1.6. Prooroci

Toată Scriptura vorbește despre Mine mărturisind că vin. Și am venit. Și vin, că așa este scris în Scripturi. N-a scris omul din voia lui, din mintea lui în Scripturi, căci David a proorocit cu multă vreme înainte și a zis: «Împărțit-au hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au tras sorți». Eu sunt Cel ce grăiam prin David judecând încă de pe atunci pe cei ce M-au omorât prin răstignire. Eu sunt Cel ce am grăit prin profeți proorocind lucrarea cuvântului Meu cu voi. Nimic n-am făcut decât ce este scris în Scripturi să se facă. Nimic nu fac decât ce este scris în Scripturi să se facă, și prin Mine s-au făcut și se fac toate, fiindcă sunt Fiul și Cuvântul Tatălui, cuvânt și faptă sunt, așa cum și Scriptura lui David scrie despre Mine când zice: «El a zis, și s-a făcut». Amin.

Omul crede în scripturile lui, dar și Eu cred în Scripturile Mele pe care le-am scris pe pământ prin mâna omului sfânt.

Iată, taină neștiută de oameni vă spun vouă: când Eu, Domnul, am stat cu Moise pe muntele Sinai, am stat mult cu el, și l-am sfințit cuvântând peste el. Este scris în Scripturile Mele prin el că el scria toate cuvintele Mele, toate câte Eu îi arătam lui. L-am așezat ca pe un Dumnezeu peste Israel, iar Eu de sus grăiam cu el pe drumul către Canaan. Cât a stat el cu Mine pe munte, i-am arătat cerul, și i-am arătat facerea cea de la început. L-am luat de mână și l-am dus la început, și i-am arătat cum am făcut Eu cerul și pământul și pe om. I-am dat apoi condei și l-am pus să scrie tot ce i-am dat să vadă. Eu îi spuneam, și el scria. Dacă el M-a întrebat: «Doamne, lui Israel cine să-i spun că ești Tu?», și dacă i-am spus să spună că «Eu sunt Cel ce sunt», M-am așezat apoi să-i și arăt cine sunt, de unde sunt, de când sunt și de ce sunt. Am mers apoi cu el pe cale și i-am arătat toate faptele timpului de până la el, și l-am pus să le scrie în cartea lui. Am lăsat prin el urmași din partea Mea din unul în altul, iar aceștia Mă întrebau pe Mine, și Eu le spuneam, căci eram în mijlocul lui Israel. Când Moise s-a suit la Mine în cer, el a lăsat cârmuirea cea de la Mine lui Iosua, iar acestuia i-a urmat Iuda, că Eu așa i-am spus lui Israel când el M-a întrebat cine să meargă să ia țara de la canaanei, și i-am spus: «Iuda să meargă, și Eu voi da țara în mâna lui». Așa am lucrat Eu Scriptura pe pământ, și am avut mereu omul cel ales pentru aceasta, și l-am ținut sub mâna Mea, ca să scrie. Când Israel dădea să uite de Mine, Eu trimiteam la el înger din cer, și îngerul îi vorbea, și în Israel se scria, și au rămas cuvintele Mele scrise în cartea Mea cu Israel.

Fiilor, fiilor, cartea care se numește Biblie, aceea n-a fost întocmită de mintea omului. Ea cuprinde în ea lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, căci Eu am stat în mijlocul lui Israel de la facerea lui. Când Eu îi arătam lui Moise toată facerea, i-am arătat și facerea lui Israel. L-am purtat de mână ca să-i arăt pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov; i-am arătat apoi pe Israel în Egipt; i-am arătat să știe ce a suferit Israel și cum l-am ales pe el ca să fie mântuitor din partea Mea pentru poporul Meu cel robit în Egipt. Iată, fiilor, câtă nevoie de ajutor am avut de la om. Eu fără omul cel credincios n-aș fi avut cu cine să-Mi întocmesc pe pământ lucrarea, și apoi scrierea cărții faptelor lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Eu am avut moștenire în Israel pe pământ, căci scris este în Scripturi: «Când Cel Preaînalt a împărțit moștenire popoarelor, când a împărțit pe fiii oamenilor, El a așezat hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu, iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel este moștenirea Lui». Eu Mi-am scris Scripturile pe pământ prin mâna omului ales de Mine pentru ca să scrie, așa cum și cu voi lucrez azi, copii aleși dintre fiii oamenilor ca să fac din voi Israel al Meu, moștenire a lui Dumnezeu pe pământ. Când Eu îmi ridicam prooroci pentru cuvântul Meu peste pământ, Mă arătam lor ca să știe că Cel ce le spune lor să scrie este Cel ce este. Coboram cu slava Mea peste ei și îi cuprindeam în ea și îi așezam la întocmirea Scripturilor Mele. Biblia nu este carte scrisă de mintea omului, dar bibliologii pământului au citit prea mult în ea, nu ca să se îndumnezeiască din ea, ci ca s-o poată micșora pe ea, dându-o pe seama omului care a scris de la Dumnezeu, nu de la el.

