Mă port pe nori de slavă, pe nori de cuvânt în grădinița Mea de pe pământ. Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot. Oștirile de sfinți Mă însoțesc și Mă mărturisesc Domn al slavei, iar sfinții sunt slava Mea. Cu slavă vin să judec viii și morții, precum este scris, căci Eu am spus prin cuvânt proorocesc că «sfinții vor judeca lumea». Amin.
Iarăși vin la tine cuvânt, poporul Meu, și iarăși te învăț, tată, căci tu trebuie să înveți mereu dacă ești al Meu. O, păzește-ți și păstrează-ți locul tău din Mine și locul Meu în tine, dar învață, tată, învață ca să știi aceasta, învață mereu, căci cel ce nu învață mereu, acela piere din lipsă de înțelepciune. Dau mereu să te strig mereu și să te învăț mereu, tată, căci greu mai stă pe picioare cel ce nu învață, greu, tată, greu, și acela își ia din sine tot ce ia, și acela nu mai învață dacă face așa, și acela cade, tată, cade, și când cade, trage după el pe cel slab, care abia stă pe picioare, căci cel ce nu ia înțelepciune de la Mine și nu de la sine, acela nu mai are statul lui în Mine, și apoi se face cădere pentru mulți unul ca acela.
O, poporul Meu, ia de la Mine limpezime de minte, ia și citește cuvântul Meu și învață-l și pentru tine, căci tu când citești, te gândești că e vorba despre altul și nu despre tine, tată. O, ia și citește, și să se cunoască, tată, că citești și că înțelegi cu credință cuvântul Meu cel pentru mântuirea ta. Când citești cuvântul cărții Mele, nu lua din el înțelepciune împotriva fratelui tău, ci ia din el pentru statura ta, pentru mântuirea ta cea prin ascultare de cuvântul Meu cel mântuitor, și lasă-te slab ca să poți lua, căci altfel nu iei înțelepciunea cuvântului Meu din cartea Mea. Fii înțelept din Mine și nu din tine, căci câtă vreme omul poate, atâta vreme Dumnezeu este neputincios pentru om, iar când omul este el neputincios, atunci Domnul îl face pe el vas al Său, și altfel nu se poate cu Dumnezeu, poporul Meu. Omul putincios pentru el însuși Îl răstoarnă mereu, mereu pe Dumnezeu, neținând seamă de Dumnezeu, căci poate el, omul. O, așa am pățit Eu cu Adam, și iată, așa pățesc mereu cu tot omul care poate el, dar Eu Mă fac cuvânt ca să-l învăț pe om, și dacă el nu ia, nu pot să-l conduc pe el spre veșnicia lui cea de la Mine, nu pot, căci el este trup și nu-i place cu duhul, chiar dacă limba lui zice că-i place. Aaron și cu Miriam tot așa Îmi făceau, și nu puteam să-i călăuzesc pe ei prin Moise, căci ei loveau mereu, mereu în puterea Mea cea din Moise, și nu puteau trece din trup în duh dacă voiau să poată ei. Făcusem din Moise un dumnezeu pentru Israel, dar n-am putut nici atunci să am ceată de dumnezei ca să pot fi Eu, Domnul, în sfatul lor și ca să pot pentru viața lui Israel; și pentru că n-am putut, Israel s-a pierdut în sine și a putut prin voia sa însăși, căci voia Mea n-a fost să încapă în voia lui. Vai Mie în mijlocul celor cu minte de om! Eu însă Mă fac cuvânt de veghe pentru om și dau să-l întorc pe om la Mine și ca să pot Eu veni la el și să Mă creadă omul că vin la el, și să Mă primească dacă vin. Amin.
