1.6. Prooroci

Eu vin pe pământ ca să-l călăuzesc pe om și să-l ajut să trăiască de la Mine, nu de la el, căci a fost pe pământ Ioan Botezătorul, care și pe Mine M-a botezat, și el a trăit de la Mine și n-a murit prin traiul lui cel lipsit de lucrul pământesc, ci a trăit prin Mine și prin iubirea lui de Dumnezeu, care se făcea viață și cuvânt de la Dumnezeu în el și peste el, și a fost Ioan prooroc. El de la Mine a învățat să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Duhul Tatălui îi adeverea lui toate și Tatăl lucra peste el și a știut el cum să aibă milă de oameni. Ioan curăța oamenii de păcate și îi dădea pe ei lui Dumnezeu, așezând în ei duhul pocăinței pentru păcatele lor, care îi depărtau pe ei de Dumnezeu, iar pe cei ce nu se pocăiau el le făcea mustrare sau certare aspră le făcea, căci era plin de harul lui Dumnezeu Ioan și avea milă de oameni și le vestea lor că a venit împărăția lui Dumnezeu pentru cei ce vor s-o aibă în ei împotriva mâniei care vine de la Dumnezeu peste pământ pentru fiii neascultării de Dumnezeu.

credința omului este ochiul care îl vede pe Dumnezeu în cer și pe pământ grăind și lucrând, plângând și răbdând, suindu-Se și coborându-Se și făcându-Și lucrarea Sa, și toată lucrarea Sa o lucrează din veac și până în veac pentru om, iar proorocii Mei au deșertată în ei taina lui Dumnezeu și vederea ei, calea Lui și a omului, timpul trecut, și cel care vine, căci Eu n-a fost să nu am vase purtătoare de Dumnezeu în toată vremea și unelte de lucru între cer și pământ dintre oameni și pentru oameni, iar omul înțelege cel mai slab, cel mai puțin viața și moartea, lumina și întunericul, văzutele și nevăzutele și statul lui Dumnezeu cu el și după el și toate oștirile cerești în lucrare pentru om, fiindcă omul este lucrarea lui Dumnezeu, cea mai scumpă lucrare a Sa, și pentru care pe toate le-a lucrat și le lucrează.

O, ce mică e mintea omului, ce mică! O, cum să nu-i fie mică dacă el se învârtește atât de mult în jurul său, dacă el se gândește atât de mult la sine, de parcă el înseamnă mai mult decât Dumnezeu! încă de la începutul său s-a făcut omul mai mare ca Dumnezeu, mai scump decât Dumnezeu, și așa s-a crezut când s-a văzut că este el singur între pământ și cer. Eu nu Mă cobor la mintea lui cea doritoare de el și pentru el însuși, dar Mă doare de la el pentru cele ce face el fără de socotință pe pământ, iar pentru aceasta am trimis mereu, mereu la el pe servii Mei, pe prooroci și pe sfinți față în față cu omul, căci omul s-a făcut potrivnicul Meu, așa cum este între om și om din pricina dorului lui de întâietate, sămânță rea, semănată de om în însăși mintea sa neliniștită, și pentru care, ca să crească roade din ea, el trebuie să folosească uneltirea, de la care se naște intriga, și apoi despărțirea, și apoi războiul dintre om și om pentru a se înlătura unul pe altul de pe calea pe care ei merg.

