3.3. Chemarea omului spre naşterea din nou

O, popor hrănit din cer, în toată vremea pe pământ Eu am fost Dumnezeu și Stăpân numai pentru sfinți, și prin ei M-am arătat că sunt cu ei și că sunt în ei, și că omul de pe pământ nu vrea să știe că Dumnezeu este în cer și pe pământ Stăpân. Cu mare strâmtorare am lucrat în toată vremea între oameni prin sfinții Mei, și am fost bun și milostiv, și așa am dat să-l fac pe om să știe că e neputincios, și că Dumnezeu este Cel ce este și Cel ce poate. Eu însă plâng cu mare suspin, și plâng în sfinții Mei, și plâng în Mine sfinții din pricina lipsei dragostei pe pământ, și omul nu se deșteaptă ca să Mă bucure, ca să Mă aline în durerea Mea de la el. Cei ce s-au sfințit pe pământ pentru bucuria Mea de la ei, aceia au fost cei ce M-au mângâiat, cei ce Mi-au dat casă pe pământ, căci casă pentru Mine pe pământ este inima omului și dragostea din ea înaintea Mea și înaintea oamenilor, ca să vadă oamenii fața Mea în sfinți și lucrarea Mea în ei, prin care Eu îl chem pe om la lumină. Îl chem pe om să umble în lumină, ca să aibă viață omul, ca să nu aibă întuneric în el omul, ci să aibă viață. O, cum să fac să știe omul ce este întunericul? Întunericul este omul și fapta cea ascunsă a omului, și care îl întunecă pe om la minte și la inimă, dându-se pe față prin fața omului, căci întunericul nu poate nimici lumina, dar lumina îl nimicește pe el și îl vădește, căci aceasta este lucrarea ei, și prin sfinți lucrează Dumnezeu pe pământ. Amin, amin, amin.

O, fii ai oamenilor, luați de pe masa aceasta și vedeți cât de bun, cât de milos este Domnul cu cei buni la inimă, și ridicați-vă apoi din sângele vostru, din firea voastră căzută din Dumnezeu, și luați în pântece învățătura vieții și căutați după cuvântul Meu, o, fii ai oamenilor, și, luând mereu din el, veți putea simți cât de dor Îmi este Mie de om. Cu dor l-am făcut pe om, iar el s-a smuls din Mine și a trăit prin puterea lui, și plânge Dumnezeu după om, plânge, și iată, îl strigă să-i dea înapoi viața, și să se facă omul asemenea Mie, și să ne vedem și să ne cunoaștem și să ne iubim pe veci cu iubirea care este din Tatăl, și care este între Tatăl și Fiul, și din care tu, omule, poți să ai, poți să înveți să ai, căci Eu, Domnul, te chem, și iată, cu dulce îți grăiesc ca să Mă cunoști, și iată, omule, Eu împlinesc în zilele acestea cuvântul Meu cel din Scripturi, prin care Eu am spus: «Pentru necazul săracilor și pentru suspinul celor necăjiți, acum Mă voi scula, le voi aduce mântuirea și le voi vorbi pe față». Amin, amin, amin.

O, popor român, hrănit cu atâta râu de cuvânt prin slava venirii Mele la tine acum! O, popor care ai stat și care stai la gura izvorului cuvântului Meu care Mă aduce la tine! O, popor purtat în carul Meu de slavă! Omul până nu-și capătă mântuirea nu-Mi poate vedea și primi slava. Omul trebuie să se facă după asemănarea Mea ca să Mă poată vedea, ca să Mă știe cât de mult sunt și lucrez în preajma lui, ca să Mă aibă el de Dumnezeu prin supunere, ca și îngerii Mei, care Mă slăvesc în cer sus, și pe pământ jos. Nu numai îngerii Mei, ci și omul trebuie să fie în cer sus, și pe pământ jos, deodată, iar Eu am venit să-l fac pe om să poată aceasta. O, dar ce puțin îl vrea, ce puțin îl înțelege omul pe Dumnezeu! Nu numai Eu trebuie să-l ajut pe om, ci și omul trebuie să Mă ajute pe Mine pentru mântuirea lui, căci după ce Eu l-am făcut pe el, el nu M-a mai ajutat, ci s-a supărat pe Mine după ce a greșit, după ce n-a mai iubit ascultarea de Tatăl, cuvântul Tatălui său, așa cum îngerii îl ascultă și îl împlinesc pe el în cer sus, și pe pământ jos.

Voi, cei ce v-ați purtat pașii spre ziua îngerilor Mei în cetatea Mea de pe pământ, cereți la Mine ca să primiți, cereți inimă nouă, duh nou, trup nou și putere nouă pentru viața Mea în voi, pentru inima Mea în voi, căci inima omului îl duce pe el pe cărări amare Mie și lui, și nu-i spune omului ce va fi după ele. Vă învăț din nou, și nu-Mi este greu să vă învăț mereu să învățați lucrarea dragostei, căci ea nu este ajunsă în firea omului, și trebuie să învețe omul s-o poarte și să facă în el roadele ei, căci pe toate ale mântuirii omului le poate ea, și ea nu-l lasă pe om să cadă din ea în părți. Când vedeți că ea nu are față și lucrare în voi și între voi, luați atunci cartea ei și lucrați după ea lucrarea ei, lucrarea dragostei, lucrarea lui Dumnezeu în voi. Nu este iubirea lui Dumnezeu iubirea omului, nu este. Iubirea este altfel decât știe omul că este ea. Căutați să umblați pe calea ei și să învățați ca ea și nu ca voi lucrarea ei. Un ceas, și se va desface slava Mea în ochii celor ce au spus că iubesc, și aceștia vor sta față în față cu slava Mea, cu iubirea cea din Dumnezeu, și omul își va vedea în ea fața și va ști ce înseamnă omul și ce înseamnă Dumnezeu, și va ridica omul rugă înaintea Mea ca proorocul care se deschidea Mie zicându-Mi: «Mântuiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, și din pricina aceasta s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor, care, fiecare a grăit deșertăciuni către aproapele său, cu buze viclene în inimă și cu cuvinte rele în ea, căci când se ridică peste mulțimi oameni de nimic, se înmulțesc peste tot nelegiuiții și lucrul lor cel rău».

O, învățați să beți de la Mine și să fiți, și să-Mi faceți Mie odihnă și voie a Mea în voi. Apropiați-vă și beți cu folos. Veniți și beți și luați din iubirea Mea și dați de pe voi iubirea voastră, căci iată, nu este adevăr la fiii oamenilor și nu mai este cel cuvios între ei care să-i cheme pe ei și să-i oprească de la deșertăciunile lor. învățați calea cu ascultare pe ea, dar mai mult învățați iubirea lui Dumnezeu în voi, și prin ea să vă lucrați vouă asemănarea cu El. Amin. Eu am venit și vin, căci am spus: «Vin curând!». De două mii de ani am spus: «Vin curând!». Și am venit și vin, și omul nu vede și nu aude și nu știe venirea Mea și umbletul Meu după el, căci omul pribegește pe cărările lui, și nu este cel cuvios între oameni care să-l strige pe om să vină la venirea Mea, să vină la ea la strigarea Mea, căci Eu vin, și am venit, și voiesc să las descoperit acest tainic drum al Meu după om.

