3.3. Chemarea omului spre naşterea din nou

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, Eu sunt, omule, și Mă vestesc ție cine sunt Eu. Nu tu ești, tată, acela peste om, ci Eu sunt, iar numele Meu este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și sunt cunoscut de cei credincioși lui Dumnezeu. Eu sunt Cel ce am putere să iert păcatele tale, omule, și Mă vestesc ție cine sunt Eu. Amin.

O, nu trebuie să aibă nimic și pe nimeni pe pământ omul dacă vrea să fie ucenicul Meu. Nu trebuie să-și strângă nimic luiși cel ce vrea să fie liber și să înmulțească numărul celor credincioși lui Dumnezeu pentru împărăția Mea în om, căci mulți oameni sunt pe pământ, dar au de tată pe diavolul, fiindcă stau împotriva Mea cu viața lor aceștia, căci viața de pe pământ a omului e numai păcat, iar păcatul este om.

O, nu mai știe omul să vorbească cu Dumnezeu, dar iată, Dumnezeu grăiește cu omul, și nu are omul credință care să deschidă Domnului ușa când El vine și bate ca să intre. Mă ține omul la ușă, căci nu Mă cunoaște. El și-i cunoaște pe-ai lui și stă cu ei până la moartea trupului lui, și apoi vine la Mine omul și dă cu ochii de Dumnezeu, privind înlemnit atunci. O, e târziu atunci să mai poți pentru Dumnezeu, omule, și iată de ce umblu Eu acum după tine și te strig ca să ieși la vedere și ca să pot Eu apoi să Mă fac cunoscut ție pentru salvarea ta din necredință și din depărtare de Dumnezeu!

O, fii lucrători ai poporului Meu cel învățat de Dumnezeu, ridicați-vă, tată, și urniți-i din amorțirea lor pe cei nelucrători cu duhul, pe cei ce sunt numai trup în poporul Meu cel de peste tot, căci vin dureri pentru nelucrare, tată. Voiesc să-Mi fac datoria peste cei necredincioși și peste cei nelucrători și să Mă spăl pe mâini de păcatul necredinței lor, căci nelucrarea înseamnă necredință, tată. învățați-i pe tot mai mulți dintre cei ce au băut din acest izvor de cuvânt al Meu timp de cincizeci de ani și mai bine, și învățați-i, iarăși, pe mulți dintre cei ce nu știu ce înseamnă Dumnezeu pe pământ cu oamenii, învățați-i să-și călugărească viața, ei și toată casa lor, și să scape de păcat, căci mănăstirile se închid curând, curând, dar Eu vă spun că s-au și închis și se închid, chiar dacă par că se deschid ușile lor și că se fac mai multe, dar nu, acestea se închid și se vor închide de tot, din pricina vieții lumești în care petrec cei ce s-au acoperit cu haină de monah, cu haină de sfânt. Adevăratele mănăstiri cu viață de monah în ele au fost și sunt în case tainice la vedere, căci cei smeriți cu viața se umilesc, se tăinuiesc și nu se urcă pe înălțimi ca să se arate cu viață mănăstirească trâmbițată și cu biserici de zid înalt și împodobit. O, numai atât nu e de ajuns să-i tragă aceștia pe oameni spre Dumnezeu, ci trebuie trăiri sfinte și cu putere în cei lucrători pentru întoarcerea multora de pe calea lumii spre viață călugărită, și trebuie biserică zidită din oameni, din inimi pline de iubire și de credință și de mărturisire apoi, căci fără de mărturisire nu se naște în oameni credința și apoi viața.

Mucenița Ecaterina binevestește de lângă Mine mărirea Mea în cei sfinți și lasă cuvânt de chemare a omului la Dumnezeu, căci așa sunt cei ce cred în Mine pe pământ, iar Eu sunt Domnul și Dumnezeul lor și Mă slăvesc în ei pe pământ și în cer pentru iubirea lor. Amin, amin, amin.

– O, Doamne al puterilor în cer și pe pământ, lucrarea de azi a cuvântului Tău Te coboară la om cu sfinții pe pământ, căci patria sfinților Tăi este văzduhul, iar cei din văzduh văd, căci Duhul este Cel ce vede și Cel ce aduce omului viața. Le spun fiilor și fiicelor oamenilor că eu m-am lepădat de mine însămi și de cei ce mă iubeau pentru ei și Te-am ales pe Tine iubire, căci Tu îl iubești pe om pentru el, pentru viața lui cea veșnică, Doamne. Puteam să ascult și eu de mine însămi, dar n-am mai putut să fac aceasta dacă am aflat că Tu ești Calea, Adevărul și Viața. Ți-am dat înțelepciunea mea dacă m-am dat Ție, iar Tu ai lucrat-o pe ea și ai făcut din ea frumusețe cerească și Te-ai sălășluit în ea și m-ai făcut ucenic cu duh dătător de viață, și am dat oamenilor viață și i-am scăpat de moarte, și n-am mai făcut moarte peste om așa cum face femeia, căci femeia face omului moarte de șapte mii de ani, și este nebună femeia dacă face așa. Când șarpele, cel mai înțelept dintre toate fiarele, când el s-a apropiat și a întrebat în rai pe femeie: «Ce este ceea ce a zis Dumnezeu ca să nu mâncați din toți pomii raiului?», ea, femeia, a răspuns: «Mâncăm din toți pomii raiului, dar din pomul cel din mijlocul raiului a zis Dumnezeu să nu mâncăm ca să nu murim». O, dacă ea ar fi fost ascultătoare de Dumnezeu ar fi înțeles despre ce moarte i-a spus ei șarpele când i-a spus: «Nu veți muri cu moarte, ci în orice zi veți mânca din el veți deschide ochii și veți ști ca și Dumnezeu binele și răul». Și dacă femeia s-a uitat apoi la pom și i-a plăcut după ce a mâncat, și i-a plăcut să cunoască după ce a cunoscut, a luat și, mâncând, a dat și bărbatului ei și a mâncat cu ea, și apoi li s-au deschis lor ochii și au cunoscut, și le-a plăcut să cunoască, și apoi s-au temut de Dumnezeu, Căruia I-au călcat cuvântul, și și-au acoperit rușinea goliciunii lor, locul de pe trupul lor prin care ei au cunoscut plăcerea neascultării, și și-au făcut acoperământuri în jurul trupului, precum este scris, iar când au auzit ei glasul Domnului umblând prin rai s-au ascuns de Dumnezeu între pomi, dar Domnul l-a strigat pe Adam ca să se arate și să dea răspuns lui Dumnezeu, și Adam I-a zis Domnului: «Sunt gol». «O, cine ți-a spus că ești gol fără numai că ai mâncat din pomul pe care ți-am poruncit numai din el să nu mănânci?», așa I-a spus Dumnezeu lui, iar el a spus Domnului pe vinovată.

O, femeii îi trebuie înțelepciune, nu gustul plăcerii, căci dorul ei de plăcere îl face pe om să se uite la ea și după ea, să i se deschidă ochii asupra ei. în șarpe era înțelepciunea cea ascunsă a lui Dumnezeu, dar în femeie era pofta și plăcerea, și dacă a luat din pom, i s-a deschis ei plăcerea și cunoașterea plăcerii, și apoi omul a fost atras de ea și a căzut prin ea, a căzut în neascultare omul cel zidit de Dumnezeu, și a căzut prin femeie.

O, fiice ale lui Dumnezeu, și voi, fiice ale oamenilor! Pricepeți și înțelegeți cum a căzut omul cel zidit de Dumnezeu, căci eu am priceput și am lepădat din mine fructul morții omului, care se face plăcere în trup, și m-am dat ascultării de Dumnezeu, căci mi-a fost milă de om, și le-am deschis oamenilor ochii spre Dumnezeu, nu spre plăcere și nu spre cunoaștere, căci cunoașterea aduce plăcerea în om și apoi aduce îngâmfarea, și omul se crede a fi prin acest păcat, și atunci cade din fericire omul. O, rugați-vă Domnului Cel bun și sfânt și iubitor, rugați-vă să vă dea vouă înțelepciunea sfințeniei și faceți-vă născătoare de sfințenie peste fiii și fiicele oamenilor, așa cum eu am lucrat.

