peste pământ. Nu pot să-i mai spun nici bogatului, nici săracului, nici împăratului, nici argatului că nu face voia Mea. Am rămas numai cu numele Dumnezeu, dar voia Mea nu încape peste om.

Omule, voia ta Mi-a stricat toată truda Mea pentru fericirea ta. Omule, tu nu știi ce e fericirea. Omule, nu te-ai săturat de moarte? O, când te saturi de moarte? Când, omule flămând după cele ale morții? Vino spre viață, vino, că te chem! Vino și dă-Mi de lucru la viața ta cea veșnică, omule! Te-ai învățat cu moartea peste tine și nu mai ieși de sub ea, și Eu te voi scoate de la moarte, că vrăjmașul cel din urmă care va fi biruit de Mine va fi moartea.

Românie, țara Mea de nuntă, M-a trimis Tatăl Meu ca să nuntesc în tine masă de nuntă cerească pe pământ, praznic ceresc de nuntă, praznicul lui Dumnezeu și al sfinților Săi. Vin cu sfinții din cer și nuntesc pe pământ praznic de nuntă, cină de cuvânt, țara Mea de nuntă. Te-a ales Tatăl Meu ca să fii țara nunții Mele. Tatăl, împăratul cerului și al pământului, face nuntă Fiului Său, Iisus Hristos Cuvântul. Vino la nuntă, țară a nunții Mele! Vino, omule român! căci cei chemați nu vin. Israel, poporul Meu la care am venit acum două mii de ani, n-a voit să vină la cina Mea de nuntă. Biserica cea de azi care zice că slujește Mie nu voiește să vină la cina Mea de nuntă. Mă aștern cuvânt pe masa cinei Mele de nuntă, dar cei poftiți nu vin. Vino, omule român, căci cei chemați din tine, nu vin, și fac și aceștia ca Israel care a zis că Eu nu sunt Fiul lui Dumnezeu. Așa și cei de azi care zic că sunt slujitorii lui Dumnezeu pe pământ, fac și ei ca Israel, și zic că Eu nu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Și îi voi lua pe neștire, căci slava cuvântului Meu va străluci peste România și vor vedea aceștia pe cine au împuns, pe cine au lăsat afară ca să bată în zadar.

Omule, unde ești? Auzi tu glasul Meu? O, te-ai ascuns, că ești gol! De șapte mii de ani ești gol. Iată, cuvântul Meu suflă peste tine. Ia din Duhul Meu și lasă-te născut din Duhul Sfânt și stai înfășat cu Duhul lui Dumnezeu, că Eu te numesc fiu. Omule, te iubesc și te strig. Te strigă Iubirea. E lungă durerea iubirii, e lungă de șapte mii de ani. Omule, lucrarea Mea, am coborât din cer după tine, am coborât în acest sătuț și Mi-am făcut în el staul de cuvânt și cale spre oameni. Am făcut grădină de rai, și Mă port deasupra ei și cuvintez cuvânt de înnoire a lumii și strig omul să se înveșnicească, să se înfeciorească și să se lase cuprins de viață fără de moarte. Amin.

Omule, fruct al păcatului, vino, tată, spre îndumnezeire, căci Cuvântul a venit să te nască din El și să fii apoi viu. Omule, ia din fructul vieții și te umple de viață, că Eu sunt calea, adevărul și viața. Amin.

… O, lucrul Meu, e lucru mare să stea cineva în cale să dea răspunsul la întrebare. Pe pământ mulți călători sunt, mulți. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu! Unde ești? De ce nu te găsesc? Ai scăpat în apă? Nici în apă nu te găsesc, tată. M-am uitat până la cel mai adânc loc. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu! Unde ești de nu te găsesc? M-am uitat în lung și în lat. M-am uitat în vârful cel mai înalt. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu, dacă ai fi fost aur, ai fi fost împărțit; dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit; dacă ai fi fost argint, te-aș fi găsit. Multe lucruri sunt, și pe toate le-am privit. Plin e pământul de argint. Plin e pământul de aur. Plin e pământul de aramă. Numai lucrul Meu nu-l găsesc.

O, lucrul Meu! O, lucrul Meu! Vino, o, lucrul Meu! Vino când te chem! Vino, că am venit după tine! Când te-am făcut, te-am blagoslovit, te-am împodobit, te-am deosebit să fii cunoscut. Totul Îmi răspunde. Numai lucrul Meu nu aude. O, lucrul Meu! Oricine l-ar fi înghițit, la strigătul Meu ar fi venit. La vremea de început, tot ce am avut, la strigătul Meu s-a ivit și în fața Mea a sosit. Și cel din mormânt a ieșit și a venit. Și cel din foc, la strigătul Meu a ieșit și a venit. Și omul cel dintâi zidit, când a fost singur pe pământ, la strigătul Meu a răspuns și a venit. Chiar dacă a greșit, s-a căit, și în fața Mea a stătut. Chiar cel ce era în chit, la strigătul Meu, chitul și-a deschis pântecul său și a dat afară lucrul lui Dumnezeu, și a venit la strigătul Meu. Chiar și cel din iad, la căutarea Mea, la strigătul Meu, a venit și Mi-a stat în față și Mi-a răspuns și a luat drumul spre Mine. Numai în vremurile de astăzi strig lucrul Meu și nu e, nu vine. Dar Dumnezeu nu rămâne de rușine, și la strigătul Meu pământul se va scutura, și tot lucrul Meu, Dumnezeu îl va trimite în fața Mea.

O, mai strig o dată: o, lucrul Meu, lucrul mâinii lui Dumnezeu! Unde ești de nu te zăresc? Chiar vopsit dacă ai fi, te voi descoperi, te voi curăța, cu tot lucrul pe care-l voi curăța, și te voi arăta în fața Mea și Îmi vei răspunde când umblu după tine; că tot ce a murit, s-a întrupat în acel ceas, a luat glas și Mi-a răspuns când am strigat.

O, lucrul Meu! O, lucrul mâinii lui Dumnezeu! Răspunde! Răspunde! De ești furat, de ești încuiat, de ești orb, de ești olog, Eu te caut și te aduc la locul unde ai fost pus, și de vei fi vinovat de păcat, vei fi mustrat și certat. Și printre animale, printre fiare, te-am căutat. În văzduh, în cer și pe pământ și între duhurile necurate am intrat după tine și nu te-am aflat. O, lucrul mâinilor Mele! Răspunde! O, ieși ca să te curățesc pentru ziua cea mare, că atunci fiecare va sta în rânduiala sa. O, lucrul lui Dumnezeu! Cine te-a luat? Răspunde!

O, lună și soare, nu ați văzut pe acela pe care-l strig? Luminează, văzduhule, pământul, întunericul, ca să găsesc lucrul care-Mi trebuiește.

„N-oi fi eu, și nu mă mai cunoaște Dumnezeu? N-oi fi eu, și nu mă mai iubește Dumnezeu? N-oi fi eu, și nu voi ști răspunsul Său?“