1.6. Prooroci

Iată, proorocul Ilie a sosit cu râvna lui pentru Mine și va arăta puterea care se dezlănțuie de sus împotriva păcatelor oamenilor care uită de tot pe Domnul, căci pământul și neamul român au fost cu putere lovite în câteva zile de furia apelor, mânie care se naște de la păcate ca în toate vremile de sub cer când cu greu mai poartă pământul și cerul mulțimea păcatelor oamenilor, beția și desfrânarea, neveghea cea pentru suflet și pentru Domnul, lenea și nepăsarea, neînțelepciunea și lipsa temerii de Dumnezeu, iar proorocul Ilie a adus zi după zi mânie și a luat odihna oamenilor, așa cum și oamenii calcă fără de milă peste odihna lui Dumnezeu, dând deoparte toată orânduiala cea de sus venită și așezată ca să fie ținută de oameni, că iată, Domnul rabdă îndelung de la om, dar dacă omul nu vrea cu nici un chip să asculte de Domnul, vine râvna sfinților pe pământ și curăță cu mânie agoniseala cea fără de Dumnezeu a omului păcătos.

Au brăzdat ape furioase pământul român și agoniseala oamenilor. Au ieșit apele din matcă cu multul și au smuls din cale odihna oamenilor, agoniseala în care sufletul lor se odihnea, în vreme ce Eu, Domnul, plângeam și plâng biciuit pe față de la păcatele lor.

Vin păcate de groază de pe pământ înaintea vederii sfinților Mei. Femeile stau goale de tot înaintea Domnului și a oamenilor și se dezgolesc tot mai mult și aduc tulburare spre păcat în toți oamenii. Aceasta atrage mânie, iar proorocul Ilie e plin de râvnă și se dezlănțuie cu ea împotriva păcatului desfrânării din oameni, așa cum a fost și în vremea trupului lui când a certat el păcătoșenia împăratului vremii și când acesta îl căuta să-l culce la pământ pe prooroc, dar el era fiu al vieții, fiu al iubirii de Dumnezeu și prooroc mare și era plin de viață, plin de râvnă din cer împotriva păcatului de pe pământ și plin de milă de Dumnezeu.

O, dacă ar avea omul vreme și minte să-L priceapă pe Dumnezeu, n-ar mai sta atât de acoperită taina lui Dumnezeu, ba și-ar face loc cu omul la vedere, așa cum s-a și petrecut cu Dumnezeu și cu omul sus pe munte în vremea scrierii tablelor legii, când au coborât din cer pe pământ între oameni poruncile lui Dumnezeu ca să fie ele împlinite de oameni pe pământ, și când Moise a dovedit oamenilor că a stat de vorbă cu Dumnezeu și că i-a dat Domnul cuvântul Lui scris, ca să fie împlinit de om cuvântul Său.

Nu poate omul socoti după minte sau după vreme sau după predanii lucrarea Duhului Sfânt, căci Dumnezeu poate oricând să ridice din pietre fii ai lui Avraam când timpul cere aceasta spre slava lui Dumnezeu și spre pregătirea lucrului Său pe pământ. Pe Noe îl numeau toți nebun, dar Dumnezeu a lucrat prin el lucrarea Sa. Pe Moise îl socoteau în fel și chip egiptenii, dar Dumnezeu a lucrat prin el lucrarea Sa. Pe prooroci îi oropseau cei la care erau trimiși de Dumnezeu, dar Domnul a lucrat prin ei lucrarea Sa și Și-a deșertat prin ei vestirea Sa.

Le amintesc lor de Avraam cel credincios și de bucuria lui când Domnul cobora în calea lui și grăia cu el pe cele din cer venite spre lucrare pe pământ. Câtă bucurie avea Dumnezeu că era cunoscut de Avraam! Să stea cu mintea în loc o clipă cel ce citește din Scripturi venirea lui Dumnezeu la Avraam pe pământ, căci avea iubire mare acest om. L-am uns tainic prin îngeri și am grăit cu el apoi, și el M-a auzit, și inima lui s-a umplut de foc sfânt pentru Domnul, iar apoi a trimis Domnul pe preotul Melchisedec și l-a uns pe Avraam cu untdelemn și l-a hrănit cu pâine și cu vin din partea Domnului, și a fost Avraam răsplătit pentru iubirea lui cea plină de credință pentru Dumnezeu, cea neprihănită, și a locuit el întru Mine apoi cu iubirea lui și a lucrat prin ea lui Dumnezeu pe pământ.

