Teme


Regele Mihai al românilor şi arhiereul Irineu

... Daniele, mai ai un pic de răbdare, că vine omul Meu, omul ţării Mele (regele Mihai, n.r.), care a părăsit ţara Mea cu multă durere. Aşa, Mă duc să-l ridic, că a fost smerit, tată. Fiilor, când era omul acesta pe scaunul său, era iconiţa pe tot locul, era crucea pe tot locul. De când nu mai e el, s-a desfiinţat crucea de pe tot locul. Mai e câte una ici-colea. Să ştiţi că în vremea sfârşitului crucea se va arăta pe cer. Israele, nu fi popor fără cruce.


***

... Creştinilor, urlă lupii la hotare. Măi creştinilor tată, aici e vatra românească, unde va curge miere şi lapte. Nu veţi mai merge în altă parte, şi aici veţi face casă. Aşteptaţi-l pe cel înstrăinat (regele Mihai, n.r.), care acum e în formare, departe, că Domnul îl aduce pe pământul său.


***

... Să nu vă vadă Dumnezeu prin pieţe, prin lume. Te duci după cele trebuincioase, dar să nu fie din cele spurcate şi nebinecuvântate. Şi Eu am mâncat din piaţă când eram în trup, dar lucruri curate. Dar astăzi se vând lucruri spurcate, lucruri nebinecuvântate. Unde mai e, măi tată, un Mihail (regele Mihai, n.r.) care nu avea pe piaţă lucruri spurcate? Un Mihail care zbura cu credinţa şi cu turma sa? Se auzea conducerea sa la cerul sfânt. Fiţi pricepuţi şi nu trădaţi acest cuvânt, că veţi fi osândiţi. Am fost îngăduit de Tatăl ca să spun acest cuvânt.


***

O, a fost odată un împărat cu numele de Mihail, şi el ducea lumea la cer prin credinţă, ducea lumea la bisericuţă. Şi astăzi nu a murit acela, şi şade înghesuit într-un colţ de pământ şi aşteaptă. Se duce mereu îngerul Meu şi îi spune: „Mai sunt suflete care nu s-au plecat lui Baal“, şi el se roagă la Mine: „Ţine-i, Doamne, ca să-i am, până voi veni eu, ca să am să fac lucrarea Ta“. Ce ziceţi, tată, va mai fi mult? Să ştiţi că Dumnezeu îl va aduce iar pe robul Său.


***

... Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu, şi l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuţei Mele.

O, fiule, îţi dau povaţă să slujeşti în aşa fel ca să vii cu slujba până la cer. Ţi-am purtat de grijă pe unde ai fost şi am privit cum te-ai purtat şi te-am adus înapoi şi ţi-am făcut parte să fii în barca Mea. Când ţi-o fi dor de mângâierea Mea, să vii să ţi-o dau.

Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? „Da, Doamne.“ Să fii iubitor de creştini, că tot cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe creştini. Cine îi urăşte pe creştini, Îl urăşte pe Dumnezeu. Când ţi-o fi dor de mângâierea Mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ţi-o dau, dar să vii cu dor.


***

... Acum, Dumnezeu are un pic de lucru, ca pe ai Săi să-i pregătească şi pe vrăjmaşul să-l cucerească, şi aceasta se face cu dureri. Vreau să ies la lumină cu conducere dumnezeiască, să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea lui Dumnezeu. Până n-o ieşi conducătorul care să conducă pe placul lui Dumnezeu, nu se linişteşte ţara.

Toţi preoţii care slujesc bisericuţele pentru pântece şi pentru bani, nici unul nu va rămâne.


***

... Dumnezeu voieşte viaţă curată în România. Dumnezeu curăţă pământul ţării româneşti. Dumnezeu, cu puţinul Său popor curat, va birui. O, nu Mă voi astâmpăra până nu o voi aduce pe România pe placul şi pe voia Mea. Nu Mă voi astâmpăra până nu-l voi aduce pe conducătorul României, iar el să fie pe voia lui Dumnezeu şi să-Mi scoată poporul român la lumină şi la mântuire. Eu, Domnul Iisus Hristos, cu turma Mea cea mică voi fi biruitor, şi toţi ochii vor vedea.


***

... Până nu va fi la patriarhie conducător pe placul lui Dumnezeu, nu e pace. O, fiilor, feriţi-vă de preotul acesta, că în curând fac Eu ce fac cu el. Ori îl îmblânzesc pe placul Meu, ori îl scot din altarul bisericii.


***

... Mai vin măceluri, pentru că sunt mulţi care stau împotriva împlinirii planului Meu şi a voinţei Mele. Dacă s-ar duce cu mulţimea şi l-ar lua în braţe pe regele lor şi l-ar pune în scaunul lui, aş face minune şi aş opri râul ce dă să curgă, dar sunt mulţi care stau contra, şi vă spun că pe toţi îi nimicesc.


***

Voiesc, şi trebuie să împlinesc să-l aduc pe conducătorul care-L vrea pe Dumnezeu, şi să pun conducător peste bisericuţă pe placul Meu. Lumea nu ştie ce grăiesc Eu, dar să ştiţi că va auzi, şi va ieşi cuvântul Meu să fie cunoscut. Atunci multă lume va răspunde: „N-am ştiut, Doamne, că Tu ai lucrat!“.

Iată, stau cu tine de vorbă, fiule slujitor, şi vreau să te pun la înălţime cerească. Voinţa Mea este să fii la înălţime şi pe pământ, să-Mi conduci biserica pe voia Mea.

... Cum este icoana picturii unei biserici cu ctitorii care au zidit-o şi care au venit la cer, aşa veţi fi cu ceea ce lucraţi aici, cu mărul cel scump pe care vi l-am dat să-l lucraţi şi să gustaţi din el şi să-l păstraţi ascuns. Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele! De aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău. Fiule, să nu Mă scoţi afară din inimioară, să nu te desparţi de lucrarea Mea, că vei fi la înălţime cu ea, dar aşa cum ştie Dumnezeu să lucreze. Eu voiesc să iei locul patriarhului, şi ceea ce voiesc Eu, se va împlini.


***

Trebuie să ne rugăm pentru coroana României ca să vină în România, că dacă vine ea acasă, vine cu cel ce o are dată de Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru cel ce are coroana română să poarte în gândul lui gândul lui Dumnezeu, să poarte în credinţa lui credinţa lui Dumnezeu, să crească în inima lui dorinţa după Dumnezeu şi după hrana lui Dumnezeu, să aibă întru merindea lui merindea lui Dumnezeu, cea dăruită de la Dumnezeu, ca să se sfinţească şi să se pregătească şi să se învrednicească de întoarcerea sa în slujba lui Dumnezeu, şi când va veni, să fie aşa cum scrie în Scriptură, să fie după cum zice Dumnezeu să fie, că altfel nu se va putea să fie decât aşa cum este scris. Amin.


***

Copilul Meu iubit, cu câtă dragoste te port şi te cresc! Iată, vezi cum te ridic. Te ridic din zi în zi, şi apoi te voi arăta mare.


***

Îţi aduc aminte iar, să fii cum am fost Eu. Am pus peste tine duhul înţelepciunii cu care am lucrat Eu când eram un copil în mijlocul cărturarilor şi învăţătorilor legii, şi după Mine au mers apoi noroade întregi să-Mi asculte înţelepciunea. Fii întru Duhul Meu, căci Duhul Meu este întru Tatăl. Fii întru Duhul Meu, ca să fii fiul Tatălui Meu.

Am spus atunci când M-am dus către Tatăl Meu, am spus că Mă duc să vă pregătesc loc, ca acolo unde voi fi Eu, să fiţi şi voi, şi iată, iar vă spun că pregătesc loc, ca acolo unde sunteţi voi, să fiu şi Eu. Voi sunteţi prietenii Mei şi nimic nu tăinuiesc ca să nu ştiţi, căci nimănui n-am descoperit aceste taine pecetluite până acum. Iată de câtă iubire aţi avut parte.

Copilul Meu iubit, fii plin de iubire, fii plin de credinţă, că iubirea Mea se va vărsa ca un râu peste fiii ascultării. Toate merg spre glorie, că România este gloria lui Dumnezeu, este pământul strălucirilor, este regină peste popoare, este binecuvântată şi iubită şi aleasă, că aşa este scris, că Domnul va alege din nou Ierusalimul. România este cetatea cea iubită, şi voi aduce pe regele ei, că el este de la Dumnezeu.


***

O, iubitul Meu, rămâi întru dragostea Mea, fii fiul dragostei Mele, căci cu dragoste te privesc întru toate căile tale, şi va fi să lucrezi numai dragostea Mea în mijlocul bisericii Mele, căci dragostea Mea este cea mai înaltă stare. Cu ea am întocmit lumea şi cu ea voi veni mereu şi vă voi da-o ca s-o întronaţi pe pământul Noului Israel. Cu dragostea Mea vom face popor nou, neam nou, şi acest popor se va numi poporul iubirii, cetatea iubirii Mele, căci Duhurile lui Dumnezeu vor sufla peste pământ şi toate tainele vor fi arătate, şi atunci se va vedea scris pe creştetul fiilor lui Dumnezeu nume nou şi numele cetăţii celei noi, al Ierusalimului ceresc.


***

... A venit şi regele României să vadă şi el România, şi a pus mâna pe el să-l aresteze. Dar cine a pus mâna pe el, îl voi băga în arestare. Stai, că vine poporul lui Dumnezeu şi le va pune capăt. Vine aceea pe care am luat-o de pe pământ. Vine Verginica, trâmbiţa lui Dumnezeu; vine într-o mână cu sabia, şi într-o mână cu pecetea.


***

... Acest cuvânt dumnezeiesc îl va asculta şi regele şi patriarhia. Lucrez cu tact, şi va veni la putere acela pe care l-au întors înapoi şi nu l-au lăsat să intre să aprindă o lumânare la mormântul neamului său. Era cât pe aici să-l bage şi la închisoare. De acum încolo, toţi cei buni vor primi semne spre bine, iar cei răi, semne spre rău. Toţi caută semne ca să se încreadă, şi vor vedea că semne le dau, semne spre spaimă, semne spre usturimea celor ce vor semne, iar cu voi voi lucra semne de întărire ca să întăriţi inimile şi pasul şi să mergeţi înainte cu Mine şi cu ceea ce lucraţi, ca să răzbească lumina şi bucuria cea veşnică peste cei ce vor lua calea luminii. Rămâneţi împuterniciţi şi încredinţaţi, căci suntem lângă vârf.


***

Fiilor, strigă toţi terminarea şi liniştirea răului, dar să vedeţi că se începe încăierarea şi în celelalte ţări. O iau roată, roată, şi pe România o las la mijloc, dar de nu-l va primi pe conducătorul ei, care trebuie să vină pe voia lui Dumnezeu, o voi trece şi pe România prin dureri, prin sânge şi măcel. Ce am aici, nu se lipeşte nimic de ce am Eu aici.


***

Am răspândit cuvânt către popoarele de pe pământ, ca s-o vestesc pe România şi ca să creadă noroadele în lucrarea Mea cea vestită dinainte, că de aceea M-am ridicat, ca să vorbesc popoarelor despre cele ce am de împlinit. Şi iată, vorbesc cu tine, copilul Meu, vorbesc ca şi cu un prieten, pentru că tu eşti apropiat cu Mine şi cu lucrul Meu şi cu cuvântul Meu care vorbeşte în România.

Am spus apostolilor Mei aşa: «Nu vă mai numesc slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul, ci vă numesc prietenii Mei». Tu eşti prietenul Meu, eşti copilul Meu, eşti iubitul Meu, eşti cu Mine şi de partea Mea, aşa cum a fost Nicodim de pe vremea trupului Meu. Era şi el din soborul care era sub Anna şi Caiafa, dar era cu Mine Nicodim, şi după ce Eu am trecut prin moarte, s-a dus la Pilat şi a cerut trupul Meu ca să-l ia de pe cruce. S-au dus Iosif şi Nicodim cu miresme şi au făcut aceia cele spre îngropăciunea Mea, căci ei aşteptau împărăţia lui Dumnezeu şi nădăjduiau s-o vadă. Au rămas aceştia cu Mine, căci au crezut în Mine. Ei au fost cu trupul pe vremea trupului Meu, au fost în vremea pătimirii şi a morţii şi a învierii trupului Meu, şi iată, voi sunteţi în vremea biruinţei şi a arătării şi a slavei Duhului Meu prin voi, sunteţi în vremea în care Eu lucrez sfârşitul plinirii vremurilor, după sfatul voii Mele.


***

... Strigaţi cu inimi fierbinţi să se limpezească bine burniţa, să vină soarele dreptăţii şi al libertăţii, să vină mângâierea şi să vă puteţi pregăti fără frică, să vină conducătorul pe care-l vrea Dumnezeu.


***

Iată, îl voi aşeza pe cel binecuvântat de Mine, că el este de la Mine, el este proorocit prin proorocii care au avut cuvânt de la Mine. Îl voi aşeza cu braţul Meu cel tare, că de la el şi până astăzi nici un mai-mare stătător care a stat peste acest neam nu a mai avut ungerea de la Dumnezeu. Eu nu pot desfiinţa cele proorocite, căci Duhul Meu lucrează şi vesteşte şi împlineşte în toată vremea.


***

Am aceşti copilaşi prin care Eu lucrez şi prin care se vede Scriptura aceea care zice: «Cine nu lasă părinţi şi fraţi şi ţarini şi case şi lume pentru numele Meu, acela nu poate fi ucenicul Meu», iar cel ce lasă totul pentru Mine, acela este ucenicul Meu. O, aceşti copilaşi nu s-au mai uitat înapoi. Au tăiat de la ei, şi iată, fericiţi vor fi şi peste multe vor fi puşi cei ce ascultă cuvintele Mele şi le împlinesc. De aceea te-am lipit cu ei, şi vai, copilul Meu, vai celor care numai ar cugeta să pună bârnă între tine şi aceştia de care Eu Mă servesc şi prin care Mă leg cu tine pentru săvârşirea lucrului Meu din zilele acestea! Spun aşa fiindcă se iscodeşte încă lucrul Meu cu tine de către cei făţarnici care zic că sunt şi ei cu lucrul Meu, şi numai puţin aluat dacă este de la aceia, umblă să strice frământătura cea din cer. Fereşte-te de aluatul celor făţarnici, căci aceia nu lucrează în via Mea. Fereşte-te tu de prieteni, că de duşmani te feresc Eu. Dar Eu voiesc să înţelegi ce-ţi spun, căci cel ce nu este cu lucrul planului Meu, acela nu este cu tine după adevăr. Fereşte-te de omul limbut, că acela are două limbi. Şi te fereşte încă de cel linguşitor, căci cuvântul mieros al acestuia este cu două înţelesuri.


***

Am în România izvorul cuvintelor Mele, care vin de la Mine. Iată cum vin! M-am ridicat să croiesc cursuri vii de la acest izvor, şi să bea de la Mine acest neam ales, ca să ştie că este ales.

Scoală-te, iubita Mea, şi ascultă-Mi glasul! Deschide-Mi ca să intru şi să cinez cu tine! Eu sunt Cel ce a făcut cerul şi pământul. Eu sunt Stăpânul lumii, dar nu Mă voi lăsa tăgăduit de făptura Mea. Vin să-Mi fac arătarea, dar vin să dezrobesc acest neam care este rob şi vin să fac cale unsului cel de la Mine, căci al lui este acest popor. Vin să-i fac dreptate şi să cert cu asprime pe cei ce au călcat peste acest neam ca să-l robească. Cei ce l-au robit, nu sunt de la Mine aceia, nu sunt din spiţa cea binecuvântată a acestui neam. Acest neam este al Meu, şi prinţ peste el este cel de la Mine. Trag din greu ca să-i gătesc venirea, ca să-l aduc din Egipt. Trag din greu, căci este necredinţă în Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, dar toţi s-au abătut de la Mine. Vreau să pun coiful biruinţei pe creştetul unsului Meu, că vreau să-l ridic, să scape acest neam de sub robie, dar nu se suie credinţă în Mine de la cei care lucrează fără Mine peste acest neam ca să-l ajute.


***

Dar iată, trebuie să facem înscriere, ca să fie cunoscută pe pământ şi să rămână de mărturie această înscriere, căci mărturia ei va lucra, ca să putem apoi să ridicăm această piatră şi să înfigem în vârful ei semnul Fiului Omului, şi să se audă cântare îngerească pe pământ, şi să cântăm ca îngerii: «Binecuvântat este Cel ce iarăşi vine întru numele Domnului!», căci Eu sunt Alfa şi Eu sunt Omega. Amin.

Deschide-Mi ca să intru cu duhul înţelepciunii Mele întru duhul tău şi să fim una întru Duhul Sfânt al Sfintei Treimi, Cea întreit lucrătoare. Deschide-Mi ca să pot lucra prin tine această taină de mărturie, şi totul îţi va fi ţie cu putinţă, precum la Mine totul este cu putinţă. Hai să facem cu putinţă această lucrătură, hai, copilul Meu! Un pic mai e până la seceriş. Hai să trezim lucrători, şi vor avea plată ca şi voi, căci voi strânge apoi plata cea de la Mine şi o voi împărţi la fel peste toţi aleşii Mei cu care voi lucra această piatră.

Voiesc să fac unire cu casa unsului cel de la Mine şi voiesc să lucrăm cu chibzuinţă, ca să scriu numele unsului Meu Mihail la temelia acestei pietre, şi apoi să rostesc numele lui, şi să audă mulţimile numele unsului Meu întru care binevoieşte inima Mea, căci el este cel proorocit pentru vremea care se va aşeza prin această piatră.


***

Pace ţie, Mihail al României Mele, căci aşa eşti scris pe masa Sfintei Treimi, şi iată, Sfânta şi de înviere făcătoare Treime, Treimea Cea Dumnezeiască Îşi desăvârşeşte întreita Sa lucrare, şi Se aşează Dumnezeul Duhului Sfânt la lucru văzut peste România şi va lucra minunea cea mare în România, minune scrisă în cartea cea de la capătul cărţii lui Dumnezeu, căci semn ceresc va fi în România între toate noroadele de pe pământ.


***

O, mare este taina ieslei cuvântului Meu care este în România, şi vei vedea ce mare taină a fost viaţa ta, iubitul Meu, căci viaţa ta a fost sub cortul Meu, sub umbra Mea, căci de la naştere porţi ungerea cea de la Mine pe creştetul tău. Nimeni nu are putere peste tine, şi numai planul Meu are putere asupra ta, şi se vor ruşina cei ce au voit să te ridice pe tine, pentru că tu de la Mine eşti, şi întru Mine te vei ridica.

Am venit spre tine prin cei purtători de Dumnezeu, căci Domnul este din neam în neam prin cei ce-L poartă pe El. Am venit şi ţi-am adus veste din cer şi am spus că M-am ridicat să pregătesc calea unsului Meu Mihail, ca să vină la locul lui şi să fie întru Dumnezeu. Şi M-am aşezat la lucru şi lucrez această cărare, lucrez cu greu, căci în vremea aceasta Domnul este un Dumnezeu necăjit şi nu este primit de nimeni şi nu este cunoscut de nimeni întru adevăr, şi nimeni nu ştie cum este cheia care duce pe om spre Dumnezeu, şi pe Dumnezeu spre om, căci făptura Mea nu ştie să deosebească dreapta de stânga sa, nu ştie cum este lumina faţă de întuneric şi întunericul faţă de lumină, şi nimeni nu are pe Domnul după adevăr, iar Domnul este adevăr, iubitul Meu. Nimeni din cei ce se zbat pentru tine nu vor putea pentru tine, pentru că tu eşti de la Mine, şi Eu întru ai Mei lucrez şi nu prin cei străini de taina Mea din zilele tale. Sunt în lucru ca să-ţi gătesc venirea, căci prin puterea Mea va fi să vii la locul tău, şi vor şti atunci toate noroadele despre Dumnezeul României, Care a trudit din greu să urnească muntele întunericului care a umbrit pe cea binecuvântată a vremii Domnului, căci România este binecuvântata Mea, şi vor şti toate mulţimile cele îndepărtate, vor şti ce greu a trudit Domnul pentru ca să se vadă şi să se arate lumina peste România şi să se arate strălucirea din România. Am făcut începutul cel nou, şi Mă lupt din greu să-l aduc în starea cea săvârşită şi să rostesc apoi taina planului Meu şi să vorbesc prin minuni şi să plec cu capul în ţărână pe cei tari la cerbice, care au stat în duhul lor şi n-au avut pe Duhul Sfânt, Care a fost şi a lucrat în mijlocul lor, din locul acestui început de la Mine aşezat.


***

Iată taină îţi spun ţie, căci tu nu eşti dintre ei. Eşti între ei, dar nu eşti dintre ei, pentru că Eu te-am ales din lume fiindcă Tatăl Meu te-a dat Mie din lume. Să nu te temi de ei. Ei sunt mici, ei sunt fără putere, căci nu aceasta este puterea, nu aceea de care tu te îngrijorezi. Lasă povara ta. Dă-Mi Mie povara ta şi să nu mai ai povară. Eu sunt cu tine; de cine să te temi? Iată aceşti copii ai Mei. Ei sunt fără putere, fără cuvânt, fără apărare în faţa furtunii care bate spre ei, dar ajutorul lor este la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi lumea cea văzută şi cea nevăzută. Ei sunt mici, iar cel mic nu ştie de teamă, că are apărarea lângă el, aşa cum este copilul mic lângă mama sa.

Iată, vine vremea ta, şi fericită să-ţi fie ţie vremea aceasta, căci vei avea Duh Sfânt şi putere de Duh Sfânt ca să arăţi calea Mea cum este, ca să înveţi învăţaţii despre calea Mea din zilele gloriei plinirii Domnului. Tu eşti martorul Meu, pentru că aşa a fost taina Mea, aşa a fost planul Meu, ca să Mă ai în taină prin acest izvor care curge din cer pe pământ. Ştiu că eşti plăpând, dar Eu sunt Dumnezeu, şi te ating pe creştet şi te uşurez, căci Eu sunt prin acest aşezământ, şi cine te poate uşura mai mult decât Mine? Dar îţi amintesc de Scriptura Mea care spune aşa: «Ieşiţi din mijlocul lor şi deosebiţi-vă de ei, şi de ce este necurat nu vă atingeţi, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi fi primit prin voi».