Eu sunt Cel ce sunt, și dacă sunt, sunt cu omul sfânt și stau în el și Mă dau lui fără de măsură și Mă împlinesc în el, pentru că Eu așa am zis: «Cel ce Mă ia pe Mine de hrană, acela rămâne întru Mine, și Eu întru el, și acesta este semnul că Mă ia». Iată, de aceea v-am spus că omul crede în scripturile lui, dar și Eu cred în Scripturile Mele pe care le-am scris pe pământ prin mâna omului sfânt, și se cunoaște în ele limba Mea, limba lui Dumnezeu pe pământ; se cunoaște, fiilor, așa cum și limba omului se cunoaște prin ceea ce scrie el prin cărțile lui, fie ele chiar și cărți despre Dumnezeu.

Proorocii și apostolii au fost aleși de Mine ca să Mă așeze pe Mine pe pământ cu toate câte Eu am grăit, dar oamenii se tem de adevărul Meu și dau să-l numească neadevăr, așa cum a făcut și Irod, care a ascuns adevărul, și pe Ioan, care-i descoperise lui pe cele acoperite și adevărate. L-a ascuns Irod în temniță pe Ioan numai pentru că-l dăduse de gol că Irodiada, soția lui, a fost femeie și a fratelui său, Filip. Atunci a văzut că Ioan este prooroc și că descoperă adevărul cel ascuns pentru fărădelegea lui.

Fărădelegea este un adevăr atunci când ea este, dar este adevărul fărădelegii, iar Eu Mă descopăr că sunt Dumnezeu descoperind fărădelegile cele ascunse ale oamenilor care nu se leapădă de cele rele din ei. Ioan a trebuit să-și pună capul său pentru ca să se adeverească adevărul dumnezeiesc, care descoperă adevărul fărădelegii omului. Ioan a trebuit să moară ca să i se vadă mărirea lui de la Dumnezeu, dar azi oamenii nu mai stau de partea adevărului, și slujesc numai minciunii, măi fiilor.

O, cât de mult doresc să se suie iubire spre Mine, iubire ca a lui Ilie, proorocul Meu. Iubirea lui cea fără de moarte a fost puterea lui întru Mine, și nimeni n-a putut să i-o strivească. Așa a lucrat și Ioan, botezătorul Meu, căci îngerul Meu a zis lui Zaharia: «El va merge înaintea Domnului, cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților către copii, și pe cei neascultători, la înțelepciunea drepților, ca să pună înaintea Domnului un popor desăvârșit». De aceea am spus Eu mulțimilor care mergeau după Mine: «Dacă voiți să pricepeți, el este Ilie, care va să vină». Aici trebuie pricepere cerească, fiindcă oamenii răstălmăcesc Scripturile spre a lor pierzare, dar Eu vin să le spun oamenilor că duhul este duh, și sufletul este suflet, și fiecare om își are sufletul său. Amin. Ioan a pregătit calea Mea, căci el este acela despre care stă scris: «Iată, Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feței Mele».

Fiilor, fiilor, grăiesc vouă ca să audă tot omul. Duhul și puterea lui Ilie au fost iubirea și credința lui în Dumnezeu, și lucrarea lui cea pentru Dumnezeu, și așa a fost și Ioan, despre care îngerul a zis lui Zaharia că el va merge înaintea Domnului, cu duhul și cu puterea lui Ilie. Dar Ioan este Ioan, și Ilie este Ilie, și amândoi au lucrat aceeași lucrare, și amândoi au întors pe mulți din Israel la căile dreptății, făcându-I Domnului cale peste pământ.

Duhul sfinților e Duhul lui Dumnezeu, Care Se odihnește în sfinți. Duhul și puterea lui Ilie au fost iubire fără de moarte și faptă cu putere. Eu vin cuvânt pe pământ și Mă scriu cu serbare de sfinți în cartea Mea de azi. Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul, până să vină ziua Mea cea mare și înfricoșată. El va îndupleca inima părinților către fii, și a fiilor către părinți, ca să nu vin cu prăpăd peste pământ. Amin.