O, poporul Meu de azi, grăiesc azi cu tine pe pământ ca să am, tată, cu cine să grăiesc și să Mă arăt din mijlocul tău lumină peste întunericul omului și să-i spun lui că proorocii și sfinții Mei vin la el ca rivali ai lui spre binele lui, nu spre răul lui și nu vin ei cu intrigă, așa cum face omul cu omul, ci vin cu lumina Mea, ca să-l scoată pe om din el și să Mă așeze pe Mine cu înviere pentru om, ca să-l câștig pe om din brațele morții și să-l scap de închipuirile lui cele de zi cu zi, de minciuna pe care și-o zidește el mereu ca viață și ca scăpare a sa. Vin să-i fac bine omului și vin ca un Stăpân ce sunt în cer și pe pământ, nu vin ca un străin, iar dacă omul nu Mă vede că Acesta sunt, atunci Mă arăt lui putere, ca să vadă că el nu poate împotriva Mea, ci poate numai împotriva lui tot ceea ce vrea el să poată și să facă spre plăcerea lui, căci bucuria omului a rămas numai plăcerea, iar altceva nu mai vrea de bucurie, nu mai vrea omul să fiu Eu bucuria lui, și zice că viața lui e tristă dacă Mă alege pe Mine de viață a lui. Eu însă am spus că tot cel ce dă să-și câștige sufletul său, acela îl va pierde, iar cel ce și-l pierde pentru Mine, acela îl va câștiga, dar vorbirea Mea îi este omului greoaie la înțeles, și nu o alege pe ea, și alege el să lupte împotriva Mea în însăși mintea sa, în însuși trupul său, care a rămas singur de viață a omului, singur, fără Dumnezeu, și e singur omul, și el nu știe cum este el pe pământ când nu-L are pe Domnul însoțitor al său așa cum este Domnul.

pe pământ nu va mai fi mângâiere pentru om, și omul va da piept cu durerea pe care n-o așteaptă, fiindcă tatăl minciunii, diavolul, nu va mai avea putere să-i dea omului mângâierea lui cea mincinoasă, iar Eu grăiesc acum peste tot sufletul credincios să ia putere de la Duhul Sfânt Mângâietorul, Care S-a slăvit și Se slăvește pe pământ prin prooroci, prin graiul Lui cel prin prooroci vestit, căci toți proorocii au grăit despre vremea de ieri și despre vremea de azi, și prin Duhul Sfânt au grăit ei. Eu, Domnul, M-am sprijinit mereu cu omul ca să pot grăi pe pământ, căci Eu pe om l-am făcut să fie locașul Meu și ajutorul Meu apoi, ca să se ajute de la Mine om pe om și să nu fie omul fără Dumnezeu pe pământ, că e greu fără Domnul pe pământ pentru om, o, e tare greu să nu știe bietul om de unde greul de peste el, de unde durerea și tristețea, de unde neputința și necredința lui, de unde rătăcirea și pedepsirea lui prin acestea.

Sunt Domnul Iisus Hristos, și prin îngeri am primit numele Iisus. Mă fac cuvânt în cartea Mea de azi în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt Mângâietorul. Să nu se împiedice în Scripturi omul necredincios, care spune că Eu am terminat de cuvântat peste pământ acum două mii de ani, odată cu Ioan, proorocul și botezătorul Meu. Să se uite omul bine în Scripturi, căci Eu am spus că voi fi până la sfârșitul veacurilor în toată vremea cu ai Mei pe pământ, căci dacă pe pământ n-ar fi prooroc de la Dumnezeu, n-ar mai fi lumină din Lumină pe pământ, și ar fi numai omul, iar omul nu se pricepe la altceva decât la răstignirea Mea ca să nu fiu Eu, și ca să fie el, și chiar în numele Meu să se așeze el să stea așa cum stă el, după mintea lui.

Când duhul proorociei nu mai are loc pe pământ, când omul face din mintea lui cârmuire lui și tuturor celor de pe pământ, Duhul lui Dumnezeu este ținut în închisoare ca să nu sufle peste om și să nu trezească la veghe pe oameni, dar cât de pus la tăcere ar fi Duhul lui Dumnezeu, nu poate omul să-L facă să nu mai sufle peste pământ. Oricât ar fi de strâmtorat, Duhul Domnului își face loc în prooroci și pătrunde și desface urechea celor tari la cerbice din pricina semeției lor omenești cea împotriva măririi dumnezeiești, care stăpânește lumea, căci facerea cea de la Dumnezeu are pe Domnul de Stăpân, și ea își recunoaște Stăpânul și îi slujește Lui. Amin.