Să lepede femeia pofta trupului, ca să nu nască ea în om pofta ochilor, căci prin aceste două păcate se zidește în om trufia vieții, și nu știe omul că ea este moartea, nu viața. Omul nu iubește femeia, ci prin femeie iubește păcatul, așa cum a fost de la începutul omului. Când omul se unește cu femeia, se unește pentru păcat, căci este orb, fiindcă femeia orbește omul, și omul nu mai vede altceva decât pe femeie. O, treziți-vă din moarte, fiice ale oamenilor, și faceți-vă fiice ale lui Dumnezeu, faceți-vă viață pentru oameni, așa cum m-am făcut eu, și am rămas pe pământ rod al înțelepciunii lui Dumnezeu, căci am înviat morții la glasul meu cel mărturisitor, l-am înviat pe om din păcat. Au înviat din păcat înțelepții pământului și s-au dat ei locaș al înțelepciunii lui Dumnezeu, care nu este îndurată de cei ce iubesc deșertăciunea vieții. Cobor spre voi cuvântul înțelepciunii cea de sus: depărtați-vă de păcatul iubirii de voi înșivă! Fugiți de voi înșivă și uniți-vă cu îngerii și cu sfinții, și va învia omul și toată făptura, și va fi învierea morților, și vă vor mulțumi vouă viii și morții, căci eu așa am iubit lumea, ca Hristos am iubit-o, și m-am dat pe mine însămi morții trupului pentru mărturisirea lui Hristos, ca oricine crede în El, să nu moară, ci să aibă viață veșnică, precum eu am, și împart din ea viață și lumină peste om. Amin, amin, amin.

Doresc și iar doresc, din adâncul Duhului Meu doresc să-l văd pe om că pricepe și umblă după taina mângâierii așa cum umblă sfinții pe pământ și în cer. Cuvântul lui Dumnezeu este mângâierea. El este Duhul Sfânt Mângâietorul, și cu El am făcut Eu, Domnul, cerul și pământul, văzutele și nevăzutele, și apoi pe om, și apoi mângâierea pentru om, căci omul este fără de mângâiere dacă M-a părăsit. Dau să-l chem pe om spre taina mângâierii, căci omul este străin între pământ și cer, și este călător și nu știe să-Mi iasă în cale ca să-l mângâi Eu pe el, căci calea este grea pentru om, și omul suspină mereu pe cale, căci căutarea înseamnă suspin. Omul caută tot timpul, dar ca să găsească mângâierea nu știe cum să și-o găsească, fiindcă nu știe s-o caute.

O, vezi tu, omule, de ce ies Eu, Domnul, în calea ta cuvânt? Dacă tu nu Mă cauți, te caut Eu, tată. Dacă tu nu știi să cauți, te caut Eu, tată. Te caut și suspin după tine, fiindcă tu nu Mă cunoști. Tu nu cunoști pe Dumnezeu, și nici taina Lui nu vrei s-o înțelegi ca să te mângâi cu ea pe calea ta. Acum două mii de ani am ieșit cu taina mângâierii înaintea omului îndurerat pe cale, iar când aflau de Mine din unul în altul cei îndurerați pe cale veneau cu miile și Mă aflau și-Mi cereau mângâierea, și Eu le dădeam la toți, și era atâta, atâta iubire pe pământ atunci, cum nu mai fusese de la începutul făpturii și până la venirea Mea cea de atunci, și erau lacrimi de iubire pe inima și pe obrazul omului care Mă afla de mângâiere a lui.

O, popor venit de peste tot la izvor, te cuprind cu oștirile îngerești. Te rog să nu uiți de Dumnezeu, tată, că dacă uiți, uitarea îți aduce moarte, fiule. O, vino și îngroașă-ți numele în carte. întreabă-Mă cum să faci aceasta. O, nu te despărți de izvorul cuvântului Meu, care vine să învieze morții! Primenește-te, tată, că tu trebuiești primenit, tu trebuiești sfințit, iară și iară sfințit, poporul Meu. întreabă-Mă cum să faci aceasta. O, iubește pe Dumnezeu, o, întoarce-te la dragostea dintâi și vezi ziua aceea cum ți-a fost și cum i-ai fost. O, nu călca peste cuvântul rostit de Dumnezeu peste tine, ci împlinește-l fără răgaz, ca nu cumva îngerii căzuți din slavă pentru slujirea lor trufiei omului să te scrie fiu al neascultării. întoarce-te la dragostea dintâi, căci lumina Mea caută loc cu lumină din cer peste el. îți iert tot ce ai greșit. întoarce-te la viață! La ascultare cu iubire întoarce-te! O, nu mai aluneca, o, nu mai fi zăbavnic, căci s-a scurs vremea, și ei îi trebuie răscumpărare! Pe pământ e lumea, dar în mijlocul tău e Domnul, popor hrănit de la sânul Meu. Amin.

– O, Bunule Doamne, nu știe omul să iubească și ce să iubească pe pământ! Nu știe omul să aibă milă unul de altul în durerile lui de om, căci oamenii nu iubesc în ei sfințenia, Doamne, iar Tu ești Domnul celor sfinți, și nu vor oamenii să înțeleagă aceasta. Oamenii sunt fără cap pe pământ, căci unde le stă capul, le stau picioarele, nu capul, și unde le stau picioarele, le stă capul. Le e milă unul de altul pentru viața lor durută de la nemulțumirile lor, de la dorurile lor neîmplinite și apoi se mângâie unul pe altul și apoi își fac rău unul altuia ajungând la iubire păcătoasă și la păcat, și păcatul li se face îndulcire și mângâiere în ei. O, ce păcat mare! Să se încânte omul cu neiubirea de Dumnezeu, cu călcarea poruncii iubirii de Dumnezeu și să numească aceasta mângâiere a lor! Iată, iubirea dintre om și om se face păcat, se face diavol, care-l desparte pe om de Dumnezeu și care-l face pe om rob simțului păcatului, iar când vin peste el loviturile păcatelor, atunci vede omul că zilele lui au fost deșertăciune prin îndulcire cu mintea, cu păcatul, care pricinuiește moartea omului apoi, Doamne. Omul n-ar fi murit cu trupul dacă n-ar fi căzut spre păcat. Femeia nu știe că bărbatul o iubește pentru păcat, nu pentru altceva, nu pentru viață, ci pentru moartea ei, iar moartea aceasta a bărbatului vine din dorința cea din femeie, care își supune ei bărbatul, dar eu am fugit pe pământ de robia aceasta, Bunule Doamne, și Te-am iubit pe Tine, Cel sfânt, și am strâns în Tine comoara inimii mele și toată iubirea mea, și Te am în cer casă acum, strânsură a inimii mele Te am ca plată a iubirii mele cea pentru Tine pe pământ și apoi în cer între sfinții care Te-au iubit pe pământ așa cum eu Te-am iubit ca să nu mă dau păcatului pe pământ.

Dar cum poate omul să rămână viu și să fie mort față de păcat? O, fericit este cel ce primește de la povățuitorul său cu credință și cu răbdare și cu stăpânire de sine mustrarea cea pentru veghea vieții lui și a aproapelui lui, căci unul ca acela lucrează lucrarea învierii lui încă de pe pământ, și mulți din cei ce lucrează așa nu vor mai muri, căci a venit pe pământ vremea acestei Scripturi. Amin. O, fericiți vor fi pe pământ și în cer cei ce iubesc în zilele acestea cuvântul venirii Tale și nu se rușinează înaintea oamenilor cu această mărturisire, căci lucrarea aceasta este lucrare de mărturisire, și ea trebuie pusă peste oameni ca să învieze ei din păcat, iar cei ce o pun pe ea peste oameni aceia se numesc făcători de oameni, făcători de minuni, oameni care înviază pe cei morți și care pregătesc calea Domnului așa cum a pregătit-o Ioan Botezătorul, care striga spre oameni: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat de voi împărăția cerurilor!».