Îl învățam mereu pe poporul Meu cel de azi, dădeam să-l înțelepțesc, dar el își vedea prea mult de treburile lui, și se învârtoșa dacă făcea așa, și apoi se ridica împotriva Mea ca să-și acopere vina, și iată, nu lua poporul Meu de azi învățătură pentru veșnicia lui cea cu Mine pe pământ și în cer apoi. O, nu trebuie răstălmăcit cuvântul Meu și pus apoi împotriva Mea de către cel vârtos la cuvânt și la duh răutăcios, de către cel cu minte de sine, minte înaintea căreia Eu, Domnul, stau în genunchi neputincios și nelucrător pentru a Mea putere și sfat ceresc. O, e mare taină și mare minune să înțeleagă omul duhul și puterea rugăciunii. Această putere nu poate în cel cu minte de om. Îmi învățam mereu poporul să iubească rugăciunea, dar el nu putea să fie numai al Meu cu mintea lui, cu îndeletnicirile lui, și își alegea fiecare câte ceva de făcut, și așa se depărta el de Mine după ce Mă gusta dacă Mă afla din om în om în acest cuvânt cu care stau masă întinsă de cincizeci de ani pe pământ în neamul român.
O, Ierusalime, doresc, tată, cu mare dor să pot lucra în mijlocul tău cu duh tare întoarcerea omului spre Dumnezeu, și a lui Dumnezeu spre om. Mă doare când văd clătinare în cei ce au aflat de izvorul Meu de cuvânt. Mulți din poporul Meu, mai de mult și de acum, au ajuns să fie nemulțumiți, căci umilința îi este greu omului s-o ia de toiag al său. Nemulțumirea este duh rău, și aceasta naște din ea vorbirea de rău între frați, vorbirea de rău, tată, hrana duhului celui nemulțumit.
O, nu e tot una vorbirea despre răul care este și care lucrează spre pierzarea omului, nu e aceasta tot una cu vorbirea de rău. I-am spus poporului Meu cel de demult că prea mult, prea mult a lucrat el vorbirea de rău, lucrare care l-a scos de la Dumnezeu pe el, și n-a înțeles taina de creștin, n-a înțeles aceasta poporul Meu cel de demult al Meu, și pe care l-am hrănit cu milă ca și pe cel de azi popor al Meu.
Vin să fac înțeleasă în poporul Meu taina de creștin și s-o întăresc pe ea, și lucrez cu sfinții, căci orice lucrare ziditoare se lucrează cu martori, iar altfel nu. Te învăț, poporul Meu, să-ți păzești și să-ți păstrezi locul tău din Mine și locul Meu în tine, tată, iar această putere se învață de la înțelepciunea Mea, pusă de Mine în cei prin care Eu trec spre tine ca să te călăuzesc și ca să nu pieri tu fără călăuză, căci cei fără de călăuză peste ei pier, și au pierit și pier, fiule. Am spus prin prooroci că voi trimite pe Ilie proorocul să întoarcă la Mine pe oameni, și pe Mine la oameni, ca să curm de peste ei blestemul care vine peste cei ce nu stau sub scutul lui Dumnezeu pe pământ cu viața lor trăită în voile Mele pe pământ ca și în cer, căci altfel Eu nu-l pot acoperi pe om de blestemul care vine pe pământ. Omul nu știe să fugă de blestem, căci cel ce știe este cel ce fuge sub scutul ascultării de Dumnezeu prin călăuză, poporul Meu. Eu vin și iarăși te învăț, și vreau să pun pe masă învățătură pentru toți cei ce știu să ia și să rămână în ea și să se roage Mie pentru ea, căci duhul rugăciunii este puțin, puțin de tot priceput de cel ce se așează în genunchi ca să se roage la Dumnezeu pentru viață.
Eu sunt cu cetele de sfinți, și sfinții sunt martorii Mei, iar martorii mărturisesc. Numai cei ce mărturisesc, numai aceia sunt martori și numai aceia Îl cunosc pe Dumnezeu pe pământ, pe Dumnezeu și pe om, poporul Meu, căci în alt fel nu este lucrarea Mea peste om. Amin, amin, amin.
– Eu, Ilie, proorocul Tău, sunt martorul Tău, Doamne, și mare este iubirea și credința și lucrarea celor ce Te mărturisesc prin râvna lor cea pentru Tine, râvnă care se scoală spre lucrare ca să întoarcă pe oameni la cunoștința adevărului, la Tine, Doamne părăsit de om. În car de slavă ne purtăm prin cuvânt peste creștetul poporului Tău, ca să-l învățăm pe el statul lui în Tine și statul Tău în el, Doamne, și ca să nu mai fie cădere de fii de la pieptul Tău cel ocrotitor de fii, Doamne Părinte. Amin.
