Bat, și Mi se deschide și intru cuvânt în cartea Mea de azi cu tine, popor al cuvântului lui Dumnezeu. Te hrănesc, fiule, din sărbătoare în sărbătoare, că nu mai am unde să mai poposesc pe pământ ca să-Mi lucrez lucrările Mele cele scrise în Scripturi să se împlinească acum. Vin să-ți întăresc credința, tată, că numai la tine Mi-e gândul și iubirea, căci tu ești cel ce-L crezi pe Dumnezeu, Care Și-a făcut cărare pe pământ acum, ca să-l poată pe om îmbia spre împărăția Mea, spre iubire și spre sfințenie, și ca să Mă pot Eu privi față în față cu omul, el cu Mine, și Eu cu el, spre desăvârșirea venirii Mele iarăși de la Tatăl la om. Amin.
O, copii din porți, întăriți pe poporul cuvântului Meu, tată, pe fiecare, după cum știți că are nevoie, după cum știți că-i trebuie creștere și lucrare. Lucrați, tată! Lucrați-Mi poporul, căci voi aveți în voi iubirea Mea, mila Mea de om, Duhul Meu Cel milos și înțelepciunea Mea pentru facerea cea sfântă a omului. Pe omul cel neputincios pentru cele de sus în el, sprijiniți-l pentru nașterea lui de sus, ca să poată el apoi cu împărăția Mea în el, căci toate așteaptă după înnoire, tată. Pe cei ce nu au darul umilinței de duh, ajutați-i voi prin umilința voastră și treziți omul spre pocăință. O, nu vă temeți de om, ci ajutați-l pe el, și Eu vă voi plăti, tată. Umilința de duh este odihna Mea în om, și aceasta voiesc Eu să așez peste cel ce vine să ia de la voi legea iubirii de Dumnezeu și apoi legea sfințeniei, tată, legea care este scrisă pe poarta grădiniței cuvântului Meu, și pentru care tot poporul Meu trebuie să stăruiască și mai mult, că e vremea să vină legea raiului pe pământ, cerul cel nou și pământul cel nou, după cum iubitul Meu Ioan a văzut și a zis: «Am văzut un cer nou și un pământ nou, căci cerul cel dintâi și pământul cel dintâi au trecut, iar marea nu mai este; și am văzut cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru Mirele ei, iar din tron un glas zicea: iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni și va sălășlui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și însuși Dumnezeu va fi cu ei», și a mai zis: «Iată, noi le fac pe toate, și cel ce însetează, să vină să bea în dar din izvorul vieții, iar cel ce biruiește va moșteni acestea și îi voi fi lui Dumnezeu, și el îmi va fi Mie fiu, iar fricoșii și necredincioșii, spurcații și ucigașii, desfrânații și fermecătorii, închinătorii la idoli și tot felul de mincinoși, partea lor este moartea a doua, iezerul, care arde cu foc și cu pucioasă», după cum este scris.
O, poporul Meu de peste tot, te strig, tată, la viață cu iubire în ea, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat și se poartă ca o mamă cu fiii ei și-i povățuiește pe ei. O, nu mai sunt duhovnici pe pământ, nu mai sunt! N-au oamenii cum să mai vină la Dumnezeu, căci omul de rând știe că Dumnezeu este acolo unde oamenii Mi-au luat căsuța și hăinuța și unde cei ce stăpânesc peste ei cumpără și vând sufletele oamenilor și tainele lui Dumnezeu, dar Domnul e în inima omului, numai să fie trezit omul spre această comoară din el și spre împodobirea ei apoi, și iată, nu au oamenii învățător pentru această înțelepciune peste ei. Cei ce învață pe om nu Mă au pe Mine de iubire a lor, nu Mă împart pe Mine cu învățătura Mea, ci o împart pe a lor, spre folosul lor, nu spre folosul omului, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat și de sine atunci când ea lucrează peste om, și ca o mamă se poartă cu fiii ei și îi îngrijește îndelung până ce iubirea ia față în ei, numindu-se ea împărăția Mea înăuntrul omului credincios și iubitor.
Când eram cu ucenicii Mei acum două mii de ani și priveau mulți la vorbirea Mea cu ei, veneau cărturarii și fariseii și vameșii și dregătorii și ascultau învățătura Mea cea peste ucenici, și Mă uitam la unii din ei, care priveau de sus spre ceilalți, fiind ei încredințați că sunt drepți, și atunci Eu le-am spus pilda a doi oameni care s-au dus la rugăciune înaintea Domnului, un vameș și un fariseu, care stătea drept, rugându-se cu mulțumire pentru cele bune ale lui, pe când cel dintâi, vameșul, de departe, de unde sta, nu cuteza nici măcar ochii să-i ridice spre cer, ci numai își bătea pieptul rugându-se de mila lui Dumnezeu peste păcătoșenia lui, și acesta s-a smerit pe sine și așa s-a înălțat la Dumnezeu prin rugăciunea sa, iar celălalt s-a înălțat pe sine, și Dumnezeu l-a smerit pe el, neîndreptățindu-l pentru faptele lui, cu care el voia să se înalțe înaintea oamenilor, privindu-i de sus pe ei.