O, omule, caută inima Mea. Ea are în ea tot adevărul. Ia din ea, și apoi lasă-te luat în ea, căci ea este locașul celor ce Mă iubesc. în ea se stă ca Dumnezeu, și nu ca omul. în inima Mea, numai cei fără răutate ajung, și se fac ei prunci în ea, și pe unde merg ei, cu casa lor merg, și în ea rămân, și în pacea Mea viețuiesc ei în ei și între ei. Amin.

Eu după ce l-am făcut pe om cu mâna Mea dumnezeiască, el nu M-a mângâiat, și a rămas dator Făcătorului său. A rămas omul dator să se nască din Dumnezeu ca să fie omul după asemănarea lui Dumnezeu, umilit ca Dumnezeu, și nu stăpân peste toate și atât, căci omul stăpânește peste toate câte sunt vii între pământ și cer, dar nu poate să le dea viață și să le hrănească așa cum Eu le hrănesc la cererea lor, căci toate ființele vii, Mie îmi cer hrana lor, și nu omului îi cer ele. O, nu numai stăpân trebuie să stea omul, ci trebuie să se facă el după asemănarea Mea, după umilința Mea cu care l-am făcut pe om după chipul Meu. Omul trebuie să se nască din Dumnezeu, așa cum mama Mea Fecioara s-a născut din Dumnezeu la cuvântul lui Dumnezeu prin trimisul lui Dumnezeu, căci proorocul David a rostit din vreme pentru ea și a zis: «Ascultă, fiică, și vezi, și uită poporul tău și casa părintelui tău», și s-a făcut Fecioara după asemănarea Mea și s-a născut din Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, iar Eu M-am născut din ea, și unii altora Ne-am fost casă, și voia lui Dumnezeu am fost, și s-a împlinit cuvântul cel de la început, și s-a născut om după asemănarea lui Dumnezeu, bărbat și femeie, din cuvântul lui Dumnezeu născuți, căci Eu sunt născut din Tatăl și nu sunt făcut, ci sunt Ființa Tatălui, iar El este ființa Mea, și de o ființă suntem Eu și Tatăl. Amin.

Omul trebuie să fie slujit de îngeri, iar altfel nu trebuie să-i fie viața. Dacă el însă nu are învățător peste el, nu are nici îngeri slujitori, ci are numai voia sa de stăpân peste el, și cu ea își spune lui toate câte vrea și face.

Iată, copii cu suspin în voi ca și Mine, nu-l pot avea pe om fiu al Meu, căci Eu ascult de Tatăl Meu, și numai ce-Mi spune El, aceea fac, și ca un Fiu Mă port cu Tatăl, și moștenesc iubirea și puterea Lui în cer și pe pământ, lângă El și lângă om, și sunt slujit de îngeri, căci sunt supus lui Dumnezeu Tatăl, dar omul nu poate până nu-și face voia sa, bietul de el, și de la început s-a ascuns el de Dumnezeu ca să-și facă voia sa. De la început n-a priceput omul ce înseamnă Dumnezeu cu el, și el cu Dumnezeu pe pământ, căci cine-și face voia, acela nu știe ce este Dumnezeu lângă om, nu știe cum trebuie slujit Dumnezeu. Aș vrea, fiilor copii, să înțeleagă omul voia Mea pe pământ. Aș vrea să înțeleagă omul că îi trebuie tată pe pământ dacă vrea să fie fiu. Privesc pe pământ ca să văd, și nu văd decât om care face voia sa însăși, din culcare până în sculare, și din sculare până în culcare, iar pentru folosul lui Dumnezeu pe pământ și peste om, nu-l mai văd pe om să lucreze ceva.

O, popor al cuvântului Meu! Eu plâng și suspin cu sfinții cerului, suspin pentru om, căci omul crede că este Dumnezeu, dar nu voiește să facă dovada credinței lui și să se așeze cu lucrare de mântuire înaintea Mea, iar Eu să-i lucrez lui viața după voia Mea. Cea mai mare lucrare între pământ și cer este lucrarea vieții. Ea însă se lucrează cu duhul, nu cu trupul, căci trupul fără duh nu este de nici un folos, decât pentru păcat și pentru deșertăciunea despărțirii de Dumnezeu a omului, iar Eu suspin cu sfinții Mei, și se face cuvânt peste om suspinul Meu.

O, mamă Fecioară, o, mama Mea, sunt cu duhul sărbătorii tale în mijlocul poporului Meu cel credincios venirii Mele, și se face cuvânt suspinul Nostru, ca să dea el har celor ce îl ascultă. O, mama Mea, în cer e tot o rană pe Dumnezeu și pe sfinți, din pricina despărțirii omului de Dumnezeu și de lucrarea vieții. Sărbătorile Noastre nu sunt sărbători de bucurie, ci sunt sărbători de viață, de lucrare pentru viață, mama Mea. Cea mai mare lucrare a omului, aceasta ar trebui să fie, dar Noi suspinăm în cer pentru om, căci rătăcirea lui s-a făcut prea lungă și prea mare, mamă. Duhul lumii a alungat de pe pământ Duhul lui Dumnezeu, iar omul se folosește de numele Meu pentru ca să-și facă lui nume, dar nu viață, mamă, și vai omului care nu merită să-și facă nume cu numele Meu, și vai celui ce se bizuie pe om și nu pe Dumnezeu, și nu pe taina lucrării vieții, lucrare care se învață, și numai apoi se lucrează, mamă.

Iată, vin învățător pe pământ. Trec prin tine, poporul Meu, trec cu cuvântul învățăturii Mele ca să Mă ia de la tine omul care aude lucrarea Mea de viață din mijlocul tău. Nu poate omul din lucrul mâinii lui să-și zidească viață. Nu poate omul nimic fără de învățător mereu peste el, iar el nu crede aceasta. Eu după ce M-am dus la Tatăl le-am spus ucenicilor Mei să nu se depărteze de Ierusalim până nu se vor îmbrăca cu putere de sus, cu Duhul Sfânt, Care îi va învăța pe ei toate, luând El de la Mine și dându-le lor din ale Mele, iar ei erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu, lucrând lucrarea vieții, lucrarea lui Dumnezeu peste ei. Cel ce crede în Mine, aceasta face, și învățând de la Mine așa lucrează, căci Eu sunt învățătorul Care îl învață pe om să creadă, și prin credința lui în Mine să lucreze apoi cu Dumnezeu peste viața sa, nu prin sine, căci sinele lui nu-l ajută pe om decât la despărțirea de Mine, și apoi la rătăcirea lui departe de Mine.