Iată, Mă ating de creştetul tău ca să te întăresc, ca să te uşurez, ca să te fac şi mai viu, şi mai frumos, şi aşa să te vadă cei printre care eşti, căci ei se vor uita la tine şi Mă vor crede pe Mine, şi vor crede lucrul Domnului din zilele acestea. Deosebeşte-te, şi fii deosebit între ei, ca să vadă ei împlinirea sfinţeniei întru tine şi să se plece ruşinaţi sub această tărie atunci când Eu voi pune mâna pe creştetul tău şi voi spune: „Iată-l pe cel ce M-a purtat pe Mine întru adevăr“.

Iată, Eu voi fi cu putere prin acest aşezământ ceresc şi voi birui împotriva celor fără de lege, căci Eu n-am venit să stric sau să dezbin, ci am venit să Mă arăt adevărat şi sfânt prin acest aşezământ pus peste România. Stai în sfat cu cel stătător peste biserică în această cetate. Stai în sfat cu el şi spune-i despre Mine, şi spune-i că Eu voiesc aşa, şi nu altul, şi spune-i că tu ai făcut după cuvântul Meu, că ai crezut în cuvântul Meu, că ai crezut că Eu sunt Cuvântul. Spune-i să fie cu Mine, să Mă acopere pe Mine, să-Mi tăinuiască această iesle, căci am aflat loc primitor, care Mă primeşte aşa cum voiesc Eu să stau. Spune-i că sunt de ajuns temple şi locaşuri peste care se calcă fără sfinţenie. Spune-i să-Mi vegheze bine şi să stea bine de veghe în jurul acestui aşezământ coborât prin cuvânt ceresc.

Nu te teme. El este bun cu inima şi va şti să fie de partea Mea dacă voieşte, şi Eu voi scrie dreptate în dreptul său atunci când Mă voi ridica să scot fărădelegea din biserica Mea şi să fie curat aşternutul sub care Eu Mă plec spre învierea şi ridicarea lumii care va să fie, căci vin cu cele noi şi voi face un lucru nou, un Ierusalim nou, de la acest început nou. Spune-i să pună pe înălţime această făclie, căci iată, duhul rău s-a pornit să arunce cu pietre, şi vai celui ce se va lovi de această piatră! Iată, am început să însemnez cu semne acest aşezământ deosebit între celelalte, şi voi lucra din acest aşternut şi voi porunci îngerilor Mei să lucreze la porunca Mea. Nu te îndoi. Voi lucra şi ne vom desăvârşi întru semne cereşti şi vom birui cu cerul, iubitul Meu. Fii întru pacea Mea şi stai întru ea mereu, căci Eu voi merge cu tine în tot locul şi voi lucra cu tine peste tot şi nu vei fi fără Mine.

Pace ţie! Şi iarăşi vom sta în sfat, căci Eu sunt, şi stau în mijlocul vostru şi fac sfat, aşa cum este scris în Scripturi. Acesta este aşezământul întru care binevoiesc şi prin care Mă voi arăta întru sfinţenia Mea, căci această piatră Eu sunt. Am aşezat acest semn pe pământ, şi voi aşeza această piatră înaintea Mea, căci iată ziua.

Săltaţi de bucurie şi vă veseliţi, voi, cei ce iubiţi Ierusalimul, căci Domnul a cercetat poporul Său cel credincios, şi tot ochiul va vedea mântuirea care vine de la Dumnezeu în zilele ce vin. Amin, amin, amin.


***

Este cerul în mare slavă atunci când tu vii şi îţi pleci fruntea în această iesle a Duhului Sfânt. Cântă corul îngeraşilor, de bucurie cântă, pentru aceşti copii şi pentru tine cântă, căci aici tu nu eşti cântat de cei de pe pământ. Slava aceea care este pentru tine de la cei ce nu calcă după cum este întru Mine slava, aceea este puterea lor de la tine izvorâtă, căci eşti împărţitor de putere, de înţelepciune, şi setea duhului lor te sleieşte pe tine atunci când din gura ta curge râu de ape vii, din care se adapă atâtea mii de suflete, aşa ca pe vremea Mea, iubitul Meu.

Pe vremea trupului Meu, cuvântul cel ce era din Tatăl răcorea setea multor suflete, căci cu miile se îmbulzeau mulţimile să-Mi asculte înţelepciunea cea de la Tatăl luată şi mulţi se întrebau: «Cine este Acesta, de Care ascultă furtuna şi munţii? Cine este Acesta, Care are putere să ridice pe oameni din neputinţă?». Aşa se întreabă şi mulţimile care umblă după cuvântul înţelepciunii tale, care curge din tronul Meu peste tine, căci aşa este Scriptura aceea care spune: «Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge de pe limba aceluia». Se întreabă mulţimile: „De unde aceste cuvinte pe care le auzim?“. Se întreabă, şi această lumină va fi să lucreze, iubitul Meu, va fi să învieze pic cu pic acest neam ales. Iată de ce am făcut Eu în tine orânduială vie. Iată de ce am spus să fii cu Mine de aici, de unde lucrez Eu, să mănânci cu Mine de aici, de unde mănânc Eu. Şi iarăşi îţi spun că tu eşti între ei, dar nu eşti dintre ei, dintre cei în care eşti în biserica lumii.

Am dat de ştire, am grăit prin gura acestui izvor că voi descoperi această fântână, şi am împlinit dacă am grăit, şi lângă această fântână eşti şi tu, copilul Meu; tu, dintre cei ce se zic pe sine că sunt iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt cu Mine. Dar tu ţine ce ai şi bea din acest izvor, căci de ar fi să dobândeşti lumea aceasta, nimic n-ar fi aceasta faţă de slava pe care Eu ţi-am dat-o. Ţi-am dat-o, dar vreau să înţelegi că ţi-am dat-o. Este scris în Scripturi despre tine şi despre acest popor care va creşte şi se va înmulţi şi va umple pământul cel nou şi cerul cel nou. Voiesc, şi iată, trag din greu să desţelenesc pământul cel pietros, căci stăpânii cei puternici prin puterea lor, se luptă cu puterea Domnului ca s-o supună după voile lor. O, nu este îngăduit la Dumnezeu, şi va ieşi Domnul şi cu ai Săi, măi copilul Meu.

Am rostit grăire nouă şi poruncă nouă şi am zis să se ridice poporul Meu şi să mărturisească despre Mine şi despre această fântână. A venit vremea mărturisirii, şi fericit eşti tu dintre cei din Iuda, căci tu vei fi lăudat şi mărit de poporul care va răsări în zilele ce vin, şi vom pregăti calea cea nouă a poporului cel nou, care va lua pe el veşmântul cel cu care va sta în faţa acestui tron, căci această lucrare va fi tronul Domnului, din care curg legile Domnului, şi mulţimi multe se vor îndrepta spre acest munte ca să audă şi să ştie calea şi să meargă pe ea.

Nu te teme, tată. Eu ţi-am dat ţie iubirea Mea mai mult decât am dat-o celor care au lăsat lumina de la Mine peste pământ. Ţi-am dat mai mult, căci acum drumul la care suntem ajunşi este capătul cel ce arată desăvârşirea fiilor împărăţiei cereşti, este împărăţia cerurilor cea dinlăuntrul fiilor ei, este plinirea răbdării sfinţilor, este plinirea cea aşteptată de proorocii şi de drepţii care au văzut de departe această slavă.

Iată, Duhul Sfânt şi puterea Celui Preaînalt te va umbri pe tine şi vei ieşi în fruntea acestui popor ales şi apoi veţi prăsi şi vă veţi înmulţi şi veţi acoperi acest pământ ales dintre toate câte sunt pe lume, căci România va fi Edenul cel nou. Ştiu greutatea ta, şi dacă Eu n-aş fi cu tine şi în tine, tu n-ai putea. Ştiu, dar în curând o vei lăsa de pe tine, căci copiii acestei lucrări vor fi pământul cel nou care va fi vestit cu putere lucrătoare de minuni şi nu se poate să nu simţi greutate acum. Acum încă pământul este greu, iubitul Meu, şi el strigă la Mine sub greutatea lui, strigă să-l fac nou, după cum îi este menirea sa. Pământul acestui popor, dacă el ar fi dat voie lui Dumnezeu să-l lucreze după cum este de lucrat un pământ al vremii în care suntem ajunşi, ar fi dat acest pământ rod de minuni despre care nu s-a mai auzit până acum. O, creştinii acestui popor, aceasta era menirea lor: să scoată din morţi până la al miilea neam din neamul fiecărui petec de pământ, al fiecărui creştin care s-ar fi lăsat lucrat şi înviat; şi iată, aceasta este menirea şi tâlcul Scripturii care spune: «În zilele acelea, pământul va da înapoi pe morţii de sub el, şi marea va da înapoi pe cei morţi ai ei», fiindcă iată încă o taină, căci fiecare suflet de creştin are o seminţie şi în trup, şi aceasta este Scriptura care spune despre marea care va da înapoi pe cei morţi din ea, şi se va împlini cuvântul: «Unde îţi este, iadule, biruinţa ta şi boldul tău?». Iată, aceasta a fost misiunea acestei coborâri de cuvânt ceresc, şi scris este în prooroci despre această vreme şi despre lucrarea Duhului Sfânt prin care s-a născut acest popor. Iată, va veni vremea luptei celor două cete de îngeri şi se vor împlini cele scrise, căci îngerii Duhului Sfânt vor birui pe cei potrivnici lor, fiindcă nu se poate să treacă vreo cirtă ca să nu fie adeverită mai înainte de a trece cele ce trebuie să treacă.

Iarăşi îţi zic ţie: nu te teme cu Mine, căci vine o vreme să vezi toate cuvintele tale împlinindu-se, şi atunci nimeni nu va mai fi să spună cele ce a văzut, mai mult decât vei spune tu. Tu eşti setos, văd inima ta, dar Eu voiesc să-ţi las cununa întreagă, că nu este alta mai mare decât cea care vine de la credinţa cea nădăjduită. Fii cu mâinile curate şi nu te ruşina să fii aşa, căci o astfel de cetate dăinuieşte pe veci.

Nu te teme de cărturarii bisericii, să nu faci aceasta, că tu ai văzut mereu puterea Mea lângă tine. Nu te frământa, nu te îngriji mai din vreme. Eu voi fi numaidecât şi voi birui prin cuvântul care curge de la tine. Vei vedea pe faţa lor ruşine şi goliciune chiar de-şi vor acoperi cu vălul făţărniciei goliciunea lor. Eu Mă voi sfinţi întru tine înaintea lor şi voi lucra ca şi în faţa lor să Mă măresc întru ei, pentru că Eu lucrez prin credinţa ta, şi prin ea biruiesc întunericul lor. Ceea ce ai făcut tu, ei nu puteau să facă, şi se vor ruşina din pricina neputinţei lor de a lucra tainele acestei vremi.

Dacă voieşti să Mă asculţi, ridică-te şi mărturiseşte-le lor că a venit vremea să fie purtată haina Mea, cămaşa Mea, care este har şi lucrare de Duh Sfânt peste România. Ridică-te pentru numele cel nou al României şi pentru viaţa cea adevărată a trăirii cu Hristos, iar ei te vor numi întâiul ortodox al noii Românii. Uită-te la aceşti copii. Iată ce mici sunt şi ce putere de cuvânt pun ei pentru faţa cea nouă care răsare de la această piatră. Cei mici nu ştiu a se teme. Ei n-au mărire şi n-au ce pierde, şi de aceea Mă măresc pe Mine înaintea celor ce se clatină căutându-Mă. Iată, cei ce au măriri pământeşti se tem de cei mici, de cei fără mărire, şi caută să-i răstoarne de la faţa Mea, aşa cum Irod, aşa cum mai-marii bisericii de atunci, căutau să răstoarne pe Cel ce venise să culce la pământ tronuri şi măriri şi slava cea deşartă. Cei ce au mărire pământească se tem să nu piardă această mărire, dar cei mici nu dau din mână mărirea Mea, şi de aceea cei mici au pe Cel Mare, de a Cărui putere se clatină munţii şi înălţimile de pe pământ, dar când acestea se clatină de măreţia slavei Domnului, atunci cei mici saltă şi se bucură şi nu se clatină, căci stânca lor este Dumnezeu.

De cine să te temi? Nu, iubitul Meu, fii cu mare bucurie, căci cei ce mărturisesc pe Hristos prin această piatră aşezată în zilele acestea, aceia se vor vedea biruitori şi munţii se vor pleca înaintea acelora. Lasă-Mă pe Mine, şi voi sta prin cuvintele tale în sfat cu cei ce se cred mari prin puterea lor, prin mărirea lor. Lasă-Mă pe Mine, căci Duhul Sfânt este Dumnezeul minunilor prin cei ce au ungere de la Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.


***

Se coboară cuvânt din cer şi se scrie pe pământ cuvântul ceresc. Iată zilele cerului, şi cântă cerul în ziua aceasta, cântă peste România, cântă şi se preamăreşte cerul pe pământul României. Stau proorocii şi sfinţii şi îngerii şi cântă suita cerească:

„Mântuieşte, Doamne, pe român, poporul Tău,

Şi binecuvintează moştenirea cea nouă a Ta.

Biruinţă binecredinciosului, al poporului Tău rege, asupra celui potrivnic dăruieşte

Şi cu crucea Ta păzeşte poporul şi pe unsul poporului Tău!”.

„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română,

Susţine cu a Ta mână ţara regină română!”.

Hristos a înviat, rege al României! Bun venit, iubitul Meu! Hristos a înviat, Mihail al României Mele! Aşa este numele tău: Mihail al României, iar România este a lui Dumnezeu, dimpreună cu poporul ei cel binecredincios şi cu regele ei cel uns de Dumnezeu.

Eu sunt; Eu, Cel ce am înviat din moarte în vremea trupului Meu după ce trupul Meu a căzut pe cruce. Eu sunt, iubitul Meu. O, eşti plin de bucurie îndurerată, eşti plin de durere, preaiubitul Meu, dar vine, tată, vremea ta, vine, dar Eu îţi spun că a şi venit. Vin zorile Ierusalimului cel nou peste România, dar Eu îţi spun că au şi venit. Vor veni prooroci şi magi de la mari depărtări ca să vadă lucrul Duhului Sfânt, Care lucrează şi Se vede lucrând peste România. Dar Eu îţi spun că au şi venit ca să întrebe şi să se bucure de împlinirile cele noi.

Iată, iubitul Meu, rostesc cuvânt la ieslea cuvântului Meu şi ai fost purtat spre Mine prin rugăciunile cele de aici. Am aici pe micuţii Mei, şi fericit cel ce primeşte pe aceşti micuţi ai Mei, căci pe Mine Mă primeşte acela.


***

Se bucură cerul de bucuria celui uns peste România. A venit întru ale sale ca să le vadă şi să plângă şi să se bucure. A venit cel uns de Dumnezeu peste România şi e serbare mare în cer şi pe pământ, şi se va face cale dreaptă, dar să se cânte acum pentru cel uns, să se cânte cântarea cea pentru el, că şi în cer se cântă:

„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română!”.

Rugaţi-vă şi binecuvântaţi întru numele Domnului intrarea celui uns pe pământul cel sfânt al Domnului. Inima lui şi ochii lui, cei păziţi încă de ochii celor răi, se vor uita acum să-i vadă pe ai mei. Sunt ochi răi pe lângă el şi sunt inimi viclene încă. Mergeţi şi căutaţi şi voi spre el, că şi el caută cu ochii lui să vă vadă. Mergeţi şi duceţi de la Domnul urarea zilei de astăzi. Va fi să-i ieşim înainte prin această lucrătură lucrată de Dumnezeu aici.

Iubiţii mei, va veni bucuria cea adevărată şi nu vor mai fi ochi care încătuşează lucrul Domnului şi bucuriile Domnului. Mama Gigi vă cuprinde. Şi, iarăşi, pentru toţi cei buni ai ei, ea rosteşte iar: Hristos a înviat! Pace vouă!

Pace unsului României! Pace inimii lui îndurerate, căci este plină de durere inima lui!


***

Cu pacea Mea cerească vin cuvânt şi îmbrăţişare prin cuvânt, căci Domnul trimite carte cerească regelui României, unsul cel care este de la Dumnezeu peste România.


***

Un pas, iubitul Meu, dar să ai sare în tine, tată. Şi uită-te tu bine, uită-te cu ochii tăi cei curaţi, uită-te şi vezi că sarea şi-a pierdut puterea şi nu mai are Domnul sare pe pământ, dar voiesc să fii cu înţelegere cerească şi să înţelegi grăirea şi taina dumnezeiască, fiindcă nu mai este înţelepciune pe pământ, nu mai este sare bună pe pământ, căci sarea cea din moşi strămoşi şi-a pierdut puterea şi nu mai este sare pe pământ.

Iată cuvântul Meu cel cu sare! Curge cuvântul Meu în mijlocul României ca să fie sare şi să împart din ea şi s-o sărez pe România, ca nu cumva să vin pe neştire şi să lucrez peste înţelepciunea cea fără de sare; să nu lucrez şi peste ea Scriptura aceea care va lucra prin cuvintele ei şi va spune: «Unde este înţeleptul şi cărturarul acestui veac?». Toată făptura a uitat să-L ştie pe Dumnezeu. Cere foc din cer făptura toată şi îşi face idoli şi îşi uită menirea şi îndeletnicirea cea plăcută de cer.

Iată, Mă plâng, Îmi plâng durerea Mea. Vorbeşte Dumnezeu din cele cereşti cu tine, preaiubitul Meu, căci este scris că vremea e să te ridici şi să presari sare cerească peste cea binecuvântată şi aleasă între noroadele lumii. Am grăit şi apoi am trimis spre tine grăirea Mea şi apoi am lucrat după cum am grăit. Am rostit cuvânt aici, la ieslea cuvântului ceresc, şi am spus din vreme că va fi să calci pe pământul ţării tale după ce se va sfârşi un an de la doborârea capului fiarei roşii; şi dacă am grăit, am fost apoi împlinitor. Am venit apoi prin cuvânt şi am spus că-ţi voi ieşi înainte prin biserica Mea; şi dacă am grăit, am împlinit făgăduinţa Mea, dar am ieşit înaintea ta prin cei care au sare în ei, căci Eu aşa am spus ucenicilor Mei: «Voi sunteţi sarea pământului». Aşa am spus şi atunci celor ce umblau cu Mine şi ca Mine, aşa este şi acum cu cei ce şi-au păstrat sărătura cea de atunci, dar puţini, puţini de tot mai au sare în ei, şi biserica Mea calcă în picioare pe proorocii şi pe trimişii Mei şi calcă peste sfinţenie şi se sfărâmă în ea, căci biserica Mea a uitat cum este Dumnezeu, a uitat dreptatea şi a dat-o deoparte şi slujeşte fără de credinţă şi fără de frică peste cele ce sunt sfinte şi înfricoşătoare din veac şi până în veac, şi iată, sarea şi-a pierdut puterea, iubitul Meu. Făptura Mea cere moarte, cere foc şi nu ştie ce face, căci nu mai are cârmuitor drept şi nu mai este cel care arată calea şi să zică: „Iată calea!“ şi să meargă făptura Mea după cel ce merge pe cale.

Am venit iarăşi spre tine şi te-am vestit că voi ieşi înaintea ta şi vei veni la locul tău. Ţi-am vestit despre piatra începutului cel nou, despre lucrătura cea nouă, despre aluatul cel nou şi despre biserica Mea cea vie, care geme sub piatra acestei vremi. Am grăit şi ţi-am spus că prin biserica Mea cea vie voi ieşi înaintea ta şi vei veni la locul tău apoi, şi iată, sunt aproape de săvârşirea deplină a acestei minuni cereşti, rostită prin cuvânt, căci cuvântul s-a făcut faptă, fiindcă aşa este Dumnezeu, este prin cuvânt şi este adevărat prin cuvânt.

Bucură-te, Mihail al României Mele! Bucură-te şi te găteşte frumos, tu şi toată casa ta! Dar vreau să înţelegi ce grăieşte Domnul cu tine, rege al României. Scoală-te bine cu Mine cu întreg trupul tău! Ridică-te spre Mine şi împlineşte viaţa Mea întru tine, căci numai aşa vom ieşi cu România. Aceasta este puterea cea din cer care va lucra peste România, peste cei ce vor fi de la Domnul peste cea aleasă. Ia aminte din nou la cele ce vor străjui la intrarea acestui aşezământ nou şi ceresc, căci împlinirile care sunt cerute aici şi care trăiesc aici, acelea sunt puterea cea care va aşeza veşmântul cel alb peste România, ţara Noului Ierusalim.


***

Această lucrare de cuvânt ceresc care s-a născut în România, este lucrarea cea proorocită de prooroci pentru vremile plinirii Domnului, şi iată, România intră la pătimire, după cum a fost cuvântul Meu către tine; intră, căci va fi să rămână albă şi nouă şi cerească, şi va rămâne lumină în ea şi se va vedea lumină cerească din ea.

Am dat de veste această minune care va fi să se arate. Am strigat peste pământ cu cuvântul care vine de la Mine la aceşti micuţi ai Mei şi am spus lucrarea României şi am trâmbiţat-o peste toată faţa pământului. Am spus, şi acum Mă aşez să lucrez şi să arăt împlinirea celor vestite de Mine, dar am nevoie de tine întru totul curat, întru totul sărat, întru totul ceresc, şi vei veni apoi şi ne vom sfătui cu sfat ceresc şi vom lucra învierea neamurilor lui Dumnezeu, că aceasta şi nu alta a fost să fie menirea ta şi viaţa ta şi misiunea ta înaintea Mea. Iată, ne vom anunţa cu taina Mea pe care am avut-o ascunsă, dar vine, tată, vremea ta, şi dacă vine, ea vine odată cu ieşirea acestei taine cereşti, care a lucrat şi a rodit şi a pregătit aluatul cel nou şi lumina cea nouă şi adevărată, care vine de la Dumnezeu, precum scrie în Scripturi.