Iată ce vă spun: mărturisirea este pentru cei ce văd, pentru cei ce aud și văd, așa cum îngerii aud și văd și mărturisesc, așa cum Avraam a văzut și a auzit și a mărturisit, și așa cum Eu, Domnul, l-am văzut pe el și l-am auzit și l-am mărturisit credincios Mie și neprihănit prin credința lui, căci nu s-a îndoit nici cât de puțin de întâlnirile Mele cu el, de grăirea Mea cu el, după ce Eu am socotit să lucrez peste el. Numai cei ce aud și numai cei ce văd de la Dumnezeu, numai aceia pot mărturisi, iar altfel omul mărturisește de la el. Eu, Domnul, mărturisesc de la Tatăl și nu fac voia Mea sau gândul Meu sau cuvântul Meu, ci fac voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, iar mărturia Mea este duhul proorociei, este duhul mărturiei. Amin.

Mă așez cu tine la masă, popor al cuvântului Meu. Cu tine petrec zile de petrecere cerească a cerului pe pământ, că n-am unde să Mă mai duc, căci peste tot e omul, dar tu să fii copil primitor de Dumnezeu așa cum a fost proorocul Samuel când era copil și când Eu, Domnul, am așezat peste el Duhul Meu, duhul proorociei, iar el a lucrat cu acest dreptar lucrător din Mine și a avut grijă de cărarea Mea peste oameni apoi și peste împărați, că n-a fost vreme ca Eu să lipsesc de pe pământ, și am fost în cei credincioși și plini de harul Meu pentru credința lor, pentru supunerea lor Mie, în dar așezate acestea de Mine în ei. O, ce bine Mi-ar fi Mie și ce bine le-ar fi fost și le-ar fi și celor ce stau mari peste turma de oameni dacă M-ar cunoaște ei cu tine cuvânt peste ei așa cum M-a cunoscut preotul lângă care l-am așezat pe Samuel cel mic ca să stau cu el la mijloc pentru duhul proorociei! Nu este, n-a fost și nu este nicicând și nicăieri biserică a Mea decât când Eu încap în ea cu duhul proorociei, așa cum a fost ea în vremea ucenicilor Mei cu care am umblat acum două mii de ani și cu care a rămas apoi Duhul Meu, duhul proorociei, căci erau prooroci în mijlocul ei, precum Eu am așezat prin biserica Mea ca să fiu Eu cu ea până la sfârșitul timpului, precum am promis.

Proorocul Ilie plângea la Mine pentru Israel, pentru rătăcirea lui Israel de la faptele vieții și suferea înaintea Mea cu duhul acest prooroc și nu putea mai mult pentru Israel, și Mă cerea în ajutor pentru durerea lui de la popor, chiar dacă era în el puterea Mea prin râvna lui cea pentru Mine în el, putere cu care a coborât foc din cer peste cei iscoditori asupra vieții lui, căci râvna lui de Mine biruia în el mila de omul dușman Mie, dar a coborât el mila cerului peste cei curați cu inima înaintea sa, căci inima curată se face biruitoare pentru om și atrage binecuvântare peste el.

E zi de prăznuire pentru sfânt mare, măi fiilor. Mare a fost acest prooroc înaintea Mea și a oamenilor, și a purtat, lucrătoare în el cu putere, credința, nădejdea și dragostea în Domnul. Iată, se sting acestea și în creștini, că e vreme rece și se stinge omul la inimă pentru Dumnezeu și pentru conștiință, iar când îl ajunge apăsarea conștiinței nu se umilește, ba chiar se înrăiește omul până la Dumnezeu.

Grăiesc așa ca să-l pot ajuta pe om să înțeleagă lucrarea Mea peste pământ cu omul cel credincios când Eu, Domnul, vin și-i grăiesc lui pentru el și pentru mulți apoi, căci temător de Dumnezeu este cel credincios Mie, că Isaia proorocul a mărturisit și a zis: «Am văzut pe Domnul stând pe tron înalt și măreț și serafimii stăteau înaintea Lui, și atunci am zis: Vai mie, sunt un om păcătos și sunt pierdut, căci pe Împăratul, Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!».

Eu când am strigat ca să Mă audă cineva și să grăiască despre Mine, Mi-a răspuns Isaia și l-am făcut pe el prooroc al Meu, grăitor de Dumnezeu l-am făcut, și i-am spus în vedenie, atingându-l și spunându-i: «Iată, s-a atins de buzele tale cărbune aprins și va șterge fărădelegile tale și de păcatele tale te va curăți», și l-am făcut pe el om îndumnezeit, căci a crezut și M-a urmat apoi cu lumină, iar Eu am spus tuturor: «Eu sunt lumina lumii, și cel ce Îmi urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții». O, așa se naște din cuvântul Meu cel ce-Mi urmează Mie apoi pe pământ, și așa Mi-am făcut Eu prooroci și ucenici lucrători cu Mine și n-au mai fost ei apoi din lumea aceasta, ci au fost din cele de sus și nu le-am mai socotit păcatele lor, căci i-am atins și i-am curățit și i-am așezat pe calea iubirii și au ascultat de ea apoi.