O, popor al slavei venirii Domnului acum cu sfinții pe pământ! Să știi că fiii sunt cei ce au părinte, de care ei ascultă. Noi, sfinții Lui, Îl avem pe Domnul de Părinte, și sfânt să fii și tu cu ascultarea de El, căci altfel Domnul nu este Părintele tău și nu stă înăuntrul tău. Când Domnul stă în om, El stă ca un Stăpân, și altfel El nu stă în om, și altfel El nu poate pentru om și pentru paza omului, iar această înțelepciune se păstrează și se păzește numai în omul care stă sub călăuză, așa cum au stat ucenicii pe care eu i-am avut ai Domnului pe pământ și cărora eu le-am dat din duhul meu. Ucenicul trebuie să aibă în el duhul învățătorului său, iar altfel el nu este ucenic, altfel el nu este martor și nu poate mărturisi și nu poate lucra minunat.
O, eu vă mângâi pe voi, copii care mărturisiți azi ca niște ucenici, căci ați iubit și ați știut să fiți ucenici, și iată, v-a dat Domnul lucrare mare, ca să împărțiți din ea la toți cei ce iubesc să fie un duh cu voi în duhul credinței sfinte și al faptelor ei apoi, în duhul cel pentru ucenici, fiilor copii. Iată, Se sprijină Domnul pe voi, căci ați știut să stați mici sub măreția venirii Lui după om. Voi aveți în voi duh iubitor de oameni, și de aceea nu sunteți voi iubiți de cei ce se iubesc pe ei în statul lor cu Dumnezeu, căci duhul cel din voi, duhul iubitor de oameni nu-l lasă pe om să stea în rătăcire de Dumnezeu, ci dă să-l tragă pe om din blestem, iar când omul nu este mângâiat și lăudat așa cum stă el, vă mușcă omul, fiilor, și vă doare, și vă doare mereu. O, n-așteptați iubire de la cei cărora le mărturisiți voi faptele lor rele, căci aceia se iubesc pe ei și nu pe voi, acelora le e milă numai de ei, fiilor copii. Adevăratul ucenic al lui Iisus Hristos nu se uită la fața omului, ci se uită la viața lui, ca să i-o îndrepteze, ca să i-o curățească de rău, iar voi aveți duh iubitor de oameni, și puțini știu cât de înălțătoare și de folositoare de suflet este lucrarea acestui duh bun. Ca și Domnul îi îndemn și eu pe cei ce au fost și pe cei ce sunt și pe cei ce vor fi popor al acestui cuvânt al venirii Domnului după om, pe toți îi îndemn să-și muște limba decât să lovească în voi cu vorbire de rău și cu învinuire pe voi pentru faptele lor cele neascultătoare de Dumnezeu, și îi îndemn să nu se oprească ei în ceata celor răzvrătiți, să nu se mai lase atrași și să nu-i mai atragă pe cei răzvrătiți, căci răzvrătiții sunt cei nemulțumiți, iar nemulțumiții sunt cei ce se cred meritoși pentru mintea lor, pentru faptele lor, dar ei sunt cei semeți, iar cei semeți cad, căci aceasta este plata semeției din om. Voi însă fiți în Duhul Domnului, în duhul dreptății a toate, căci omul trebuie să fie mic, iar Domnul, mare, fiilor copii. Întăriți-vă la veghe și prindeți puteri bune pentru paza poporului cel credincios, căci omul are nevoie de cârmă peste el, chiar dacă lui îi este greu aceasta. Să-l învățăm umilința pe om, fiilor umiliți. Numai cel cu duh umilit, numai acela are viață călăuzită sub scutul Domnului, iar cei ce nu pot așa, vor înțelege peste ei armele mustrării sfinte, și vor căuta spre pocăință și spre iubire cu sfială, așa cum numai sfinții au. Amin.