O, fii ai lui Dumnezeu, care ați stat îmbrăcați cu această lucrare de cuvânt și cu împlinirea ei în voi; și voi, fii ai oamenilor! Vă spunem vouă că mai de folos vă este să credeți și să împliniți și să vă strângeți într-o inimă cu cei credincioși venirii Domnului în zilele voastre decât să vă trageți în lături pentru libertatea voastră cea fără Dumnezeu ca să vă învățați să spuneți că nu este Dumnezeu acest cuvânt și această pregătire de sfinți în zilele acestea pe pământ, căci această lucrare de cuvânt naște din ea sfinți pe pământ, căci omul trebuie să se nască de sus și născut să fie apoi, căci vai celor ce au gustat din venirea aceasta, din harul acesta și apoi s-au dus iarăși spre nelumină, căci care venire a Domnului i-ar mai izbăvi pe aceștia, care nu știu ce este și de unde vine viața omului pe pământ? Și dacă pleci, omule călăuzit de Dumnezeu, dacă pleci din brațele ocrotitoare de fii, dacă te smulgi de sub călăuzire și de sub știrea Domnului cu pașii tăi, o, unde, oare, te duci? Te duci în pustiul oamenilor necredincioși, chiar dacă aceia în mintea lor ar fi vorba și de Dumnezeu. O, te duci și-ți pierzi darul iubirii și apoi îți pierzi și darul credinței și nu știi că nu mai ești al lui Dumnezeu. O, dacă dai să te dezbraci de sfințenie cazi minciunii și necredinței. Noi, sfinții Domnului, n-am dat să-L mai părăsim pe Domnul și pe cei ce ne-au povățuit bine prin învățătură și prin mustrare. Mustrarea vine spre voi din voia Domnului, nu din voia celui ce mustră. Ea vine spre voi ca înger al sfințeniei, căci Domnul vă vrea cu gelozie numai pentru El. Ce om poate fi mai mare între oameni ca și acela care îl are pe Domnul mare și împlinit în el, mărturisindu-L pe El cu buzele și cu fapta? O, ce mulți, ce mulți se scoală și ce mulți se vor scula ca să mărturisească această venire a Domnului și ce greu vor fi judecați prin aceasta cei ce au fost atâția ani călăuziți de Dumnezeu-Cuvântul, iar ei nu L-au mărturisit pe El oamenilor spre învierea celor ce nu știu ce este viața omului pe pământ! O, intrați la învățat și nu zăboviți să fiți ai acestui cuvânt, care a venit pe pământ ca să învieze viii și morții. Are Domnul înaintea voastră fii cu mare înțelepciune de viață și de înviere, și dacă ați pricepe ce har se odihnește peste ei i-ați prețui pentru izbăvirea voastră, pentru Dumnezeu în voi, căci Domnul trebuie mărturisit Hristos venit în trup și purtat de trupul, de sufletul și de duhul omului. O, treceți din trup în duh, așa a strigat Domnul adesea prin cuvântul Său de azi, iar eu vă spun vouă dintre sfinți: treceți din voi în Hristos, căci Duh este Dumnezeu, precum este scris. Amin.

O, cine pierde iubirea pierde și credința, și tu, omule, nu știi ce să iubești pe pământ. Păcatul este boală în mintea și în trupul omului, nu este vindecare omului așa cum spun oamenii trupești. Mintea cea cu păcatul în ea este minte bolnavă, nu este minte sănătoasă, ci este minte care-l încântă pe om cu păcatul, care pare dulce, dulce la gust, dar el este momeala cea spre moarte și este lovitură de suflet. O, nu te încânta cu păcatul, omule, căci omul trebuie vindecat de păcat. O, nu te da lui antichrist, nu te dori să fii antichrist, căci cine iubește păcatul, acela este împotriva lui Hristos, iar antichrist își va lua luiși pe ai săi, precum Domnul Și-i va lua și El pe cei ce sunt ai Lui. Amin.

Noi, sfinții Tăi, Te mărturisim Domn al sfinților, Doamne, iar cei păcătoși trebuie să se sfințească dacă vor să le fii lor Dumnezeu apoi, căci Tu ești Dumnezeul celor vii, nu al celor morți. Amin.

O, fii ai oamenilor, căutați împărăția lui Dumnezeu, și toate cele ce vă trebuie vouă se vor adăuga vouă și ei, căci împărăția lui Dumnezeu nu este de pe pământ, dar se apleacă pentru ea cele de pe pământ așa cum s-au aplecat când Dumnezeu S-a făcut Fiul meu și Izbăvitorul oamenilor acum două mii de ani. Neamul creștinesc care este pe pământ trebuie să fie ca o casă de oaspeți pentru cei bolnavi, ca un spital în care ei să fie vindecați, îngrijiți și vindecați de păcatele lor, ca să se facă ei apoi împărăție nouă, împărăția lui Dumnezeu în om, adevărata fericire a lui Dumnezeu, căci dacă Domnul nu este fericit în om nici omul nu este fericit.

O, nu vor oamenii să se facă creștini, nu vor să fie vindecați de păcat, și plânge Dumnezeu în cer și pe pământ, plânge după om, căci omul este bolnav de păcat, bolnav de moarte, căci păcatul este moarte, nu este fericire așa cum îl simte omul. Omul trebuie să caute doctor, căci este bolnav de păcat omul.

O, omule, caută să mergi la vindecare, căci neamul creștinesc de pe pământ dacă el este, trebuie să fie ca un spital la care să se adune cei păcătoși ca să se vindece de păcatele lor și să nu mai facă apoi păcate dacă se vindecă de ele, căci pentru vindecare de păcat trebuie multă învățătură peste om și stăruitoare ea mereu peste om. O, unde se mai găsește pe pământ așa casă de vindecare de păcat a omului? Fiul meu este Doctorul Care-i așteaptă pe toți păcătoșii să-i vindece de păcat. Acum două mii de ani veneau la El cu miile cei suferinzi cu trupul, și El îi vindeca pe toți cu duhul milei Lui cea pentru om, cu puterea cuvântului Lui, dar dacă sufletul nu este sănătos zadarnică este vindecarea trupului, și aceasta nu înțeleg cei ce caută după El ca să le vindece El suferințele lor cele trupești.

Iată scăldătoarea, și lângă ea cuvântul Fiului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii! A venit Fiul meu și S-a făcut cuvânt peste om și Și-a făcut o casă pe pământ, Și-a făcut un popor și l-a pus pe el la lucrarea vindecării omului. Să vină omul să caute leac împotriva păcatului! Să nu mai stea în păcate omul! Să se vindece omul de păcat! Această împărăție este așteptată de toți îngerii și de toate oștirile cerești. Amin.

Iată, lipsește de pe pământ duhul învățăturii, de vreme ce toți oamenii trăiesc cu păcatul în ei. Veniți spre glasul Fiului lui Dumnezeu, Care vindecă omul de păcat, o, fii ai oamenilor! O, sunteți bolnavi de păcat, bolnavi de moarte. Veniți să fiți vindecați! Vindecați-vă sufletele, vindecați-vă mințile și inimile, vindecați-vă de păcat, și de la această vindecare va veni în voi și vindecarea trupurilor voastre bolnave! Veniți spre duhul învățăturii Fiului meu! Nu vă duceți numai la doctori pământești, căci Fiul meu numai cu cuvântul îi vindeca pe cei suferinzi. Fiți credincioși, nu fiți necredincioși, căci cei necredincioși sunt plini de suferință. Cei ce trăiesc pe pământ în dragostea de Dumnezeu aceia sunt cei mai mari vindecători, cei mai mari doctori pentru cei bolnavi. Ca mama pe fii vă povățuiesc. Veniți la cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, veniți să învățați iubirea de Dumnezeu, fericirea cea neștiută de om! Vindecați-vă de duhul lumii sufletele și trăiți apoi în Duhul lui Dumnezeu pe pământ, căci pământul se va face rai, va arde și se va înnoi, și vor rămâne pe el cei ce sunt cu Dumnezeu și cu viața Lui în ei. învățați de la Fiul meu iubirea, nu învățați de la voi, nu învățați de la lume, nu învățați de la om! Nașteți-vă din Dumnezeu, căci din părinți ați luat trupul cel născut din păcat! Luați-vă trupul, luați-vă crucea și urmați-L pe Domnul! Iertați oricui vă greșește vouă, ca să aveți harul de la Dumnezeu peste voi! Cei ce nu iartă, pierd harul lui Dumnezeu, pierd ajutorul lui Dumnezeu, căci cine se leapădă de fratele său, se leapădă de Dumnezeu, și n-are cine să-i spună omului tainele vieții, tainele harului vieții în om. Cei ce sunt ai lui Dumnezeu și de la Dumnezeu peste oameni ca să-i călăuzească nu au aceia mărire ca pe pământ între oameni, căci aceia ca și Fiul meu sunt taină între oameni și sunt împlinirea cea tainică a lucrărilor lui Dumnezeu, așa cum și cu mine a lucrat Domnul, Cel ce S-a născut din mine după ce El m-a pregătit să-I fiu cale spre oameni, și I-am fost, fiindcă m-am supus, iar îngerii m-au numit cea plină de har. Căutați să aveți har, dar să învățați această lucrare, să învățați de la Dumnezeu, că la El este învățătura cea pentru voi, și iată cum grăiește El oamenilor. O, învățați și de la mine lucrarea harului, căci pe mine m-a umplut Domnul de har prin duhul supunerii sfinte. Apropiați-vă de duhul învățăturii cea de sus, căci împărăția lui Dumnezeu cu omul este de sus, nu este de jos. Căutați lucrarea dragostei lui Dumnezeu. Creșteți prin ea și înmulțiți-vă dragostea și înmulțiți-vă numărul ca fii ai dragostei de Dumnezeu, și veți fi cei vii și veți fi pe pământ fiii lui Dumnezeu, căci iubirea pe care v-o dă El este aceea care vă numește fii ai Săi, fii ai lui Dumnezeu pe pământ. Amin.