O, mama Mea, stau cu viața cuvântului Meu în mijlocul poporului Meu și Ne alinăm suspinul. Unul altuia Ne dăm alin în ziua ta de serbare între sfinți, iar de la lucrarea Noastră să ia poporul viață, mamă, și să ia viață omul rătăcit de Dumnezeu, căci omul nu mai cunoaște cărarea vieții.

îmbracă-te, poporul Meu, din zi în zi mai mult în duhul temerii de Dumnezeu și al veghii pentru Stăpânul tău, căci ascultarea ta Mă ajută pe Mine pe pământ cu venirea Mea pentru ca să fac în om împărăția Mea. Te nasc mereu, mereu din cuvântul Meu de peste tine ca să Mă ajut cu tine ca un tată ajutat de fiii lui, să Mă ajut să așez în om împărăția Mea, pe care am pierdut-o din om acum șapte mii de ani și pe care și omul a pierdut-o prin neascultarea lui de Făcătorul lui. îl lucrasem pe el așa cum omul își lucrează o păpușă, și voiam să fie în el voia Mea și să fiu Eu mișcarea lui și graiul lui, Stăpânul lui Cel fericit de la el să fiu, așa cum stăpânul unei păpuși se bucură de la ea și se arată cu ea și grăiește pentru ea, iar ea nu poate nimic fără mâna și graiul stăpânului ei. I-am dat omului voie liberă, ca să Mă poată asculta din iubire și cu credincioșie, dar omul și-a făcut voia lui și n-a mai vrut să facă voia Mea, și plâng sfinții cu Mine în cer și pe pământ de durerea Mea cea de la om, plânge proorocul Ilie pentru tot omul care nu-L voiește pe Dumnezeu de Stăpân al lui, plânge cu Mine și se zorește peste tot să-Mi gătească venirea și calea ei și să Mi-o curețe de om necredincios și să Mi-o împodobească din loc în loc cu duhul credinței și al dorului de Dumnezeu în inima omului. Duh de trezire dă el să așeze în oameni pe pământ, și plângând ca și Mine lucrează acest prooroc.

Sunt azi cu proorocul Ilie în suspinul Meu cu care cobor pe pământ. Mă însoțesc sfinții în coborârea Mea, căci hrana lor este cuvântul Meu, și mult au așteptat ei masa Mea de cuvânt, statul lor la masă cu Mine pe pământ, căci pământul este așternutul cerului și nu altceva este locul celor din cer, și Mă doare cu adânc suspin slaba credință și puțina omului înțelepciune. Nu se mai sfiește omul de Dumnezeu, iar așternutul lui Dumnezeu este pământul și nu vrea omul să înțeleagă bine acest adevăr pe pământ. Suspină sfinții ca și Mine de dorul omului, dar omul nu se mai arată, iar Eu aștept suspinând și Mă ustură rana răbdării și Mă ustură mereu, și omul nu mai vine, și rabdă cerul de sfinți și de îngeri, rabdă cu jale uitându-se ca și Mine să vină omul, să vină și să-Mi dea odihna Mea. Amin, amin, amin.

– Toată lucrarea Ta, Doamne, tot prelungul Tău suspin doare în sfinții Tăi, căci toți trăiesc în Tine, Dumnezeule îndurerat. Dau să strig după om ca să-l întorc la Tine, precum este scris să lucrez lucrarea mea înaintea Ta ca apoi să vii văzut, dar omul nu vrea să vadă dinainte ce zi este aceea, o, Doamne. Eu însă mă las cuvânt peste poporul Tău ca să-l pregătesc pe el după plăcerea Ta înaintea Ta, că multă stăruință ne trebuie în lucru ca să-l ținem pe om în Tine, Doamne.

Voi, fii ai oamenilor, desfaceți-vă auzul când eu, proorocul venirii Domnului, îi învăț pe cei ce cred sfințindu-se pentru ziua venirii lui Hristos. Oricine ați fi voi, când săvârșiți faptele necredinței voastre, zadarnic spuneți: „Cine ne va vedea pe noi?”. O, așternutul Domnului este pământul și nu este nimic ascuns de ochii Domnului, de cerul Domnului. Alergați după vindecare de păcate și de toate cele ascunse din voi. Nu stați nevindecați, că iată, bolnavul primește pe doctor și îl caută când are dureri, dar omul cel păcătos nu-și mai caută vindecare și nu mai are minte să-și vadă viața lui căzută. Dați-vă Domnului spre vindecare și sculați-vă mai înainte de ziua Lui cea mare când toți îl vor vedea pe El, căci morții aud glasul Domnului și se vor scula curând și vor mărturisi, iar cei vii cu trupul se vor înspăimânta de ziua Lui cea mare și nu vor mai fi necredincioși.

O, botezătorule al Meu! Cum, oare, să mai lucrez Eu peste om ca să înțeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu și ce înseamnă omul lui Dumnezeu și ce înseamnă omul de rând? Cum să mai fac cu omul de pe pământ? Eu am venit pe pământ cu duh dătător de viață. I-am arătat omului viața Mea, jertfa Mea înaintea Tatălui și înaintea omului și așa M-am făcut Eu învățătorul omului. Eu Însumi i-am arătat omului cum să-i fie firea și mintea și inima și mersul vieții lui pe pământ. O, nu s-a uitat omul la Mine nici atunci, nici acum. Am rămas cel din urmă și atunci, și acum, căci omul nu știe ce înseamnă Dumnezeu, că dacă ar fi știut M-ar fi cunoscut omul, dar cei ce M-au știut atunci și M-au cunoscut, aceia sunt cei care Mă cunosc și acum. M-au cunoscut cei ce s-au născut sfinți și cei ce s-au făcut sfinți la propovăduirea Mea, dar astăzi Eu proorocesc pe pământ de cincizeci de ani și nu se face nimeni sfânt sub jalnica Mea zbatere ca să-Mi fac loc lângă om și apoi în om cu facerea lui după chipul și asemănarea Mea.