O, Doamne, lucrarea ucenicilor e ușor de dus de către cei ce iubesc să fie ucenici, dar lumina lor pentru cei călăuziți de ei, e grea de tot, Doamne. Greu mă mai apăsa și pe mine nepăsarea lui Israel, dar poporul de azi trebuie să înțeleagă de la Tine lucrarea dreptății a toate, Doamne, că vremea e spre sfârșit de timp. Să nu Te învinuiască pe Tine pentru neascultarea lui omul îndărătnic, omul care cade în sine, care cade din Tine, Doamne.
O, popor care stai la învățat! Duhul meu întorcător de om spre Dumnezeu îți spune ție așa, spre înțelepciunea ta: creștinii care cad, nu cad din pricina altora sau din pricina lui Dumnezeu sau a lucrătorilor lui Dumnezeu; aceia cad după ce se învață cu Dumnezeu și pentru că le place să găsească fiecare de făcut câte ceva pe pământ, dar nu ceea ce trebuie făcut pe pământ. Aceia cad în sine, și apoi cad din Dumnezeu; aceia cad din iubire, și apoi din Dumnezeu. Din cei ce au venit și vin în acest popor al venirii Domnului la om, fiecare voiește să aibă ceva de făcut cu mâna sau cu darurile cele din firea lor, și nu poate să-i aibă Domnul tari pentru El, pentru voia Lui pe unii ca aceștia, căci lucrările Domnului sunt tari și veșnice, iar omul e deprins prea mult cu vremelnicia și cu lucrările ei, care îl trag mereu, mereu pe om din Dumnezeu, și iată de ce n-a putut Domnul să propășească mult cu planul Său și cu mult popor, popor închegat prin ascultare și prin iubire.
O, popor sfințit de cuvântul cel mult al Domnului! Învață ceea ce Domnul a spus pentru cei ce-L vor urma pe El: «Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și așa să-Mi urmeze». Amin. Aceasta înseamnă să asculte omul și să iubească să aibă cruce, să stea sub greul Domnului, căci altfel mintea omului este dusă de valuri; aceasta înseamnă să se nască omul din Dumnezeu și să nu mai aibă alți părinți sau frați sau rude sau prieteni în lume, căci cei ce nu pot așa, aceia nu pot fi ucenicii Domnului, așa a spus Domnul, iar Domnul i-a învățat pe ucenici să-i cunoască ei pe cei ce sunt ai Lui, și le-a spus: «Îi veți cunoaște după roadele lor pe cei ce sunt ai Mei». Iată, aceasta este lucrarea ta, popor venit spre venirea Domnului. O, nu poți sluji la doi stăpâni deodată dacă ai venit pe calea venirii Domnului. Tu crezi că poți, tu zici că poți, tu faci să poți, dar asta înseamnă că nu poți, căci pe unul din ei îl părăsești, și tu nu crezi că așa faci, și adevăr adevărat este în cuvântul Domnului care spune răspicat calea celor ce vin să fie cu Domnul. Amin.
O, Doamne, eu am trăit numai în Tine și numai pentru Tine am lucrat, și aspră mi-a fost și pentru mine și pentru om râvna mea cea pentru Tine, și pentru aceasta nu m-a biruit omul necredincios sau puțin credincios, și m-ai biruit numai Tu, iar eu numai pentru Tine am râvnit. O, dă-i poporului Tău, dă-i Tu din duhul meu, dă-i, Doamne. Așa să-Ți fie Ție ucenic poporul Tău de azi, Doamne. Amin, amin, amin.