O, Fiule Doamne, am slobozit peste oameni glasul iubirii ca să aibă ei învățătură și ca s-o caute pe ea la izvorul ei, că Tu ai pe pământ acest izvor. Cei ce vin să ia, să nu caute spre cei ce împart la izvor învățătura Ta, ci să caute spre Tine, căci Tu ești învățătorul și Tu ești Cel ce Te împarți spre viața oamenilor. O, mângâie-Te cu cei ce au pentru Tine mângâiere, căci oamenii se mângâie unii pe alții și nu știu să ia de la Tine pentru ei, dar pot veni să învețe de la Tine dacă iubesc ei duhul învățăturii, și iată, pot lua din el, căci Tu Te dai până la margini cu învățătura Ta, numai să se aplece omul să ia, Fiule scump. Amin.

Să vină omul la Dumnezeu, poporul Meu, și la masa Mea cea plină de bunătăți, cea plină de leacuri, și apoi să se facă el împărăție a lui Dumnezeu. Amin. Să iubească omul suferința nu fericirea, căci omul este păcătos și trebuie să se curețe de toate cele de la păcate și care-l despart pe el de Dumnezeu înăuntru și în afara lui. Amin.

Mă las cu glas duios de mamă la locul izvorului cuvântului Fiului meu și vă găsesc adunați la masă cerească. Eu și cu Fiul una suntem. Eu sunt întru El, iar El întru mine este, căci așa este scris că lucrează Domnul prin cei ce cred în El. Vin să vă dau povețele vieții. Iubiți viața! Ea este Fiul meu, Care a luat pământ cu mâna și a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa și a suflat apoi peste el cu gura Sa viață. Iubiți viața, căci Fiul meu v-o dă, căci întru El este viața, iar viața este lumina oamenilor! Feriți-vă de moarte, feriți-vă de păcat, căci fiii oamenilor nu știu ce este moartea, și de aceea petrec întru ea. O, nu iubiți lumea, nici ceea ce este în ea, căci lumea a ajuns la sfârșit, iar Dumnezeu la început, și iarăși se lucrează prin cuvânt ca la început, și iarăși pe toate le face Dumnezeu. O, despărțiți-vă de păcat, că-L doare pe Fiul meu păcatele voastre! înfecioriți-vă viața! Călugăriți-vă trăirea și viața! Priviți la sfinții care au biruit lumea și carnea, adică trupul, care poftește împotriva duhului, și apoi s-au sfințit pentru Domnul. O, întoarceți-vă la viață de rai pe pământ, ca să vină de la Dumnezeu viața pe pământ și să ia Domnul de pe el moartea, căci este scris să fie așa. O, nu mai mâncați carne! O, nu mai mâncați carne! O, nu mai mâncați carne! E vina ta, omule, că mănânci carne. E vina ta că nu-L iubești pe Dumnezeu. Nu e vina diavolului acest păcat al tău. E vina cărnii acest păcat al tău, păcatul că nu-L iubești pe Dumnezeu. Nu poți și pe tine și pe Dumnezeu să-L iubești, căci cel ce se iubește pe sine se leapădă de Dumnezeu și apoi îl prigonește pe El.

O, lăsați pofta trupului, care vine de la pofta ochilor, iar aceasta de la duhul trufiei vieții! O, lăsați iubirea de voi înșivă și dați-I Domnului iubirea, căci la El ea se înmulțește și nu scade, și vă va ieși înainte această avere dacă la Domnul v-o strângeți ca s-o aveți, căci Domnul numai și numai pentru om trudește și Se smerește trudind. O, bucurați-vă de darurile Domnului și de jertfa de iubire a poporului Lui cel jertfitor, și apoi eu iarăși vă voi povățui pe voi spre Fiul meu, Care Se face cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp, pe vatra neamului român. Fiți blânzi și smeriți cu inima, fiți ca Fiul meu! Nu fiți ca fiii oamenilor, nu fiți ca fiii veacului acesta, care trăiesc ca în vremea lui Noe și nasc din ei foc care arde lumea, căci de la păcatele omului arde pământul, fiindcă păcatul este foc și este sfârșitul omului.

O, deschideți-vă brațele și îmbrățișați-L pe Fiul meu așa cum eu L-am îmbrățișat și L-am iubit mai mult ca pe viața mea! O, veniți să vă nașteți din cuvânt și să vă faceți fii ai lui Dumnezeu, căci cei ce cred în El, aceia sunt cei care nu mai mor și sunt cei ce trăiesc, și în El trăiesc, în Fiul meu iubit, întru Care eu am binevoit cu iubirea mea, cu dorul meu tot și cu toată trăirea mea pe pământ. Duceți această viață pe pământ și-i veți trăi dulceața și veți fi vii prin ea și veți fi hristoși și Domnul Se va slăvi prin voi, căci voia Lui este sfințirea voastră.

Învățați iubirea și apostolia ei! învățați viața cea fără de păcat! învățați iubirea de la Ioan, ucenicul cel iubit al Fiului meu și căruia El m-a dat când S-a dus la Tatăl după ce a înviat, iar el m-a luat acasă la el și m-a iubit și m-a însoțit și m-a hrănit cu Fiul meu și am stat în ascultare de Dumnezeu. Amin.

O, casa ta trebuie să-I folosească lui Dumnezeu, nu ție dacă ești copilul lui Dumnezeu. Aceasta trebuie să știe un copil al lui Dumnezeu. Și cum să folosească ea, casa ta, lui Dumnezeu și nu ție? Mai întâi tu trebuie să-I slujești lui Dumnezeu și nu ție sau celor ce sunt ai tăi, și apoi tu trebuie să-L aduci pe Domnul în casa ta, la masa ta, la inima ta, în fapta ta, și apoi să-Ți dea El să faci lucrul Său pe pământ și peste oameni. Voia ta să moară ca să poată Domnul să te facă pe tine voie a Sa apoi, dar nu când și când, ci mereu, și așa veți fi voi împărăția lui Dumnezeu, o, fii hrăniți de Dumnezeu cu hrană de sus, și veți fi casa lui Dumnezeu pe pământ așa cum a fost Ioan, ucenicul cel iubit prin iubirea din el și căruia Fiul meu m-a dat când S-a dus la Tatăl.

O, fiți blânzi și smeriți cu inima, smeriți cu purtarea și cu înfățișarea! Ieșiți din lume, căci lumea a ajuns la sfârșit, iar Domnul la început! Cel ce stă în lume, acela bea din vinul ei vrând-nevrând, iar cel ce iese din ea, acela bea din vinul Domnului, de la masa Lui, din harurile Lui, care se fac slava lui Dumnezeu peste cei ce stau sub har. Luați și mâncați și beți din gura Domnului, căci cuvântul gurii Lui se slăvește pe pământ și cheamă omul la viață, la iubire de Dumnezeu, și pe morți la înviere!