O, n-a voit și Irod să primească de la Ioan, Botezătorul Meu, iertarea lui și salvarea lui din păcat, n-a voit, și a rămas el de partea poftei păcătoase, care l-a ucis mereu pe el, până ce l-a adus înspre făgăduința cea rea, în care s-a prins pe neștiute, și a trebuit el apoi să supună la tăiere capul lui Ioan. O, ar fi să se cutremure omul, căci pofta lui se preface și se face păcat și intră prin porți în trup și îl aduce pe om la păcatul trufiei apoi, păcat care-l conduce la făgăduințe în vreme de beție, și apoi sufletul lui cade în cătușe și greu Mă mai primește dacă ar fi să vin să-l scap cumva, căci omul cu greu Mă cunoaște și cu greu Mă primește ca să Mă creadă și să Mă urmeze. El este învățat să cunoască păcatul și să-l primească peste el, căci este din cele de jos omul.

Iată, Irod n-a primit pe aproapele său, pe cel ce a dat să-i facă lui bine, căci din pricina păcatului pe care-l iubea, el n-a iubit pe Dumnezeu, și s-a iubit pe sine Irod și de aceea iubea să poftească și să se bucure așa.

Ioan, Botezătorul Meu, un așa trimis înaintea feței Mele, un așa mort față de păcat și de necredința de pe pământ, numai unul ca acesta poate fi aproapele omului. Pe aceștia oamenii nu-i primesc, căci oamenii sunt învățați cu cei dintre ei și ca ei, căci s-a dus Ioan la Irod, care smintea poporul cu fața fărădelegilor lui ca să-i înstrăineze de Dumnezeu pe oameni, și i-a spus că nu-i este îngăduit să facă acestea pe care el și le îngăduiește, dar cei ce iubeau păcatul ca și Irod, l-au tăiat pe Ioan de pe pământ, din pricina poftei, care se făcea trup în ei și pe care ei și-o îngăduiau cu viața lor.

Eu, Domnul, Mă așez în cartea Mea cea de azi cu ziua de pomenire a proorocului Meu Ilie, cu care Eu am grăit în adiere de vânt subțire, și a grăit și el cu Mine, și de aproape am grăit între noi durerea Mea și a lui, durerea cea de la necredința și de la rătăcirea oamenilor de atunci, așa cum și azi Eu plâng cu sfinții Mei din pricina oamenilor de pe pământ, care s-au despărțit și se tot despart de Dumnezeu, făcându-și ei raiuri din loc în loc și adunându-și în ele fericirea lor ca să nu mai fiu Eu fericirea omului, ca să nu mai fie Dumnezeu pe pământ cu oamenii. Eu însă am fost pe pământ în toată vremea prin proorocii Mei și prin ei am luptat cu necredința în Dumnezeu a oamenilor care își amețesc mintea pentru facerile lor cele fără Dumnezeu, și M-am arătat mare prin cuvânt și prin împlinirea lui, ca să știe oamenii din neam în neam că este Dumnezeu și este mare Domnul față în față cu cei necredincioși, care n-au umilință pentru viața lor cea trăită pe pământ și care n-au nădejde în altă viață, decât așa cum își fac ei gândirea și cum nu este de la Dumnezeu să fie cu omul pe pământ și apoi dincolo de trupul lui.