Proorocul Meu Daniel a fost disprețuit de cei ce se închinau împărăției lumii, dar statornicia lui cu Mine n-a slăbit nici o clipă în inimioara lui, atât de mare în ea pentru locul Meu din ea, și pentru aceasta el a fost slăvit pe pământ, și apoi între cei sfinți ai Mei.

O, fiilor, voiesc să vă învăț frumos în ziua aceasta, Eu și ucenicul Meu cel atât de iubit Mie pentru iubirea lui cea pentru Mine, pentru credința și stăruința lui înaintea Mea. Lucrarea harurilor Mele s-a sălășluit peste el încă din pruncie, iar Eu am fost Cel minunat în el, Dumnezeu mare și izvor de har ceresc peste cei credincioși și peste cei necredincioși și peste împărații lumii. El a avut rugăciune mare înaintea Mea, căci a știut voia Mea și așteptarea Mea și Mi-a amintit din Scripturi despre lucrarea împărăției Mele și a lucrărilor Mele peste pământ, iar Eu i-am făgăduit lui moștenire mare, tată, după odihna lui, de atunci și până la venirea Mea de azi, prin care Eu îmi pregătesc un popor credincios cu care voi împlini să dau răsplată sfinților și proorocilor în vremea cea de apoi, precum este scris în Scripturi despre venirea ei și despre venirea Mea cu sfinții la această masă, masa împărțirii răsplătirii pentru lucrarea harului sfânt lucrătorilor Mei. Amin.

Am în ziua aceasta peste tine lucrare cu sfinții, poporul Meu. Ceata proorocilor s-a coborât cu Mine la masa Mea cu tine, la moștenirea lor cea de azi, și am între cei serbați de ei pe Daniel, om plăcut lui Dumnezeu, așa cum Eu l-am numit în Scripturi. Măreț și dulce te învăț învățătura Mea, și tot așa și sfinții lucrează peste tine, iar tu caută să fii rodul învățăturii cea din cer, tată, ca să nu grăiască Domnul zadarnic peste pământ. învață, fiule, de la Mine și de la sfinți, căci mult de tot M-am aplecat Eu în zilele acestea de sfârșit de timp și mult tânjesc să am un popor credincios și sfânt și cu putere pentru Mine și pentru sfinți, căci sfinții, fiule, îl așteaptă mult pe cel din urmă al Meu popor. Amin, amin, amin.

– O, cu foc mistuitor în inimioară am așteptat eu, Doamne bun, venirea Ta și împărăția Ta pe pământ cu oamenii în vremea trupului meu. Tu coborai la mine și-mi mângâiai rugăciunea cea pentru poporul Tău cel de atunci și-mi alinai arsura inimii, căci dorul după Tine mă mistuia. Darul înțelepciunii și al proorociei l-ai pus mult în duhul meu, și cu el slujeam regilor pământului, căci pentru înțelepciunea mea cea de la Tine mă așezau ei să cârmuiesc norodul lor, dar eu numai Ție îți închinam viața și înțelepciunea mea. O, așa popor ar fi să ai Tu în vremea aceasta, căci mari sunt împlinirile care trebuie să se ivească de acum, dar și poporul Tău trebuie să fie pe măsura lor.