Iar voi, cei ce v-ați strâns cu dor în piept la izvor, v-am răcorit cu râul vieții, și iarăși vă voi răcori și iarăși vă voi învăța spre scursul zilei, și vă voi trimite toată mângâierea Mea, toată povața Mea, iar voi să lepădați, tată, grija cea lumească, și fiți ca îngerii pe pământ, că Eu, Domnul, nu vă cer ceea ce nu puteți, dar ceea ce vă cer Eu se poate numai cu iubirea de Dumnezeu în voi. Iubirea de Dumnezeu alungă frica, alungă păcatul, căci păcatul aduce frică peste inima omului. Acolo unde nu este harul lui Dumnezeu, acolo este frica, acolo este păcatul. O, iubiți pe Dumnezeu și veniți aici la izvor ca să învățați să-L iubiți pe Dumnezeu! Veniți și învățați, căci am la izvor pe cei ce învață de la Dumnezeu pe om! Veniți să vă întâlniți cu Dumnezeu, și veți lua ca plată viața. Curând, curând nu va mai fi nimic pe pământ și vor fi numai cei ce-L iubesc pe Dumnezeu și vor lua ca plată viața. Amin. Eu vin curând, și plata Mea este cu Mine și voi da viață celor ce iubesc viața. Amin.

Voi, cei ce ați băut azi la izvor duhul înțelepciunii tainei lui Dumnezeu cu omul, veniți să învățați de la Dumnezeu, căci vremea e scumpă acum și trebuie s-o folosiți pentru Dumnezeu, nu pentru voi. Dați-I Domnului vremea voastră pe pământ așa cum eu I-am dat-o! Ajutați-vă unii pe alții spre calea tainelor cerești, căci Domnul iarăși stă cu omul în cuvânt și îl călăuzește pe el spre tainele vieții, așa cum l-a călăuzit pe Israel vreme de patruzeci de ani în pustiul neamurilor de pe pământ spre țara făgăduinței. Iubirea de Dumnezeu să înlocuiască în voi iubirea care-l scoate pe om din Dumnezeu. Învățați iubirea de Dumnezeu și tainele ei cele de sus! Iubiți în cer, nu iubiți pe pământ, și ajutați-vă pentru tainele lui Dumnezeu așa cum Iosif m-a ajutat pe mine pe calea mea pentru Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiul meu pe pământ! O, ce mult m-a ajutat el, ce mult m-a iubit, ce mult m-a tăinuit înaintea oamenilor pentru lucrarea Fiului lui Dumnezeu în mine și pentru venirea Lui spre oameni apoi, după cum timpul Scripturii hotărâse să fie așa! Iubirea cea pentru Dumnezeu trebuie să aibă martori pe pământ așa cum am avut eu încă de la începutul vieții mele între oameni și până la sfârșitul ei pe pământ. Tot așa ar trebui să aibă martori și iubirea cea pentru om, așa cum eu am iubit și am avut martori iubirii mele cea pentru om, căci i-am iubit mereu pe toți și le făceam bine pe calea lor spre cer și-mi tăinuiam inima mea lor, căci aveam nevoie de iubirea omului ca s-o dau lui Dumnezeu cu tot cu om, dar iată, păcatul omului nu voiește să aibă martori, dar îl are pe diavolul martor, așa cum omul cel întâi zidit a avut martor semeției lui pe Dumnezeu și pe diavol, căci omul nu poate să se ascundă de Dumnezeu și nici diavolul nu poate, și atunci a văzut Fiul meu pe satana ca fulgerul căzând din cer din pricină că s-a plecat semeției omului, voii omului.

Omul este păcătos și trebuie să se umilească și nu să judece, căci scris este: «Cel ce judecă a și fost judecat». Și cum aceasta? Păcatul din om este acela care judecă păcatul altui om, căci omul nu este ca Dumnezeu, Care nu judecă, fiindcă Dumnezeu este Mântuitor, nu Judecător omului așa cum este omul, bietul de el, omul care este judecat de însuși păcatul lui.

O, nu judecați, fiilor! Iertați, și vi se va ierta, așa cum a spus Fiul meu! Eu cât am stat pe pământ i-am ajutat și i-am curățat și i-am îmbrățișat pe toți păcătoșii, pe toți suferinzii și i-am învățat și i-am iubit, și numai iubire am împărțit, numai milă, numai pace, numai bunătate. Cel ce se dorește iubit, acela nu poate iubi, dar cel ce iubește nu caută iubire, ci numai o împarte pe ea. Iată, femeia cea dintâi s-a iubit pe sine, s-a vrut iubită și a făcut moarte peste om, iar femeia cea de-a doua nu s-a voit iubită, ci a iubit, și a împărțit iubire peste om, iubire și viață, că mare taină este să fie omul născut din cer și nu de pe pământ.

O, căutați nașterea voastră cea de sus, cea din Dumnezeu, ca să aveți iubire de Dumnezeu și pe ea s-o împărțiți în jur, voi, fii și fiice de pe pământ! O, nu rămâneți în nașterea voastră cea din părinți, căci trupul cel din părinți stă împotriva Duhului Cel din cer. Căutați să vă umpleți de dorul patriei cea de sus și al nevăzutelor ei, și spre ea să-i petreceți pe toți oamenii pe calea voastră pe pământ cu oamenii. Viața mea așa a lucrat cât am stat între oameni, și așa am așteptat eu ziua cea mai dulce a vieții mele, ziua întâlnirii mele cu nevăzutele lui Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul, văzutele toate și nevăzutele. Fiți fii și fiice ale luminii lui Dumnezeu! Nu vă ascundeți de Dumnezeu, ci doriți-L cu dor mult, căci taina facerii cea de la Dumnezeu poartă în taina ei văzutele toate și nevăzutele, de care omul nu se poate ascunde. O, păcatul omului îl învață pe om să se ascundă de Dumnezeu, iar iubirea îl învață să-L împartă pe Dumnezeu ca să nu mai fie dușmănie între om și Dumnezeu, și între Dumnezeu și om din pricina ascunderii de Dumnezeu a omului. Iubiți-L pe Dumnezeu, iubiți-L ca mine și ca Ioan, căruia Fiul meu m-a dat spre îngrijire când S-a dus la Tatăl! Fiți înțelepți prin cele din cer, nu prin cele de pe pământ! Faceți-vă fii ai înțelepciunii cea de sus, care vă face cerești cu inima și cu iubirea și cu privirea și cu lucrarea! Scăpați-i pe oameni de judecata lor, învățându-i curățenia inimii unii față de alții și față de Dumnezeu și ajutorarea cea miluitoare, căci cel ce nu judecă pe aproapele său, acela nu este de pe pământ, ci este din cer, și a scăpat de judecată unul ca acela. O, mare este taina iubirii! Ea se învață din cer, nu de la oameni. De la oameni se învață îngâmfarea și judecata cea de la ea, iar de la Dumnezeu se învață umilința, și prin ea nejudecata. Amin.

O, Fiule scump al meu, am fost în ziua aceasta dăruitoare de naștere de sus a omului care vine și aude glasul Tău aici, la izvor, glasul care naște din el om nou și care-l face pe om Dumnezeu prin harul Tău, care curge și îndumnezeiește acolo unde el se așează. Fii mărit, fii binecuvântat de cei ce Te iubesc ca în cer pe pământ, o, Doamne, o, Fiule al Tatălui Savaot, o, Fiule al meu, al mamei Fecioare, care Te-a adus din Tatăl la om pe pământ ca să fii cu omul și iarăși să Te duci apoi la Tatăl și iarăși apoi să vii, după cum ai și venit iarăși, împlinind iarăși Scriptura venirii Tale prin care Tu ai vestit atunci venirea Ta de azi. Amin, amin, amin.

O, popor venit la izvor ca să auzi glasul lui Dumnezeu! Vino, tată, așa cum îi place lui Dumnezeu să vii și să fii, și nu veni cum îți place ție să vii și să fii! Vezi dorirea Mea, vezi-o în cuvântul Meu de peste tine și fă-te după placul Meu, și vei umbla în lumină, căci cele de la Dumnezeu în om sunt în lumină și sunt în tainele ei, și ferice de cei ce știu să citească tainele lui Dumnezeu și pe cei ce le poartă pe ele pe pământ!