O, cu cine să plâng Eu în cer pentru jalea Mea, dacă nu cu sfinții Mei, care se uită după cei din urmă, după cei așteptați de toată făptura suspinândă înaintea Mea de șapte mii de ani pentru salvarea ei, pentru locul Meu pe pământ cu omul și cu toată firea? O, ce să fac în zi de sărbătoare de sfinți, decât să plâng cu sfinții Mei, iar ei să plângă cu Mine? Dacă omul nu plânge cu Mine, Cel plâns de la el, cu cine să-Mi mai plâng Eu plânsul dacă nu cu sfinții care au plâns și pe pământ cu Mine și după Mine și pentru Mine, Cel disprețuit de om? Omul petrece în tot ce zice că-i face lui bine și nu poate cu Mine omul. O, botezătorule al Meu, plângem unul spre altul de jalea Tatălui, Care este în Noi zdrobit de la om. Plângem, ca și pe pământ plângem, și Ne întărim pentru dureri. Numai pentru dureri trebuie Noi să prindem puteri. Cum să facem, oare, cu omul ca să-și dorească raiul, locul Meu cu omul? Hai să Ne mângâiem pentru dureri și în dorul Nostru după omul cel pribeag de cer pe pământ. Hai să suspinăm adânc și să Ne audă omul, și să Ne audă. Amin, amin, amin.

Eu Te mângâi cu mâna mea cu care am turnat peste creștetul Tău apă botezătoare în Iordan și Îți amintesc de durerea mea cu care îi învățam pe oameni să se pocăiască și să se lase ei apoi locaș al împărăției Tale cu care ai venit pe pământ ca s-o așezi în om. Ei însă veneau de frica mâniei cerești pentru rătăcirea vieții lor, dar nu veneau pentru pocăință. Azi tot pentru pocăința lor ai venit din cer cuvânt și semn al venirii Tale, dar oamenii rămân departe de chemarea Ta cu faptele lor, cu viața lor, și ca puii de viperă dau să fugă de mânie și nicidecum pentru pocăință și pentru viață sfântă și nouă apoi. Vine la Tine omul, și dă să Te piardă pe Tine apoi pentru viața lui, și nu vine cu pocăință omul.

O, Doamne blând și Mieluț supus al Tatălui și al omului! Să strig iar la oameni să se pocăiască așa cum strigam acum două mii de ani la cei ce veneau să se boteze fără duh de pocăință mai întâi? Iată, strig și le spun, ca și David le spun celor ce se simt stăpâni în locul Tău peste pământ și peste ei: «Învățați-vă să-I slujiți Domnului cu frică, și cu cutremur bucurați-vă apoi, împărați care judecați pământul. Înțelegeți și luați învățătura aceasta, ca nu cumva să nu aveți unde fugi de mânia ce va să vină și să pieriți din calea cea dreaptă care vă cheamă spre ea, când se va aprinde într-o clipă mânia Domnului. Pocăiți-vă și rodiți roade de pocăință și nu vă bizuiți pe Domnul ca pe Tatăl vostru dacă nu luați din Duhul Lui dătător de viață veșnică întru El, căci Domnul poate să-Și facă fii vrednici Lui din cei neluați în seamă de voi. Aplecați-vă și luați de la Dumnezeu, căci El este înțelepciunea vieții, o, împărați și oameni de pe pământ!». Amin.

Și acum, Mieluțule Doamne, împlinește rodul strigării mele la om. Amin, amin, amin.

– O, Eu cu sfinții plâng pentru neascultarea omului, iar cel ce știe să ia de la Dumnezeu viață, va lua și va avea și va face lucrare de nou Ierusalim înaintea Mea.

Hai, trâmbița Mea, fă-te cuvânt cu putere, fă-te împărțitoare de carte din cer împreună cu cei mici care Ne sunt rodul, Verginico. Amin, amin, amin.

– O, Doamne, Care Te împarți și rămâi întreg pentru fiecare din cei care Te voiesc întreg în ei! O, Mielule al Tatălui, să le dăm cuvânt de împărăție cerească la cei ce vor primi cartea Ta!

Ne-am așezat cu poporul cel credincios și ne-am arătat lumii mulți ani la rând, dar lumea a rămas tot păgână, tot în pofte, tot fără lumină, Doamne. Acum am dat lumii cartea Ta spre vedere, ca să vadă și să știe și să audă lumea că Tu Te-ai făcut cuvânt și carte de învățătură din cer peste om, dar lumea are duhul ei și nu poate să Te iubească urmându-Te, de vreme ce Tu mărturisești că faptele ei sunt rele. Iată, acum îi învățăm pe cei ce s-au hrănit de la Tine, îi chemăm și le dăm cartea Ta și îi învățăm să-L iubească pe Dumnezeu și nu să fugă de învățătura Ta împlinită în ei, căci fericit este cel ce Te iubește și Te caută ca să-i spui pe toate cele ce nu sunt bune ale lui, căci acela este cu duhul umilit, duh în care poate fi zidită împărăția Ta. Amin.

O, popor hrănit și strigat mereu din cer la masa Domnului, la masa cuvântului! Adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău și să nu iubești alt dumnezeu în afară de El și să nu te iubești nici pe tine împotriva Lui, împotriva Celui ce vine să ia de pe tine faptele tale rele și să Se așeze apoi în tine cu împărăția Sa, care înțelege și poate ca Dumnezeu în om. Când El era cu ucenicii Lui prin lume, le spunea lor: «Pe voi lumea nu vă urăște, dar pe Mine Mă urăște, pentru că Eu mărturisesc despre ea că faptele ei sunt rele».

O, popor care ai mâncat cu Domnul la masa aceasta de cuvânt! Să nu-L urăști pe Domnul pentru faptele tale rele, ci să te apropii de ființa Lui ca să te curețe El de cele străine de Dumnezeu. Caută să poți și să vrei să-I dai Domnului grija de viața ta, căci zis-a Domnul: «Să nu vă îngrijiți ce veți mânca și cu ce vă veți îmbrăca, fiindcă toate acestea păgânii lumii le caută, iar împărăția cerurilor a fost găsită dreaptă de către toți fiii ei, și toate cele de trebuință lor li se adaugă lor». Tu, cel ce ai mâncat la această masă, ferice ție dacă vei lua de la Domnul învățătură și mustrare spre înțelepțirea ta fără să-L urăști pe Domnul pentru faptele tale rele. Tu să-L iubești pe Domnul, Care te curăță de rău pentru ca să te facă împărăție a Sa, și să știi să iei de la El când El îți dă viața Sa. Numai Domnul înseamnă viață, numai El este fără de sfârșit, ca și izvorul Lui de cuvânt cu care iarăși face lumea cea pentru sfinți, și fericiți sunt păcătoșii care se apleacă Domnului ca să se facă sfinți, că aceia Îl vor iubi pe El cu putere, iar El le va da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, și aceasta este calea iubirii omului spre Dumnezeu, iar altă față nu are iubirea, popor hrănit de Dumnezeu. Ia cartea și citește-o și fă din învățătura ei cale a Domnului spre tine și a ta spre Domnul, dar să nu fii neînțelept ca să crezi că e ca pe pământ calea cea cu Domnul, căci El a spus că voia Lui pe pământ trebuie să fie ca în cer, nu ca pe pământ.