– Eu sunt duhul și puterea Domnului, Care a locuit în mine prin iubirea mea de Dumnezeu. Eu sunt servul Tău, Doamne, și lucrez înaintea Ta, că Tu așa ai plănuit pentru ziua Ta cea de azi, și ai spus: «Eu trimit pe Ilie proorocul, până să vină ziua Mea cea mare». Eu sunt cel ce lucrez pentru Tine iubire în mulți, ca să-i așez înaintea Ta popor desăvârșit, așa cum am fost eu și ucenicii mei. Amin.

Eu, Doamne iubit, voiesc să le spun oamenilor așa cum le-ai spus și Tu: duhul este duh, și sufletul este suflet, căci oamenii și-au pierdut înțelepciunea minții și s-au rătăcit în credințe mincinoase, și inimile lor aiurează, Doamne. Tu ești Cel întrupat de la Duhul Sfânt în Fecioară, că ești Dumnezeu, și ești sufletul fiecărui om, că Te-ai născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, iar Tatăl prin Tine le-a făcut pe toate. Tu ești Cel ce ai dat suflet și duh trupului omului cel întâi zidit din pământ, și omul este din trup, din suflet și din duh, precum Pavel, apostolul Tău, îi îndeamnă pe oameni și le spune: «Trupul și sufletul și duhul vostru păzească-se în întregime întru venirea Domnului vostru». Amin. Oamenii sunt rătăciți de la adevăr, Doamne. Oamenii au schimbat rostul Evangheliei Tale, și inima din ei aiurează. Iată, eu vin să întorc inima lor spre Tine, ca să audă glasul Tău și să învieze din moarte și din rătăcire.

O, fii ai oamenilor, nu e bună mintea omenească. E bună mintea lui Dumnezeu în voi. Nu faceți din mădularul minții voastre mădular rătăcitor de suflet. Nu se poate să intre sufletul unui om în alt trup de om. O, cine v-a deprins pe voi cu așa gândire, o, fii ai oamenilor? Ioan Botezătorul a lucrat pregătirea cărării Domnului, așa cum fac eu azi, și a lucrat cu duhul și cu puterea lui Dumnezeu, cu credința și cu fapta, care lucrau în mine în vremea trupului meu, dar sufletul meu e al trupului meu, iar sufletul lui Ioan e al trupului lui Ioan, amin, și amândoi am avut lucrare de pregătire a cărării Domnului, lucrare de întoarcere a oamenilor către Dumnezeu. Eu sunt cel ce mă vărs cu duhul iubirii mele de Dumnezeu și cu puterea faptelor credinței mele în cei plăcuți lui Dumnezeu, ca să lucrez din ei popor desăvârșit înaintea Domnului. Așa trebuie înțeleasă Scriptura aceasta. Eu sunt viu prin iubirea mea de Dumnezeu. Iubire fără de moarte am eu pentru Domnul, și ea mă ține viu cu trupul, iar trupul meu este în cele ce nu se văd. Unde sunt cele ce nu se văd? Ele sunt lângă oameni și nu se văd, și lucrează, nevăzute, pentru oameni.

Elisei, ucenicul meu, a cerut de la mine să-i dau duhul și puterea mea, dar acestea sunt și cu mine, și nu s-au știrbit întru nimic. Așa este lucrul sfinților care ridică sfinți dintre oameni, ucenici de sfinți dintre fiii oamenilor, prin lucrarea duhului și a puterii lui Dumnezeu în sfinți.

Eu n-am avut în minte decât pe Dumnezeu și durerea Lui. M-a durut durerea Lui în mine ca și pe El, și n-aveam pace în suflet până ce nu-L alinam pe Domnul îndureratul. Pedepseam pe omul care-L prigonea pe Dumnezeu, că mă durea durerea Domnului. Eu de mila Domnului pedepseam pe om, căci am fost bun cu Dumnezeu. Am lăsat duhul și puterea din mine peste Elisei, ca să lucreze văzut cu acestea, iar când a despărțit apele Iordanului cu mantia mea, el a strigat la Dumnezeul lui Ilie, și Dumnezeu a lucrat și în el cu ale Sale, și lângă ale Sale este și numele celui credincios în cele ale lui Dumnezeu.