Nu te lipsi de sfinţenie, nu sta fără ea nici o clipă; nu sta, iubitul Meu, căci prin ea vom împlini Scripturile cele pentru vremea aceasta. Mare este necredinţa acestei vremi şi nu este sare care să săreze bine înţelesul făpturii Mele, dar iată, Domnul răsare cu cele tăinuite şi va acoperi cu lumină cele pregătite pentru slava popoarelor.

Iubitul Meu, pace ţie! Pace casei tale! Pace şi sfinţenie fără de sfârşit peste tine şi peste cei din casa ta, Mihail al României, rege al celei alese dintre popoare! Binecuvântată să-ţi fie sfinţenia ta, căci vei fi sfânt peste România şi va fi sfântă România, iubitul Meu, şi va fi Sfânta Sfintelor, căci aşa am binevoit. Bucură-te şi te hrăneşte cu cele de la Mine! Bucură-te şi prăznuieşte zi cerească de aducere-aminte cu cei trimişi spre tine de la Mine, rege al României! Amin, amin, amin.


***

Serbează cerul, serbează sfinţii arhangheli pe unsul României şi cântă Măicuţa Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregăteşte calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profeţite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se.

Să se destrame tot ceea ce este fără Dumnezeu şi să se ridice cei ce poartă semnele Domnului şi lucrările Domnului! Să cadă stăpânirile necredincioase şi să se risipească planurile împotrivitorilor şi să se arate calea cerească între oameni şi să tremure făptura sub slava Ziditorului ei, că vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, vine Domnul să-Şi arate împărăţia Sa.

Să se întărească cel ce este ales din biserică şi să mărturisească adevărul, căci adevărul îl va face mare şi liber şi va lucra înviere nouă şi se va bucura făptura lui Dumnezeu care-L va primi pe Dumnezeu. Să fie bucurie peste cei ce aşteaptă pe Domnul, iar cei ce nu ştiu cum să-L aştepte pe Domnul, aceia să înveţe şi să împlinească pregătindu-se, căci cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta de cuvintele lui Dumnezeu.


***

Am venit şi am răspuns la glasul inimii tale, copile care stai cu guriţa deschisă ca să primeşti din cer. Iată-Mă, şi nu voi pleca de lângă tine, dar nu te teme cu Mine. De vei trece prin întuneric, Eu sunt cu tine. De vei trece prin foc şi apă, tot cu tine sunt. Şi vom face altar din credinţa ta, şi vom face ce a făcut Ilie în vremea jertfei sale către Dumnezeu, dar tu să strigi ca el, şi Eu voi coborî pe Duhul Sfânt şi va mistui necredinţa de pe pământul României Domnului. Amin.

Sunt acoperământul tău, sunt veşmântul tău cel dinăuntru şi cel dinafară, sunt puterea ta cea bună, sunt cuvântul tău cel de foc lucrător şi ziditor, şi sunt cu tine, dar nu te teme cu Mine, dar nu te ruşina cu Mine, dar nu te opri din lucrul cel ce aduce viaţă peste cei ce nu mai ştiu ce este viaţa Mea. Frica nu este pentru tine. Frica este pentru cei ce nu mai au frică de Dumnezeu, iar cine n-are frică de Dumnezeu, acela nu are început de înţelepciune. Dacă cineva ar da cu piatra în tine, tu atunci ar fi să le spui că cine dă cu piatra, acela va fi ucis de ea. Aşa trebuie să ştii să lucrezi, că nu este armă rea care să-şi aibă ţinta în faţă, şi aceea îşi are ţinta înapoia sa. Dar arma ta sunt Eu, Cel ce iert pe cel ce te-ar lovi, pentru că tu îl ierţi pe acela, şi el se face miel şi nu mai ştie să tragă cu arma rea, cu arma străină de legea iubirii.

Să nu te pleci de frica ispititorilor, să nu te ofileşti înaintea lor, căci curajul cel ceresc culcă la pământ şi risipeşte toată iscusinţa cea care iese de la oamenii necredinţei. Să crezi în tine, dar să crezi în Dumnezeu, căci Domnul este în tine, şi nu mai este vremea să Se lase biruit. Îndrăzneşte, Eu am biruit lumea, şi tot aşa este şi lucrarea ta. Ce-ţi poate face ţie omul? Eu sunt cu tine. Ce-ţi poate face omul când ai pe Domnul în faţa ta? Îndrăzneşte, vremea e târzie. Îndrăzneşte, că vremea este să lucrezi îndrăznind pentru viaţa oilor Mele, căci pe toate voi să le adun în staul nou şi curat, de nou Ierusalim, întru duhul făpturii Mele.

Pace ţie! Pace inimii tale şi glasului Meu înlăuntrul inimii tale! Amin, amin, amin.


***

Pace sfântă, pace dumnezeiască, pace roditoare de înţelepciune cerească peste fiinţa ta, peste inimioara ta, copil slăbit, copil lovit şi zdrobit, copil lovit în luptă cu necredinţa din vremea aceasta. Eu pe cei drepţi îi încerc cu necazuri şi cu neînţelegeri, îi mustru, îi bat ca să le cunosc credinţa, iar pe cei păcătoşi îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, şi îi voi scula odată cu venirea Mea şi le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puşi la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.

Pace ţie, fiule slăbit, copil trecut prin furtună mare, copil legat în lanţuri de împăraţii şi puternicii veacului acesta al necredinţei! Deschide-Mi, tată! Eu sunt. Plângând sunt. Eu îţi zic iară: nu te teme. Ridică-te şi te întăreşte. Tu eşti un copac mare pe malul unui râu mare şi ceresc, dar necredinţa de pe pământ a oprit ploaia lui Dumnezeu şi s-au veştejit rădăcinile copăceilor de lipsa apei cereşti, şi Mă uit că se ofileşte rădăcina ta de lipsa apei care s-a tras spre cer, şi râului vieţii i se zvântă albia de secetă, şi tu dai să te usuci, şi nu pot, nu pot, tată, să te las să te usuci, căci lucrarea Mea va izvorî de acum cu îmbelşugare. Am luat apă cu guriţa şi am coborât să stropesc albia râului vieţii şi s-o fac să-i fie sete şi să vrea apă şi s-o umplu apoi, şi să creşti tu pe colinele acestei lucrări, după cum îţi este menirea de la Dumnezeu în vremea aceasta, şi să vină păsările cerului să-şi facă cuibuşor ceresc în coroana copacului tău.

E plin pământul de păcură şi nu mai am oază verde şi nu mai am cu ce să-Mi hrănesc turma cea flămândă, şi Mă uit la oaia care nu vrea să moară. De aceea te-am luat şi te-am altoit din vreme şi te-am crescut cu bucătura şi te-am făcut mare şi te-am vestit pe nume şi te-am numit îngerul bisericii Mele din vremea aceasta, şi am zis: nimeni să nu ia cununa de la tine, şi să fii, de la Domnul, salvatorul oilor care vor viaţă adevărată. Şi dacă aceasta este lucrarea Mea peste tine, iată, vin să-ţi vestesc că Mă scol întru dreptate ca să împlinesc o Scriptură care este scrisă de Duhul Sfânt, de cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Mă scol, copilul Meu, ca să te scol Eu pe tine, ca să te trec de ceasul ispitei, că vine ispita peste lume, vine încercarea peste biserica Mea, dar ţine ce ai de la Mine, ca să te găsesc întru cele ce ai de la Mine şi să te fac stâlpul bisericii lui Dumnezeu şi să nu mai ieşi afară, şi să vestim numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care vine cu Mine din cele cereşti, căci nou este numele Meu, cel din veac nou.

Vine lepădarea de credinţă peste biserica Mea, căci păcatul pustiirii a cuprins locaşul sfinţeniei Mele. Şi atunci picioarele tale se vor descălţa şi vor primi închinarea celor ce se zic pe sine că sunt cu Mine, dar nu sunt cu Mine, şi aceia vor vedea că te-am împodobit şi că te-am iubit, căci cei ce n-au nevoie de cuvântul care vine de la Mine, aceia n-au vedere şi n-au veşmânt, şi vor veni la fântâna acestei lucrări şi vor cere pe Dumnezeu şi se vor unge şi vor lua vedere, şi hăinuţă vor lua, căci voi împărţi cu tine şi le vom acoperi goliciunea şi le vom spăla ruşinea.

Mă scol, copilul Meu, şi las pe pământ glas de trâmbiţă şi nu te voi lăsa să te pierzi sau să spui că piere lucrarea Mea, şi îţi zic ţie să spui despre lucrarea Mea celor ce te vor întreba de ea şi să n-o ascunzi, că tu nu poţi s-o ascunzi, pentru că lucrarea aceasta nu va pieri, şi se va întări şi se va împlini. Mă scol şi voi lucra şi nu voi lăsa să se ridice nimeni la luptă cu Mine şi cu lucrarea Mea. Eu am ieşit biruitor în faţa arhiereilor pământului şi n-am îngenuncheat lucrarea Mea în faţa lor, căci sunt Cel ce am înviat din moarte, din moartea cea gătită Mie de arhierei şi de cărturari, şi nu Mă las îngenuncheat de cei fără de lege, de cei cu viaţă moartă, dar Mă las biruitor în cei cu viaţă şi cu moarte vie, că nu ştiu înţelepţii pământului să cunoască taina aceasta, a vieţii celei vii şi a morţii celei vii.

Mi-e dor de tine. Am venit prin cuvânt, şi cu el suflu peste tine. Trezeşte-te! Mi-e dor de tine, şi am împărţit acest dor în vasele Mele în care Eu Mă deşert şi Îmi lucrez lucrarea. Mi-e dor de lucrul vaselor Mele. Mi-e dor să ud grădiniţa Mea în care Mi-am strâns copilaşii ca să rămân cu ei şi ca să ud cu ei pământul cel uscat.

Se uită cerul cum cere apă oaia cea sfâşiată de sete. Mulţimi multe de oi au luat şi au cunoscut gustul fântânii Mele cereşti atunci când Eu am luat şi am turnat peste păstori. Mulţimi multe de oi M-au cunoscut şi au luat şi au băut şi au prins duh de viaţă şi au plecat la drum spre izvor, şi voiesc să torn din cer şi să le deschid guriţa să bea şi să se ridice pe picioare. De patruzeci de ani lucrez la această potecuţă; de patruzeci de ani iau piatră cu piatră şi pietruiesc această cărare de slavă pe care am coborât în vale la oi. Am coborât mereu şi cobor mereu, căci Eu sunt Cel ce Mi-am dat viaţa pentru oi şi dat sunt, copilul Meu, şi nu voi fără oi. Eu pe toate voi să le strig şi să le adun şi să le adăp şi să le pasc, şi voi binevesti prin cei ce stau la gura izvorului Meu ca să ia şi să împartă glasul Meu şi cuvântul Meu la oi, că nu voiesc să găsesc numai aguridă în via cea de azi. Voiesc să ies şi să încălzesc cu soare ceresc şi cu ploaie binecuvântată via Mea de azi, şi să se coacă strugurii cei legaţi şi să vin să-Mi culeg via şi să stau în mijlocul viei Mele. Dar via Mea din România nu ştie ce este cu tine, fiule trimis de Mine. Nu ştie unde eşti şi cum eşti şi ce faci. O săptămână întreagă Mi-am ţinut turma trează şi aşteptând când tu ai stat pentru Mine în faţa arhiereilor şi cărturarilor.


***

România Mea ştia şi aştepta. E destulă vreme de când am profeţit taina de nou Ierusalim, şi ştiau mulţimile că se va arăta această lucrare. Mă împărţisem în mii de laturi şi venisem să pun putere şi credinţă şi iubire peste tine, şi eram în lucru, şi era în clocot şi în copt fructul adevărului de nou Ierusalim, şi tu erai aşezat de Mine. Şi s-a arătat duhul minciunii şi a urzit stricăciune şi necredinţă şi a intrat într-un om şi l-a mânuit ca să semene duh de rătăcire şi de pâclă peste lumina adevărului Meu care se zbate să biruiască necredinţa. Şi ce zici că voi face cu acest lucifer? Acest om este trimisul celor pecetluiţi în lucrarea duhului minciunii, că aceia au intrat în frică în faţa adevărului de nou Ierusalim pe pământ.

Cei ce sunt în rândurile lucrării potrivnice, aceia sunt oamenii slavei deşarte, sunt împăraţii pământului, cărturarii pământului, arhiereii pământului, şi au ceata lor de slavă pământească şi au semnat legământ cu împărăţia pământului şi au ordin să lupte împotriva împărăţiei cea din credinţă răsărită pe pământ, căci mândria şi trufia omului este slava deşartă, care vine de la lucrarea întunericului, precum smerenia şi iubirea vin de la lucrarea luminii. Oamenii trufiei şi ai mândriei pământului sunt luceferi ai pământului şi nu ai cerului, dar oamenii umiliţi şi lucrători întru curăţenie, aceia sunt ai Duhului Sfânt şi sunt luceferi ai luminii veşnice.

Iată, vin în faţa acestei grădini mulţime de inimi, iar din vreme în vreme dau târcoale iscoadele cele trimise de arhierei, cele îmbrăcate în haine de slujitori ai bisericii, şi aceia se dovedesc fii ai necredinţei din vremea aceasta. Un slujitor al bisericii dacă este curat cu inima şi cu viaţa şi cu legea lui Dumnezeu, unul ca acela nu este luat pe neştire de lucrul Domnului; unul ca acela nu lucrează împotrivire pe nici o cale şi peste nimeni; unul ca acela nu se teme şi nu foloseşte iscodire. Acela stă întru Dumnezeu şi primeşte minunile lucrătoare din cer şi primeşte pe Dumnezeu prin oamenii lui Dumnezeu.

Această lucrare de cuvânt coborât din cer, este o spărtură prin întuneric, este o fereastră prin care vine lumina lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu Cel curăţitor, dar cei ce sunt pământ se tem de lumina aceasta.

Ştii tu ce fac împăraţii pământului, puternicii pământului? Aceia fac ce a făcut Irod când s-a temut de pruncul cel proorocit ca să vină de la Dumnezeu. Irod n-a fost ceresc nici atunci şi nici acum, dar acum Domnul este văzut tainic, şi este văzut numai de cei ce-L primesc pe El. Iată, vin şi intru şi rostesc pace, aşa cum a grăit Tatăl Meu la botezul de la Ioan. Grăiesc şi spun: aceasta este lucrarea şi biserica întru care binevoiesc şi din care voi prăsi biserică nouă şi curată pe pământ, turmă vie între neamurile pământului.

O, dar tu te-ai lăsat biruit, măi tată. M-ai lăsat pe Mine mic, şi pe cei ce te-au încercat i-ai lăsat mari peste tine, şi Eu am fost doborât întru tine. Îţi trimisesem carte cerească şi eram cu tine, dar M-a doborât îndoiala ta, de la locul Meu de lângă tine şi şi-a făcut loc urzirea vicleşugului celor de pe pământ, şi Duhul Sfânt a fost bătut în cuie şi n-au lucrat mulţi la această răstignire. Puţini au lucrat, crezi? Dar dacă te-ai lăsat în jos, s-au luat după această lucrătură şi nu s-a mai văzut credinţa şi lucrarea ta, şi mulţi dintre ei s-au supărat că te-ai lăsat în jos şi nu M-ai ţinut bine pe Mine, şi M-ai scăpat jos şi M-ai fărâmat. Dar nu te teme. Eu de prea mult timp vorbesc din cer cu tine, şi de aceea îţi zic: nu te teme. Eu Mă ridic şi Mă adun şi lucrez cu putere, căci e vremea zilelor Domnului, despre care scrie în Scripturi. Crede tu ce-ţi spun, că şi cel ce este acum alături de tine (arhiereul Bartolomeu Anania, n.r.), şi acela a spus: „De ce a făcut aceasta, de ce s-a lăsat?“. Inimi multe şi mari au spus la fel în noaptea aceea. România Mea, cea care Mă aşteaptă cu Noul Ierusalim, era rănită, era ca o răstignită în noaptea aceea, şi voiesc să o scot din deznădejde, că nimeni, tată, nici o oaie grasă şi sănătoasă şi vie nu mai are curaj să meargă după păstorii de acum. Tu erai o nădejde pentru oile Mele din România, şi acum numai cei orbi se fac că merg în turmă cu păstor, dar n-au păstori, căci toţi sunt furi şi omorâtori de Dumnezeu şi de oi şi de viaţă sfântă, şi oile se ascund şi mai mult.

Mă uit mereu la cei din cetatea în care stai, Mă uit în urma celor ce plângeau la glasul tău de păstor, Mă uit la cei ce şi-au dat girul pentru tine, că aceia erau oameni curaţi faţă de tine şi faţă de cauza ta cea întru Mine, oameni mari, cu ranguri şi cu speranţă, şi Mă uit şi îi văd că nu mai ştiu aceia cine eşti, şi zic că te-ai dat de partea celor îmbrăcaţi în piei de oi şi încărcaţi de nedreptate şi de vicleşug, şi zic că te-ai făcut şi tu asemenea acelora, şi se întreabă toţi: „De ce n-a rămas acesta pentru cei curaţi?“. Iată, îţi zic ţie: nimeni din ei nu se aştepta să te laşi biruit, şi a fost cutremur mare în clipa aceea de clătinare a ta, dar lucrarea Mea a biruit, şi a fost glorie de partea lucrării Mele.

O, dacă nu aveai îndoială şi dacă M-ai fi ascultat ca să nu te temi, era mare biruinţa, şi ar fi cântat cete multe cântarea biruinţei României şi vremea Noului Ierusalim, că iată, îţi spun: plânge duhul regelui României şi nimeni nu e curat pentru el, şi voiesc să biruiesc mai din vreme pentru el şi pentru România, aşa cum am cuvântat. El a crezut în Mine şi în tine şi a aşteptat de atunci mereu, şi a venit şi la el furtuna, dar el n-a cunoscut-o, şi a depărtat-o. O, mare este stricăciunea care vine de la îndoială, căci iată, îndoiala aduce suferinţă peste cei ce aşteaptă pe Dumnezeu.

Eu voi lovi pe România pentru cei necredincioşi din ea. Eu voi merge înainte cu cele cuvântate spre împlinire, dar greu e lucrul peste necredinţă, şi am să cobor o lege sfântă din care va ieşi ea însăşi, şi voi slobozi plăgi şi suferinţă şi sete şi foame împrejurul celor ce se luptă cu lucrul Meu. Voi lua rodul de pe pământ, şi am spus din vreme că-l voi lua, şi voi rosti apoi o zi de pocăinţă. Şi în ziua aceea voi face cu tine ce am făcut cu Ilie în vremea jertfei sale, iar pe cei ce slujesc lui Baal îi voi lua de pe pământ.

Spune-i celui ce este acum alături de tine, spune-i despre lucrarea Mea, spune-i că Eu sunt şi că am de lucrat biruinţă pentru România, şi spune-i că tu n-ai împăcare fără de lucrarea Mea, căci vreau să te scoli bine şi să vadă România Mea că te scoli cu Mine, şi să aducem pe unsul României, ca să-Mi retrag mânia şi certarea şi să dau binecuvântare peste ţara iubirii Mele, peste grădina Măicuţei Mele.

Eu nu pot să rămân fără de tine. Este mare şi adevărat acest cuvânt: Eu nu pot să te las fără această lucrare. Eu nu voiesc să te trezesc cu spaimă. Eu nu voiesc să-i pedepsesc pe cei ce te-au smuls de lângă lucrarea Mea. Voiesc să fii stâlpul cel tare al bisericii Mele din România şi să fie biserica Mea aşa cum a fost întâi, curată şi sfântă şi tare ca aceea, vie şi adevărată ca aceea, căci vin, iubitul Meu, vin cu slavă văzută peste România Mea, şi de ani de zile am grăit peste tine, şi am împlinit ce am grăit.

Am venit spre tine iar. Scoală-te, tată, scoală-te iar! E vremea României Mele şi voiesc să aduc pe unsul României. Nu fi plăpând. Fii tare şi scoală-te! Uită-te peste faţa pământului şi vezi că nu mai este cale sfântă ca să se vadă bine. Aşa îţi zic: scoală-te! Şi dacă nu poţi, scoală-te pic cu pic, dar scoală-te, şi iarăşi zic, scoală-te! Sprijineşte-te cu cel ce este cu tine şi spune-i despre lucrul Meu şi te ridică sprijinit de el, că sufletul lui te iubeşte, dar spune-i tu despre Mine, şi el va lupta pentru Mine şi pentru tine. Eu şi cu lucrarea Mea sunt cu tine, şi vei vedea că sunt să-Mi împlinesc lucrarea, dar păzeşte-ţi viaţa întru sfinţenie, căci viaţa monahului trebuie să fie cerul Meu şi puterea Mea şi biserica Mea cea cerească. Să nu te atingi de moarte. Să fii curat, aşa cum ştii că este învăţătura Mea din locul ieslei Mele. Să fie pace între Mine şi tine, să fie dragostea dintâi între tine şi lucrarea Mea, căci cel ce este scris în sulul acestei lucrări, pe acela îl voi striga pe nume şi voi sta cu el la masa Mea. Amin.

Copilul Meu, să nu te loveşti, să nu te murdăreşti, să nu pierzi lucrarea Mea şi lucrul ei, căci ea te va vesti mare, şi vei lucra din loc în loc Ierusalim nou peste biserica Mea, peste făptura Mea.

Pace ţie! Cu dor dumnezeiesc, pace ţie, unsul Meu după rânduială cerească! Să nu părăseşti pe copiii Mei. Ei sunt mici şi n-au frică. Tu eşti mai mare, şi nici atât să n-ai frică. Ei sunt fără de apărare pe lume, dar Eu sunt apărarea lor cerească.

Pace ţie, şi stai pe cărare! Eu sunt cărarea şi viaţa ta. Eu sunt şi adevărul tău. Eu sunt, şi sunt cu cei credincioşi făgăduinţelor Mele.

Am luat masă cerească cu tine. Să fie hrana Mea întru tine! Să fie pace şi iubire între tine şi lucrarea Mea! Mângâierea Mea o las peste tine. Mângâierea Măicuţei Mele o las peste tine. Amin, Amin, Amin.