O, popor atât de sprijinit din cer pentru credința ta în venirea Domnului și pentru toată împlinirea ei peste pământ! Pe mine m-au supus regii oamenilor și norodul lor slavei deșarte să nu mă mai închin Domnului, ci omului să mă închin, dar eu am rămas credincios numai lui Dumnezeu, iar inimioara mea era numai în cer, și îi ceream Domnului să aducă cerul pe pământ și împlinirea împărăției Lui, precum era promisiunea Lui. Mi-a arătat Domnul încă de pe atunci Scripturile cele de ieri și cele de azi, și venirea Lui, și învierea morților, și stingerea credinței pentru aceste Scripturi, care pe neașteptate se vor ivi, și mi-a arătat Domnul cum vor străluci cei înțelepți din zilele din urmă, și am proorocit de la Domnul că aceștia, care vor îndemna pe mulți să umble pe căile dreptății, vor străluci cum strălucește bolta cerului și vor fi ca stelele în vecii vecilor. Aceasta este soarta pe care ți-a hărăzit-o ție Domnul, popor de azi, și de aceea vine El cu atâta râu de cuvânt la tine, după cum este scris că: «Râul lui Dumnezeu s-a umplut de ape; gătit-ai hrană lor, că așa este gătirea Ta». O, Se zbate Domnul să ridice spre credință mare și spre înviere mare țara română, pe care eu am văzut-o cu duhul, căci ea avea să fie țara strălucirii la sfârșit, din pricina râului Domnului, care curge de la El peste ea, iar tu ești sămânța cea nouă, pusă de Domnul la crescut și la rodit în țarina neamului român, și nu uita să iubești tu înțelepciunea cea de sus, ca s-o poți pricepe și ca s-o poți face faptă în mijlocul acestui neam, căci noi, proorocii Domnului, am văzut-o de departe și strălucită am văzut-o pe țara cea de azi a Domnului. Tu, popor de azi, trebuie să înțelegi adânc și cu mare credință lucrarea Domnului în zilele tale pe vatra neamului român, căci neamul acesta are alegerea cea pentru venirea Domnului la el, și iată cum vine Domnul și Se face cuvânt peste acest neam ca să cheme din mijlocul lui la fericirea Sa neamurile pământului care aud de slava Domnului din tine! O, deschide cartea mea cu Domnul și citește în ea cu rugăciune către Fiul Tatălui ca să-ți dea El de la Tatăl pricepere și ca să știi să aduci spre sfințenie acest neam prin rugăciunea ta, prin jertfa ta și prin iubirea ta, căci Domnul va lucra ca să fie așa. Amin. Te îndemn să fii umilit și aprins de dor după slava Domnului, așa cum am fost eu, dar caută cu rugăciune mare spre Domnul, ca El să împlinească. Amin.

O, temeți-vă de căderea din har! Temeți-vă de nepăsare și de nejertfire pentru biruința Domnului! Păstrați și împliniți toate rânduielile Domnului! El cu mare bogăție de har și de cuvânt v-a învățat toate și știți toate. Căutați să vă aprindeți dorul de toate împlinirile cele mari, cele veșnice, așa cum mie mi-a fost dor. Aprindeți-vă unul altuia dorul acesta, așa cum noi ni-l aprindeam, căci eu aveam ucenici credincioși Domnului, prieteni iubitori de Dumnezeu ca și mine, și mâncam noi hrană curată, din semințe curate, și Domnul ne-a dat nouă înțelepciune mare peste toți înțelepții vremii de atunci, iar eu, Daniel, am luat de la El darul cunoașterii vedeniilor și a viselor, și cu mare har din cer stăteam înaintea regilor, în numele Domnului, și aveam umilință frumoasă, și pentru ea ne iubeau regii, pe mine și pe prietenii mei, și Domnul ne scăpa din mâna celor ce voiau să ne ucidă pentru că ne închinam numai Lui. O, așa să vă închinați și voi, iar de om să nu vă temeți, căci omul este neputincios și nu știe nici să crească, nici să scadă, căci pe de o parte trebuie să crească omul, iar pe de altă parte trebuie să scadă pentru lucrul cel mare al Domnului, iar aici trebuie adâncime de duh ca să priceapă omul taina aceasta. O, ridicați-vă să împliniți cu Domnul alături de voi Scripturile cele de apoi, căci noi, proorocii Domnului, așteptăm cu mare dor pe Domnul biruitor peste timp și împărăția Sa pe pământ sfânt. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu. Când Ilie, proorocul Meu, s-a suit la cer cu carul de foc, Eu, Domnul, i-am dat cuvânt să așeze regi și să așeze în locul lui pe mai departe prooroc pe Elisei, și s-a dus Ilie la el și l-a găsit lucrând cu plugul, și a lăsat Elisei lucrul său și a mers după Ilie, care i-a zis lui apoi: «Cere de la mine ce să-ți dau înainte de a fi luat de la tine», iar el i-a răspuns: «îndoit duhul tău să treacă asupra mea», și i-a zis Ilie: «De mă vei vedea când voi fi luat de la tine, să fie așa, iar de nu, să nu fie». Și pe când ei își grăiau unul altuia, un car de foc cu cai de foc a trecut printre ei și s-a suit Ilie la cer în vârtej de vânt, și apoi a lovit Elisei apa Iordanului cu mantia lui Ilie, care căzuse jos de pe el, și s-a tras apa de o parte și de alta, și acesta a trecut prin mijloc, și apoi au zis ucenicii profeților: «Duhul lui Ilie sălășluiește în Elisei».