O, fii ai oamenilor, luați și voi de la mine așa cum a luat Elisei, ucenicul meu. Luați duhul și puterea care au locuit de la Dumnezeu în mine prin iubirea mea de Dumnezeu. Iubirea omului pentru Dumnezeu Îi face casă lui Dumnezeu în om. Iubirea de Dumnezeu este boldul morții, este viață fără de moarte. Eu le-am lucrat pe cele de trebuință trupului cu cuvântul, căci așa a fost puterea credinței mele. Eu aveam împărăția cerurilor în mine, și cu cuvântul ei îmi lucram pâinea mea. Când eram copilaș, Domnul mă hrănea cu temerea de El, iar când am crescut, Îl hrăneam eu pe Domnul cu iubirea mea pentru El. Iar acum tot așa lucrez, că mi-e milă de Dumnezeu îndureratul.

Ucenicii lui Elisei mă căutau după ce m-am despărțit de Elisei, după ce carul de foc mi-a făcut trecerea în cele ce nu se văd. Dar eu sunt viu și lucrez înduplecarea inimilor oamenilor spre Dumnezeu. Duhul și puterea mea lucrează din grădina Domnului. Eu îi întăresc cu cele purtate de mine pe cei din grădinița cuvântului din România. Duhul și puterea mea este Dumnezeu și fapta Sa, care lucrau la credința mea. Eu sunt duhul și puterea Domnului, Care a locuit în mine prin iubirea mea de Dumnezeu. Amin.

Doamne, Tu ești Cel ce Te întrupezi în cei credincioși cu trupul Tău prin biserică, pentru ca să fii purtat de sfinți, cuvânt și trup, duh și trup mai presus de fire, că Tu ești Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– O, proorocul Meu, M-am lăsat cu iubirea ta de Dumnezeu, cu duhul și cu puterea ta M-am lăsat în cei credincioși, ca să pot striga la oameni. Cei credincioși Mă primesc cuvânt cuvântat din cer. Eu vin cu norii slavei Mele până deasupra grădiniței cuvântului Meu și cuvintez întoarcerea oamenilor la Mine, întoarcerea părinților către fii, și a fiilor către părinți, căci sfinții Mei stau față în față cuvânt peste oameni, fiindcă Eu vin cu sfinții, că așa este scris: «Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul, până să vină ziua Mea cea mare și înfricoșată». El va îndupleca inima sfinților către oameni, și a oamenilor către sfinții cei care M-au iubit pe pământ, că Eu vin, și nu cumva, când vin, să lovesc pământul cu urgia Mea.

Ilie proorocul este mare întru venirea Mea. El are trupul viu, și are ucenicii cei vii cu el, în cele ce nu se văd, și lucrează lucrarea venirii Mele, venirea Mea cea mare, venirea Mea care este scrisă în Scripturi. Amin, amin, amin.

Ioan era glasul care vestea venirea adevărului între oameni, dar adevărul este primit numai de cei ce se pocăiesc de relele lor și se spală de petele minciunii lor, și de aceea striga el printre oameni: «Pocăiți-vă, că se apropie împărăția cerurilor spre voi!», iar împărăția cerurilor este adevărul cel ceresc între oameni și cu oamenii. Dar oamenii nu s-au îndurat să se despartă de cele mincinoase și fără duh de viață în ele, și l-au numit pe Ioan tulburare între oameni, și l-au stârpit, dar el strigă și nu tace, că este viu, și vine cu Mine pe pământ, precum toți sfinții vin; vine și strigă ca și atunci.

Zaharia, arhiereu la templul Domnului, a împlinit lucrarea făgăduințelor lui Dumnezeu și a luat pe copila cea făgăduită Domnului de către părinții ei, și a dus-o înaintea Domnului pentru ca să fie ea Fecioara din care Se va naște Cel promis prin prooroci, Dumnezeu Cuvântul. Arhiereul Zaharia era proorocul Domnului, care păstra în inima lui cea credincioasă taina plinirii vremurilor, pe Hristosul Domnului, Cel Care avea să Se nască din Fecioară și să fie de mântuire pentru lumea cea stricată prin păcat.

Am adus pe pământ prin mijlocirea îngerilor, am adus legile Mele ca să creadă oamenii că sunt ale Mele și că sunt din cer de la Dumnezeu, iar Moise era om cu duh tare, cu duh sănătos și tare de înger, era bun și blând cerește, nu omenește. Legea Mea este dreptate, dar omul bun și blând omenește, nu poate s-o împlinească cu dreptate cerească, fiindcă pentru împlinirea legii trebuie duh sănătos, duh tare, om tare de înger, iar oamenii sunt buni și blânzi omenește, nu cerește, și de aceea toți oamenii păcătuiesc asupra legilor Domnului, legi coborâte din cer prin slujirea îngerilor.