***

Pacea Mea şi cuvântul Meu şi masă cerească între Mine şi tine, unsul Meu, căci tu ai ungere cerească şi nu pământească. Stau din nou în sfat ceresc cu tine şi lucrez prin cuvânt ca să-ţi întăresc şi să-ţi desăvârşesc credinţa şi statura faţă de lucrarea pe care o lucrez din cer peste pământ după cum este scris în vremea aceasta. Ia aminte şi te aşează bine. Ia arma credinţei şi coiful mântuirii şi stai bine, iubitul Meu. Nu te teme, nu te clătina. Eu sunt; Eu şi slugile Mele prin care-Mi cobor lucrul şi cuvântul, căci Domnul aşa a lucrat în veacurile Sale. Aşa şi acum este lucrul Domnului, căci România Mea şi a ta are pregătită cunună de slavă şi rochie de serbare în mijlocul neamurilor, după cum am vestit Eu din vreme.


***

Şi iată, dau să lucrez văzut şi să suflu peste acest neam duh de încopilărire şi de înviere şi de neprihănire, că vine vremea Scripturii care spune că pământul va da înapoi pe morţii de sub el.

Iată, trâmbiţa cerească sună de şaptezeci de ani în mijlocul României. Au trecut şaptezeci de ani de stăpânire străină de Dumnezeu, şi fiara roşie îşi risipeşte ultimele zvârcoliri şi se arată zorile împărăţiei cea care va lucra dreptatea Domnului şi cununa dreptăţii şi a fiilor ei. Scoală-te, tată, scoală-te bine, şi să crezi tu apoi în lucrarea Mea, să crezi mai mult decât până acum. Eu sunt această lucrare de nouă şi bună vestire şi nu sunt străin prin cele ce lucrez, căci am vestit din vreme şi apoi am lucrat. De patruzeci de ani cobor cuvânt în mijlocul României, de patruzeci de ani pietruiesc calea Mea ca să vin cu slavă văzută peste ţara cea născută odată cu Mine în trup şi în duh. E mare taina despre România; e cerească şi e adevărată, iubitul Meu. E mare taina Mea cu tine. Nu e înţelept pe lume ca să priceapă taina Mea, dar este înţelepciune cerească pe pământ, şi cu ea lucrez spre desăvârşire peste cei credincioşi care nu Mă tăgăduiesc.

Iată, înţelepţii României nu ştiu să Mă iubească după adevăr şi nu ştiu să te iubească nici pe tine, căci taina iubirii nu se poate lucra de cei ce iubesc slava cea trecătoare. Înţelepţii României nu au viaţa Mea întru ei şi nu sunt deprinşi să lucreze întru Mine prin lucrul lor peste România. Iată, iubitul Meu, Duhul Meu e îndurerat pentru necredinţa care lucrează împotriva acestei grădini cereşti, aşezată de Mine prin cuvânt în mijlocul României. Vin spre tine şi îţi spun să nu lucrezi după sfatul celor ce dau să lovească în această piatră, căci vei vedea în curând pe unii ca aceştia învinovăţiţi de cer că sunt împotriva Mea şi a ta. Îi voi scoate vinovaţi faţă de Mine şi faţă de tine pe cei ce au căutat şi caută încă să se lupte în dreptul acestei lucrări. Eu am lucrat prin cei mititei, prin cei ce ştiu să se lepede de sine şi să creadă lucrărilor Mele ca să pot da trup şi fiinţă tainelor Mele cele vestite prin prooroci. Eu stau cu cerul mâinilor Mele peste creştetul acestui aşezământ ivit din cele cereşti pe pământ. Nici tu să nu stai altfel, şi să-ţi laşi mâna pusă deasupra numelui acestei grădini, căci eşti rostit de Dumnezeu, eşti rostit pe nume şi eşti mărturisit prin piatra care stă de strajă peste grădina cuvântului Meu. Am pus înaintea ta această piatră şi această lucrătură curată, şi de aici lucrez putere în fiecare zi şi îţi gătesc calea ca să vii.

Mai-marii bisericii s-au împietrit şi au lovit în cel ce este între ei şi l-au ameninţat şi i-au oprit paşii spre izvorul Meu de aici, dar el rabdă şi aşteaptă în taina inimii şi crede împlinirilor vestite şi crede că vor veni şi se vor vedea împlinindu-se. El s-a izbit de zidul necredinţei lor şi stă rănit, şi stă; stă, că i s-a luat mersul său şi stă cu paşii, dar cu duhul strigă: „Până când, Doamne, ca să-Ţi arăţi lucrarea Ta între ei şi să-Ţi urmeze?“. Dar taina acestei lucrări lucrează peste România şi mulţimi multe vin să vadă ieslea cuvântului Meu prin care curg izvoarele sfinţeniei şi arătarea nădejdii care va slăvi pe România şi făptura cea credincioasă din ea.

Iată, aşa am spus atunci: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi, oare, credinţă pe pământ?». Dar am o rămăşiţă rămasă vie, şi vom sufla Duh viu şi va lucra Duhul Cel viu şi va învia peste făpturi. Pleacă-ţi genunchii tăi, rege al României. Ridică mâinile spre ceruri şi cere, şi va primi România, dar cere prin credinţa ta, cere biruinţă pentru grădina cuvântului Meu şi peste credinţa fiilor Mei din ea, şi cere izbândă cerească pentru cel din biserică, cere biruinţa Mea, şi a ta, şi a lui, căci aşa va lucra lucrarea Mea cea vie şi curată şi dreaptă peste România. Cel ce se iubeşte pe sine, nu poate peste România, iar cărturarii şi învăţătorii şi înţelepţii României nu ştiu cum să se trezească, nu ştiu cum să stea pentru România, căci fără Mine nu se poate sta.

Au trecut trei ani de când cei de rang mare voiesc să te aducă la locul tău. Ei voiesc, dar nu ştiu cum să voiască. Ei te iubesc, dar nu ştiu cum să te iubească, fiindcă voinţa şi iubirea dacă nu-şi arată rodul lor, acestea sunt neputincioase prin ele, dar în Domnul nu tot aşa este. Domnul este împlinire prin iubire, este împlinire prin credinţa cea bună. Fii credincios, că vremea e târzie şi avem de pregătit cărarea slavei. Fii dârz şi îndeamnă pe poporul Meu şi al tău spre duh statornic şi spre iubire de Dumnezeu.

Voi sufla cu Duhul Sfânt ca să întrupez cerul sfânt în cei curaţi ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi curaţi şi adevăraţi în preajma ta. Voi depărta din preajma ta pe toţi cei ce se iubesc pe sine mai mult decât pe România. Voi lucra să deosebesc adevărul de neadevăr şi voi întări scaunul României şi îi voi da sfetnici buni şi cu inima curată şi cu iubire nefăţarnică. Nimic nu este mai plăcut înaintea Mea ca şi omul bun şi curat în gândurile şi în lucrările sale. Şi voi lucra această lucrare în jurul tău şi voi întări calea Mea printre oameni şi le voi da pe Duhul Sfânt, căci duhul lumii a ajuns la sfârşit.

Ai grijă, iubitul Meu, nimic fără Mine. Când Eu lucram o lucrare în faţa Tatălui Meu Mă aşezam mai întâi cu mâinile ridicate şi ceream la Tatăl înfăptuirea cea bună, cea din credinţă, şi apoi Mă ridicam şi lucram ceea ce ceream spre împlinire. Când l-am ridicat pe Lazăr din moarte am stat mai întâi cu mâinile spre Tatăl şi I-am cerut, şi apoi I-am mulţumit, şi numai apoi am împlinit strigare peste Lazăr. Iar tu lucrează ca Mine, şi vei primi de la Sfânta Treime. Vremea este ca numai aşa să lucrăm. Dacă vei crede în oameni, să crezi prin Mine, ca să se împlinească după credinţa ta. Eu prin credinţa unşilor Mei lucrez şi împlinesc, iar planurile cele rele şi ascunse le zădărnicesc prin cei ce nu au mâinile curate şi lucrează cu ele împotriva unşilor Mei şi a copiilor Mei. Fiii împărăţiei Mele sunt purtaţi de braţele ei şi nu este altă putere pe pământ şi în cer.

Iată ce-ţi trimit: îţi trimit binecuvântare pentru întoarcerea acasă. Eu voi fi întru cei ce lucrează pentru calea ta acasă. România va învia şi te va cere, şi vei fi lucrător peste sufletul României. Voi lucra minuni văzute, ca să dau deoparte pe cei ce sunt acum, căci răbdarea Mea voieşte întoarcerea tuturor celor ce au păcătuit împotriva Mea şi a ta şi a României. Dar vom avea de lucrat apoi, ca să aşezăm înviere bună şi tare peste sufletul României.

România Mea şi a ta a uitat de Dumnezeu, nu-şi mai ştie Dumnezeul şi datinile ei curate şi sfinte şi nu ştie cum să se întoarcă şi ca să fie plăcută Mie viaţa ei. Voiesc stâlp viu în biserica Mea, şi care să lucreze dreptate peste turma Mea şi a ta. Nu mai pot cu păstori care nu au milă de turmă, care dorm şi se veselesc din sângele turmei Mele. Eu nu aşa am lucrat în mijlocul turmei. Eu umblam şi alinam şi hrăneam şi cercetam, şi eram ca o slugă pentru turmă, vindecându-i ranele şi înţelegându-i credinţa şi suferinţa. Eu nu aveam tron şi casă. Casa Mea era aceea ca să fac voia Tatălui Meu şi să lucrez lucrarea pentru care am venit de la Tatăl. Iată, voiesc să stau cu împărăţia Mea pe pământ şi să lucrez din ea cer nou şi pământ nou şi viaţă fără de moarte să lucrăm. Stai întru Mine, dar întăreşte-te întru Mine şi scoală toată casa ta ca să stea bine întru Mine şi întru sfinţenie, căci aşa vom putea peste România, ca să se ridice spre Mine sufletul României. Adu-ţi aminte de toate cuvintele Mele trimise ţie, şi hai, ca să fim gata pentru începutul cel nou, cel ceresc, cel fără de sfârşit. E vremea Scripturilor împărăţiei cerurilor pe pământ nou. E vremea să înceapă cerul cu România.


***

Fii credincios ca Avraam, căci el a dorit să vadă zilele acestea, şi iată, le vede venind şi se bucură toată seminţia lui Avraam care a crezut de departe şi a nădăjduit spre zilele acestea. Voi lucra să-l scot din durere şi din aşteptare pe cel ce-l am uns din biserica Mea, şi voiesc să lucraţi împreună ca doi unşi cereşti, vestiţi din acelaşi izvor, vestiţi de Dumnezeu şi nu de oameni. Eu sunt Dumnezeul minunilor şi al împlinirilor cereşti, rostite prin cuvânt, prin Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.


***

Eu sunt cu tine, dar să fiu prin lucrarea ta. Lucrarea ta să semene cu lucrarea Mea, după chipul şi asemănarea Mea. Mi-e milă de România şi nu voiesc să o mai bat, nu voiesc să o mai zdruncin sau să o curăţesc cu mustrare. Voiesc să vin cu linişte şi cu pace şi cu nădejde peste ea. Voiesc să-i pun veşmânt de mântuire şi cunună de biruinţă. Voiesc să fie ca Mine, şi să am împărăţia Mea în ea, şi să lucrez din ea lucrarea Duhului Sfânt, aşa cum scrie în Scripturi şi în prooroci.

Dumnezeul cerurilor a întocmit carte de mărturie peste unsul României. Harul Duhului Sfânt să fie cu tine, rege al celei binecuvântate; cu tine, şi cu toată casa ta. Amin, amin, amin.


***

... Irineu, nume mare şi plăcut lui Dumnezeu! Numele şi viaţa ta sunt scrise în cartea Mea. Nu te teme de praful nelegiuirii. Nu te teme de necredincioşi.


***

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi pe om, iar acum iarăşi se lucrează prin cuvânt şi se fac cer nou şi pământ nou şi om nou, după chipul şi după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer şi pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, şi nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.

O, Românie aleasă de Tatăl Meu ca să te îmbrace întru rochie nouă de nuntă, ca să stai înaintea Mea întru sfinţenie şi întru slavă! Suflu peste tine, ca să-ţi cunoşti menirea ta întru neamurile pământului, şi voi lucra cu toate oştirile cereşti şi voi birui ca să aduc pe cel pus peste tine, pe cel pus de Mine, şi care aşteaptă mâna Mea cea tare ca să lucreze şi să-l aducă. Eu voiesc sărbătoare şi nu întristare. Eu voiesc iubire ţie. Eu voiesc să aduc pe cel uns de Mine pentru tine, şi voi lucra ca să biruiesc împotrivirea cea omenească, voi lucra prin puterea care iese de la sfinţenia celor ce umblă cu Mine.

Binecuvântată să fie cărarea unsului Meu, Mihail al României, căci iarăşi înnoiesc binecuvântarea acestei cărări de întoarcere acasă a celui uns. Binecuvântată să-i fie răbdarea şi aşteptarea, intrările şi ieşirile, duhul şi iubirea şi credinţa lui în lucrările Mele peste România şi peste lucrarea mântuirii care lucrează de la Dumnezeu în România.

«Iată, noi le fac pe toate». Eu aşa am făgăduit, dar e mare lucru să înţeleagă omul ce va să zică această împlinire. De două mii de ani Mă zbucium cu tot cerul sfânt ca să iau moartea şi fărădelegea de pe pământ. Dar iată, am ieşit cu lucrarea cuvântului, şi voi lucra prin cuvânt, şi cuvântul se va întrupa şi toate se vor înnoi la cuvântul lui Dumnezeu.


***

... Irineu, copilul Meu, nu te pierde, tată. Nu te pierde nici cu firea, nici cu viaţa, nici cu nădejdea. Tu eşti al Meu, eşti unsul lui Dumnezeu, şi îl va scoate Dumnezeu la lumină şi pe regele Mihai. Ca o flacără de foc este de înflăcărată grija lui Dumnezeu ca să-i scoată la lumină pe cei ce au pus piatra de temelie Noului Ierusalim, tezaurului lui Dumnezeu.


***

Am fost cu mare îngăduinţă două mii de ani, şi de atunci numai în mormânt am stat şi numai din mormânt am lucrat, căci chiar dacă am avut preoţi cu viaţă curată în trup şi în duh, dar pe Mine M-au dat tot la omul care a făcut mereu păcat, şi am intrat în mormânt mereu, fiule, în omul care era mormânt pentru Mine. Sau dacă omul cel ce se apropia era curat, aşa cum au fost şi mulţi dintre fiii tăi, Israele, dar n-ai avut preot curat, tată, şi ai avut preot străin de poporul tău şi de viaţa ta, şi n-ai avut ce-ţi trebuie. Am luat un martor din biserică şi i-am dat cuvânt să se facă arhiereu, şi cuvântul Meu l-a făcut arhiereu, şi l-am păstrat în lucrarea Mea şi l-am purtat prin cuvânt şi l-am scris în cartea aceasta ca martor de pe pământ, din biserica cea de pe pământ, ca să mărturisească această vreme şi lucrul Meu cu tine, poporul Meu, lucrul cuvântului Meu peste tine. Şi am pus prin cuvânt ungere peste locul grădinii Mele de azi, şi am ridicat piatra legământului cel curat, şi am pus la temelia ei chipul Meu şi legea Mea cea sfântă, şi am zidit pe această temelie fii cu ungere cerească prin cuvântul Meu cel din cer. Şi la această aşezare nouă am avut martor arhiereu de pe pământ, numit de Mine prin lucrarea Mea, că el a fost cu lucrarea Mea demult, demult, tată, şi a fost cu trupul curat, şi l-am adăugat atunci poporului Meu şi l-am făcut martorul Meu, şi iată, el mărturiseşte de la temelia Mea cea nouă. El este plăpând şi cu paşii legaţi, căci l-au duşmănit arhiereii cei trupeşti şi i-au oprit pasul şi glasul, dar Eu am lucrat prin el şi cu el ce am avut astăzi de lucrat şi ce a fost de intrat în vreme, în istoria vremii, şi iată, ţipă duhul cel potrivnic, ţipă de durere şi nu ştie cum să-şi mai facă loc, dar în zadar îşi face, că Eu Mi-am lucrat lucrarea Mea, şi ea mărturiseşte, şi acest martor al Meu este mare întru Mine. Roagă-te, Israele, să se ridice în picioare cel neputincios şi să-i cadă lanţurile celui închis de arhiereii de azi.


***

Spală-ţi păcatul, Românie, şi te pocăieşte, tată. Sunt gata să-ţi iert păcatul.

Am în tine un om uns de Mine, un om din planul Meu cel de peste tine. Am făcut în tine un lucru minunat şi ţi-am adus o pietricică albă, şi vreau să scriu pe ea numele tău, şi vreau să cunoşti izvorul Meu. Am în tine o pietricică albă şi sfântă şi cu ochi mulţi, şi am cele şapte duhuri dumnezeieşti scrise pe ea, iar în vârful ei scrie: Cuvântul lui Dumnezeu. Şi am avut în vremea aceasta un martor la piatra acestui izvor, ca să-ţi dau ţie piatră de izvor, poporule român. Am luat pe acest martor şi i-am poruncit să dea cu toiagul în piatra aceasta ca să iasă din ea râul vieţii înaintea ta, poporule, românule creştin. Am din fiii bisericii lumii un fiu uns de cuvântul Meu de acum.

O, Petrul Meu cel de azi, cel ce Mi-ai pus biserica pe piatră prin mărturisirea ta! O, Irineu, cuvânt de pace peste biserică, Petrul Meu de azi, îţi mulţumesc, tată, pentru că ai venit pe apă la Mine, dar te-ai îndoit în drum spre Mine. Dar Eu îţi voi întări apa de sub picioarele tale şi nu te vei scufunda. îţi mulţumesc că M-ai ajutat să-Mi ridic biserica pe piatra ei cea dintâi, pe fapta ei cea dintâi. Pace ţie! Numele tău înseamnă pace. Pace ţie, unsul Meu cel de azi! îţi mulţumesc, tată, cu tot cerul îţi mulţumesc, cu apostolii Mei cei doisprezece, care au pus piatră bisericii Mele; îţi mulţumesc că ai ascultat de curajul pe care Eu ţi l-am dat, de Mi-ai ridicat la loc biserica Mea ca s-o pun în sfeşnic, tată. Era ruinată biserica Mea cea de la început şi nu avea cine să Mi-o mai pună înapoi pe piatră. îţi mulţumesc şi te numesc fericitul Meu. Te numesc preafericit pentru a ta menire de la Mine. Iată, unii au stricat biserica, iar alţii o zidesc la loc. Când am putut, am făcut mână întinsă bisericii lumii. Te-am uns şi te-am aşezat pe tronul bisericii şi am făcut din tine mână întinsă bisericii lumii. Când am putut, Mi-am făcut loc. Acum, tată, nu mai pot întinde mâna bisericii lumii, care s-a depărtat de Mine. Mi-e ruşine cu ea la Tatăl. E plină de sodomie şi de malahie şi de curvie şi de pântece şi de fărădelege. A rămas din ea numai pântece şi fărădelege. Iată, Eu îi mai dau ceva, îi dau cartea cuvântului Meu de azi, scaunul Meu de judecată, şi o întreb: de ce M-a părăsit? De ce s-a lăsat cumpărată de duhul cel străin de Mine?

Fiule uns de Mine în vremea aceasta, uns de cuvântul lui Dumnezeu! Eu nu-ţi scriu ţie clătinare. în zadar se bucură de tine vrăjmaşii Mei şi ai tăi. Eu nu-ţi scriu ţie clătinare, căci omul bisericii lumii ţi-a luat ţie izvorul Meu şi ţi-a luat paşii. Dacă-Mi spui acum că nu mai crezi în lucrarea cuvântului Meu, Eu nu-ţi scriu ţie lepădare, şi le-o scriu celor ce le place să te audă pe tine zicând că te lepezi de lucrarea cuvântului Meu. Nu are seamăn inima ta cu inima lor. Tu nu ai loc, aşa cum eşti tu, între oameni. Oamenii nu ştiu ce este Dumnezeu, dar tu ştii de la Mine ce este Dumnezeu şi ce este viaţă, viaţă fără de moarte. O, de ar şti omul bisericii lumii ce este viaţă fără de moarte! Viaţă fără de moarte este sfinţenie în trup, în cuget şi în suflet, este trăire de Eden veşnic în trup. Asta înseamnă viaţă fără de moarte. Omul care iubeşte viaţa, acela ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl crede şi îl împlineşte. Aş vrea, fiule, să împaci pe România cu Mine, Fiul lui Dumnezeu. Aş vrea să vină România la pocăinţă, şi tu să faci între Mine şi ea act de naştere de sus, din apă, din duh şi din sânge, act de împăcare cu Dumnezeu. Aş vrea să ştie şi să creadă România Mea că tu eşti unsul Meu, şi cuvântul Meu eşti peste ea. O, ce salvare minunată am voit şi voiesc să fac Eu prin tine peste România Mea, poporul Meu ales! Nu-ţi mai spun „Scoală-te şi vino!”, că tu eşti rob şi nu poţi, dar îţi spun să stai cu Mine, cu Mine întru tine, până ce Eu îţi voi da înapoi cărarea spre izvorul Meu. îţi mulţumesc pentru lucrul tău lucrat la cuvântul Meu, că am întins mâna să se ridice din cădere cel ce rătăceşte fără Mine. îţi mulţumesc, tată, pentru suferinţa duhului tău, purtată de la cei necredincioşi întru cuvântul Meu. De şaptezeci de ori câte şapte îţi mulţumesc, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Şi voi lucra cu tot cerul peste România, poporul Meu ales, şi tot cel ce va fi creştin se va numi român, că am semnul Meu în poporul român, am pe poporul cuvântului Meu, munte al Sionului Meu, şi toate popoarele vor lua legea Mea din muntele acesta, din Siloamul Meu de azi, şi voi boteza pe cel ce va crede, în apa vindecătoare a Siloamului cel nou, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. îi voi boteza pe unii cu apa Duhului Sfânt, iar pe alţii, cu focul Duhului Sfânt. Cu apă şi foc voi lucra peste grâu şi peste pleavă, şi voi întări lucrarea Mea şi voi desface sulul ei. Aşteaptă cerul desfacerea sulului cărţii.