O, fiilor, dușmanii Mei au fost și sunt casnicii Mei, nu străinii, tată; sunt cei de lângă lucrul Meu, nu cei străini. Așa am fost și Eu privit de cei necredincioși, care-și așează credința în lucrările Mele după mintea lor, nu după Duhul Meu, Care lucrează în prooroci. Nimic n-am putut să fac în patria Mea, căci dușmanii omului sunt casnicii lui, precum este scris. Ilie, proorocul Meu, s-a ajutat cu cei străini de el. Când îl doborâse jalea pentru depărtarea de Dumnezeu a lui Israel, el a rostit cuvânt proorocesc ca să nu mai cadă ploaie pe pământ, și a fost foamete în Israel. Eu însă i-am zis lui: «Scoală-te și pornește spre Sarepta Sidonului și stai acolo, că am poruncit unei femei văduve să-ți dea demâncare». El a mers prin trimiterea Mea și i-a zis femeii: «Făina ta cea puțină din chiup să nu se împuțineze, iar untdelemnul din ulcior să nu lipsească până în ziua când va fi iarăși ploaie pe pământ». Și dacă s-a îmbolnăvit copilul ei și a murit, i-a zis lui Ilie: «Ai venit la mine să-mi pomenești păcatele și să omori pe fiul meu», dar el, văzând aceasta, a grăit cuvânt și a zis: «Să se întoarcă, Doamne, într-însul sufletul acestui copil», și apoi femeia a zis: «Acum văd că tu ești omul lui Dumnezeu și cuvântul Domnului este adevărat în gura ta».

împăratul David nu s-a supărat când duhul proorociei a venit spre el ca să-L vindece pe Domnul de rana cea de la unsul Lui, și atunci Domnul l-a miluit pe el dacă el L-a miluit pe Domnul cu pocăința inimii lui înaintea celui ce i-a vestit lui păcatul lui ca păcat, și a rămas David judecător pentru cei ce nu se pocăiesc și pildă de pocăință pentru tot omul de rând și pentru împărații de peste oameni.

O, urâtă este plata celor ce se împotrivesc binelui lor prin răzvrătirea lor, fiilor, prin îngâmfarea lor, tată! Ce-au folosit fiii lui Core dacă au cârtit și s-au împotrivit lui Moise lovindu-l cu pietre? L-am luat pe Moise și l-am scos din casa sa și l-am făcut prooroc și salvator pentru Israel cel robit în Egipt, și apoi poporul l-a zdrobit pe Moise și n-a mai crezut în el și în cuvintele Mele prin el, și a crezut numai Iosua cuvântul Meu. Când Israel nu l-a mai vrut pe Moise de călăuză a lui, l-a învinuit pe el pentru femeia etiopiancă, de unde Eu l-am chemat și l-am făcut proorocul Meu pentru salvarea lui Israel, dar iată, cei răzvrătiți nu fac altceva mai bun decât ce a făcut Israel, care a căzut în adânc prin păcatul răzvrătirii, fiilor.