O, omule, cum, tată, să fac cu tine ca să-L poți tu cunoaște pe Dumnezeu și apoi să-I dai credincioșia? Cum, tată, să fac cu tine ca să Mă iei și să Mă așezi Păstor peste viața ta, ca să te pot trage la pășunea vieții, tată? O, pășunea care-ți aduce ție moarte s-a întins pe tot cuprinsul pământului cu fața ei, cu lucrarea ei cea mincinoasă, care nu-ți aduce ție mântuire și pocăință și viață. O, nu mai sunt pe pământ păstori care să te apere de șarpele cel veninos, cel cu șapte capete împărțite pretutindeni ca să nu te scape, ca să nu te piardă din gura sa. Limba lui pare dulce, dar ea este întoarsă pentru fiecare limbă de pe pământ ca să nu priceapă omul capetele limbii lui. Șarpele cel de demult se arată mereu nou, mereu tânăr, ca să nu te scape din gură, iar cu coada sa întoarsă te prinde și te strânge și te adună la el ca să-ți pui sub cheia lui agoniseala ta, iar când vrei să iei din ea să-i ceri lui cheia ca să-ți dea din strânsura ta la el, și limba lui s-a învățat cu toate limbile de pe pământ și găsește cum să grăiască pe limba fiecărui om, și omul nu-și deschide ochii minții și ai inimii ca să priceapă șiretlicul șarpelui care-i strânge pe toți sub semnul împărăției lui, și omul este fălos cu cele scoase astăzi, și șarpele cel de demult se arată mereu nou, mereu astăzi, și iată, își întoarce cu celălalt capăt coada lui, care trage la el pe oameni ca să-i facă pe toți, stăpâni sau robi, să-și strângă la el avutul lor și să nu poată fără el folosi agoniseala lor, și oamenii, orbiți cum sunt, stau robi vicleanului cel de demult, care s-a sculat să amăgească neamurile de pe pământ, precum este scris că va lucra, și nu știu oamenii să deslușească lucrarea aceasta a lui, dar cine are înțelepciunea duhului de sus, acela știe de sus, știe viclenia care s-a sculat să robească sub ea oamenii de pe tot pământul, precum este scris.

Grăiesc peste voi în limba Duhului Sfânt, care prinde sub ea lucrarea diavolului. Veniți la izvor, voi, cei ce v-ați adunat ca să învățați de la Dumnezeu paza vieții, căci viața trebuie păzită în voi, și apoi dată Domnului spre înveșmântare, tată. Veniți la pășunea cea de sus, căci jos pe pământ arde focul de nouă stânjeni și voi nu-l vedeți, și în el arde duhul rău, și se întărește peste voi ca să ardeți și voi ca el. Veniți, tată, și ascultați de la Dumnezeu, Care are în El viață, dându-vă din ea! E praznic de Duh Sfânt, iar voi ați venit la izvor. Din firești faceți-vă duhovnicești și apoi cerești, căci cine bea de la Mine nu mai însetează după izvorul cel otrăvit, care se îndulcește ca să beți din el și să însetați după el mereu. O, e Domnul cuvânt pe pământ! împărăția Lui e în cuvântul Lui de peste voi. Faceți-vă fii ai vieții, căci putere vă dau să vă faceți fii ai lui Dumnezeu, precum poporul cuvântului Meu se face fiu al Meu cu viața lui dată Mie în fiecare zi.

Când Dumnezeu grăiește cu omul, o, ar trebui să fie altfel omul, ar trebui atunci și apoi să se facă dumnezeu omul. Mă las cu duhul mângâierii ca să Mă primească omul, dar apoi el trebuie să caute să înțeleagă ce grăiesc Eu cu el și ce trebuie să fie el apoi înaintea Mea. Dacă omul vine și aude glasul Meu, care grăiește, el nu trebuie să audă în deșert cuvântul Meu, ci trebuie să se facă el dumnezeu prin har, că nu de altceva Mi-am întocmit Eu lucrarea Mea peste pământ ca să-Mi lucrez cu ea un popor îndumnezeit.

O, fii și fiice ale pământului, prindeți curaj pentru Domnul și sfințiți-vă dacă auziți glasul Lui! Opriți-vă de la păcat și urâți-l de moarte și apoi omorâți-l în voi, iar voi înviați! Opriți-vă de la păcat ca să nu vă oprească Domnul! Păcatul vine de la trup și de la diavol, iar diavolul este tatăl păcatului și al minciunii și este potrivnicul lui Dumnezeu și al vostru și al tuturor oamenilor de pe pământ. Cine vrea să fie al cerurilor Domnului, să se oprească de la păcat și de la semeția cea de la păcat, căci păcatul va fi osândit cu osândă mare curând, curând. Orice sunteți voi pe pământ, după nume și după rang, smeriți-vă, căci sunteți păcătoși, și păcatul vostru vă umilește, nu vă hrănește și nici nu vă înalță! Ieșiți din foc și aruncați afară din trupurile voastre focul cel pedepsitor în om, căci păcatul arde în voi ca focul; ieșiți, și intrați în flacăra Duhului Sfânt, Care curăță prin cuvânt omul! A venit Domnul cuvânt pe pământ în mijlocul neamului român. El nu e omul, El nu e diavolul, ci e Domnul-Cuvântul și lucrează peste voi și pentru voi și nu vă puteți ascunde sub neînțelepciunea voastră, cu care dați să spuneți că nu e Domnul Cel Care grăiește în mijlocul neamului român sfârșitul păcatului și începutul cel nou, iarăși un început, căci cele dintâi trec cu trosnet, și veți vedea curând, curând împlinită această Scriptură. Eu sunt ucenicul cel care I-am prins în mâna mea ranele trupului Lui cel răstignit pe cruce de către oameni, de Anna și Caiafa și de Pilat, care, rușinându-se pentru păcatul din ei, n-au putut să se supună adevărului lui Hristos, ci s-au ascuns și au lovit în ascuns și au pedepsit la cruce pe Cel drept, că nu altceva face păcatul din om când omul se ascunde ca să nu fie văzut cu păcatul din el. Aceștia l-au cumpărat pe Iuda și apoi l-au lepădat ca pe singurul vinovat după ce s-au folosit de el, și aceasta fac preoții și toți cei ce iubesc păcatul, cheltuind pentru păcat trupul și sufletul lor.

O, fii și fiice ale pământului român, opriți-vă de la păcatul cel bătrân de șapte mii de ani și stați curați în trupurile voastre și între voi, căci dacă cerul vă cere, și voi nu vă veți opri, aveți păcat peste păcat. Domnul așteaptă să fiți sfinții Lui pe vatra neamului român, țarina venirii Domnului cu sfinții Lui, precum este scris să fie, iar om sfânt este omul care nu păcătuiește păcat în însuși trupul său, iubindu-L pe Dumnezeu și iubindu-și vrăjmașii. Opriți-vă de la carne, căci dacă nu vă veți opri, vă veți umple de toate bolile, de toate bubele rele, pe care Domnul le trimite pe pământ peste oamenii care ucid vietate cu suflet în ea și apoi o ia ucisă în pântece! Căutați spre acest izvor de cuvânt, căci Dumnezeu-Cuvântul este izvorând din gura Sa cuvânt în mijlocul neamului român acum, la sfârșit de timp! O, căutați spre Dumnezeu! Amin.

– Așa și noi, ucenițele și mironosițele Tale și ale învierii Tale, îți dorim tot mai văzută, tot mai cunoscută pe pământ slava Ta cea din mijlocul neamului român, o, Doamne, și fă din fiii și fiicele acestui neam morți înviați, așa cum pe noi ne-ai înviat și ne-ai umplut de dragostea Ta și Ți-am fost ucenici.

O, fii și fiice de neam român, înviați și voi pentru Domnul așa cum am înviat noi și apoi am vestit împăraților împărăția Domnului și ne-am făcut cerul Lui pe pământ! Deschideți bine ochii, căci sunteți în vreme de cumpănă! Căutați pentru voi cu dreptatea și nu vă așezați oricum sub căpetenii alese de voi, căci cei ce stau acum fără păsare de voi peste voi vă vând străinilor pământul de sub voi, vă vând dușmanilor de țară și de suflet. Veniți și întrebați pe Domnul, ca El să vă povățuiască de sus, căci sunteți în vreme de cumpănă și nu știți din cer, ci știți de pe pământ! Luați seama la pilda dată vouă de Domnul azi despre regele Iudeii, care, împlinind cu tot norodul legea și poruncile Domnului, a avut vreme multă de pace. înviați și lăsați-vă călăuziți de Cel înviat, căci Domnul Cel înviat a venit cuvânt pe pământ și El este învățătorul. Hristos a înviat pentru noi și pentru voi! înviați și voi și faceți-vă fii și fiice ale lui Dumnezeu ca și noi, plini de iubirea Lui, căci păcatul nu va mai fi, ci va fi numai Domnul și fiii Lui. Amin, amin, amin.