***

O, românule, românule creştin, adu-ţi aminte de Mine, românule, poporul Meu ales!


***

Am pus peste tine regi şi voievozi viteji şi plini de Duhul Meu, iar când greşeai, te pedepseam prin unealta Mea. Te pedepseam după cum era statul tău cu Mine şi te mângâiam după cum era credincioşia ta, ca să nu te pierd din braţe, ca să nu rămân cu braţele goale de mireasă. O, te-ai dezbrăcat de Mine, şi Eu te-am părăsit. Stau ascuns de faţa ta şi aştept clipa răscumpărării tale. Trezeşte-te, te strig! Auzi tu glasul Meu? Ridică-te şi du-te după cel vândut şi alungat, căci ungerea ta e pe creştetul lui. Când el a fost alungat de tine, Eu am dat toată ungerea ta cu el, şi a plecat cu ea pe frunte şi nici un rău nu a pierdut pe cel pribeag al tău.

O, poporule român, plânge voievodul tău în mijlocul Egiptului; plânge regele tău, românule; plânge şi te binecuvintează mereu plângând, ca să nu pieri; plânge şi se roagă cu toată inima lui, aşa cum plângea David, unsul Meu, când îşi scria rugăciunile pe pământ. Plânge regele tău, românule, că i s-a luat casa şi ţara şi neamul, şi nimeni nu-l doreşte cu adevărat dintre cei ce se zbat pentru el, că aceia nu fac voia Mea pe pământ, şi el prin voia Mea va birui împotriva omului duşman pe Dumnezeu, va birui prin poporul Meu cel sfinţit, şi regele tău va veni la Mine şi la tine, poporul Meu român. O, el a fost aruncat de la locul lui, şi de atunci ţie nu ţi-a mai mers bine, că pe cel mic l-ai dus departe ca să-l mănânce fiarele. Ai făcut şi tu ca fraţii lui Iosif, care l-au alungat pe cel mic, şi de atunci tu eşti rob, aşa cum a fost Israel rob în Babilon.

O, românule, românule, oare, tu eşti un popor cu suflet rău? Nu eşti cu suflet rău, dar de ce, tată, l-ai alungat pe cel născut de Mine pentru tine? Cine, tată, te-a învăţat pe tine să faci aşa? Eu am pedepsit şi mai pedepsesc pe cei ce te-au scos pe tine de la om cu suflet bun la om cu suflet crud. O, nu e voie să se omoare frate pe frate, Israele român. Nu dă voie Dumnezeu să faci nimicire şi moarte. Eu te-am iertat, şi te voi împrospăta cu Duhul Sfânt, dar spală-ţi, tată, acest păcat strigător la cer, că Eu am scris în poruncile Mele să nu ucizi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu iei dreptul aproapelui tău. Eu nu ţi-am spus să-ţi tai capul, şi tu de ce ţi l-ai tăiat? Ţi l-ai tăiat, şi ţi-ai pus altceva în locul lui. Eu n-am spus să-ţi alungi unsul, şi tu de ce l-ai alungat? Şi unde este unsul acestui popor? O, Eu l-am ocrotit, că el a strigat la Mine pentru el şi pentru tine. Eu n-am avut niciodată popor fără păstor şi păstor fără popor.

Spală-ţi păcatul, Românie, şi te pocăieşte, tată, că tu mărturiseşti prin faptele tale că eşti fiu şi fiică celor ce au încuviinţat fapta cea rea cu care să se omoare şi să se alunge unşii Mei din tine. Iată, vin şi suflu peste tine cu cuvântul Meu. Ia-ţi straie sfinte pe tine, românule, poporul Meu. Unde îţi este, tată, portul tău de român, de creştin? O, tu eşti popor păgân după port. Se uită bunicii tăi să te zărească, să te cunoască între cei de pe pământ, şi nu te zăresc bunicii tăi. Tot cerul poartă numele românului pe buze şi pe cânt. Tot cerul şi toţi îngerii cântă cântarea coroanei române. Numai românul nu se mai arată ca să fie zărit de bunicii săi. Românule, unde îţi este cămaşa românească? Caută bine ca să-ţi găseşti cămăşuţa, fiule român, că Eu deschid cartea, şi tu vei vedea unde va merge lumea cea păgână la chip şi la port. Ia, tată, chipul Meu, chipul bunicilor tăi, dar să nu te ascunzi sub chipul Meu ca să-Mi spui că eşti creştin şi să nu fii creştin.


***

Eu rostesc lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele nou, Israele român. Binecuvântat să fii, cu paza şi cu ocrotirea şi cu mângâierea şi cu strălucirea Duhului Sfânt. Binecuvântat să fii, poporul Meu, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Să nu te superi, tată, pe cel ce-l vezi că aruncă cu pietre în tine, căci pietrele din mâna lui nu le-a luat cu inima lui. Iată, a venit vremea să-l vezi pe cel ce este numit martorul Meu în mijlocul bisericii lumii că dă cu pietre în tine. Nu te supăra pe el, nu te supăra pe nimeni, tată. Era scris în cartea Mea de azi şi trebuia să se vadă împlinit acest cuvânt. Este scris în carte că «păstorii de azi vor face dosare şi vor duce în judecată oiţele Mele cele bune zicându-le „sectă rea“». Nu te nedumeri dacă chiar prin mânuţa şi prin guriţa aceluiaşi martor se rostesc aceste cuvinte spuse de Mine din vreme, că Eu am spus să te ridici şi să spui: „Înapoia mea, satano, căci aceste cuvinte sunt satane!“. Tu eşti poporul Meu, nu eşti sectă, iar aceste cuvinte sunt satane, şi tu să spui: „Înapoia mea, satano!“. Aşa să spui acestor vorbe lumeşti, şi să nu faci altfel ca să te descurajezi pe drumul tău cu Mine.

Israele, Israele, pe cel ce era cu Mine şi nu mai este acum, cel ce este rob, acela nu este liber, acela trebuie să asculte de stăpânul care îl robeşte, şi nu poate acela să lucreze lucrarea Mea, şi va putea el lucra lucrarea Mea din nou când nu va mai avea acest stăpân, căci stăpânul necredincios nu va mai fi stăpân, iar slugile îşi vor căpăta libertatea. Roagă-te pentru acest fiu care are acum pumnul plin de pietre şi dă în tine, dar el trebuie să asculte de stăpânul căruia îi este rob. Pietrele acestea nu te vor lovi pe tine, şi să te uiţi bine unde îşi vor avea ţinta. Iar pentru martorul Meu cel care M-a mărturisit odată şi acum nu Mă mai mărturiseşte, roagă-te pentru acest martor şi iartă-l, că Eu vreau să-l iert, şi aşa să vrei şi tu, Israele. Cei ce l-au scos pe el de la Mine, aceia se tem să ia piatra şi să dea, şi îl împing pe acesta să facă această urâciune, dar tu iartă-l, tată, pe cel robit care nu-şi are voia sa. Să audă cerul rugăciune din guriţa ta, fiule din Israel, că vine clipa când vei vedea biruinţă mare, lucrată cu răbdare şi cu iubire, tată. Să răbdăm şi să iubim şi să iertăm pe pământ, ca să fie tot aşa şi în cer. Să nu legi pe cel ce aruncă azi în tine cu pietre, că acelea sunt florile tale, Israele, fiindcă Eu voi face din pietre fii, şi flori pentru fii. Piatra aruncată niciodată nu rămâne piatră, niciodată, Israele scump şi iubit. Piatra este floare, şi Eu ţi-am făgăduit să-ţi pregătesc podoabă scumpă, fiule. Cei ce sunt veniţi de pe pământ la cer şi care au suferit pietre şi batjocuri şi lovituri, aceia sunt acum fii ai slavei, şi sunt cu braţele pline de flori şi de slavă. Eu lucrez să-ţi pregătesc cunună mare, dar cununa pentru cer nu se lucrează din slavă deşartă, şi se lucrează din umilinţă şi din răbdare şi din iubire, tată. Nu te supăra pe martorul Meu care aruncă în tine ca un rob. Tu eşti liber şi te poţi feri. Ascunde-te sub aripa Mea, poporul Meu, că Eu te acopăr aşa cum îşi acoperă cloşca puii sub aripi când vine furtuna şi ploaia şi grindina.

Măi fiilor, Eu am adunat vreme de patruzeci de ani numai vreascuri uscate, tată. Le-am adunat mereu şi v-am spus mereu când le adunam, şi am făcut o grămadă mare de vreascuri, ca să le osândesc apoi prin foc. În grămada asta de vreascuri stau ascunşi şerpi şi aspide, şi dacă Eu am dat acum foc la vreascuri ca să ardă şi să facă dogoare în jur, iată, şerpii şi aspidele ţipă, tată, prin foc când îşi văd culcuşul ameninţat de foc. Cum vine aceasta, fiilor? Iată, Eu vreme de patruzeci de ani am adunat mărturia păcatelor lumii şi ale păstorilor lumii şi le-am strâns grămadă, aşa cum am făcut mereu, mereu peste vreme. Uitaţi-vă în proorocii Scripturii, ca să vedeţi că tot aşa am lucrat şi până acum. Scris este că fărădelegii i se dă foc ca să ardă, şi ca să fie pământul înnoit prin curăţirea fărădelegii de pe el. Aşa am făcut şi în vremea ta cu Mine, Israele român, şi te-am pus pe tine străjer în vremea ta cu Mine, ca să stai lângă grămada Mea de mărturii.

Omul fărădelegii zice că tu eşti duh rău. Să nu te iei după omul care iubeşte păcatul şi despărţirea de poruncile sfinte, după omul care te porecleşte pe tine, poporul Meu ales prin har. Cine te face pe tine „sectă“, acela are dreptate în felul lui, şi tu să nu te superi, tată. El are dreptate. Tot aşa erau numiţi şi apostolii Mei, tot sectă, şi i se zicea „secta Nazarineanului“. Tu eşti o sectă în sânul bisericii de azi, aşa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci. Eu iar vă spun vouă, fiilor, şi vă vorbesc pământeşte: biserica cea care este oficială pe pământ, aceea este a cezarului şi a lumii şi a gustului omului, iar cei din biserică aleşi de Mine prin sfinţenie şi prin iubire şi prin despărţire de duhul lumii din biserică, aceia sunt numiţi „sectă“, că asta înseamnă „sectă“, fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel care îţi pune ţie nume de „sectă“ în limbă pământească, acela are dreptate, tată. Cine se deosebeşte şi se trage deoparte ca să fie credincios crezului cel sfânt al bisericii şi lui Dumnezeu, acela este numit „sectă“ după limba cea de pe pământ, iar după limba cea din cer se numeşte alegere, se numeşte popor ales, aşa cum Eu am ales pe cei din Israel pe care i-am făcut ucenicii sfinţeniei şi ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezesc pe cei ce dorm. Aşa şi acum am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire şi de înviere şi de curăţire, iar cei ce au dormit nu au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit şi te-ai sculat şi ai stat înaintea Mea şi te-ai deosebit de cei mulţi care dorm înaintea Mea, care nu aud aşa cum nici cei de acum două mii de ani nu au avut timp să audă. Şi dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine, au fost numiţi „sectă“ în Israel, iar pe Mine M-au numit „învăţătorul sectei“.

Eu ţi-am spus ţie, Israele ales, că tot ce vine cu rău înspre tine se face cărare de slavă pentru tine. Nici un rău care bate înspre tine nu aduce rău peste tine, dar stai, tată, sub cortul Meu, că întăresc acest cuvânt şi spun: Israele, Israele, să nu ieşi, tată, din lucrarea Mea. Lasă să râdă toată lumea de tine, las-o să te poreclească, las-o să te înjosească, dar nu te speria, nu te ofili, şi să fii mândru de Mine că sunt cu tine, poporul Meu. Nici un vrăjmaş nu poate lucra împotriva ta. Vrăjmaşul este o sculă care lucrează ce nu ştie, căci el lucrează la plata bucuriei celui vrăjmăşit de el. Eu aşa am spus: «Cine-şi capătă lauri pentru pământ şi pentru trup, acela găseşte osândă după ce termină de lucrat, dar cine îndură durere şi umilinţă şi dispreţ, acela sfârşeşte cu plata răbdării, şi răbdarea are altă plată». Răbdarea, fiilor, are o aşteptare, nu o alergare după vânt. Ea are o lucrare minunată şi slăvită, pe care numai robii lui Dumnezeu cei adevăraţi o pot gusta şi avea ca plată pe pământ şi în cer. Răbdarea este începutul răsplăţii ei. Răbdarea este fructul ei încă din vremea lucrului ei. Răbdarea este dulce, fiilor, şi este cunună de slavă, iar Eu, Domnul, de şapte veacuri stau sub această cunună. E rău de omul care nu are răbdare, care nu are această cunună pe creştetul său.

Fiilor, fiilor, mânia este de la diavolul, tată. Cei ce s-au mâniat pe tine acum, cei ce dau cu pietre în tine acum, cei ce te poreclesc pe tine, aceia sunt oameni mânioşi, şi mânia este unealta diavolului, iar de diavolul să nu te temi, căci armele lui sunt putrede, tată. Tu, Israele, să nu te mânii pe nimeni. Tu să rabzi, că mare este această cunună. Tu să te rogi, aşa cum M-am rugat Eu pentru cei ce s-au mâniat pe Mine. Cei ce se mânie pe tine, Eu îi aştept să se întoarcă spre pocăinţă. Eu nu-i pedepsesc, că îi pedepseşte cuvântul cel proorocesc dacă nu se întorc spre pocăinţă. Dacă Eu am spus omului să nu ia numele Domnului în deşert, şi omul nu ascultă, Eu nu-l pedepsesc, dar îl pedepseşte cuvântul care spune: «Să nu iei numele Domnului în deşert». Aşa şi azi, cartea Mea stă la judecată cu cei ce nu se întorc, ca să facă dreptate şi pace între cer şi pământ.

Israele, martorul Meu, popor al Duhului Sfânt, Mă doare, tată, când omul cel mânios pe tine te numeşte pe tine popor împotriva Mea şi a Duhului Sfânt. Mă doare şi oftez din greu, dar răbdarea Mă ţine blând. Aşa am păţit şi acum două mii de ani. În ziua când am coborât pe Duhul Sfânt, Cel făgăduit ucenicilor Mei, tot aşa de răi erau iudeii şi atunci, tot ca azi erau oamenii bisericii, tot aşa mânioşi erau pe Mine cei ce erau stăpâni pe pământ. Ucenicii Mei erau în aşteptarea făgăduinţei Duhului Sfânt, şi erau fricoşi, bieţii de ei, şi se adunau grămadă ca să-şi ţină nădejdea şi pacea, iar Eu i-am slăvit înaintea mulţimilor şi am slobozit coborârea Duhului Sfânt în Ierusalim, aşa cum am făgăduit. Ucenicii Mei stăteau strânşi grămadă într-un foişor, căci se temeau de iudeii care se războiseră cu Mine şi cu ei, dar am coborât focul Duhului Sfânt, şi ucenicii Mei împărţeau această limbă la toţi cei ce erau adunaţi în ziua aceea de Rusalii la Ierusalim. Şi iată, Israele de azi, iată, tată, şi azi focul Duhului Sfânt a început să vorbească pe pământ, şi încurcă limbile şi descurcă limbile şi face de ruşine toată deşertăciunea, şi deşertăciunea strigă la voi că sunteţi nebuni, dar nu voi sunteţi nebunii, ci acei ce nu înţeleg nimic din vorbirea Duhului Sfânt. Iar cel ce este neştiutor sau slab, acela se vădeşte acum, căci Eu vorbesc în limba bisericii Mele cereşti, fiindcă Eu din cer sunt, şi am dat judecata sfinţilor care se uită ce este pe pământ şi în bisericile de pe pământ, şi sfinţii încep judecata, că a venit vremea dreptăţii.

Fiilor, fiilor, intraţi sub ocrotirea Mea, intraţi sub aripa sfinţilor şi a îngerilor. Nu staţi fără ocrotire, că a venit lepădarea de credinţă. Atât mai este credinţă, la fiii cei din lucrarea Mea. Pe nicăieri nu se mai crede în Dumnezeu. Nimeni nu mai ştie cum se crede în Dumnezeu, şi lepădarea de credinţă se desfăşoară din om în om. Ce înseamnă lepădarea de credinţă? Ce înseamnă, fiilor, această lucrare? Fiilor, fiilor, această lucrare este Domnul Iisus Hristos venit pe pământ în cuvânt, şi S-a făcut cunoscut Domnul Iisus Hristos şi a cuvântat peste pământ, iar oamenii care-L aud zic că Domnul e demonul, şi nimeni nu recunoaşte glasul şi cuvântul lui Dumnezeu, şi lepădarea de credinţă se desfăşoară din stâlp în stâlp începând de la stâlpi. Stâlpii sunt oamenii bisericii, că la ei M-am dus mai întâi cu cuvântul şi atunci şi acum, şi numai apoi M-am îndreptat spre neamurile pământului şi atunci şi acum, iar de la stâlpi se desfăşoară lepădarea de Dumnezeu din om în om. Te pune omul bisericii să te lepezi de Hristos, să te lepezi de această lucrare care este Dumnezeu, care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Te pune să faci şi tu ce face el, să minţi şi tu ca el, că el spune că este cu biserica-mamă, cu biserica de răsărit. Auzi tu, fiule, ce spune? Biserica-mamă, biserica de răsărit! O, dacă el era cu biserica-mamă, cu cea de răsărit, mai era el om al fărădelegii, al păcatului, al slavei deşarte? Biserica-mamă este cea care a murit pentru fii. Biserica de răsărit este cea care a luminat peste fii, este cea cu care se făleşte omul bisericii de azi, omul bisericii lumii, care stă cu fărădelegea lui pe scaunul bisericii-mamă. De aceea am venit Eu şi am plâns către tine, Israele, şi ţi-am spus că duşmanul Mi-a luat căsuţa şi Mi-a luat hăinuţa şi M-a furat şi s-a dat drept Dumnezeu, şi Eu nu mai am drept în căsuţa Tatălui Meu, şi duşmanul zice că-Mi slujeşte Mie şi că este al Meu. Este al Meu, dar ca duşman, nu ca prieten; este ca unul care Mi-a luat ce am avut de la Tatăl şi despre care scrie în Scripturi că Mi-a luat via. Dar Eu am luat darul şi harul viei şi le-am dat celor ce Mă iubesc, şi iată, am vie nouă, iar pe lucrătorii viei i-am lăsat în necredinţă şi am pus peste ei cuvântul cel rostit în vremea Mea cu tine, Israele, via Mea cea de la venirea Mea, şi nimeni nu-ţi poate face ţie rău, că tu eşti sub cortul Meu, şi eşti credinţă în Dumnezeu. Te-am aşezat prin cuvânt pe pământ, ca să fii popor al credinţei în Dumnezeu, să fii lumină şi cărare pentru oamenii fără sfinţenie în trup, şi cine se leapădă de tine, acela se leapădă de Mine, şi nimeni nu înţelege Scriptura aceea care spune despre lepădarea de credinţă din vremea de sfârşit.

Iată, rostesc cuvânt, aştern cuvânt în cartea Mea şi spun: am adus pe pământ această lucrare de cuvânt şi am spus să facă omul voia lui Dumnezeu, să creadă omul în Dumnezeu şi să se sfinţească prin cuvântul cel sfânt care îndeamnă pe om spre împărăţia cerurilor, căci iarăşi am venit cuvântând pe pământ. Această lucrare se numeşte Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu, care vine de la Dumnezeu. Acest popor este poporul Cuvântului lui Dumnezeu, şi l-am făcut cunoscut prin lucrarea cuvântului rostit din slavă peste pământ. Cine aude această lucrare de cuvânt, cine aude pe Cel ce grăieşte din ceruri şi se leapădă de acest cuvânt, acela se leapădă de Dumnezeu. Eu am lucrat cuvânt ceresc pe pământ vreme de patruzeci de ani ca să pun omul faţă în faţă cu Mine prin cuvânt şi să-l încerc în credinţă. Iată, fiilor, lepădarea de credinţă este lepădarea de această lucrare dumnezeiască între oameni.

Am spus arhiereului cel martor al lucrării Mele, i-am spus din vreme că dacă va părăsi lucrarea Mea, nu va cunoaşte vremea lepădării de credinţă. I-am spus că vine lepădarea de credinţă peste biserică, şi iată, a venit, şi el nu cunoaşte că a venit, pentru că nu a rămas cu Mine ca să ştie de la Mine. El vrea să fugă, el vrea să spună că nu e adevărat Domnul prin acest cuvânt venit din cer, dar nu are norocul acesta. Pentru el ar pica bine acum să fie mincinoasă lucrarea cuvântului Meu, ar da bine când el ţine cu mâna de coroană ca să nu i-o ia careva de pe creştet. Dar el nu ştie ce înseamnă să ai coroană. Coroană ai tu, poporul Meu. Tu eşti cel încoronat, dar el n-a vrut să stea sub coroana ta, şi şi-a luat coroană de slavă deşartă, ca şi arhiereii lumii, care se folosesc de numele lui Dumnezeu şi de locurile închinate lui Dumnezeu şi fac fărădelege în loc sfinţit de părinţi şi stau pe pieptul părinţilor, pe pieptul bisericii-mamă, pe pieptul bisericii de răsărit, căci răsărit înseamnă Dumnezeu, înseamnă sfinţenie în trup şi viaţă cerească între oameni.

Cine se mânie pe tine, poporul Meu ales din biserica lumii, acela se mânie pe Dumnezeu. Omul mânios îşi pierde orice înfăţişare. Omul mânios trebuie să se umilească şi să-şi ia înfăţişarea cea de la Duhul Sfânt al blândeţii, al iubirii şi al răbdării dacă vrea să fie om al lui Iisus Hristos.