– O, adânc al râvnirii după Dumnezeu, o, proorocule mare! Tu M-ai avut numai pe Mine mamă și tată și frate și soră și prieten, și de aceea ai avut tu Mie ucenici, și toți erau în duhul tău, și nu cădeau din el cei ce aveau din duhul tău. Când unui creștin îi este dor de sine, atunci el doar se preface că stă cu Mine dacă stă, și unul ca acela caută cu ochii lui în jur creștin care să-i placă cu el însuși în el și în jurul lui, și unul ca acela se bucură când se clatină încă alt creștin, ca să poată și el să se clatine; unul ca acela se bucură să aibă cu cine se asemăna când îi este dor de sine și de clătinare apoi, căci clătinare este iubirea de sine pentru cei ce caută pe cale cu Domnul în felul lor și nu în felul cel sfânt al căutării. Această clătinare nu este din vina altuia, ci este o fire înnăscută în om, și de care omul n-a scăpat când a dat să-și piardă viața ca să și-o câștige apoi în Mine. Eu însă am spus din timp că sita de sortare este în mâna Mea, ca să rămân în ea cu boabele întregi de grâu, și iată, bobul neîmplinit, bobul știrb, bobul sec dă să-Mi strivească de la mijloc cu îngâmfarea lui grâul cel plin de Mine, dar Eu veghez și caut cu milă după cel îndărătnic și îl strig, doar Mă va auzi când îl strig.
O, nu e nimeni, nimeni vinovat pentru un creștin care se clatină, ci numai dorul de păcat îl face pe el să se lase spre voile lui, în zeama lui, care i se pare mai dulce decât iubirea cea statornică între frați și pentru frați. Eu am spus: vai celor ce pentru clătinarea lor, pentru nestatura și nestatornicia lor lovesc în părți pe cei ce prin greu și prin ispite se păstrează sub lucrul Meu cel călăuzitor și călăuzit! Eu pe cei ce îi iubesc îi îndemn să stea sub călăuză, dar vai celor ce ies de sub călăuză și încă se numesc ai Mei așa cum sunt ei! Este scris în Scripturi: «Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi», și pe tot poporul Meu, Eu, Domnul, îl îndemn să întărească pentru el statul sub călăuză, ca să-l cunosc Eu pe el. Amin.
O, poporul Meu cel de demult, și tu, poporul Meu cel de azi și cel de mâine, ridică-te, dacă ai păcate și curăță-le de pe tine și de pe Mine, fiule, căci Eu sunt bun și blând pentru tine și te aștept, tată. Am adus spre vedere în mijlocul tău multe pomelnice cu păcate, multe ascunderi de Dumnezeu și de cei ce sunt de la Dumnezeu lumină a omului spre Mine, și acestea stau înaintea Mea necurățate, tată. Ascunderea faptelor și a vorbelor ascunse s-a făcut mare întuneric pe calea Mea spre tine și pe calea ta spre Mine. O, curăță-ți, fiule neascultător, calea rugăciunii tale spre Mine. Nu uita că fiecare va sta la rândul cetei sale, precum este scris. Nu uita că dacă nu va avea cine să dea pentru tine mărturie bună înaintea Mea, tu vei plânge fără mângâiere în ziua mărturiilor, fiule. O, scoală-te, dar, și curăță-ți ființa de cele acoperite ale tale între frate și frate, și prin care cad frații, căci biserica Mea este cea care stă în lumină și în unire prin lumină. Cel drept este cel iertat. Cel ascuns stă sub necreștere, sub necunoaștere. Te-am învățat, poporul Meu, să nu fugi, tată, de cei ce trebuie să-Mi dea Mie pentru tine bună mărturie. O, nu fugi de ei, ci fugi spre ei, așa te-am învățat. Te-am învățat să mergi și să-i întrebi pe ei despre Mine și despre tine. Toate te-am învățat pentru viața ta. Împlinește-le, tată, și bate la poartă ca să fii primit și curățat de cele despărțitoare între tine și Dumnezeu. Oricât ai fi de vinovat față de fratele tău, poți să te curățești dacă voiești. Întoarce-te! Vine pe pământ plată pentru faptă. Împacă-te cu Dumnezeu cu inima deschisă și nu altfel, fiule clătinat, fiule nemulțumit. O, vino la Mine cu cel ce i-ai greșit conștiinței lui. Cu cel ce ți-a greșit ție, vino la Mine și nu veni singur. Veniți, voi, cei greșiți, și Eu vă voi vindeca pe voi. Hai să lucrăm măcar ca pe pământ, tată, măcar așa cum este lucrată pe pământ lucrarea ivirii dreptății și apoi a împăcării între frați. Lucrați scăpare pentru conștiința celor ce pot cădea prin voi de la pieptul Meu. Vreau să Mă laud cu voi pentru această lucrare lucrată între voi ca niște frați iubiți ai Mei, și apoi ca niște fii. Vreau să vă fiu frate ca să vă ajut, și părinte ca să vă povățuiesc. Vindecați-vă de tot ce nu este frumos în voi, de tot ce ați rănit în puterea și în conștiința celor de o cale cu voi. Această lucrare înaintemergătoare aduce după ea slava ei. O, iubirii îi trebuie drum curat, tată. Hai să fim vii, fiilor. Eu sunt Dumnezeul celor vii, al celor care se văd și al celor care văd ca Mine și nu ca omul. Învățați din cuvântul Meu de peste voi statul vostru în Dumnezeu și statul lui Dumnezeu în voi, fiilor.