O, Doamne, dintre sfinți m-am sărbătorit cu duhul umilinței mele, cu care m-am făcut locaș al Tău și din care Tu Ți-ai povățuit un popor. Te rog din ceata sfinților Tăi, și cu ei Te rog, coboară Duhul Tău Cel Sfânt în toți cei care s-au hrănit din masa cuvântului Tău, și fă-i pe ei să se lase plămădiți de Tine, născuți din nou, din cuvântul Tău, și să aibă înțelepciunea aceasta în ei și să știe ei că fără înțelepciunea umilinței nu poate nimeni să se facă locaș al Tău între oameni. Dă-le lor Duh Sfânt și nu-i lăsa să mai alunece spre duhul lumii. Dă-le lor putere să stea în Tine și să nu Te mai părăsească. Dă-le lor ajutor prin sfinți și ajută-i să stea cu sfinții și cu îngerii pe pământ prin căutarea lor după ei, și înțelepțește-i, Doamne, spre această unire a lor cu cerul Tău cel nevăzut, cerul de sfinți și de îngeri, Doamne, ca apoi să Te descoperi cu ei și lângă ei cu slava Ta cea nevăzută acum, dar care se va arăta curând, curând, Doamne al celor umiliți, Mieluțule umilit al Tatălui ceresc. Amin, amin, amin.

La praznic de Duh Sfânt te binecuvintez cu binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Ierusalime român, și te așez întru întâmpinarea Mea și te întăresc întru sfințenia duhului și a sufletului și a trupului, ca să fii voia Mea, popor al cuvântului Meu, iar tu să Mă împlinești întru tine cu împărăția Mea și să-Mi vindeci așteptarea cea de șapte mii de ani după om, că Eu am coborât pe pământ învățătură cerească timp de cincizeci de ani, iar cel ce trăiește prin ea, acela se face odihna și pacea Mea și se face împărăția Mea, poporul Meu. Dulce și blând l-am învățat și în această vreme pe om. Ca un Învățător milos Mi-am așezat cuvântul pe pământ, și am făcut din el venirea Mea a doua oară de la Tatăl la oameni. L-am strigat cu duioșie pe om, și am stat în calea lui cu duh dătător de viață, iar acum îi dau omului cartea Mea cea de cincizeci de ani la sfârșit de timp și încă îl aștept să-Mi dea iubire, să-Mi dea milă, și să învețe că milă voiesc, nu jertfă, căci jertfa lui nu Mă mângâie nici pe Mine, nici pe el, ci Mă mângâie mângâierea lui, căci sunt de șapte mii de ani îndurerat și plin de dor după viața Mea în om, așteptând să Mă așez în el cu împărăția Mea, cu pacea Mea și a lui, și să fac, sprijinit de om, cer nou și pământ nou, așa cum am făgăduit prin prooroci, poporul Meu.

Lucrarea cuvântului Meu este făcătoare de cer nou și de pământ nou, iar facerea este mereu cu dureri, și greu de tot se apleacă omul sub ea, că el este învățat cu cele de pe pământ și cu greu se ridică omul pentru facerea Mea.

Din timp în timp am avut pe sfinți și pe mucenici ca pildă de facere a omului născut de sus, dar omul care alunecă mereu în sine și în cele ca pe pământ uită de nașterea lui din Dumnezeu, uită de Făcătorul a toate, iar ca să nu uite îi trebuie dragoste de trăiri cerești omului, îi trebuie veghe dulce, credință cu dor și faptă cu iubire, toate întru răbdarea cea de sus învăluite, căci taina sfinților este răbdarea, de la care vine toată înțelepciunea, toată puterea cea pentru Dumnezeu pe pământ în om. Amin.

Răbdarea cea de sus nu-l îndreptățește pe om, ci îl înțelepțește spre iubire, spre leagănul cel sfânt al vieții omului, poporul Meu. Cei serbați azi în duh de biserică mărturisitoare pentru sfinți au avut răbdarea iubirii, iubirea răbdării, și au avut credința că sunt ai lui Dumnezeu pe pământ, și au arătat că nu este Dumnezeu mai mare ca Dumnezeul lor chiar dacă împărații pământului prin orbirea sufletului lor au crezut mereu că ei sunt stăpânii oamenilor și că oamenii trebuie să dea totul pentru ei.

O, poporul Meu, Eu am făcut cale bine deslușită spre Mine pentru om acum când vin cuvânt la tine. L-aș vrea pe om mai văzător, mai iubitor, mai adevărat pentru Dumnezeu, dar cele de pe pământ îl despart pe om de Dumnezeu. Te-am luat din lume și te-am făcut popor al cuvântului Meu și te-am așezat în calea omului ca să te ia omul de cale a lui spre Mine și ca să găsească omul pe Dumnezeu și să-L iubească și să uite apoi pe cele care-l despart pe om de cer, și să se folosească de ele pentru împărăția Mea cu omul și nu așa cum face el până ce Îl uită pe Dumnezeu, Făcătorul a toate câte sunt cu adevărat.

Cu Duhul Sfânt Mângâietorul cobor în mijlocul tău, popor al cuvântului Meu, și cu El te povățuiesc, și cu El te întăresc, și cu El suflu peste tine înviorare mereu, ca să pot Eu cu tine și ca să poți tu cu Mine peste pământ cu Duhul Meu, cu facerea din nou a lumii, că nu mai este decât sfârșitul lumii peste tot pe pământ, fiindcă lumea cea fără de Dumnezeu își lucrează numai sfârșit, numai vremelnicie, căci ea nu așteaptă veșnicia și nu are cine să-i spună despre ea, iar Eu vin cu ea pe pământ și n-am cui să-i spun de ea și n-am cui să i-o dau.

Mă mângâi cu tine în suspinul Meu, poporul Meu. Suspin cu tine, căci te-am învățat să semeni cu Mine și să suspini și tu după om, că mare este rătăcirea omului de pe pământ, iar Eu, Domnul, am în mijlocul tău venirea Mea după om, lucrarea Mea de strigare după fiecare om, ca să vină omul pe calea luminii și să stea pe ea, și ca să scape el de duhul întunericului acestui veac, care îl ține pe om în duhul rătăcirii de Dumnezeu.

Eu vreau să-l trag pe om înapoi la Tatăl. Când am plecat la Tatăl ca să Mă așez iarăși de-a dreapta Lui, în ascultare de El, după înălțarea Mea între cele cerești, am spus că dacă Mă voi duce îi voi trage pe toți la Tatăl. Dar Mie nu Mi-e milă numai de cei ce M-au iubit și Mă iubesc și Mă așteaptă mereu cu dor, ci Mi-e milă de tot sufletul de pe pământ, și Mi-e milă, și suspin după om. Dacă omul ar suspina după Mine, Eu n-aș mai purta atâta suspin, dar omul nu știe ce este suspinul Domnului, plânsul Duhului Sfânt Mângâietorul, Duhul cu Care Eu vin pe pământ ca să-l învăț pe om Duhul lui Dumnezeu, și să scape omul de duhul lui care îi aduce și lui și Mie durere și suspin. Așa a pățit omul cel zidit de mâna Mea în vremea facerii cea de la început, după ce am făcut cerul și pământul și toate podoabele lor. A lăsat omul pe Dumnezeu și s-a luat după duhul său și nu s-a mai întors înapoi la Mine ca să-i dau iarăși viața Mea în el, statul Meu în el, și el să-Mi dea Mie viața și să-Mi dea iubirea din care Eu l-am zidit pe el.