Roagă-te, Israele tată, roagă-te, fiule Israele, roagă-te pentru arhiereul care are numele scris pe piatra acestei vremi. Roagă-te să scape el de duhul mâniei, căci mânia este de la diavolul, fiule. Să te rogi Tatălui şi să-I spui Tatălui să-l întoarcă pe acest fiu mânios, să-l întoarcă spre poarta dreptăţii, căci poarta care înseamnă mântuire nu se numeşte altceva decât dreptate. Iată, arhiereul care este scris la Mine pe masă cu tine, iată-l, tată, că se ruşinează în faţa lumii cu tine, care eşti poporul Meu. Dacă i-aş fi dat cunună de-a gata, te-ar fi pus în nume de cinste, dar dacă i-am încercat credinţa şi răbdarea, a început să lovească în Mine şi în tine. Dar Eu fără tine nu-l primesc, că nimeni nu l-a forţat să vină la masa aceasta. O, dacă atunci când stătea la masă cu Mine şi cu tine n-am fost sectă, acum ce mai este de spus când el rosteşte peste lucrul Meu „sectă“? Lucrul Meu nu este sectă. Lucrul Meu este iubire şi credinţă în sfinţenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Cine a apucat să cunoască şi să creadă apoi în această lucrare, din nou vă spun că pe nici un drum nu-şi mai poate căpăta mântuirea dacă pleacă după Mine pe altă cărare, căci această lucrare va sta înaintea Mea în numele celor şapte veacuri, cât am lucrat Eu, Domnul, peste om. Cine a venit în această lucrare ca să capete altceva în afară de credinţă în Dumnezeu şi de sfinţenie în trup, acela este un om de plâns şi i se va cere socoteală.

Israele, Israele, fii atent cu cei ce se vor uni ca să asculte şi să vină la masa Mea. Veghează bine, fiule lucrător, că se vor îndrepta mulţi spre Mine şi spre tine, dar pe cel pe care-l vei vedea că-şi caută altceva în afară de credinţă în Dumnezeu şi de sfinţenie în trup şi în duh, pe acela ţine-l departe de această adăpătoare care-şi are rădăcina izvorului în cer, în Dumnezeu.

Iată, din nou întăresc cuvântul pe care l-am mai rostit: să nu te uiţi, copilul Meu, în lume, să nu te uiţi, tată, că de aceea eşti numit tu „sectă“, de aceea, că te-ai tras din cercul cel mare şi te-ai deosebit cu Dumnezeu şi cu sfinţenia, tată. Fiule, nimeni nu mai este ortodox în afară de Mine şi de tine, Israele, fiule din urmă al lui Avraam. Întăresc cu rugăciunea Mea către Tatăl, întăresc darul Duhului Sfânt peste tine şi zic: Tatăl Meu, Tată al lui Israel, ridic spre Tine mâinile Mele străpunse de cei ce s-au lepădat de Mine, Cel trimis de Tine. Ridic spre Tine această mărturie, aceste mâini găurite de cuie, şi Îţi arăt dragostea Ta şi a Mea pentru cei ce cred în Tine prin Mine. Tatăl Meu, să Ne sculăm în picioare în faţa poporului cel mic şi să stăm în faţa lui Israel şi în spatele lui Israel cel de azi, şi în lături, Tată, şi în sus şi în jos, şi în mijlocul lui Israel să stăm.

Tatăl Meu, păzeşte-l pe Israel cel mic de mânia care vine de la omul cel fără de frică de Dumnezeu. Păzeşte-l de omul cel puternic de pe pământ şi grăbeşte-Te întru Fiul Tău şi întru poporul Tău, care este fiul Tău cel mic, ca să strici puternicia care vine de la om. Tatăl Meu, întăreşte-i pe copiii de azi, că lucrarea de azi e mare, Tatăl Meu. Eu pentru aceştia Mă rog, nu Mă rog pentru lume şi pentru biserica lumii, care se zice că este a Mea şi că este a mamei ei. Mama ei plânge în cer, plânge când vede întinate altarele şi locurile sfinţite de viaţa celor sfinţi care au venit de pe pământ la cer. Biserica-mamă plânge în cer când se uită pe pământ şi vede slujitori ai păcatului care s-au pus slujitori ai lui Dumnezeu. Biserica-mamă se ruşinează cu cei ce au pus mâna pe locurile sfinţite cu sânge de părinţi şi cu jertfă de viaţă sfântă.

O, Tatăl Meu, ce este pe pământ! O, ce este pe pământ şi în biserica lumii, că iată, n-am mai încăput cu cei mici ai Noştri printre trupurile lumii, dar am voit să fie deosebiţi, căci scris este în Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Şi Mi-am făcut masă curată pentru fiii cei mici, vie nouă şi cerească, pâine şi vin nou, precum a fost făgăduinţa rostită în Scripturi pentru vremea aceasta.

Tatăl Meu, se leapădă omul de Tine şi de Mine, că Noi am venit pe pământ cu această lucrare de cuvânt, ca să chemăm omul la răscumpărare din păcat şi din moartea fărădelegii. Nu mai avem nici o moştenire, nici o avere pe pământ. Atât mai avem: acest popor mic şi hulit şi albit prin focul Duhului Sfânt, prin cuvântul Duhului Sfânt. Păzeşte-i pe cei mici şi opreşte grindina, că Eu în numele Tău lucrez peste Israel, Tată.

– O, Fiule scump, Tu eşti în foişor cu ucenicii Tăi cei mici. Sunt mici ucenicii Tăi, tată, dar sunt iubiţi de Mine şi de Tine, Fiule iubit şi scump, că Tu M-ai ascultat când Te-am trimis pe pământ ca să Te întrupezi şi să ştie lumea că eşti Fiul Meu întrupat. Tu M-ai ascultat şi acum când Te-am trimis în lume ca să Te faci cuvânt, ca să rosteşti cuvânt nou de facere, ca la început, ca să se facă cer nou şi pământ nou. Iată, Fiule, şi Eu Te ascult, căci pe cel ce se roagă întru Duhul Sfânt al dreptăţii, Eu pe acela îl ascult. Tu eşti uşa spre Mine a celor ce vor să vină la Mine, şi Eu Te ascult, Fiule.

Binecuvântat să fie cel mic, Israel cel mic. Fiule al Meu, voi lăsa descoperit semnul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh pe creştetul celor mici din urmă. Şi cum îl voi lăsa descoperit? Iată, nimeni nu le va putea face nici un rău, căci semnul Meu de pe ei va lucra şi îi va ocroti, aşa cum mereu i-am ocrotit pe cei pe care Mi i-ai adus la Mine, pe cei pe care Ţi i-am dat să Mi-i aduci la Mine ca să fie ai Noştri.

Sunt cu Tine prin cuvânt, Fiule scump. Să se destrame toată lucrarea mâniei care s-a pornit împotriva fiilor Cuvântului, împotriva poporului Cuvântului lui Dumnezeu! Să se risipească norii şi ceaţa şi durerea, şi să nu fie necăjit poporul cel mic! Poporul cel mic are de lucru cu cerul. Poporul cel mic e mic, şi e ocrotit cel mic. Ferice de cel ce este mic, că acela este ocrotit. Vai de cel ce este mare că acela nu este deprins să stea mic ca să fie ocrotit de Cel mare, de Dumnezeu, Care este singur mare. Iată, cel mare, care este arhiereu între cei mari de pe pământ, iată, caută scăpare la om, şi a strigat la om să-i salveze viaţa şi numele şi tronul. O, ce durere este să fie omul mare, că aşa se învaţă, şi nu se mai poate înţelege Dumnezeu cu cel mare, cu cel ce are de pe pământ tron, căci tron din cer este numai umilinţa şi dreptatea şi sfinţenia.


***

Vine Domnul pentru România! Dacă România este ţara Domnului, de aceea am numit-o Israel. Eu, Domnul Iisus Hristos, din Israel M-am ivit când M-am făcut Fiul Omului. Eu, Domnul Iisus Hristos, din România Mi-am pornit glasul întoarcerii Mele pe nori când M-am întors, căci M-am întors, după cum era spus în Scripturi. Eu, Domnul Iisus Hristos, deasupra României stau pe nori de slavă; stau şi voi sta până-Mi voi lăsa văzut statul şi venirea Mea cea proorocită prin Scripturi. Un picuţ, şi Mă voi lăsa văzut întru venirea Mea, voi sta văzut pe norii slavei Mele deasupra României, ţara întoarcerii Celui înălţat la ceruri.

Ascultă, poporule, glasul Meu! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin. Eu din nori grăiesc şi Îmi ocrotesc grăirea Mea peste pământ şi răspândesc până la toate marginile cerului şi ale pământului vestea întoarcerii Fiului lui Dumnezeu.


***

Eu i-am fost vestit de Mire, şi ea s-a lăsat peţită şi iubită din pruncia ei, din tinereţea ei.

Eu, Domnul, sunt pe tron de heruvimi şi de arhangheli deasupra grădinii cuvântului. E serbare cerească peste Israelul cel luat din români, şi să ştie România ce grăieşte Cuvântul lui Dumnezeu de deasupra ei. Din nori de slavă grăieşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Pace ţie, Israele român, şi pace peste România! Pacea Mea între Mine şi ea, căci ea nu mai veghează înaintea Mea. Ea a uitat ce înseamnă Dumnezeu adevărat. Eu sunt Cel ce sunt, căci alţi dumnezei nu sunt, dar ea s-a învăţat cu dumnezei care nu sunt dumnezei. Pacea Mea din tine să fie peste tine, ţara Mea, căci vin să te trezesc. Nu te teme. Eu vin cu pace, vin cu iubire, vin cu mângâiere. Vin, Românie, vin, vin la tine. Eu stau la uşă şi bat. Deschide, iubito, că nu se şterge alegerea ta din pruncie, cea dintâi. Vin la tine, ţara Mea, şi tu, tată, nu mai ştii, nu mai crezi că vin, dar Eu vin, şi vin să te vestesc că vin. Eu nu iubesc minciuna. Eu sunt adevăr când îţi grăiesc că vin. O, ţara Mea, Eu nu iubesc minciuna. Ce să fac Eu cu tine dacă tu ai iubit minciuna? Ce să fac? Eu plâng la picioarele tale, că nu vreau să te văd pedepsită de fapta ta. O, iubito, vin cu mângâiere la tine. Nu e bună minciuna, că scris este: «Să nu mărturiseşti strâmb». Vino spre căinţă, vino, ţara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină şi să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieşi din timp, să te căieşti şi să te speli şi să te găteşti, ca să te ocrotesc, ca să te iert şi ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns. Eu am fost în tine lumină, dar tu ai iubit întunericul, pentru că faptele tale lucrau răul, şi ai urât lumina de teamă să nu se învedereze faptele tale rele. Eu vin să te ridic de sub povara faptelor tale cele din urmă.

O, ţară, ţară, unde, tată, ţi-ai pitit cununiţa răbdării tale de sub cruce? Tu erai ţara răbdării, erai cununa răbdării, cununa iubirii frăţeşti. O, ţară, ţară, a pătruns în tine vremea cea roşie, şi tu n-ai ştiut faţa ei. N-ai priceput că roşul este hlamidă de ocară. Ai uitat ce am păţit Eu sub învelişul hlamidei roşii. A venit peste tine vremea lui Edom.

Au fost doi fraţi. Unul se numea Iacov, şi celălalt, Esau. Esau era roşu peste tot şi şi-a vândut întâietatea pentru o fiertură roşcată. Pentru aceea s-a numit el Edom (roşu). Edom şi-a pierdut binecuvântarea şi şi-a agonisit traiul cu sabia sa. Edom a prins ură pe fratele său, căci aceste două neamuri s-au împuns din pântece, şi până să se fi născut ele, s-au despărţit din măruntaiele celei ce i-a născut. Esau când s-a născut, era roşu şi a trăit din sabia lui.

O, Românie, dureros lucru este să se nască din trupul tău neam din neamul lui Esau. Ai fost necinstită de neamul lui Esau şi ai zămislit în tine vremea cea roşie, şi fiii tăi şi-au pângărit seminţia. Să te fi înrudit cu neamul lui Iacov, aşa cum Eu te-am plămădit. Să te fi înrudit cu neamul Meu creştin până la venirea Mea, dar nu cu vremea cea roşie şi cu fiii ei.

Românie, am vestit pe fiii Mei din tine că voi veni în cuvânt peste tine. Eu stau la uşă şi bat. Eu stau la uşă în duhul mângâierii şi îţi aduc duh de înţelepciune dacă Mă primeşti. Eu stau la uşă şi bat. Primeşte-Mă! Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Eu bat, Eu Mă întorc spre porţi, spre cei ce stau în porţi. Eu fac ocol şi ies la porţi şi bat la cei din porţile României. Eu sunt Duhul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Eu bat la porţi.

Ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intru şi să cuvintez cuvânt de iubire, cuvânt de mângâiere şi de nouă vestire şi de pace peste România! O, greu mai găsesc o piatră pe care să stau şi să Mă odihnesc cu lucrarea Mea, cu binecuvântarea Mea! Greu de tot, că duhul omului a biruit Duhul Domnului, şi omul e prea mare pe pământ. Prea mare s-a făcut omul, prea mare. Nu pot să-i mai spun omului că Eu sunt Dumnezeu. Nu pot să-i mai spun omului să aibă temere de Dumnezeu, căci omul s-a făcut prea mare.

Eu dau ocol şi ies şi bat la porţile României. Amin. Ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre Cuvântul lui Dumnezeu! Eu bat la porţile cezarului, ca să grăiesc cu tot omul care stă pe scaunele cezarului. Cuvânt de mângâiere aduc, cuvânt de iubire cuvintez.

Iată, intru. O, oameni din porţi, din porţile României, luaţi şi mâncaţi şi înviaţi! Acesta este cuvântul Meu, care vine la voi spre iertarea păcatelor şi spre viaţă vie. Amin. Eu sunt Cel ce sunt. Când l-am trimis pe Moise în Egipt pentru poporul Meu cel robit, M-a întrebat Moise: «Cine, Doamne, să le spun că eşti Tu, Cel ce mă trimiţi?». Şi Eu aşa i-am spus: «Mergi, şi să le spui că Eu sunt Cel ce sunt».

Amin, amin zic vouă, o, oamenilor de la porţi: Eu sunt Cel ce sunt, căci alţi dumnezei nu sunt. Nimic nu înseamnă Dumnezeu, nici banul, nici rangul, nici bogăţia, nici înţelepciunea omenească, nici turnurile înalte, nici omul, nici sabia omului. Nimic nu înseamnă Dumnezeu în afară de Mine. Eu sunt Cel ce sunt, iar alţi dumnezei nu sunt. Eu stau în sfat cu cei din porţile României.

Pace vouă, celor din porţi! Pacea Mea în voi şi între voi, că fără Mine omul este mort, nu este viu. Am stat şi Eu în faţa mai-marilor pământului, şi Eu, şi apostolii Mei, şi neamul Meu tot de până acum, căci cel ce mănâncă Trupul şi Sângele Meu, acela este rudenia Mea, neamul Meu, fratele Meu şi aproapele Meu. Am stat şi Eu şi ai Mei înaintea mai-marilor cezarului, dar greu, greu de tot s-a găsit popas pentru Dumnezeu în omul cel mare, căci omul s-a făcut prea mare înaintea Mea şi înaintea sa, prea mare.

Eu stau în sfat cu cei din porţi. Eu frâng cuvântul Meu. Luaţi şi mâncaţi şi înviaţi! Amin. Înviaţi în duhul păcii, şi lucraţi pace înaintea Mea, pace între Mine şi ţara Mea, pace între frate şi frate înaintea Mea; între frate şi frate înaintea Mea, nu altfel de pace, că omul nu ştie ce înseamnă făcătorul de pace. Făcătorul de pace împacă pe om cu Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu omul. Eu aşa am spus: «Fericiţi făcătorii de pace, că ei vor vedea pe Dumnezeu».

Pace vouă, celor din porţi, pace între Mine şi voi! E sfatul Meu cu voi. Luaţi din Mine şi înviaţi şi lucraţi pace între Mine şi ţara Mea, căci România este ţara Mea, să ştiţi că este. Domnul grăieşte că este. Pace vouă, şi apoi duh de credinţă peste voi, credinţa românului cea dintâi! Dragostea cea dintâi să vă cuprindă în ea pe voi, cei din urmă. Vin la voi, vin în sfat cu voi, căci vai de ţara peste care nu este prooroc, că aceea se scufundă. Eu sunt duhul proorocilor, din început şi până întru sfârşitul proorociilor, căci vor înceta toate darurile, toate proorociile, toate limbile, dar Eu vă spun că au şi încetat. Va înceta totul, şi va rămâne dragostea Mea şi fiii ei. Eu sunt duhul proorocilor cei care au avut numire de la Dumnezeu şi trăire sfântă întru Dumnezeu, căci altfel de prooroci nu sunt ai lui Dumnezeu.

Iubirea Mea v-o dau vouă, celor din porţi. Luaţi şi înviaţi în duhul iubirii şi naşteţi-vă din ea, din Domnul, căci Eu sunt iubire. Nu fiţi fii ai necredinţei, că a ajuns la sfârşit necredinţa şi fiii ei. Naşteţi-vă din iubirea Mea, nu din altă iubire. Naşteţi-vă din cer, nu din pământ. Treziţi iubirea Mea în voi, ca să se trezească România şi să înveţe ce este iubirea, ce este biserică slujitoare înaintea Mea, ce este jertfă adusă la altarul iubirii, jertfă înaintea Mea. Biserică înseamnă fii ai iubirii cea din cer şi care are pe masa ei trupul iubirii. Fiii iubirii cea din cer fac faptele iubirii. Aceia sunt fiii iubirii, nu alţii. Luaţi de la Mine şi daţi-vă unii altora, şi duh de credinţă în Dumnezeu să lucraţi peste voi, căci Domnul vine ca o cursă peste cei necredincioşi, peste cei ce nu veghează, şi vine ca o mângâiere peste cei ce înviază prin iubire. Luaţi şi înviaţi, luaţi şi împliniţi cuvântul lui Dumnezeu care vine pe nori de slavă şi se aşează în România, şi se face trup în carte cuvântul lui Dumnezeu. Eu Mă fac carte pe pământ. Eu şi acum Mă fac carte, căci nimic n-am lucrat fără să fi cuvântat mai întâi. Vin să învăţ pe român; pe român mai întâi, şi apoi pe iudeu, pe elin şi pe orice alt neam. Vin să învăţ pe om ce înseamnă biserică şi jertfă adusă înaintea Domnului. Biserică nu este altceva decât fiii care slujesc pe pământ lui Dumnezeu; lui Dumnezeu şi nu loruşi; unii altora în Domnul şi nu loruşi. Cum adică aşa ceva? Cum adică în Domnul? Adică fii care au pe Domnul de hrană, de creştere, fii care au pe Domnul de viaţă, nu fii care slujesc plăcerilor lor şi veacului acesta şi stăpânului veacului acesta, duhului lumii acesteia. Iar jertfa adusă înaintea Mea este atunci când este împăcare între frate şi frate, între om şi Dumnezeu. Altfel de jertfă nu ajunge la Domnul, şi se întoarce.

O, prea multă minciună naşte omul din duhul lui, din inima lui. Sunt şapte vremi de când l-am făcut pe om şi l-am aşezat în creaţie de cer şi pământ, dar prea multă minciună a acoperit acest adevăr. Prea multă vreme este de când oamenii sunt dumnezei, dumnezei mincinoşi.

Omule, nu e bună ştiinţa care vine de la om, ştiinţa care dezmoşteneşte pe om de Dumnezeu, căci omul este dumnezeu mincinos, omul se ia după dumnezei mincinoşi. Omule român, tu pentru mâncare plângeai când erai apăsat de omul cel mincinos care stătea peste tine. Să fi plâns pentru păcatul tău, omule român. Nu erai necăjit de lipsa mâncării, ci de păcatul care apăsa peste tine. Şi tu ce ai făcut? Te-ai sculat şi ai făcut baltă de sânge din trupul feciorilor şi al fetelor tale şi ai făcut păcat peste păcat. Tu plângeai de foame sub omul cel ce stătea peste grumazul tău fără de Mine, şi ai vrut să te dezrobeşti de sub foame, de sub foamea ta, şi ai căzut în mai grea lipsă, ţara Mea, şi ai căzut în patimi de ocară, şi suge din tine tot străinul cel murdar pe mâini. E lipsă mare în tine, e lipsă de iubire, e lipsă de Dumnezeu. Îi este foame Domnului de tine, neamule român! Unde-ţi este lacrima căinţei? O, ţară, unde te duci? Unde, iubito? Eu stau la uşă şi bat.

O, ţară, ţi-ai făcut mereu şcoli pentru fiii şi fetele tale, ţară, ca să înveţe în şcoli depărtarea de Dumnezeu. Dar frica de Domnul şi căinţa şi învierea n-o mai înveţi? O, nu mai ai în tine dascăli cu inimă de samarinean. Întoarce-te la Samarineanul Cel din ceruri! Întoarce-te, că pier fiii tăi sub necunoştinţă! Întoarce-te, că tu ai pe creştet binecuvântare! O, prea mult se moare în tine, prea mult. Prea mult moare Domnul în trupul tău, că păcatele tale sunt prea grele. Prea de multă vreme apasă peste tine vremea cea roşie, vremea lui Esau, care trăieşte din sabia sa. O, Românie, scutură-te de păcat! Ascultă, poporule, glasul Meu, căci preoţii tăi s-au dat la plăceri lumeşti şi la trup şi la desfrâu, şi nu mai ai judecători în tine, judecători ai păcatelor, ca să ia de peste tine păcatele. Ascultă glasul Meu, Românie. Stau în sfat cu cei din porţi şi grăiesc cu ei, şi grăiesc peste tine, fiică a iubirii Tatălui ceresc, mireasă a Fiului lui Dumnezeu.

Românie, trezeşte-te frate pe frate şi să zici fără să minţi rugăciunea „Tatăl nostru“. E prea mult de când rosteşti această rugăciune fără să fii împăcată cu Dumnezeu, ţară iubită. Mergi şi te împacă frate cu frate, Israele român, neamule al Meu, Israele ales la sfârşit. Lasă-ţi darul jos şi du-te şi te împacă cu fratele tău, şi vino apoi să-Mi aduci jertfa de împăcare duhul căinţei tale, ca să nu cazi sub fapta ta. Să ştii, Românie, că Dumnezeu te-a făcut pe tine, şi când te-a făcut, te-a făcut creştină. Să ştii, tată, că de Dumnezeu eşti plămădită, după planul cel ce era la Dumnezeu pentru naşterea ta pe pământ, şi din tine vreau să scot om nou, popor nou, neam sfânt înaintea Mea. Deschide-ţi urechea, iubito, că Mi-am crescut în tine un popor mititel. Din cuvânt l-am născut, cu cuvânt l-am crescut, şi cuvânt las peste el, pentru el şi pentru tine, ţara Mea, căci pentru tine l-am născut. Scoală-te ca să crezi, ca să crezi ce-ţi spun, că te îmbiu spre căinţă.