Când iubești pe Dumnezeu și legile Lui, ești un om atent la legile Domnului și faci din ele viața ta,

Scris este: «Omul nu poate să vadă fața lui Dumnezeu și să rămână viu». Omul trebuie să moară în el după ce vede și înțelege fața lui Dumnezeu, iar după aceea trebuie să ia Domnul viață în el precum a luat în Moise, fiilor, căci lui i-am spus când Mi-a cerut să Mă vadă că nu va rămâne viu dacă Mă va vedea. Și așa a fost, că după ce M-a văzut și M-a auzit, el a murit, și Eu am înviat în el și am strălucit Eu în el, iar când s-a coborât de la Mine spre Israel, nimeni nu mai putea să-i privească fața, și a trebuit să-și pună Moise văl, ca să nu se teamă fiii lui Israel de lumina feței Mele în omul Meu cel nou.

Când a trebuit să ridic din nou Ierusalimul, care se stricase pentru păcatele lui, am auzit de pe pământ strigare ca să vin să-l izbăvesc pe Israel cel apăsat de plata fărădelegilor lui. Am auzit pe Daniel, care Mi-a amintit de făgăduințele Mele pentru Israel, mărturisind înaintea Mea păcatele poporului său și umilindu-se pentru Israel, și Eu am coborât la el și i-am vestit: «Șaptezeci de săptămâni de ani sunt hotărâte pentru Ierusalim până ce fărădelegea va întrece marginile ei, până ce va veni Sfântul Sfinților ca să pătimească pentru om, și va dărâma cetatea, și până la capăt va fi greu. Dar la capăt voi veni și voi încheia un legământ cu mulți într-o săptămână, și mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula, și cei înțelepți vor lumina». Și Daniel se ruga, zicând: «Stăpâne, când?». Dar Eu i-am spus: «Daniele, sunt pecetluite toate cuvintele acestea până la sfârșit, iar la sfârșit mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți, și nici unul din cei fără de lege nu va pricepe cuvintele Mele, ci numai cei înțelepți vor înțelege, căci cei înțelepți se dau deoparte din calea fărădelegii și stau cu Duhul Cel Sfânt, Povățuitorul oamenilor înțelepți. Iar tu, Daniele, te vei scula, și vei primi moștenirea ta, în vremea cea de apoi. Amin».

Eu când am grăit lui Daniel care se rugase Mie să-Mi amintesc de făgăduințele Mele și care mărturisea către Mine greșalele lui Israel cerând milostivire și iertare, Daniel avea vlaga slăbită în el și zicea: «O, Stăpânul meu, mă înspăimânt și îmi piere puterea, că Tu ești mare, și eu sunt așa de mic, și nu am putere în grai.», dar Eu i-am zis: «Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu, nu te teme! Pace ție! și te întărește, și te îmbărbătează, că îți voi descoperi ție cele scrise în Cartea Adevărului».

Era Ilie singurul prooroc al lui Dumnezeu. Erau mulți prooroci în jurul lui, erau patru sute și peste patru sute și încă patru sute, și el era singur prooroc înaintea Mea și în numele Meu în Israel, și a biruit împărați și prooroci, și mare a fost lucrarea Mea în el, dar mare a fost puterea rugăciunii lui. Nu vițelul care a fost pus peste altarul lui, ci rugăciunea lui a fost arderea de tot înaintea Mea. Vițel a avut și altarul proorocilor mincinoși, dar Eu nu voiesc arderile de tot, ci voiesc duh de credință, duh de rugăciune, duh de lucrare a omului cu Mine, Domnul Cel adevărat dintre dumnezei. De aceea am spus lui Israel: «Să nu ai, Israele, alți dumnezei afară de Mine».

proorocul Ilie merge pe pământ și dărâmă mereu altarele lui Baal, și Baal cu fiii lui ridică alte altare, și fumul de pe altarele lor înăbușe pe cei din cer și pe cei de pe pământ care sunt din cer, și nimeni nu se mai uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea.