O, curățiți-vă inimile, voi, cei ce vă răzvrătiți ca Israel, căci Ilie, proorocul Meu, a stat la femeia din Sarepta mai bine de trei ani, așa cum Eu l-am trimis să stea, și nu s-a dus de la sine să stea, și a proorocit și atunci și a lucrat puteri și atunci, ba a ridicat dintre morți pe Iona și l-a făcut prooroc al Meu pe fiul văduvei cel înviat, și nu mai ziceau ucenicii lui Ilie că el este desfrânat.

O, poporul Meu, nu te lua, tată, după cei ce-și ascut limba ca să-i crezi buni pentru tine. Tu ia-te după cei ce-ți grăiesc din cer și nu de pe pământ, poporul Meu. Întărește-te pe piatră ca David, fiule, și uită-te la el cum plângea la Mine din pricina celor ce în poporul lui îl prigoneau pe el, îl cleveteau pe el, și uită-te la Moise, care tot așa pățea el de la poporul cel răzvrătit din mijlocul lui Israel, iar Moise era trimisul Meu la Israel pentru izbăvirea lui, așa cum pentru tine i-am făcut trimiși ai Mei spre tine pe cei ce te călăuzesc. O, ce milă Îmi era de Moise, ce milă, tată, când îl lovea poporul cel nemulțumit de darurile Mele cele pentru izbăvirea lui prin Moise, alesul Meu!

Omul putincios pentru el însuși Îl răstoarnă mereu, mereu pe Dumnezeu, neținând seamă de Dumnezeu, căci poate el, omul. O, așa am pățit Eu cu Adam, și iată, așa pățesc mereu cu tot omul care poate el, dar Eu Mă fac cuvânt ca să-l învăț pe om, și dacă el nu ia, nu pot să-l conduc pe el spre veșnicia lui cea de la Mine, nu pot, căci el este trup și nu-i place cu duhul, chiar dacă limba lui zice că-i place. Aaron și cu Miriam tot așa Îmi făceau, și nu puteam să-i călăuzesc pe ei prin Moise, căci ei loveau mereu, mereu în puterea Mea cea din Moise, și nu puteau trece din trup în duh dacă voiau să poată ei. Făcusem din Moise un dumnezeu pentru Israel, dar n-am putut nici atunci să am ceată de dumnezei ca să pot fi Eu, Domnul, în sfatul lor și ca să pot pentru viața lui Israel; și pentru că n-am putut, Israel s-a pierdut în sine și a putut prin voia sa însăși, căci voia Mea n-a fost să încapă în voia lui. Vai Mie în mijlocul celor cu minte de om! Eu însă Mă fac cuvânt de veghe pentru om și dau să-l întorc pe om la Mine și ca să pot Eu veni la el și să Mă creadă omul că vin la el, și să Mă primească dacă vin. Amin.

O, poporul Meu, sunt la masa ta cu înaintemergătorul Meu Ioan. El Mi-a fost ucenic, iar darul proorociei, care locuia în el de la Dumnezeu, avea ca lucrare mărturisirea despre Mine, Mielul lui Dumnezeu. El Mi-a dat Mie ucenicii lui, și apoi a mers la Tatăl mai înainte de Mine și M-a mărturisit sfinților cerului, și M-a mărturisit celor din iad, căci atât de mare este darul celui ce mărturisește pe Dumnezeu, iar cei din iad, care de atâta timp așteptau și așteaptă învierea, au săltat atunci cu duhul și și-au ușurat durerea la auzul numelui Meu și al lucrării Mele pe care o lucrez pentru învierea omului, poporul Meu, căci precum Moise a fost trimisul lui Dumnezeu ca să-l scoată din robie pe Israel și să-i dea lui pământul făgăduinței, tot așa am fost și Eu trimisul Tatălui pe pământ și în iad, ca să-l scot pe om din întuneric la lumină, de la moarte la viață, și am fost Fiul Tatălui Savaot, și ucenic I-am fost. Amin.