Tu eşti pedepsită de fapta ta, ţară iubită, şi nu e pace între Mine şi tine. Ai fost robită de minciună. Trezeşte-te! Ai minţit frate către frate. Ai alungat pe cel născut din tine şi ai minţit ca să scapi nevinovată de fapta ta urâtă. Ai făcut ca şi copiii cei de demult ai lui Iacov, care şi-au înstrăinat fratele şi şi-au acoperit cu minciună fapta lor. O, şi ce greu au plătit, că au căzut în robie şi la muncă silnică în Egipt!

O, neamule român, tu eşti neam creştin, şi nu e faptă creştinească această faptă, şi păcatul tău stă înaintea Mea împotriva ta. Românie, scutură-te de acest păcat. Tu n-ai văzut? Tu n-ai auzit, oare, ce a suferit Israel, poporul Meu, pentru alungarea fratelui său? Românie, tu nu te mai temi de Dumnezeu, iubito? Eu vin cu duhul mângâierii şi al iubirii şi al căinţei peste tine. Tu eşti mama celor născuţi în tine. Tu eşti planul Meu cel de la sfârşitul timpului, ţară iubită, ţară aleasă.

Românie, plânge un fiu de al tău, plânge după vatra ta, plânge departe, în Egipt. O, ce să-ţi fac, oare? Să te bag în durere ca să-ţi cunoşti acest păcat? Să-ţi dărâm în şoaptă toate turnurile tale, pe toţi puternicii tăi, care s-au aşezat împotriva dreptăţii? Nu aşa, iubito. Nu te lăsa să cazi sub povara păcatelor tale. Împacă-te cu Dumnezeu. Plânge un fiu de al tău, plânge în Egipt, şi se aude la cer. Este pusă pe creştetul lui ungerea Mea peste tine, căci aşa a fost planul Meu cel ceresc. Plânge fiul după mamă. El are de mamă pe România. Această mamă i-a fost scutec şi faşă şi cristelniţă de botez şi casă şi masă şi leagăn şi hrană şi doică şi dascăl şi vatră. Şi s-a sculat Edom, neam desfrânat, care Mi-a întinat cu desfrânarea lui inima neamului Meu ales la sfârşit, şi Mi-a prigonit pe fiul cel uns cu mirul binecuvântării României. Eu, Domnul, am lucrat prin el pentru tine, ţara Mea, ca să te scot de la necaz şi de la încleştare, şi tu ce ai făcut? Ai alungat pe cel de la Mine pentru tine. Eu mereu te-am unit frate cu frate, ţară iubită, şi mereu te-am învăţat ce este iubirea şi unirea şi puterea care se naşte din unire şi din iubire.

O, Românie, ţi-ai alungat voievodul. Voievodul tău este de la Mine, este unsul Meu peste tine. Ţi-ai alungat ungerea Mea de peste tine, semnul Meu de pe creştetul tău. Ţi-ai alungat capul trupului tău, semnul lui Dumnezeu cel pus peste tine, poporule român. O, e prea greu păcatul acesta, şi strigă la cer. Jertfele tale au oprire. Plâng îngerii lângă jertfele tale de iubire, că nu le pot ridica la cer. Plâng sfinţii tăi, Românie, că nu eşti curată în rugăciunea „Tatăl nostru“.

Voi, cei de la porţile României, ascultaţi glasul Domnului! Eu strig peste România, strig din porţile ei, şi nu trec peste porţi. Strig la cei din porţi şi la cei de dincolo de porţi. Românie, lacrima celui ce plânge are usturime în ea. Eu am strâns lacrimă cu lacrimă şi stau în mână cu această cupă plină. Îmi dau îngerii cei răi peste mână ca să se verse cupa durerii peste tine, dar inima celui alungat suspină spre Mine şi îţi cere iertarea şi se roagă pentru învierea ta. Inima celui înstrăinat de tine a făcut rană de dorul tău, Israele român. Ce vrei să faci, Românie? Eu sunt Cel ce văd înainte. Tu n-ai săvârşit niciodată păcate ca acum şi niciodată tu n-ai suferit ca acum, dar crezi tu ce-ţi spun? Preoţii tăi slujesc plăcerilor şi duhului lor şi numelui lor, şi n-au putere să împartă înviere peste tine, o, turmă fără păstor! Dar am venit să fiu Păstorul tău, turmă română, şi grăiesc din nori deasupra ta, ţară iubită. Plânge fiul tău cel alungat, şi tu, Românie, n-ai ştiut că a fost alungat, căci cei ce l-au alungat au mărturisit strâmb, aşa cum fraţii lui Iosif au minţit pe tatăl lor. Cel pribeag plânge departe şi dorul lui Mă mistuie.

O, oameni care staţi pe scaunele cezarului, pe scaunele României! Nu-l puneţi pe cel alungat să cumpere de la voi ce are de la Mine. Nu-l puneţi şi pe el s-o mintă pe România, aşa cum au minţit-o cei ce l-au alungat, cei ce au şters de pe fruntea României ungerea ei, care este peste el, peste cel prigonit. El poartă numele tău lângă numele său, şi acesta este numele lui: Mihail al României. El este al României, este fiul acestui pământ, precum Avraam a plătit pământul în care s-a odihnit, şi a fost al lui. Acesta este român, şi a răscumpărat acest neam de sub robie şi l-a scos din moarte şi din necaz, că a lucrat prin el binecuvântarea Mea.

Voi, cei din porţile României, împăcaţi-vă cu Dumnezeu, şi Domnul Se va împăca cu voi. E mare greutatea acestui păcat. Ieşiţi de sub ea. Iubiţi înţelepciunea cea de la Mine şi împăcaţi pe România cu Mine şi cu fiul ei cel alungat din ea.

E cerul în suspin pentru tine, ţara Mea, pentru lacrima celui prigonit al tău, dar am coborât pe tron de heruvimi şi de serafimi şi de arhangheli. Sunt cu norii deasupra României în serbare cerească. E adunarea cetelor cereşti. Am cu Mine serafimii, heruvimii, scaunele, domniile, stăpâniile, începătoriile, puterile, arhanghelii şi îngerii, iar Mihail, arhanghelul cel peste cetele îngereşti, iarăşi strigă: să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte! Amin. Mihail şi îngerii lui rostesc peste România să stea bine, să stea cu frică şi cu luare-aminte. E freamăt de îngeri şi de arhangheli, şi fâlfâitul aripilor cereşti se agită, şi lucrează puterile cereşti pentru România, ca să fie pace şi iubire cerească între fiii tăi, ţară a slavei Mele, ţară a naşterii cuvântului Meu de la sfârşit. Eu vin cu veacul cel nou, cel ceresc, cel ca în cer, nu ca pe pământ; cel întocmit de Mine, nu de om.

Voi, cei de pe scaunele cezarului, lucraţi iubire între frate şi frate, lucraţi duh de căinţă peste România, lucraţi căinţă şi dreptate ca Dumnezeu, nu ca omul. Veniţi la izvor şi beţi şi înviaţi! Amin. Veniţi, că România e ţara slavei Domnului! Veniţi! Să se stârpească păcatul din ţara Mea! Să te vindeci, Israele român! Să nu mai fie în tine beţie şi curvie şi desfrânare şi duh de minciună. Să fie Domnul în tine; Domnul, cu fericirea Lui cea din cer peste tine; Domnul, cu veacul cel nou care se lasă peste pământ, căci iată, vin în şoaptă, vin să scot răul din tine, vin cu cele cereşti ca să le aşez pe pământul tău şi peste fiii tăi, ţară iubită. O, Israele român, vrei nu vrei, crezi sau nu, e planul lui Dumnezeu lucrând peste tine, şi vom face sălaş ceresc pe pământul tău, ca să ia neamurile lumina Mea din tine şi să vadă calea şi să apuce pe ea, căci Eu sunt Domnul. Eu sunt Cel ce sunt. Auzi tu, Românie? Eu sunt Cel ce sunt.

O, fii ai României care staţi pe scaunele cezarului, fiţi fii adevăraţi. Sculaţi-vă şi închinaţi-vă lui Dumnezeu şi lucraţi pace între Mine şi neamul român. Deschideţi porţile să intre cel pribeag, şi fiţi cu mâinile curate şi cu inimile curate şi cu duh de căinţă, că nu este păcat care să biruiască bunătatea Mea. Iubiţi pe România. Nu căutaţi ale voastre dacă iubiţi pe România. Căutaţi ale ei, şi toate celelalte vor fi din destul. Nu căutaţi slava voastră. Lăsaţi dreptatea Mea şi planul Meu cel ceresc să se odihnească peste ţara alegerii. România este aleasă de Domnul, dintre popoare. Învăţaţi calea luminii pe toţi fiii cei care n-au ştiut să înveţe, care n-au avut ce să înveţe.

O, fii ai României care staţi pe scaunele cezarului! Nu staţi în duhul vostru. Luaţi Duh Sfânt şi înviaţi! Amin. Gătiţi-Mi serbare de împăcare între frate şi frate, că mare este România, cât să încapă în ea toţi fiii ei întru pace cerească. Eu sunt. Nu vă temeţi, şi lucraţi pace. Amin.

E sărbătoare de arhangheli şi de îngeri. E cerul în freamăt sfânt pentru tine, Românie. E Domnul pe tron de arhangheli şi de heruvimi şi de serafimi. E cerul în sărbătoare cu pământul. Cerul fără de pământ e ca sufletul fără de trup, e ca sufletul fără de casă.

Eu sunt Cel ce sunt.


***

Amin, amin zic ţie, Românie, aceasta este ziua sfatului Meu cu tine când Eu, Domnul, M-am făcut cuvânt pe masa ta, ca să fac din el faptă înaintea ta, ca să fac din tine neam sfânt înaintea Mea. Pace ţie! Pace celor din porţile tale, dacă vor lua pacea Mea în ei.

Eu sunt Cel ce sunt.


***

O, fiică Românie, vino, că te peţesc să-Mi fii zi de odihnă, precum poporul Meu ales din tine îmi este zi de odihnă şi mireasă îmi este întru venirea Mea, căci Eu sunt cuvânt, şi iarăşi toate se fac prin cuvânt, şi se va arăta cer nou şi pământ nou din tine, ţară Românie, căci Eu aşa binevoiesc, şi în Mine Tatăl binevoieşte. Amin.

Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Şi dă viaţa Sa oilor Sale, Care-Şi pune trupul spre hrană oilor Sale, că asta înseamnă viaţa Mea dată oilor Mele, ca să aibă oile Mele viaţă, şi din belşug să aibă, dar să înveţi să fii biserică, să înveţi, omule, ce este biserică a lui Iisus Hristos, să înveţi de la Mine, că Eu sunt trup şi cuvânt în biserică, duh şi adevăr, după cum este scris în Scripturi.

Acum două mii de ani Tatăl Meu M-a făcut trup în Fecioară şi M-a aşezat între oameni trup venit prin Fecioară, iar acum, după cele două mii de ani, Tatăl M-a făcut cuvânt în tine, fiică Românie. Auzi tu pe Cuvântul? Eu sunt Fiul Tatălui, Cel ce este. Eu sunt Cel ce sunt, precum Tatăl este. Vino să fii, fiică Românie, căci cel ce este, în Mine este, şi altfel nu este cel ce este. Vino să fii în Mine, vino să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, căci Eu sunt trup şi cuvânt în biserică; Eu sunt biserica Tatălui, căci Tatăl este în Mine. Vino să fii biserica Mea, că Eu sunt în tine şi cuvintez din mijlocul tău peste tine. Vine Domnul din cer la tine ca să fie cu tine, că nu e bine să fii singură, iubito, singură fără Domnul. Primeşte-Mă, căci cel ce nu crede în Mine şi în venirea Mea, acela are parte cu necredincioşii.

Vino, fiică Românie, la praznicul cerului pe pământ, că am masă întinsă în tine de patruzeci de ani, şi tu te ascunzi să nu ştii. O, nu te mai ascunde sub vina ta, şi dă-o de la tine prin părere de rău şi împacă-te cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, că tu eşti fiica Mea, şi ai la rădăcina ta temelie de voievozi şi eşti de neam bun. Fii Mie biserică şi cântă înaintea Mea cântare de parastas voievozilor tăi, care strigă pentru tine înaintea Mea. Eşti unsă cu mir, fiică Românie. Unde-ţi este mirul Meu de pe creştetul tău? Unde-ţi este unsul, fiică Românie? Am strigat la el şi e departe, că tu eşti departe de el. Am strigat la tine de aproape, ca să Mă auzi şi să te rogi să-ţi ridic blestemul de pe pământul tău şi să pun în loc legământ de pace cu Mine, căci pacea oamenilor nu e pace. Pacea Mea e pace, fiică Românie, şi te-am ales să-Mi fii grădină a întoarcerii Mele, să fii slava Mea cea văzută înaintea noroadelor de pe pământ. Auzi tu glasul Meu? Auzi cuvântul Meu? Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Vin din cer pe pământ ca să fiu cu tine, ca să Mă însămânţez în tine cu cuvântul vieţii, căci am venit ca viaţă să ai, şi din belşug să ai. Am în tine ţarină cu comoară în ea. Aceasta este vestea Mea peste tine. Aşează-te înaintea Mea ogor de însămânţat, căci tu eşti planul Tatălui în mâna Mea. Eu sunt trup şi cuvânt. Am venit să te întrupez în trupul Meu cel sfânt şi să te nasc prin cuvânt, aşa cum şi Eu am venit de la Tatăl. Am venit să te nasc la cuvântul Meu, cuvânt nou de veac nou, precum scrie în prooroci: «Un glas, un vuiet din cetate: glasul Domnului!», şi tu vei naşte fii din cuvântul Meu, precum este scris: «Abia au luat-o durerile naşterii, şi ea a născut fii». Tu eşti vestea Mea cea nouă peste noroade şi te-am vestit a Mea.


***

O, poporul Meu cel înaintemergător, duhul lui Ioan Botezătorul se odihneşte peste tine, şi tu strigi prin Mine. Duhul Meu strigă din tine peste oameni: «Gătiţi calea Domnului! Drepte faceţi-I cărările Lui!». Duhul lui Ioan se revarsă din Mine peste tine, Ierusalime, iar tu eşti vestirea Mea cea pentru venirea Mea. Duhul Meu strigă din Ioan, iar Ioan este în Mine şi grăieşte peste tine, Ierusalime, cărarea Mea. Amin.

– O, eu sunt glasul celui ce strigă în pustie ca să se facă drepte căile cele strâmbe, că vine Domnul, vine mereu Domnul, şi cărările sunt strâmbe înaintea Celui Drept, Care vine mereu. Eu sunt glasul lui Dumnezeu. Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii şi le ridică de peste cei ce se botează cu botezul cel de la mine, cu botezul pocăinţei şi cu apă. Pocăinţa şi apa curăţă păcatele, şi botezul cel de la mine mărturisea înaintea Mielului lui Dumnezeu pe cei ce se făceau credincioşi şi curăţiţi prin pocăinţă şi prin apă, căci omul prin pocăinţă primeşte de la Dumnezeu putere să se facă fiu lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu prin botezul credinţei şi al pocăinţei. Iată Mielul lui Dumnezeu, Care Se face cuvânt de naştere din nou a lumii. De două mii de ani botează Domnul cu Duhul Sfânt pe cei credincioşi. De două mii de ani stă Domnul cu lopata în mână ca să-Şi cureţe aria şi să-Şi adune grâul în hambare şi pleava grâului s-o pună în foc la botezul cel cu foc.

O, Doamne, Mielule tainic al Tatălui, eu am durere pentru cel ce a purtat lucrarea mea în zilele acestea, lucrarea de vestire şi de pregătire a cărării Tale, a bisericii Tale în care Te-ai întors ca să fii cu oamenii. Eu m-am lăsat spre tăierea capului ca să-Ţi dau Ţie creştere înaintea oamenilor, şi Te vesteam că eşti adevărat şi că vii în urma mea, în urma vestirii mele care Te vestea că vii. Dar cel ce Te-a vestit azi că vii, s-a temut de Irod şi de Caiafa şi Te-a închis în temniţă, Doamne. Eu am murit tăiat în temniţă pentru ca să vii Tu şi să creşti Tu, dar cel de azi care Ţi-a deschis calea Te-a băgat pe Tine în temniţă după ce Te-a vestit că vii. A ţinut la capul lui, nu la capul Tău. S-a crezut cap al bisericii Tale şi s-a ruşinat pentru capul lui, iar pe Tine, Cuvântul Care vii, Te-a numit hulă împotriva Duhului Sfânt. N-a făcut ca mine să se micşoreze el şi să creşti Tu, Cuvântule al vieţii veşnice. N-a avut milă de oameni aşa cum am avut eu, că eu de aceea am murit, pentru mila de om am murit. Mi-a fost milă de Irod şi i-am spus să lase păcatul şi moartea şi să ia ce este bine, şi Irod n-a fost atent, şi a fost înşelat de femeie dacă n-a fost atent, şi şi-a pierdut viaţa, căci femeia care stătea păcat pe braţele lui, i-a dat plata păcatului. Mi-a fost milă de Irod, şi am voit să-l luminez cu lumina Ta, Doamne, iar femeia care l-a omorât pe el, m-a omorât şi pe mine, cel ce Te vesteam Mântuitor al păcătoşilor pocăiţi. Dar ai crescut Tu, că tot omul a aflat de ce am murit eu, cel ce Te vesteam pe Tine că vii. Eu am scăzut, şi Tu ai crescut şi eşti şi creşti de atunci şi până azi şi până mâine şi până în veci. Dar cel de azi, Ioan cel de azi, Ioan cel mic, n-a făcut ca mine ca să creşti Tu, şi el să scadă. Dar ai făcut Tu ce n-a făcut el, căci el a scăzut, şi Tu ai crescut, după cuvântul profeţit de el înaintea arhiereilor, că el aşa a spus, şi este scris în carte cuvântul profeţiei lui şi aşa a spus: «Eu nu pot să opresc izvorul lui Dumnezeu, pentru că el va curge şi fără mine lângă el», şi iată, izvorul curge, după cuvântul lui. El a scăzut, şi Tu ai crescut, dar el nu mai vrea să ştie aşa, şi se ruşinează cu izvorul Tău şi cu creşterea Ta, şi crede că el este mare şi că Tu nu eşti în acest izvor. Se crede al Tău în timp ce izvorul Tău a fost numit de el hulă peste Duhul Sfânt. O, el nu mai are minte, Doamne, iar omul fără minte greşeşte. El nu mai ştie să vorbească aşa cum vorbea din Tine când ţinea urma oilor Tale, când era al Tău şi cu Tine.

Dar eu am durere pentru cel ce a purtat lucrarea mea de vestitor în zilele acestea. Eu Te ştiu bun şi mare, şi Tu eşti Cel ce ai putere să ierţi păcatele. Nu e vina lui, Doamne. E vina necredincioşilor, dar nu sunt mulţi necredincioşi; sunt puţini, şi dau să pară mulţi, dar nu sunt mulţi. Adu-Ţi aminte că el a împlinit cuvântul Tău în vremea ascultării lui, şi şterge din dreptul numelui lui pe cele rele din vremea necredinţei lui şi scoală-l pe picioarele lui şi ruşinează-i pe cei necredincioşi. Dă-i înapoi picioarele lui, că el nu mai stă pe picioarele lui. Dă-i înapoi mintea şi inima cea dintâi, cea de carne, dragostea cea dintâi când Te primea pe Tine cuvânt, căci toţi cei care au lovit în credinţa lui, vor cere moartea peste ei, şi ea nu va veni până ce nu vor plăti cel din urmă bănuţ. Adu-Ţi aminte că prin credinţa lui ai pus pe piatră pietricica cea albă şi cu ochi mulţi, pe care este scris numele Tău peste pământ. Adu-Ţi aminte că prin credinţa lui s-a aşezat din nou în biserică tronul Tău, împărăţia Ta cea adevărată, viaţa Ta în fiii bisericii Tale, trupul şi cuvântul Tău pe jertfelnic viu şi curat şi sfânt şi neîntinat. Adu-Ţi aminte de cel mic, de Ioan cel mic, că eu mă rog în Tine pentru ca să-i dai nădejde vie şi pocăinţă şi Duh Sfânt după adevăr, că el nu Te mai are. întoarce-Te în el, Tu, Cel ce faci din uscat verde. Suflă, Doamne, şi la suflarea Ta să se trezească din somn cel ce doarme în nepăsare. A venit vremea nunţii pe care el a proorocit-o, şi care este scrisă în cartea Ta de azi, în cuvântul lui cel de atunci de când Ţi-a pus pietricica Ta pe piatră. A venit nunta României, cea profeţită de el, nuntă de veac nou, Tabor coborât peste pământ, şi el doarme sub smochin. Scoală-Te Tu în el, şi el se va scula ca să fie cu Tine, că vin împlinirile toate, şi să nu-i plăteşti cu plată de fricos. Dă-i pâine şi vin, dă-i iar pâine şi vin, că de mult n-a mâncat, şi a murit de nemâncat, că n-are ce mânca, Doamne, că preoţii lumii sunt de lemn, după cum a fost cuvântul Tău spus în vremea aceasta. Potirele şi vasele lor sunt de aur, şi ei sunt de lemn, şi ei zic că e mai mare aurul din templu decât templul. Dar în poporul Tău ai potire de lemn şi preoţi de aur, căci templul sfinţeşte lemnul, şi lemnul este aur în mâna preotului de aur. Scris este în Scripturi: «Un slujitor adevărat este vas de aur, de trebuinţă stăpânului, şi curăţit de toate celelalte vase».