O, nu vă îngâmfați prin nemernicia minții voastre că nu este Dumnezeu, că nu este El acest cuvânt! Este Dumnezeu, și dacă este, El răspunde celui ce grăiește cu El, și răspunde sfinților Lui, iar sfinții Lui sunt cei ce cred în El cu putere și sunt cei ce cred Lui când El vine cu lucrările Sale pe pământ. O, este Dumnezeu și răspunde omului, așa cum i-a răspuns lui Ilie proorocul când a cerut cu rugăciune să nu plouă trei ani și jumătate, și apoi a cerut să plouă, și s-a rugat cu foc și a venit foc din cer peste jertfa lui la rugăciunea lui și a răspuns Domnul cu foc și au ars și lemnele și pietrele și apa cu foc, ca semn că este Dumnezeu și că este cu cei fierbinți pentru El și că poate prin rugăciunea lor să coboare foc din cer peste cei necredincioși, așa cum râvna lui Ilie proorocul a rostit cuvânt să vină foc de sus și să ardă pe cei iscoditori spre el, care erau trimiși să-l ducă la împăratul necredincios, care voia moartea proorocului Meu numai pentru că proorocea el împotriva păcatului celor ce păcătuiau, slujitorilor la idoli și la plăceri, și nu lui Dumnezeu pe pământ. O, este Dumnezeu acest cuvânt și are putere prin servii Lui cei de azi să coboare foc din cer peste cei ce nu cred cuvântului Său cel de azi, care este adevărat, precum Dumnezeu este, și iată, Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu ziua proorocului Meu Ilie și aduc dovadă din Scripturi că Dumnezeu vorbește pe pământ față în față cu omul și Își săvârșește în fiecare vreme lucrarea Sa, precum Scripturile cer, după cum sunt așezate în ele lucrările lui Dumnezeu și vremea lor. Amin.

Eram cu Moise pe pământ și grăiam cu el tot timpul și n-a putut el fugi de grăirea Mea cu el, și îi grăiam față în față cu el, și el Mă auzea și scria toate cuvintele Mele și lucra după cuvântul Meu și proorocea și se împlinea și aducea izbăvire lui Israel și bătaie peste vrăjmași, care se semețeau asupra poporului Meu, și am fost adevărat prin tot cuvântul Meu de peste el, așa cum și azi sunt în fața celor ce își îndârjesc cerbicea înaintea glasului Meu slobozit peste ei ca să-l împlinească ei, cei ce nu vor să creadă că Eu sunt acest cuvânt. O, dacă ar face și cei de azi slujitori de altare cum a făcut preotul care-l avea pe copilul Samuel, dăruit Domnului de către părinții lui, după cum a fost proorocia omului lui Dumnezeu asupra preotului aceluia! El a crezut că Dumnezeu este Cel ce îl strigă pe Samuel și grăiește lui, și n-a spus că spune minciuni Samuel, ci l-a învățat pe copil să se aplece vorbirii cu Dumnezeu și să-L primească pe Domnul și să spună apoi grăirea Sa, că era vreme grea și nu mai era pe pământ atunci nici vedenie, nici glas de prooroc, și nu mai știau oamenii voia cea de la Domnul ca să prindă puteri sub greul vremii, și a fost atunci Samuel primit din partea lui Dumnezeu de către cei din vremea lui și a fost Domnul prin el peste regi și peste oameni în toată vremea lui Samuel.

Și acum dau glas proorocului Meu Ilie, cu care am grăit pe pământ atunci și cu care și azi grăiesc în cer și pe pământ, căci lucrarea Mea este cuvântul, așa cum Îmi este numele pentru a doua Mea venire, nume scris în Scripturi să-l port acum la sfârșit: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

— O,Cuvântul lui Dumnezeu este numele tuturor proorocilor și al sfinților Tăi, Doamne cuvântător ca și sfinții Tăi, care sunt cuvântul Tău, cuvântul lui Dumnezeu, așa cum am fost eu cuvântul Tău peste cei din vremea mea, credincioși și necredincioși, și eram doborât de durere în inimioară pentru Tine, și durerea îmi mărea râvna, până ce Te-am răzbunat împotriva celor necredincioși, care căutau viața mea, pe care eu Ție Ți-o dădusem ca să lucrezi Tu cu ea lucrarea Ta peste oameni. O, eram în stare să nimicesc toată lumea pentru râvna și mila mea de Tine, pentru durerea cea mare din mine că nu Te iubeau oamenii, care slujeau idolilor mincinoși, și nu Ție, Dumnezeul Cel Unul și adevărat. Mă dobora spre putere pentru Tine arsura din inimioara mea și mă lua pe sus, până ce focul din mine m-a luat de tot în sus și m-a ascuns de fața oamenilor, căci în mine ardea slava Ta, vedenia slavei Tale, care a venit apoi pe roțile ei, pe roți de heruvimi și m-a ascuns de fața oamenilor, căci altfel eu de dragul Tău mă tot aprindeam să nimicesc toată împotrivirea de pe pământ, care Te ascundea pe Tine de oameni, toată necredința care stătea împotriva dumnezeirii Tale.

Duhul Sfânt a grăit prin prooroci și nu-L vedeau proorocii pe Dumnezeu, dar Îl auzeau. Pe Cel nevăzut, pe Cel înconjurat de cetele îngerești, pe Acela Îl auzeau ei, căci îngerii sunt fără de trup și sunt ei perdeaua dintre om și Dumnezeu și Îl acopăr pe Domnul, și nu se văd nici îngerașii, căci sunt fără de trup, dar fac ei lucrare minunată între cer și pământ, între om și Dumnezeu.