Glasul Meu, care grăia în rai cu omul cel zidit de mâna Mea din cuvânt și din pământ și din duh, grăiește în zilele acestea din mijlocul neamului român ca să-l cheme iarăși pe om la Dumnezeu, ca să trezească duhul omului și apoi să-l facă pe om să asculte de Dumnezeu, să-l facă să se întoarcă la Dumnezeu. Amin.

Eu până nu zgudui cerul și pământul, marea și uscatul, nu deschide omul ochii spre Dumnezeu, căci omul a înrădăcinat în el păcatul și nu se îndură să smulgă din el buruiana aceasta, care suge din duhul lui viața lui și viața Mea. Eu însă M-am făcut iarăși între Mine și Tatăl cuvânt de facere, și iată, între Mine și om, căci acum nu mai trec peste om, ci față în față cu omul grăiesc cu Tatăl, și grăiesc cu omul, și pentru om grăiesc ca să-l îmbiu pe el să se lase în mâna Mea cea făcătoare și să-l fac pe el după chipul și asemănarea Mea, și încep cu el chemându-l la masa Mea, la masa venirii Mele a doua oară pe pământ cuvânt ca să grăiesc cu omul așa cum grăiam în rai și să-l întreb pe el: „Unde ești, omule?” și să-l îndemn să-Mi răspundă unde este, de unde-Mi răspunde și ce face, și apoi să-i spun Eu ce să facă, iar el să-L asculte pe Dumnezeu, Care-l îndeamnă pe el să mănânce din cer și să-și facă fața senină între el și Dumnezeu, căci Dumnezeu grăiește cu omul fiindcă poate Domnul. Amin.

O, omule, o, unde ești, tată? Grăiesc ție așa cum grăiam cu Adam în rai. îl căutam pe Adam, căci el dădea să se ascundă de Mine. Glasul Meu însă l-a scos din el pe Adam, și el Mi-a răspuns, căci cu putere i-am grăit lui, ca un Dumnezeu și nu ca un om.

O, omule, te caut, tată. Nu te caut pe pământ, ci te caut în tine ca să te scot din tine și să te povățuiesc să stai înaintea Mea fără de teamă, căci teama îl desparte pe om de Dumnezeu, și să stai cu iubire înaintea Mea, că Eu nu-ți fac rău, tată. Tu ești cel ce-ți faci rău, și de tine trebuie să fugi, nu de Mine, căci Eu sunt Cel bun, Cel sfânt, Cel milos pentru viața ta.

O, omule, te caut, tată, ca să te învăț să nu te ascunzi de Mine, ci să vii la Mine și să-Mi spui că ești greșit, iar Eu să te învăț iubirea de Dumnezeu, care-ți face ție viață, tată. Vin înaintea ta cuvânt rupt din grădina raiului și alipesc începutul cu sfârșitul ca să grăiesc ție, tată, căci Eu sunt începutul și sfârșitul și tot ca la început lucrez și la sfârșit, că nu se putea să lucrez altfel acum. Nu te mai povățuiesc cum l-am povățuit pe Adam, căci tu trăiești printre toate fiarele cele dăunătoare de suflet, ci te povățuiesc să nu te ascunzi de Dumnezeu, că nu poți, tată. Ai văzut că Adam nu s-a putut ascunde printre pomii grădinii, și nici rușinea nu și-a putut-o furișa sub pestelcuța făcută de el din frunze. O, nu te ascunde de Dumnezeu, ci ieși în întâmpinarea Lui și lasă-te cercetat și ridicat din păcat, că am venit după tine pe pământ, tată, și sunt învăluit în cuvânt așa cum eram înaintea lui Adam în rai. Nu învinui pe nimeni pentru păcatul tău, ci dă-Mi doar mâna să te scol din păcat, că Eu nu vin să te pedepsesc, tată, ci vin să te scol și să te trezesc bine înaintea Mea ca să veghezi.

O, nu e bine să Mă știi departe de tine, omule! E bine să Mă știi aproape, lângă tine, tată, ca să trăiești după plăcerea Mea, iar Eu să-Mi pot găsi plăcerea în tine, că Eu pentru asta l-am zidit pe om. Nu-ți cer decât să fii curat cu inima și senin cu fața pentru toate câte tu îmi aduci Mie cu viața ta cea nefățarnică înaintea Mea, iar Tatăl tău, Care este în ascuns, Care vede în ascuns, îți va plăti ție iubirea ta, și așa îți vei aduna la Mine, adunându-te tu întru Mine, unde nu te poți ofili și de unde nimeni nu te poate smulge ca să te piardă. Vino la Mine, omule, și să nu te ascunzi ca să nu vii! Vino cu fața senină, ca să te pot învăța seninul inimii, tată! Vino cu inima dulce, ca să te pot învăța duhul duioșiei, că vreau să fii duios cu Dumnezeu și vreau să te învăț taina iubirii, tată! O, ce dulce este povața Mea! Auzi-Mi glasul și deschide-Mi ca să te iau și să te aduc la sânul învățăturii Mele, căci Eu am venit cuvânt pe pământ și grăiesc cu tine așa cum grăiam cu Adam în grădina raiului, și vreau să te povățuiesc, tată, și să te deprind să te faci fiu al învățăturii Mele, iar pentru această minune, pe care tu poți s-o săvârșești înaintea Mea, nu-ți trebuie nimic decât credință, omule. Amin, amin, amin.

Îi chem înapoi spre Mine și spre tine pe cei ce s-au smuls din brațul Meu și al tău și s-au dus să guste din duhul lumii, din foametea de Dumnezeu cea din lume, tată. îi chem înapoi la Mine pe cei ce au fost din trupul poporului Meu și apoi au alunecat spre pământ:

Veniți, voi, copii căzuți de la credință, și Eu vă voi vindeca pe voi, dar întoarceți-vă la Mine, tată, că vin dureri pe pământ, iar Eu voiesc să-i cuprind pe cei ce Mă iubesc și voiesc să-i ocrotesc pe ei. întoarceți-vă, și veniți ca să vă învăț cum să vă întoarceți! Veniți să vă vindec, tată! Eu stau la izvor și vă aștept ca să vă spăl și să vă primenesc cu cămășuță curată, tată, și apoi în taina dorului să vă cuprind. Eu stau la izvor și vă chem. Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Și cheamă oile în staul, Care-Și cheamă turma lângă El. Eu sunt Cel ce este și Cel ce vine. Amin.

Veniți și voi, fii ai lumii, veniți, tată, să auziți cuvântul Meu, care naște fii pentru Dumnezeu, căci Domnul poate și din pietre să-Și facă fii, precum este scris. Veniți și auziți glasul chemării Mele și despietriți-vă cerbicea, că este tare și de aceea nu puteți mai mult pentru sufletele voastre, care plâng în voi după viața ce va să vină pe pământ odată cu ziua Mea de mânie, care va lovi pe cei ce stau în necredință, în nelucrare mântuitoare și în nepăsare de Dumnezeu! Veniți, tată! Eu vă nasc și vă cresc dacă veniți. Veniți și vă faceți ucenici ai învățăturii Mele, că am cu cine să lucrez ca să vă îngrijesc creșterea! Cei ce se nasc, trebuie să învețe apoi lucrarea iubirii și a veghii sfinte până la venirea Mea, că mulți dau să se nască și, neveghind peste ei, se smintesc și mor iarăși, căci cei ce caută sminteală, vine duhul rău spre ei și le strică mintea și vederea și credința, și apoi le strică locul Meu din ei și apoi rămân în întuneric, bieții de ei, și pățesc ca fariseul, care era încredințat că este drept, și îi privea de sus pe cei din jurul lui, și făcea el aceasta înaintea Mea, iar Eu nu l-am îndreptățit pe el mai mult decât pe cel ce și-a văzut nevrednicia, aplecându-se cu zdrobire de inimă și cu ruga sa înaintea Mea.