O, poporul Meu, umilința de duh este puterea lui Dumnezeu în om, tată. O, cine să-i învețe pe oameni această coborâre, care-i înalță pe ei spre înțelepciunea iubirii? Vino, tată, și cere înțelepciunea Mea peste tine, și stai la lucrarea facerii dacă vii! Vino, poporul Meu, să înveți să fii frumos și sfânt, și apoi să fii lucrător, tată, că Eu mult de tot îi învățam pe ucenici și le spuneam pilde fel de fel, căci mulți Mă priveau când Eu lucram peste ei și multă nevoie de învățătură aveau toți cei care Mă priveau când Eu îmi învățam ucenicii. îi învățam pe ei față în față cu toți cei ce se strângeau pe lângă noi, așa cum și cu tine fac azi, poporul Meu, și așa luau cei mulți înțelepciunea iubirii și taina facerii omului, om născut de sus, la cuvântul lui Dumnezeu, tată, căci Eu eram cuvântul Tatălui, așa cum și azi sunt în mijlocul tău de la Tatăl venit, și în mijlocul ucenicilor Mei îmi nășteam cuvântul, așa cum și azi lucrez, că Mi-am făcut casă unde să vin, și din ea să ies învățător peste cei ce M-au aflat că sunt pe pământ cuvânt în mijlocul unui popor de ucenici. Amin.
O, taina umilinței de duh este învățătura Mea din ziua aceasta. Veniți și voi, fii ai lumii, veniți, tată, să auziți cuvântul Meu, care naște fii pentru Dumnezeu, căci Domnul poate și din pietre să-Și facă fii, precum este scris. Veniți și auziți glasul chemării Mele și despietriți-vă cerbicea, că este tare și de aceea nu puteți mai mult pentru sufletele voastre, care plâng în voi după viața ce va să vină pe pământ odată cu ziua Mea de mânie, care va lovi pe cei ce stau în necredință, în nelucrare mântuitoare și în nepăsare de Dumnezeu! Veniți, tată! Eu vă nasc și vă cresc dacă veniți. Veniți și vă faceți ucenici ai învățăturii Mele, că am cu cine să lucrez ca să vă îngrijesc creșterea! Cei ce se nasc, trebuie să învețe apoi lucrarea iubirii și a veghii sfinte până la venirea Mea, că mulți dau să se nască și, neveghind peste ei, se smintesc și mor iarăși, căci cei ce caută sminteală, vine duhul rău spre ei și le strică mintea și vederea și credința, și apoi le strică locul Meu din ei și apoi rămân în întuneric, bieții de ei, și pățesc ca fariseul, care era încredințat că este drept, și îi privea de sus pe cei din jurul lui, și făcea el aceasta înaintea Mea, iar Eu nu l-am îndreptățit pe el mai mult decât pe cel ce și-a văzut nevrednicia, aplecându-se cu zdrobire de inimă și cu ruga sa înaintea Mea.
Iată, cel ce se crede drept, acela îl disprețuiește pe aproapele său, și face aceasta înaintea Mea, și nu știe ce face dacă-și face așa. Unul ca acela cade în păcatul disprețuirii de om, și apoi îl judecă pe aproapele său și cade în judecata aproapelui său, așa cum a căzut fariseul cel din pilda de azi, care l-a judecat pe vameș, iar el s-a îndreptățit pe sine înaintea Mea prin duhul semeției, care-l ridică pe om spre căderea lui.
O, mult i-am învățat Eu pe ucenicii Mei, ca să învețe ei să știe cum să lucreze și cât să lucreze peste cei pe care ei îi ridicau din păcat, pecetluindu-i pe ei cu botezul cel pentru nașterea cea de sus, lucrare multă, tată, fiindcă lucrarea facerii trebuie să rămână mereu lucrătoare, mereu îngrijitoare apoi peste om.