O, nu mai are omul mângâiere pe pământ, și în zadar caută să aibă, în zadar își face fii omul. Totul e numai minciună pe pământ, și omul nu știe să se mai întoarcă la Dumnezeu. Eu însă vin cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci le-am zis celor ce Mă iubeau: «Dacă Mă duc la Tatăl, nu vă voi lăsa orfani, ci alt Mângâietor vă voi trimite ca să vă învețe și ca să fie cu voi în lume».

Duhul Sfânt este Cel ce S-a împărțit pe Sine prin prooroci, și n-a fost pământul fără Dumnezeu pe el, dar omul n-a mai avut ochi și urechi spre Dumnezeu, căci a căzut pe pământ, iar Eu vin să-l ridic și să-i dau înapoi raiul, că pentru om am făcut raiul, poporul Meu.

Cu lacrimi și cu suspin nemângâiat a părăsit omul raiul după ce călcase legea iubirii lui Dumnezeu, iar acum, Eu, Domnul, voiesc de la om, cu lacrimi și cu suspin să caute după locul lui din rai, căci raiul a fost făcut, și este, precum Dumnezeu este și Se poartă după om să-l cheme înapoi în rai, în viața Duhului Sfânt Mângâietorul, căci Eu nu l-am lăsat orfan pe om dacă M-am așezat ascultător de-a dreapta Tatălui ca să fiu voia Lui și nu a Mea, și ca să ia omul pildă de la Mine și să stea de-a dreapta Mea și să Mă prețuiască, și ca să-l prețuiesc și Eu, și să-l păzesc de vrăjmășia duhului potrivnic lui Dumnezeu și care l-a luat pe om din brațul Meu, din raiul cel făcut pentru om ca să fie al Meu omul.

Vin după om Eu Însumi, că nu mai vede omul calea care să-l ducă spre pacea lui, spre odihna lui cea de după alergarea cea multă a lui. Vin și stau cu cuvântul Duhului Sfânt în calea omului, numai să Mă cunoască omul. Dacă omul voiește, Mă cunoaște, iar dacă nu voiește, el nu-și deschide inima și urechea ca să cunoască șoapta Mea, suspinul Meu cu care plâng pe urma omului ca să-i aduc împăcarea cu Tatăl, și apoi să-i dau mâna și să-l trag la Tatăl, unde îl așteaptă îmbrățișarea cea de tată și bucuria cerului pentru întoarcerea omului la Tatăl. Amin.

O, Tată Savaot, umblu suspinând după om ca să-l aduc la Tine, Tată, așa cum am spus că voi lucra atunci când M-am tras de lângă ucenici și când le-am spus că merg la Tine ca să-i trag pe toți la Tine, la Tatăl Meu, ca să fim iarăși în fericire cu omul, Tată. Iată, Îți cer cu rugă din mijlocul poporului care Ne primește ca pe Dumnezeu, și Te rog din mijlocul lui și cu el Te rog să împlinești Scriptura nașterii din nou a lumii. Te rog pentru inimă nouă în om, Tată, că Mi-e dor de dragostea Mea în om, ca să-Ți aduc înapoi omul, Tată, ca să-l trag la Tine și să fie omul.

Plânge omul cel zidit de mâna Mea, plânge după tot omul care s-a născut din om, și se roagă la Tine și la Mine să-i dau inimă nouă omului de azi, ca să se facă salvator omul cel de azi și să asculte de Dumnezeu așa cum ascult Eu de Tine, Tată, că Îți sunt Fiu iubit, iar Tu faci voia Ta prin Mine, fiindcă Eu așa voiesc și așa Îți sunt Fiu iubit. Amin.

– O, Fiule cu duh de copil, Tu ești Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, și cu duh de copil al Meu lucrezi ca și Mine, iar Tu ai știut taina aceasta cerească atunci când ai spus că dacă omul nu se va face copil, nu va intra în împărăția lui Dumnezeu, nu va avea în el împărăția lui Dumnezeu.

Duhul de copil ca și Duhul Tău, Dumnezeule-copil, aceasta îi doresc Eu, Tatăl, poporului cuvântului venirii Tale după două veacuri când iarăși vii pe pământ după om pentru ca să-l faci iarăși pe om după chipul și asemănarea Noastră, Dumnezeule-copil. Te-am coborât pe pământ și le-am spus tuturor că ești Fiul Meu, și tot așa le spun și azi tuturor: El este Fiul Meu, și întru El Eu sunt și Eu binevoiesc, iar în El este Duhul Sfânt Mângâietorul, cuvântul Tatălui și al Fiului pentru nașterea din nou a lumii, căci Eu și cu Fiul Meu iarăși lucrăm și noi le facem pe toate, precum este scris să se împlinească acum, la sfârșit. Amin, amin, amin.

– O, fii ai oamenilor, vă grăiește Tatăl și Fiul, Fiul și Tatăl din mijlocul poporului venirii Domnului pentru facerea din nou a lumii. Lăsați-vă chemați, lăsați-vă aleși, că vine Domnul pe pământ ca să-i aleagă pe cei credincioși venirii Lui și să le dea loc pregătit, ca acolo unde este El, să fiți și voi, dar faceți-vă ucenici ai venirii Mele de la Tatăl la voi și după voi.

Lăsați-vă de duhul acestui veac, căci duhul lumii este duhul cel vrăjmaș lui Dumnezeu și nimeni nu poate să facă cele ale lui Dumnezeu dacă nu este chemat, ales și credincios, dacă nu este trimis de Dumnezeu, după ce seamănă cu Dumnezeu unul ca acela. Veniți la lumină, ieșiți la lumină, căci viața înseamnă Dumnezeu, dar învățați taina vieții. Postiți de tot ce este rău și întunecat și hrăniți-vă cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci Eu am spus tuturor că omul nu trăiește dacă mănâncă numai pâine, ci trăiește dacă se hrănește cu cuvântul cel ieșit din gura lui Dumnezeu. Și iată masa Mea! Luați din ea și hrăniți-vă cu duhul vieții veșnice și faceți-vă fii ai lui Dumnezeu, plini de har și de adevăr, închinându-vă Domnului. Pregătiți-vă viața și hăinuța ei hrănindu-vă cu Duhul Sfânt Mângâietorul, și stați ca unii care așteaptă pe Stăpânul lor să vină și să le aducă bucuria veșniciei lor, cerul cel nou și pământul cel nou pentru cei ce învață de la Dumnezeu, așa cum Eu învăț de la Tatăl, și de la El iau și vă dau. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, este amintită în ziua aceasta ziua înfricoșatei judecăți. Dar pentru cine va fi ea înfricoșată? Va fi așa pentru cei ce se vor pedepsi de înseși faptele lor strânse de ei împotriva lor, iar pe cei drepți și sfinți, răsplătiți pentru cele strânse pe masa nunții Mele ca podoabe de nuntă, căci faptele sfinților vin după ei, precum este scris. O, totul este veșnic, fiilor, căci Eu Însumi am spus: «Vor merge cei necredincioși și răi la osânda veșnică, iar drepții, la viață veșnică».