O, nu citiți în zadar cuvântul Meu de peste voi! Învățați-l ca Dumnezeu și nu ca omul, fiilor învățați de Dumnezeu și nu de om, tată. O, voiesc să vă păstoresc cu lacrimi, ca să Mă ascultați, ca să Mă primiți, tată. Curând, curând vă strâng iarăși ca să vă păstoresc și ca să vă curăț de cele ce vă despart de Mine, fiilor. Curând, curând Eu vă aștept la izvor, vă aștept cu multul ca să vă așezați sub învățătura Mea și a celor ce vor da mărturie bună despre voi înaintea Mea. O, învățați de la Pavel, apostolul Meu, care și-a spus păcatul învrăjbirii lui peste biserica Mea, și apoi, Eu, chemându-l pe el la pocăință, el s-a umplut de Duhul Meu și Mi-a fost ucenic, și apoi și-a scuturat harul Meu din el peste biserica Mea, pe care o creștea și o înțelepțea ca un păstor umilit, ca Mine, tată, căci Eu îl umplusem pe el de har, pentru umilința lui și pentru credința lui și pentru multa lui apoi lucrare a împărăției Mele peste om și în om.
Învață, poporul Meu, statul tău în Mine și statul Meu în tine, și Eu te voi învăța dacă vei sta la învățat, dacă vei veni la învățat, dacă vei iubi învățătura Mea. Amin, amin, amin.
Voi, fiilor unși cu untdelemnul sfințeniei Mele pentru ca să ridicați glas înaintea Mea spre iertarea păcatelor lumii, ridicați pomenire și rugăciune la Mine pentru calea celui ce a plecat acum de pe pământ și care a purtat pe pământ numele de patriarh al bisericii neamului român. Inima lui și gura lui l-au așezat ca arhiereu al Meu pe cel ce este de la Mine uns al bisericii Mele acum, la sfârșit de timp, și prin care am biruit cu biserica Mea acum, când nu mai este pe pământ lucrare de biserică după orânduiala Mea. Acesta, care a plecat acum, are la Mine scrisă lucrarea aceasta a Mea prin el, căci Eu i-am cuvântat lui, iar el s-a sculat și M-a ascultat și a împlinit și a rostit peste cel uns al Meu nume de arhiereu al bisericii Mele cea de la sfârșit de timp. Eu, Domnul, vă așez pe voi să-i neteziți lui calea spre Mine acum, iar Eu voi privi și voi lucra pentru el, fiindcă am scrisă de la el lucrarea lui cea pentru Mine, cea pentru biserica Mea cea vie. Puneți pentru el calea psalmilor și rugăciune de iertare, iar Eu voi lupta pentru sufletul lui, căci Mi-a dat împlinire cuvântului Meu când Eu i-am cerut.
Să audă duhul cel potrivnic acest cuvânt și să Mă lase pe Mine să judec peste sufletele cele ce au scris la Mine lucrare împlinită a cuvântului Meu rostit peste ele. Amin.
Binecuvântată să fie rugăciunea voastră către Mine pentru el, căci el este adus acum spre voi de către înger și se uită cu durere și așteaptă, fiilor, așteaptă izbăvirea lui, așteaptă, fiilor, așteaptă. Amin.