E sărbătoare pentru Ioan, nașul Meu de botez, una după alta sărbătoarea Mea și a lui, așa cum sfinții au știut din Duhul Meu să facă această așezare pentru sărbătoarea botezului Meu la Iordan. O, cum să nu-l am la masa Mea cu voi cu praznic de Bobotează pe Ioan, botezătorul Meu, care a suferit pentru numele Meu prigonire din mijlocul lumii încă din pruncie, și apoi mucenicie pentru vestirea Evangheliei Mele peste cei ce credeau și peste cei ce nu credeau că Eu sunt pe pământ Mesia, Mielul lui Dumnezeu? O, poporul Meu, nu este mai mare lucrare pentru om ca aceea de a se arăta el în mijlocul oamenilor cuvânt și viață după Evanghelia Mea cea plină de înviere pentru om, iar Eu am zis atunci: «Fericit este cel ce rabdă până la sfârșit, și fericit este cel ce nu se smintește întru Mine, și, iarăși, fericit este cel ce nu ispitește ca să creadă de la Mine prin trimișii Mei spre oameni!». Amin.

A suferit botezătorul Meu moarte de la cei semeți cu duhul lor și care se acopereau cu necredință ca să-și ocrotească semeția și lucrarea ei cea plăcută lor, căci moartea se gătește cu multe podoabe și se face frumoasă și fermecătoare la vedere și la stat ca să n-o mai uite omul, ca să nu mai poată omul fără ea, și ea îl farmecă în fel și chip pe om ca să-i facă omul voia, și moare omul cu moartea în brațe, cu cea care îl nimicește pe el. Așa a pățit regele Irod de la rudenia lui cea după trup, care a lucrat peste el numai slăbire, numai moarte, numai patimă rușinoasă, dar proorocul Ioan de mila lui Israel i-a spus lui Irod că lucrează fărădelegea care nu-i este îngăduită și care se face pildă de cădere a lui Israel. O, dar moartea era femeie gătită cu podoabe fermecătoare și s-a făcut moarte pentru Irod și pentru proorocul lui Dumnezeu, și a fost vinovată de moarte mama pentru fiica ei, care s-a sculat la joc, ademenind privirea regelui și întinzându-i lui cursă spre jurământ pentru moartea proorocului Ioan, și, iarăși, a fost vinovată de moarte fiica pentru mama ei, care a cerut apoi moartea proorocului Ioan.

Luați învățătură mare, căci Eu, Domnul, nu M-am folosit niciodată de mai-marii vremii Mele cu omul ca să-Mi sădesc pe cei credincioși din timp în timp pe pământ, ci M-am folosit de tainele Mele de nepătruns și am dat pentru ele credință omului, și așa am pășit în timp cu toate cele proorocite ca să fie, și au fost apoi, căci M-a proorocit Moise și David și toți proorocii, cărora le-am dat darul credinței în tainele Mele de nepătruns de mintea omului mărginit, și nu le-am dat pe ele să fie știute, și le-am păstrat pecetluite între Mine și cei credincioși și cuminți cu mintea, și așa M-am împlinit Eu prin cuvântul lui Avraam și al lui Moise și al lui David și al profeților toți, căci sunt Cel ce sunt, și n-am cerut voie omului mare cu statul când M-am împlinit pe pământ cu lucrările Mele.

Botezul în credință e mare, fiilor, și vai celui ce pierde sau își vinde această cămașă de botez! Priviți pe David, care prin credință vedea departe, peste timp, și Mă vedea pe Mine preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec, prin care Tatăl a lucrat, și a zis David: «Zis-a Domnul Domnului meu: Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec!». O, și poporul Meu de azi a fost văzut peste timp de către prooroci, dar proorocia este numai pentru cei credincioși, și numai prin ei poate Dumnezeu să Se împlinească pe pământ cu împărăția Sa între oameni, înăuntrul lor fiind ea și lucrând împărăția ei și tainele ei, care se împlinesc, așa cum și cu Mine s-au împlinit cele tainic rostite de Tatăl prin prooroci. Așa Mi-am întocmit Eu lucrarea Mea de azi și pe poporul ei și am din ea și martori în cer, și am și pe pământ, și am, căci sunt Învățător cu putere de cuvânt și Mi-i culeg pe cei credincioși până la sfârșitul tot prin ei, iar cu cei necredincioși nu pot nimic, căci în vremea încercării ei se leapădă, spre rușinarea lor.