Poporul Meu, nu știe omul cel bogat pământește, nu știe, săracul, cum să-și strângă în cer când el caută să-și strângă așa. El nu știe pe ce cale ajung la Domnul faptele bunătății lui. El nu știe de cei prea mici ai Mei de pe pământ. Cei ce sunt ai Mei sunt cei ce-Mi slujesc Mie și nu loruși, sunt cei ce slujesc bogaților și înțelepților pământului pentru ca să vadă aceștia calea împărăției cerurilor, și pe Mine cu cei prea mici ai Mei pe pământ în mijlocul neamurilor de pe el, așteptându-i pe bogați să vină la masa Mea și să umble întru poruncile Mele ca să-i pot Eu pomeni pe ei între cei de-a dreapta Mea în împărăția Mea. Dar Eu îi strig acum, și iarăși le spun lor despre înfricoșata judecată.

O, fii ai oamenilor! Voi, bogați și înțelepți pământește! Numai cei ce știu să se facă din capre oi, numai aceia îi pot afla pe cei prea mici ai Mei, cercetându-i apoi pe ei în necazurile lor cele pentru Evanghelia Mea care este vestită prin ei de la margini la margini, ca apoi Eu să vin, și ca nimeni să nu poată spune că n-a știut că vin sau că n-am venit și n-am bătut peste tot să Mi se deschidă ca să intru și să cinez cu cei ce primesc darul credinței în venirea Fiului Omului întru slava Sa, și toți sfinții și îngerii cu El, șezând pe tronul slavei Sale și adunând înaintea Lui toate neamurile; ca să nu zică nimeni că n-a știut venirea Mirelui la mireasă și masa nunții Lui la care au fost chemați toți, toate neamurile de pe pământ. Amin.

O, fii ai oamenilor! Tot ce iubiți și trăiți voi, totul este deșertăciune și goană după vânt, precum este scris, dar împărăția Mea este veșnică, iar voi spre ea nu știți calea. Iată-Mă în mijlocul unui popor neluat în seamă de voi, cei ce vă cheltuiți vremea de pe pământ fără de faptele vieții veșnice. Veniți și vă suiți spre muntele învățăturii și luați de pe masa Mea viață veșnică pentru voi, căci fața lumii trece, dar cuvântul Meu și fiii lui cei credincioși rămân în veac, rămân cei ce se sfințesc pentru Mine. Amin.

Eu am făcut cerul și pământul, o, fii ai oamenilor! Eu sunt Cel ce v-am dat sufletul. Eu sunt Cel ce sunt, iar numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și cu el Mă scriu înaintea voastră să vă chem de-a dreapta Mea învățându-vă să căutați mai întâi învățătura faptelor vieții veșnice, și apoi să stați înaintea venirii Mele, căci Eu vin. Amin.

Eu i-am spus omului: «Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie». O, greu mai înțelege acest har omul care dă să vină după Mine și la Mine. I-am spus omului să-Mi urmeze Mie dacă se leapădă de sine pentru ca să vină după Mine. De două mii de ani am spus acest cuvânt, și de două mii de ani cei ce dau să vină după Mine se fac farisei între Mine și ei, căci omul nu are har, nu are iubire de Dumnezeu pentru Dumnezeu, ci are pentru sine, și Mă scoate pe Mine dator pentru calea lui înspre Mine. Eu însă îi spun acum omului că nu va găsi calea Mea decât cel ce este ca Mine, blând și smerit cu inima, mergând zdrobit în el pe calea cea cu slavă pe ea, pe calea cea cu smerenie ca a Mea așa cum vameșul își bătea inima zdrobindu-și-o înaintea Mea ca să-l miluiesc pe el pentru neputințele lui.

Iubirea de Dumnezeu se face har ceresc în om, și se împarte, și Îl împarte pe Dumnezeu când ea este ca Dumnezeu în om.

O, Tată, Mă rog Ție cu cei rugători, cu poporul Nostru Mă rog. Hai să strângem ploaia cea multă, că e multă, Tată. Hai să fim miloși, că avem spre Noi copii rugători pentru Noi, și pentru ei, și pentru pământul român, și pentru cerul cel nou și pământul cel nou, și hai, Tată, să dăm omului duh nou, inimă nouă, dor de cer pe pământ, Tată, ca să fie precum în cer pe pământ. Amin.

Hai, mamă, ridică mâinile spre rugăciune, ridică cerul de sfinți și de îngeri și hai să facem rugăciune pe pământ cu poporul cuvântului Meu, să-i spunem ploii cea multă să se tragă în cămările ei și să fie cuminte, că e prea multă apă din cer pe pământ. Hai să răzbatem cu cuvântul peste oameni și să-i trezim la viață cerească înaintea lui Dumnezeu, că duhul lumesc este prea înșelător și nu-i dă omului răgaz să-și vină în fire, să alerge spre scăpare, spre mângâiere pentru Dumnezeu, că e durut Dumnezeu de la om, mamă.

E mare întunericul din om, căci duhul lumii se luptă pe pământ cu omul prin mândria din om, și plânge Dumnezeu între sfinți, și lucrează durere peste om, ca să-l trezească din nepăsare și să-L cheme pe Dumnezeu pe pământ și să se lase omul biruit de Dumnezeu, mântuit de pierzare și cu dor de veșnicie, căci dorul de Dumnezeu îl va mântui pe om de moarte, iar Eu voi suna învierea morților și voi da înapoi celor vii nestricăciunea, dar îi rog pe oameni pentru ea, ca s-o caute în ei și s-o trezească și s-o iubească și să-Mi dea viață în ei, iar Eu să înnoiesc lumea, așa cum am de lucrat acum, mamă.