Acela era Ioan, rudenia Mea, care M-a vestit lumii, care M-a și arătat lumii botezându-Mă pentru oameni, căci am venit în chip smerit, ca un om pentru oameni, așa cum a fost trimis Moise către Israel cel ce păcătuise. Moise răsărise din poporul Israel ca izbăvitor pentru Israel, și el a fost pilda Mea, a Celui ce avea să vină din Tatăl pentru Israel, din cer pe pământ, măi fiilor. Ioan proorocul, fiul lui Zaharia și al Elisabetei, rudenia mamei Fecioare, el s-a născut între oameni cu șase luni înaintea Mea și a suferit din pruncie prigoană de la oameni, ca și Mine a suferit Ioan, cel ce M-a arătat oamenilor prin botez, prin botez ceresc. În ziua botezului Meu a vorbit Tatăl Meu în cer și s-a auzit glasul Lui pe pământ, S-a auzit Tatăl Meu la Iordan. Ioan M-a arătat, și Tatăl a grăit din cer și M-a mărturisit că sunt din cer, din Tatăl venit în Fecioară, născut Om din Fecioară, după cum grăiseră proorocii Tatălui Meu.

Zaharia, care era mare slujitor al templului, mare împlinitor al legilor Domnului și credincios în cele proorocite în prooroci, a crezut și a cerut împlinirea acestei Scripturi și a lucrat ca un credincios, ca să dea loc împlinirii Domnului pe pământ, după cum făgăduiau Scripturile, și a lucrat tainic și cu curaj de mare credință acest slujitor al credinței, și prin el am împlinit toată pregătirea coborârii Fiului lui Dumnezeu între oameni.

vine ziua să vadă lumea că tu ai calea Mea sub pașii tăi. Nu tu trebuie s-o vezi. Cel necredincios trebuie s-o vadă. Proorocul Elisei n-a văzut cu ochii oastea cerească, pregătită în luptă pentru el și pentru scăparea lui, dar a văzut ucenicul său, Ghehazi, a văzut carele și oastea cerească, a văzut la cererea lui Elisei către Domnul, și a crezut ucenicul în cuvântul credinței lui Elisei.

Proorocul Ilie petrecea zi și noapte întru lucrarea râvnei după Dumnezeu. Atât de mult M-a iubit el pe Mine, măi fiilor, de M-a făcut să nu-i pot respinge nimic din cele ce el cerea de la Mine întru râvna sa dumnezeiască.

Mare durere mai are un slujitor al lui Dumnezeu, un profet al lui Dumnezeu între oameni, că oamenii sunt deprinși să-L uite pe Domnul prin îndeletniciri pământești și trupești, dar un slujitor al cerului are durere mare pentru rătăcirea oamenilor de la căile cerului. Ilie lucra cu mare putere și cu mare milă. Ilie n-a fost crud dacă a pedepsit pe omul mincinos; El a fost plin de durere din pricina minciunii și a luptat să stârpească minciuna și trupul ei. Dar azi, măi fiilor, nimeni nu se mai ridică împotriva minciunii, împotriva științei mincinoase, care vine de la om, de la omul cel ce se dă drept Dumnezeu, de la omul științei acestui veac. Ilie a supus pe oameni prin puterea jertfei lui și a rugăciunii lui și a nestrămutatei lui credințe în puterea lui Dumnezeu, cea pusă de Dumnezeu peste el. Când el a aruncat mantia lui peste Elisei ca să-l așeze prooroc mai departe, Elisei s-a supus, și a lăsat plugul în brazdă și s-a dus ca ucenic al lui Ilie. Ba a mai și dat foc plugului și boilor și s-a dus slujitor pentru Dumnezeu, căci Ilie, ce făcuse, făcut a rămas, și a rămas Elisei lucrător cu puterea lui Ilie, care era puterea lui Dumnezeu peste cel credincios. Așa râvnă cer Eu de la tine, măi Israele de azi, că azi Ilie te întoarce pe tine cu fața spre început și întoarce începutul cu fața spre tine, că el nu vine să te lovească pe tine. El cu Baal are ce are, el cu idolul tău are ce are, nu cu tine, tată. Dar dacă tu ai trupul idol, ieși de sub această minciună și fii atent, că Ilie, robul Meu, are milă de tine, copilule al Meu de la sfârșitul vremii veacului omului; are milă să te întoarcă la legea lui Dumnezeu, în care nu mai încape moarte, tată. Să nu te mai găsească idol, și să te găsească creștin slujitor lui Dumnezeu, că toate celelalte câte-ți trebuie ție, are grijă Tatăl să ți le adauge.