O, caută, fiule, să nu-l strâmtorezi pe fratele tău. Dă-i lui prilej de creștere, dă-i pildă bună, și așa vei lucra înaintea Mea lucrare frățească, pentru care Eu te voi răsplăti, că iată, am în mijlocul tău fii făcători, care știu de la Mine cum să lucreze cu fiecare, ca să-l aducă la Mine pe om, căci Eu am pus în aceștia duh iubitor de oameni, și dacă ar avea cum, ar lucra ei și ziua și noaptea pentru salvarea multora, și uită-te tu la lucrarea Mea și la lucrarea lor, căci seamănă cu a Mea lucrarea lor de învățătură, tată, numai să vrei tu să înțelegi aceasta, poporul Meu. O, ei sunt disprețuiți de cei iubitori de sine și care se îndreptățesc în sinele lor și care cad apoi prin semeție, căci omul când se ridică, atunci cade în ispita diavolului și apoi cade în păcatul judecării aproapelui, căci el nu știe să vadă și să înțeleagă lucrarea facerii omului prin cei ce-L fac pe Dumnezeu în om, și apoi cad unii ca aceștia în păcatul judecării aproapelui, și iată câtă învățătură îți trebuie ție, poporul Meu, și câtă iubire dau Eu să-ți pun în inimă ca să înțelegi ce-ți spun, căci cine n-are iubire nimic nu poate, nimic nu este unul ca acela. O, vino, tată, să te smerești cu mintea ta ca să-ți dau Eu minte, că iată ce fac cu mintea lor cei ce se smintesc, cei ce judecă după mintea lor, semețindu-se ca să cadă! Dar Eu, Domnul, îi îndemn pe ei la pocăință și le spun să deschidă bine ochii, căci diavolul e gata să lovească în ei pentru lucrarea lor cea rea, fiindcă diavolul îmi cere Mie voie când voiește să-i arate omului păcăleala pe care i-a făcut-o, și Eu sunt Cel Care-i poruncește diavolului să-și arate fața sa cea vicleană, cu care-l trage pe om de pe calea Mea. Eu sunt Cel ce-l las pe om în ispita diavolului când Eu îl văd că lucrează cu iscodire, cu judecată, cu semeția cea care-l cade pe om în ispită, iar cei semeți sunt cei ce au iubire de sine, și aceasta îl duce pe om la cădere. Eu însă, ca un tată milos îi îndemn la pocăință pe cei batjocoritori și îi aștept pentru iertare dacă se vor lăsa spre duh umilit, iar dacă nu vor lua în ei lucrarea umilinței, vor rămâne încă slujitori potrivnici, care, precum năpârca, își împart limba lor în dreapta și în stânga ca să râdă ei de agoniseala Mea, numai că ei nu știu că se luptă cu Mine și nu cu omul, și dacă nu înțeleg aceasta, ei vor vedea. Amin.
O, fii ai lumii, sculați-vă și voi, tată, din așternutul vostru și căutați-vă trezirea, că vine plata pentru orice faptă, iar voi sunteți neveghetori pentru ziua aceea. Grăiesc cu voi ca un tată, că Mi-e milă de voi. Numele Meu cel mare este tot mai pitit acum dinaintea oamenilor prin cei care le spun că nu este Dumnezeu și că sunt numai ei. Fiara cea roșie și proorocul mincinos sunt și mai tari acum împotriva lui Dumnezeu și împotriva omului, căci necredința e tot ce a mai rămas pe pământ în urma nebuniei omului cel căutător de putere și de slavă pe pământ. Sculați-vă, voi, fii ai lumii, și căutați pe Dumnezeu, Care vă poate salva din întuneric! Vine ziua Domnului și se vor face mormane peste mormane casele oamenilor și trupurile lor, case una peste alta, oameni unii peste alții, și aceste făcături ale fărădelegii se vor desface și vor cădea peste oameni și-i vor strivi, și tot ce stă împotriva vederii omului ca să nu-L vadă omul pe Dumnezeu, totul va cădea, și va rămâne Domnul față în față cu omul, și Mi-e milă de om și îl strig pe el: Vino, omule, afară, vino la lumină, tată, și te fă prunc la iubire și la faptă, căci tu stai numai în păcate! Vino să te iert și să te împruncesc prin iertare, căci scris este: «Până nu veți fi ca pruncii nu veți intra în împărăția lui Dumnezeu», iar prunc aceasta înseamnă: nerăutate și iubire, iertare și pace, Dumnezeu cu omul, tată și fiu, căci pruncii sunt cei ce au tată și îi spun lui tată al lor. Amin.
Veniți, voi, fii ai lumii! Ieșiți din lume și faceți-vă popor al lui Dumnezeu, și apoi voi veți vedea, și veți vedea că Dumnezeu v-a spus vouă acest cuvânt de dor, strigându-vă pe voi spre El. Amin, amin, amin.