– O, ce lucrare dulce este cuvântul Tău, Mântuitorule Doamne, copil al Tatălui și al meu! M-am născut pe pământ ca să Te cobor pe Tine din Tatăl la om, ca să Te nasc prunc și să Te cresc cu dor și să Te dau omului de Mântuitor. Smerită și plânsă mi-a fost viața, de durerea mea cea pentru Tine și pentru om, și n-a putut și nu poate omul pricepe cât de măreață a fost și este venirea Ta pentru salvarea lui. Grăiesc cu Tine, și Tu, cu mine, și apoi ne împart la oameni copiii cei împărțitori de Dumnezeu, că e vremea să-l strigăm pe om până ne va auzi, Fiule Doamne. O, nu se mai poate omul întoarce spre adevărul vieții, dar eu Te rog acum, în ziua mea de serbare din mijlocul poporului Tău, dă-i omului duh nou, dă-i simțire cerească, dă-i putere să Te primească și să se aplece să ia din izvorul cuvântului Tău, căci omul mare piere, iar cel mic înviază prin smerenie și prin iubire ca a Ta, Doamne milos pentru om.

Îi rog pe oameni să învețe dorul cel mângâietor în dureri și în bucurii, dor de Dumnezeu, dor de cer pe pământ. Îi rog să învețe rugăciunea cea cu folos, nu cea pentru cele pieritoare pe pământ. Iar duhului lumii, duhului potrivnic lui Dumnezeu și sufletului omului, îi spun să ia aminte la Scriptura care îi profețește sfârșitul, și să se dea din calea oamenilor, că oamenii trebuie să-L primească pe Dumnezeu și să-I dea Lui toată slava, toată iubirea și viața lor, ca să vină apoi învierea celor vii și a celor din morminte, că aproape este biruința zilei Domnului, cerul cel nou și pământul cel nou, și adevărată este această Scriptură, și ea se va împlini și apoi va dăinui. Amin.

O, Fiule Doamne, așa cum pe toate le-ai zidit, Tu iarăși ești ziditor a toate câte vor rămâne, dar să nu uiți de milă pentru om, și să-i dai lui duh înțelept, cu care să poată birui duhul lumii, Doamne. Ai grijă, cu dor Te rog să iei de pe pământ duhul lumesc și să așezi în oameni dorul de Tine, dorul de cer pe pământ, că omul nu poate birui, Doamne Fiule. Tu ești începutul învierii. Înviază Tu în om și fă-l să dorească după izvorul Tău, după glasul Tău, care grăiește peste pământul român, ca iarăși să se facă prin cuvânt lumea și fața Ta peste ea, Fiule al meu. De două mii de ani așteptăm în mare taină. Așteaptă sfinții să intre Duhul cuvântului Tău în oameni și să se nască în ei dor sfânt, dor de cer pe pământ, ca să vii cu sfinții Tăi între oameni, căci împărăția Ta e fără de sfârșit, Fiule scump. Tot cuvântul meu pune-l înaintea Ta și dă-i putere de împlinire, că Tu mereu m-ai ascultat, mereu mă asculți cu fiască iubire, și cu cerească putere mă mângâi, mângâindu-Te cu rugăciunea mea și cu puterea Ta prin ea.

Duhul meu este plin de durere pentru voi, oameni care rătăciți fără de mângâiere, căci voi nu știți ce este viața și mângâierea ei, și nici nu vreți să auziți pe Domnul, Care Se face cuvânt în mijlocul celor chemați, aleși și credincioși Lui, spre slava Lui peste pământ, căci Domnul a făcut cerul și pământul și pe om, iar oamenii au uitat și s-au făcut stăpâni pe ei înșiși, părăsind voia Domnului pentru voia lor pe pământ. Așa striga Domnul după om în toată vremea profeților Lui dintre oameni, iar oamenii își vedeau de poftele lor, de voia lor cea ruptă din voile Domnului.

O, oamenilor, viața care vă ține pe voi nu este de la voi, ci este de la Dumnezeul vieții. Cum de nu vă treziți din necredință, din nepăsare, din rătăcirea voastră cea plină de voi, și fără teamă de Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul de tron și așternut al Său și nu al vostru?!

O, oameni fără Dumnezeu pe pământ, vă strigă Domnul cu durere, iar durerea Lui se coboară peste voi cu dureri, ca să vă strige, ca să vă întoarcă spre El și să-I dați inimile voastre ca să facă din ele casă a Sa pe pământ, dar faptele voastre stau în voi și în jurul vostru și v-au acoperit de tot. Se uită sfinții la voi și nu mai găsesc între voi om frumos, om plăcut lui Dumnezeu, căci oamenii nu pot sluji la doi stăpâni. O, nu vă fie teamă să auziți și să iubiți legea iubirii de Dumnezeu. Nu vă fie teamă să-I slujiți Domnului în schimbul slujirii cea pentru voi, căci voi v-ați așezat vouă înșivă stăpâni și nu-L mai aveți pe Dumnezeu chiar dacă știți despre El crezând în El. Întoarceți-vă, ca să fiți voia Lui, ca să vă fie El Stăpân. Veniți și învățați, ca să știți cum să lucrați așa, că fără Duhul lui Dumnezeu peste voi, prin cei aleși de El pentru Duhul Său, nu găsiți viața și calea spre ea.

O, oamenilor, ați uitat taina vieții, și sunteți prea păcătoși. Uitați-vă la Adam, cel ce s-a ales pe sine dându-L pe Dumnezeu de la el, căci neascultarea și voia de sine îi iau omului tot mersul cel din Dumnezeu pe pământ, și omul pierde avutul vieții, pierde cărarea cea cu voia Domnului pe ea, cea cu glasul Domnului pe ea și cu ascultarea de El, care este viața voastră. V-a învățat Domnul cum să vă dăruiți viața, ca să fiți binecuvântați și slăviți de El la venirea Sa cea de acum. El va spune celor ce Îl cred și Îl ascultă și Îl iubesc pe pământ: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția vieții! Luați plata iubirii și a ascultării, că Eu am fost neputincios și gol și flămând și însetat și strâmtorat de necredincioși și străin și fără casă, iar voi Mi-ați dat mângâiere și îngrijire și haină și pâine și apă și cercetare la greu și la vreme de primejdie, și căldură Mi-ați dat și M-ați luat în casă, căci cui ați făcut așa, dintre cei mai mici ai Mei care s-au supus Mie, nu lor, ci Mie Mi-ați făcut».

Pe vremea profeților, care erau micșorați de toți oamenii, erau între oameni inimi mari, care slujeau slujitorilor Domnului, celor ce profețeau cuvântul Domnului pentru întoarcerea oamenilor de la rătăcirea lor de Dumnezeu, iar cei ce ajutau pe profeți, erau binecuvântații Domnului. Oamenii însă nu știu care sunt cei ai Domnului ca să le facă bine la aceia și nu celor asemenea lor în fărădelegi, și iată, nu știu oamenii ce este Dumnezeu și ce este omul.

O, oamenilor, a venit Domnul pe pământ, și strigă peste voi cu Duhul Său Cel Sfânt, ca să vă dea înțelepciunea vieții.