O, fii ai lumii, sculați-vă și voi, tată, din așternutul vostru și căutați-vă trezirea, că vine plata pentru orice faptă, iar voi sunteți neveghetori pentru ziua aceea. Grăiesc cu voi ca un tată, că Mi-e milă de voi. Numele Meu cel mare este tot mai pitit acum dinaintea oamenilor prin cei care le spun că nu este Dumnezeu și că sunt numai ei. Fiara cea roșie și proorocul mincinos sunt și mai tari acum împotriva lui Dumnezeu și împotriva omului, căci necredința e tot ce a mai rămas pe pământ în urma nebuniei omului cel căutător de putere și de slavă pe pământ. Sculați-vă, voi, fii ai lumii, și căutați pe Dumnezeu, Care vă poate salva din întuneric! Vine ziua Domnului și se vor face mormane peste mormane casele oamenilor și trupurile lor, case una peste alta, oameni unii peste alții, și aceste făcături ale fărădelegii se vor desface și vor cădea peste oameni și-i vor strivi, și tot ce stă împotriva vederii omului ca să nu-L vadă omul pe Dumnezeu, totul va cădea, și va rămâne Domnul față în față cu omul, și Mi-e milă de om și îl strig pe el: Vino, omule, afară, vino la lumină, tată, și te fă prunc la iubire și la faptă, căci tu stai numai în păcate! Vino să te iert și să te împruncesc prin iertare, căci scris este: «Până nu veți fi ca pruncii nu veți intra în împărăția lui Dumnezeu», iar prunc aceasta înseamnă: nerăutate și iubire, iertare și pace, Dumnezeu cu omul, tată și fiu, căci pruncii sunt cei ce au tată și îi spun lui tată al lor. Amin.

Veniți, voi, fii ai lumii! Ieșiți din lume și faceți-vă popor al lui Dumnezeu, și apoi voi veți vedea, și veți vedea că Dumnezeu v-a spus vouă acest cuvânt de dor, strigându-vă pe voi spre El. Amin, amin, amin.

O, fii ai lumii, fii ai oamenilor! Eu, Domnul, Mă aplec spre voi ca să vă fac iarăși strigarea, căci pentru aceasta am venit de la Tatăl iarăși pe pământ. Sunteți în afund, iar Eu sunt deasupra duhului lumii, căci duhul lumii este prăpastia care vă ține între hotarele ei ca să nu vedeți adevărul și lumina lui cea de dincolo de malurile prăpastiei acesteia, care nu vă lasă să vedeți. Numai când cobor Eu mila Mea de voi, mânia Mea cea trezitoare, numai atunci Mă vedeți, numai atunci vi se trezește din somn credința în Dumnezeu, simțirea inimii voastre despre singurul vostru Salvator, căci omul la durere mare își caută salvatorul, tată.

O, fii ai lumii, e mare nefericirea aceasta a voastră! Necredința este duhul cel potrivnic fericirii sufletelor voastre. Nu uitați că sufletele voastre sunt de la Dumnezeu și că voi le dați hrană moartă, tată. Nu uitați că ele sunt cele ce tânjesc în voi după viață chiar și când voi numiți viață a lor faptele morții, faptele necredinței, tată. O, nu uitați că necredința este duhul întunericului stăpânitorului veacului acesta și întru care voi stați ca în închisoare. Eu, Domnul, vă strig de deasupra. Puterea voastră cea rea nu vă lasă, nu vă scapă de sub ea, iar duhul necredinței vă acoperă vederea duhului vostru ca să nu vă lepădați de duhul lumii, duhul care vă hrănește și somnul, tată. O, deschideți-vă ochii, deschideți-vi-i singuri și pătrundeți-vă de duhul credinței sfinte ca să luați de la Dumnezeu învierea din moartea în care stați. A venit vremea învierii morților, care aud cuvântul lui Dumnezeu ca să se scoale, iar Eu, Domnul, vă strig de deasupra și duh de înviere vă dăruiesc. Vă așteaptă sfinții scularea, căci ei au fost oameni ca și voi pe pământ, și au ajuns în cer prin lucrarea credinței lor, lucrare dulce pentru om, dar pe care omul n-o cunoaște, căci omul dă de pereții prăpastiei în care stă atunci când ar da să se uite ca să vadă, iar cel ce nu vede, rămâne în necredință, rămâne surd și orb. Mila Mea însă îl strigă pe om. Mila Mea de om se face cuvânt peste om și îl strigă pe om și-i spune lui: Hai, omule, să vezi și să le pricepi pe cele de mai înainte de moartea omului, când omul era cuprins în Dumnezeu așa cum pruncul este cuprins în mama lui până să iasă el în tărâmul cel trecător! Hai, omule, spre Mine mai înainte să vin Eu spre tine pentru necredința ta ca să te scol din ea și să vezi ca să crezi! Dar credința care vine spre tine prin mânia Mea cea pentru necredința ta, aceea este judecătoare și nu mângâietoare, tată. Eu însă sunt Domnul Mângâietorul, și cu mângâiere vin și pătrund până la urechea ta închisă spre Mine și ți-o desfac și-ți spun mângâietor că necredința este duhul lumii. Și-ți mai spun, omule căzut, că împotriva întunericului necredinței, credința este Duhul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Tu nu mai ai ce să aștepți de la oameni, căci oamenii stau în prăpastia necredinței și nu mai ies din ea. Tu însă strigi cu glasul Tău peste acest adânc întunecat, iar noi, sfinții Tăi, cu Tine în venire, strigăm din Tine: înviați, voi, oase uscate, căci carnea de pe voi e putredă, e numai păcat, și păcatul este moarte, este putreziciune ca și trupul care putrezește în pământ! înviați, voi, duhuri întemnițate în trupuri vândute păcatului! Noi, cei trei arhierei, Vasile, Grigorie și Ioan, slujitori de foc în templul Domnului, lucrători tainici în via cea de azi, la altarul cel de foc, așezat de Domnul acum în mijlocul neamului român pentru ca să ardă Domnul pe el pe duhul cel potrivnic Lui și toate păcatele făpturii omenești, de la Adam și până azi, noi, cei ce am coborât din cer în zilele acestei veniri a Domnului, la începutul Lui cel din anul 1955 prin trâmbița Sa prin care a sunat, și, iarăși, acum, la sfârșitul strigării Lui prin cei ce slujesc acum înaintea Lui lucrători de foc împreună cu noi, iar noi împreună cu ei, noi strigăm peste cei îngropați de vii în trupurile lor, peste tot neamul oamenilor de pe pământ strigăm și dăm de veste porunca Domnului: înviați, voi, oase uscate, și faceți-vă fii ai lui Dumnezeu prin darul credinței sfinte! înviați, voi, duhuri întemnițate în trupurile vândute necredinței, duhului lumii și păcatului! Nu mai poruncim duhului rău să iasă din voi, ci poruncim duhului vostru să învieze și să biruiască pentru Dumnezeu în voi. înviați și credeți în Dumnezeu și faceți apoi roade vrednice de pocăință, și apoi faceți-vă fii ai lui Dumnezeu, faceți-vă sfinți precum noi ne-am făcut pe pământ înaintea Domnului sfinților, căci El ne-a dat nouă puterea aceasta, după cum este scris pentru cei ce cred în El! Amin.

Hai, poporul Meu, să înveți să te faci cuvântul Meu cel împlinit, așa cum Eu mereu te învăț și te îndemn, căci Eu pot să te fac, de vreme ce pot să cuvintez peste tine cuvânt de facere, tată. Mintea ta este locașul care Mă poate primi sau nu Mă poate primi înăuntrul tău, dar Dumnezeu suflă pe pământ încă de la început un vânt răcoritor de sufletul din om, și omul poate lua din el, din vântul cel tainic duhul credinței și apoi duhul cunoștinței lui Dumnezeu și apoi duhul temerii de Dumnezeu, și iată, așa se naște omul din Dumnezeu pe pământ, și apoi el se închină Mie ca Avraam, căci așa a fost nașterea din Mine a lui Avraam, și apoi el a crezut ca Dumnezeu, și apoi Dumnezeu S-a dat lui prin taina cea mai presus de fire a lucrărilor lui Dumnezeu între Dumnezeu și om, mai întâi prin credință și apoi prin vedere și apoi cuvântul împlinit, căci s-a făcut Avraam apoi sânul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu S-a făcut sânul lui Avraam, și cine poate să pipăie cu ochiul sau cu mâna această taină mai presus de fire a credinței sfinte, credință care nu iscodește, ci se înfăptuiește dincolo de cunoașterea și de vederea omului cel trecător? O, așa a rămas Avraam omul cel netrecător, omul cel născut din Dumnezeu, și în grădina căruia odihnesc acum cei credincioși ca Avraam, de la el și până azi, poporul Meu.