O, Ierusalime, iată Mielul lui Dumnezeu, Care va spăla pe cel vestitor de azi, şi el se va vesti al Domnului. Mi-am răcorit duhul în tine, Ierusalime, şi m-am şters de lacrimi, că am rostit cuvânt de înviere peste cel ce doarme, peste Ioan cel de azi.

Scoală-te, tu, cel de azi, care ai purtat lucrarea mea de înaintemergător al Domnului! Scoală-te, căci eu sunt prooroc, şi încă ce prooroc sunt! Mai mare prooroc ca mine n-a fost până la mine. Ţie îţi zic: scoală-te! Amin.

– O, Ioan, naşul Meu de botez, tu, cel ce ai mărturisit despre Lumină, care M-ai vestit că voi fi Mielul Cel înjunghiat! Eu am luat aminte la cuvântul tău şi voi împlini proorocia ta, că eşti plin de iubire şi de duh de înviere.

O, Ierusalime, o, fii ai grădiniţei Mele, iată de ce am arătat Eu la voi dis-de-dimineaţă arătare cerească. Vi l-am arătat pe cel ce doarme, pe arhiereul care a fost cu voi al Meu, vi l-am arătat pe măsură mică. El are două măsuri, are doi metri, şi Eu vi l-am arătat de o măsură şi încă jumătate de măsură, vi l-am arătat mic, şi nu ştiaţi ce este aceasta. El a fost micşorat, şi Eu am crescut şi cresc, că Eu sunt Cel ce sunt şi sub om nu stau, sub obroc nu stau, şi luminez şi cresc cu lumina şi cu cuvântul.

O, scoală-te şi te aşează la crescut, tu, cel ce ai fost micşorat de necredinţa ta care te-a înjumătăţit, dar scris este în Scripturi: «Trestia frântă nu o voi zdrobi, şi feştila care fumegă nu o voi stinge». Zadarnic dai să fugi, că eşti scris în carte şi cu mâna ta te-ai scris, şi ceea ce ai făcut, făcut rămâne, şi din piatra cea pusă de tine pe stâncă ţâşneşte şi azi izvorul râului vieţii pe care l-ai proorocit tu cu guriţa ta că va adăpa pe mulţi. O, n-ai unde să te ascunzi. Eu peste tot sunt după tine şi Mă zbat să-Mi fac intrare în tine. A început nunta Mea cu mireasa Mea, cu poporul Meu mireasă luată din români, şi România se scoală nuntaşă la nuntă, şi Taborul vestit de tine peste România s-a făcut munte de cuvânt, şi muntele templului Meu stă deasupra munţilor şi toate popoarele beau cuvânt sfânt, Duh Sfânt, şi iau din legea Mea cea sfântă. Amin.

O, fii ai nunţii Mele, trup al miresei Mele, fiilor, mireasa Mea! Nuntiţi, fiilor, din loc în loc, că zarva nunţii Mele cu voi va scula morţii din morminte, şi ei vor mărturisi adevărul Meu în cuvântul Meu, şi va scula şi pe cei ce dorm, şi ei vor intra la nuntă, şi Eu Mă voi încinge şi voi aşeza masa Mea de nuntă. Amin, amin, amin.



***

Şi din nou vin în cartea ta, Verginico, trâmbiţă cu sunet dulce din care Eu am trâmbiţat pentru venirea Mea cea de a doua. O, tu Mă aştepţi să intru iar cu tine în cartea ta, şi intru şi cu Ioan. Intrăm şi lucrăm ca să terminăm lucrul acestei zile şi să Ne odihnim de lucrul zilei de azi, dar ziua de azi e şi sărbătoare e şi durere. Azi trăim amintirea zilei de sfântul Ioan cea de acum cinci ani, Verginico. Mă uit în urmă cu tine, şi cu Ioan Mă uit, şi Mă uit cu fiii grădinii şi îl văd pe arhiereul Meu cel de azi, aici în grădină cu fiii. Venise pentru ziua de Bobotează şi a slujit împreună cu cei unşi din grădină slujbă de Bobotează, şi a doua zi, cum a fost ziua de azi, a slujit slujbă de sfânt Ioan liturghisind jertfă de laudă, în grădină cu fiii Mei cei unşi, şi l-am sărbătorit ca pe un înaintemergător al Meu şi l-am iubit din fiii Mei din grădină şi i-am dat flori şi zâmbet de fii şi masă de bucurie i-am dat. Azi serbăm ziua când el a venit acum cinci ani pentru ultima oară în grădina Mea pe care am uns-o sfântă prin mânuţa lui şi a fiilor Mei cei unşi. Scot din zile ziua aceea şi o pun pe masa Mea şi Mă uit la ea, şi Mă uit. O, Mi l-au scos afară din grădină arhiereii vremii de azi, şi au pus pază pentru el ca să nu mai intre în grădina Mea. I-au spus să nu mai intre, i-au spus să-i lase singuri pe fiii grădinii, pe care atât de mult el îi iubea, şi le zicea: „Eu nu pot fără voi”. Şi de aceea el nu mai poate acum nimic, căci toate cuvintele lui cele rostite de el pe când era în Duhul Meu, toate se împlinesc, pentru că el era arhiereul Meu şi proorocea. Şi iată, el nu poate fără ei şi fără Mine, nimic bun nu mai poate, aşa cum a spus el: „nu pot fără voi”. Fiii Mei erau puterea lui, iubirea lui, mângâierea lui, căci Eu eram în fiii Mei, şi el credea şi putea totul prin credinţă, şi tot ce am voit Eu, el a putut. Tot ce am avut Eu de făcut prin el, am făcut prin credinţa lui, şi mai am mult de făcut prin el, că şi prin necredinţa lui am făcut atât de mult, am crescut atât de mult! Ce pagubă a avut lucrarea cuvântului Meu dacă iudeii n-au crezut în Mine când am venit prin Fecioară? Ba încă prin împietrirea lor am câştigat neamurile pământului la care se vestea cuvântul prin propovăduirea apostolilor Mei cei din iudei, rămăşiţa din iudei pe care Mi-o dăduse Tatăl. Şi iată, azi vin misionari din toate părţile lumii în România ca să se ducă înapoi cu vestea despre lucrarea cuvântului Meu cea purtată de fiii grădinii cuvântului.

Sunt puţini cei ce nu cred, şi par mulţi, dar sunt puţini, iar cei mulţi care cred vor deosebi în stânga pe cei puţini care se vor dovedi că n-au crezut şi au lovit piciorul calului ca să cadă călăreţul. O, războiul e mare, dar biruitorii sunt cei mulţi care cred. Cei puţini care nu cred dau război cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu calul cel alb pe care stă Cuvântul lui Dumnezeu. Calul cel alb, cine este? Cei ce poartă lucrarea cuvântului Meu de la cer pe pământ, fiii grădinii cuvântului Meu, care Mă fac pe Mine trup şi cuvânt în grădină, fiii care aud glasul Meu şi Mă fac carte pe pământ şi Mă dau oamenilor; ei sunt calul Meu cel alb, iar Eu sunt Călăreţul Care străbate pe cal alb calea între cer şi pământ, şi spre mulţimi apoi, ca să Se vestească întru venirea Sa cu sfinţii. Amin.

– O, Domnul meu, Călăreţ Care Te porţi pe cal alb! Scris este în Scripturi: «Oştiri din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat». Tu stai pe tron alb, iar dinaintea feţei Tale pământul şi cerul fug, şi ai arc şi ai cunună şi biruieşti stând pe nor alb cu cunună de aur pe cap, şi vei birui toată necredinţa de pe pământ, că Te vei arăta credincios şi adevărat războindu-Te cu dreptate, Doamne.

Te-am aşteptat în porţi ca să intri iar în cartea mea, căci cărţile au porţi de intrare, şi eu am stat cu cartea mea deschisă ca să intrăm iar în ea, ca să Te rog şi eu pentru cel de azi care a purtat lucrarea lui Ioan, botezătorul Tău. Mustră-i pe cei necredincioşi, că sunt puţini, şi numai părerea e că sunt mulţi, şi chiar şi din cei ce par împotrivitori, cred în lucrarea cuvântului Tău şi se frământă şi se întreabă despre taina cuvântului Tău.

Ieri am ieşit cu fiii şi cu apă sfinţită de Bobotează, iar la mulţimea adunată la cuvântul Tău, preoţii care veniseră la izvorul cuvântului Tău s-au sculat în picioare şi Ţi-au dat salutare când cuvântul Tău a început a curge, şi s-au aplecat preoţii sub mâna preoţilor Tăi care treceau cu busuiocul muiat în apă sfinţită de cuvântul Tău, închinându-se Ţie, Cel ce cobori în grădină peste fii. Şi mulţime de preoţi se vor apleca tainei cuvântului Tău, Cuvinte Doamne, că eu voi ieşi cu fiii, şi Tu îi vei întări cu putere ca să poată îndura apăsarea duhului lumii, şi îngerii vor fi cu ei şi vor aduna pe cei aleşi ai Tăi dintre cei ce se vor aduna la izvorul cuvântului Tău, că Te porţi cu izvorul Tău din loc în loc, căci Tu eşti Mire şi nunteşti cu mireasa, dar cuvântul Tău, ca un voievod, ca un vornicel cheamă la nuntă, ca să alegi din nuntaşi pe cei credincioşi, şi ca să facă ei voia Ta şi să ia viaţa Ta în ei, că asta este voia Ta.

Ai milă de Ioan cel mic, de cel de azi, care şi-a păzit capul. O, dar el nu s-a ascuns de oameni, şi s-a ascuns de Tine; nu s-a păzit de oameni, şi s-a păzit de Tine. Mă port mereu după el şi îl văd când se roagă Ţie spunându-Ţi că Te iubeşte, dar el nu mai are minte. Mintea lui stă supusă sub ameninţarea mai-marilor bisericii care se tem de Tine şi de cuvântul Tău, şi temându-se se luptă împotriva Ta. Se tem de poporul Tău, că poporul Tău nu este fricos, şi de aceea este, şi este al Tău, dar mai-marii bisericii sunt fricoşi, şi fricoşii cad din cer, cad din Tine. Cei dintâi care cad sunt cei fricoşi, şi după aceea hulitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi mincinoşii şi alţii ca ei, dar fricoşii le au pe toate acestea, şi de teamă să nu fie prinşi cu ele o fac pe fricoşii, sunt fricoşi şi se ascund de cuvântul Tău care le vădeşte pe toate. Ei zic că se ascund sub Tine, da’ de unde! că ei se iubesc pe ei, nu pe Tine, că dacă Te-ar iubi pe Tine Te-ar primi şi Te-ar cunoaşte în cuvântul acesta, că Tu eşti cuvânt, Doamne. O, niciodată n-a fost biserica aşa cum este azi. Azi omul bisericii nu crede în Dumnezeu, că după cum trăieşte şi după ceea ce face nu i se pune credinţă în Dumnezeu. Avraam a crezut, şi a fost socotit neprihănit, dar ei nu cred, şi sunt socotiţi prihăniţi şi sunt prihăniţi şi de aceea nu cred, şi sub această piatră a lor stă presat Ioan cel de azi, cel ce Ţi-a pregătit calea Ta spre mulţimi prin mărturisirea lui.

Ioan este cel ce mărturiseşte despre Lumină. Nu este el Lumina, ci mărturiseşte despre Lumină. Ioan se numeşte cel ce mărturiseşte despre Lumină. Este scrisă în cartea Ta mărturisirea lui despre Tine, despre Lumină, Doamne. Adu-Ţi aminte că el aduna toate mărturisirile lui şi spunea la fiii mei să le păstreze pentru ziua mărturiilor, iar fiii mei le-au pus în carte, după cuvântul lui, căci fiii mei l-au ascultat ca pe un arhiereu al Tău, şi când le-am spus să facă ei cartea cuvântului Tău, el le-a binecuvântat prin cuvântul său rostit lucrarea cărţii, şi apoi a fost pus de arhierei să rostească hulă împotriva fiilor Tăi pe care el îi iubea. Mustră-i pe cei ce l-au apăsat şi nu-l mustra pe el, că el nu mai are minte, că Tu i-ai luat-o să nu mai aibă şi ca să nu fie învinuit de conştiinţa lui atunci când se va ridica pe picioarele lui. Dacă el s-a ascuns de Tine, Tu Te-ai tras din el, şi el minte nu mai are, că Tu eşti mintea celui credincios Ţie. Tot cerul Te roagă pentru el, că el are de împăcat pe România cu Tine, Doamne. Mustră-i pe cei ce-l apasă, pe cei ce l-au făcut să nu mai creadă în cuvântul Tău. Mustră-i, Doamne, şi pe el înviază-l în Duhul Tău Cel Sfânt, că mila biruieşte judecata, dar oamenii înţeleg greşit această Scriptură a Ta.

O, sfinţii Tăi Te vor ajuta ca să Te vesteşti cu poporul Tău, Doamne, aşa cum ierarhul Spiridon Ţi-a spus: «Nu mai plânge, Doamne, că eu voi merge şi mai mult, şi mă voi arăta oamenilor pe unde voi merge şi îi voi înţelepţi prin cele ale dreptăţii, că iată, mila biruieşte judecata, şi oamenii nu se mai tem de Tine, Cel ce judeci cu dreptate». O, şi s-a sculat Spiridon sfântul Tău şi merge, şi pe unde merge face dreptate pentru Tine şi pentru sfinţi şi mustră pe cei ce stau în nepăsare, aşa cum a trecut mustrând pe cei din ţara unde stă el. El stă, şi umblă, şi îndreaptă, şi mustră, şi deşteaptă pe cei ce dorm, ca să nu mai plângi Tu lovit de oameni necredincioşi. Şi aşa vor lucra toţi sfinţii şi vor împlini Scriptura dreptăţii Tale, că le e milă sfinţilor de Tine, Doamne. O, fie-Ţi milă şi de România şi scoală-l pentru ea pe cel ce Te-a vestit peste ea. Scoală-l, ca s-o împace pe România cu Tine şi ca să n-o loveşti pe neştire, că Tu ai cuvântul Tău în România. Zguduie zidurile cele reci ale bisericii lumii care dau să Te ascundă pe Tine în ele, că Tu nu locuieşti în case făcute de oameni. Tu locuieşti în templul Tău, în omul cel credincios, Doamne, căci cerul şi pământul sunt tronul şi aşternutul Tău, şi pe acestea mâna Ta le-a făcut. Ce casă să-Ţi mai zidească Ţie omul, Ţie, Cel ce locuieşti în nor, în negură, în taină acoperit, nu între ziduri reci şi fără fii de ai Tăi între ele? Biserica este făcută din fii, nu din ziduri, nu din fiii lumii care fac ale lumii. Scoală-l pe cel ce doarme, ca să-i înveţe pe oameni ce este biserică, ce este ortodoxie, Doamne! Coboară-Te cu norii spre el, şi vino, şi iată, vii, şi ai venit, şi vii mereu şi strigi la el să se deştepte. Amin.

– Strig, Verginico, strigă şi sfinţii, strigă şi fiii grădinii Mele, că la toţi ne este milă de el, şi făgăduinţele Mele nu le pot lua înapoi de peste el, şi el este cel ce stă peste biserica Mea, şi dacă el n-ar fi în biserică Eu aş prăbuşi într-o clipă biserica şi lumea din ea, căci lumea numeşte altceva biserică. Dar îl am pe el sub aceste ziduri, sub această aşezare făcută de oameni, furată din mâna Mea şi a strămoşilor, şi cei de azi fac din ea ascunzătoare de tâlhari. O, dacă el n-ar fi între ei, M-aş mânia şi aş zgudui totul, până n-ar rămâne piatră pe piatră. Dar cu el am legământ nou încheiat, şi îl voi aştepta să învieze, ca să mai scap prin el ce mai este de scăpat. Amin, amin, amin.


***

O, pace ţie! Pace ţie! Pace ţie, ţara Mea de nuntă!

Pace ţie! Pace ţie! Pace ţie, cetate a Clujului, pacea cuvântului Meu! Amin. Aur şi argint nu am, dar îţi dau ce am: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, ţie îţi zic: scoală-te înaintea Mea şi scoal-o pe România, că am în pântecul tău pe apostolul Meu cel chemat la masa cuvântului Meu, pe cel ce l-am chemat şi l-am făcut mare prin harul Meu şi prin cuvântul Meu şi l-am pus să-Mi ridice piatră tare şi neclintită şi vie, şi l-am pus să-Mi pecetluiască pe poporul Meu ca popor al cuvântului Meu, şi el M-a ascultat şi a lucrat după cuvântul Meu şi am împlinit prin el începutul cel nou profeţit în Scripturi pentru vremea de acum.

Am praznic de nuntă în tine, cetate a Clujului. Vin Mire din cer, şi Mă fac şi în tine nuntă de veac nou, veste şi poveste Mă fac cu ţara nunţii Mele. O, cum să tac dacă Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu? Cum să nu-l strig pe cel ce Mă strigă să-l ajut?

O, fiul Meu, o, arhiereul Meu, Irineu, copilul Meu, nu te strig tare. Te strig în şoaptă, că tu eşti sub zăbrele. Trezeşte-te! Am venit să-ţi dau lanţurile jos. Auzi tu glasul Meu? Ce să-ţi fac dacă Eu sunt adevărat în această lucrare şi Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu şi Mă numesc Duhul Sfânt? Amin. Tu mereu Mă strigi, mereu te rogi, şi zici: „Doamne, vino în ajutorul meu!“. Iată-Mă, vin! Vin şi te strig şi Eu, aşa cum şi tu Mă strigi. Strig şi te rog şi zic: vino în ajutorul Meu! Ne rugăm unul la altul pentru ajutor. Vin şi te rog ridică-te din cădere, că tu eşti unsul Meu din vremea aceasta şi nimeni din biserica din lume nu are ungere ca tine.

Ai milă de România, fiule! Ai milă de biserică, fiule numit! O, ce să-ţi fac dacă Eu nu sunt mincinos prin acest cuvânt? Eu sunt. Nu sunt duhul rău. Sunt Duhul Sfânt, sunt cuvântul vieţii. Ştiu că nu te poţi ridica singur, ştiu că ai picioruşele şi mânuţele şi mintea şi inima şi graiul legate. Ştiu, dar pocăieşte-te, că M-ai dat anatemei pe Mine, Cel ce sunt. Vin şi te mângâi în lanţuri aşa cum Mă duceam la mucenicii care sufereau de la necredincioşi pentru numele Meu. Te mângâi ca să nu cazi în disperare pentru că M-ai lovit, să nu cazi când vei vedea lumina cuvântului Meu cum cuprinde tot pământul aşa cum ai profeţit tu în cartea cuvântului Meu, că tu eşti arhiereul Meu şi ai profeţit nunta Mea de veac nou. M-ai profeţit Mire din cer pe pământ, cu poporul Meu mireasă, şi iată-Mă ca să împlinesc cuvântul tău cel cu Duh Sfânt, pe când erai copilul iubirii Mele.

Se scoală România, fiule uns. Ţi-am făcut cale ca să poţi veni spre Mine, şi îţi voi presăra calea cu flori, şi Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântul necredinţei tale, dar n-ai unde să te ascunzi de lumina cuvântului Meu. Nu fi mâhnit, nu te pierde cu firea, că tu eşti unsul Meu, iar arhiereii lumii nu sunt români, fiule. Cine nu iubeşte pe România nu sunt români. Fii ortodox ca Avraam, fiule uns, căci lui i-am socotit credinţa dreptate şi neprihănire. Şi o voi lua iar de la început cu tine, că nu se şterge ungerea ta prin cuvântul Meu, prin poporul Meu, cel uns de Mine, cel pus la plămadă ca să crească din el voievod tare, popor voievod peste ţara nunţii Mele.

Am venit cu fericirea, fiule. Fericit cel ce se leapădă de sine şi intră sub acest cort. Te-am numit fericitul Meu, te-am numit preafericit, după alegere şi după har şi după lucrul ce l-ai făcut înaintea Mea. Te strig mereu: ridică-te! Eu voi împlini acest cuvânt, că tu nu poţi. Tu ai mâinile şi picioarele legate şi ai căluş la gură şi nu poţi. Am venit după tine. Mă port după tine, Mă cheamă ungerea ta de la Mine. Ţie îţi zic: trezeşte-te! Amin.

Pace ţie, ţara Mea de nuntă! Pace ţie, cetate a Clujului, că ai în pântecul tău pe apostolul Meu cel uns pentru vremea aceasta. Scoală-te înaintea Mea, că vin cu nuntă de veac nou în tine. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Care coboară pe pământ şi Se face cuvânt şi Se face Mire şi Se face nuntă de veac nou pe pământ. Amin, amin, amin.


***

Vin cu sfinţii tăi, ţara Mea. Vin să lucrez duh de viaţă peste tine şi să te fac să înţelegi taina ta, care este scrisă în Scripturi. Este scris în Scripturi de Israel, şi este scris de tine în Scripturi, şi tu nu înţelegi, ţara Mea. Ai căzut din înţelepciune şi nu înţelegi, dar vin cu sfinţii tăi, şi îi fac peste tine cuvânt din cuvânt, şi vorbesc româneşte cu tine, şi am cu Mine sfinţi români, şi vin şi te păstoresc cu toiag român, ca să Mă cunoşti, că Eu nu vin necunoscut la tine. Eu niciodată n-am lucrat necunoscut de om. Am venit în chip cunoscut şi am lucrat peste cei credincioşi, iar peste cei necredincioşi am lucrat tainic. Dar acum vin, şi ies din taină, şi îţi fac cunoscută taina Mea, prin cei cunoscuţi din tine, ţara Mea.

M-am făcut peste tine zi de înviere, zi de iubire, zi de împăcare, ţara Mea. Vin cu zile cereşti peste tine şi îţi iert fărădelegea şi te ridic din ţărână şi te slăvesc ca pe ţara Mea înaintea oamenilor, şi prin tine voiesc să-Mi trezesc şi pe poporul Meu Israel, cel care nu M-a cunoscut că am venit de la Tatăl prin Fecioară aşa cum era scris în Scripturile Mele cele din vreme rostite. Vin cu sfinţii tăi, ţara Mea. Vin cu arhierei luaţi din tine şi ridicaţi de Mine pentru tine. Am venit la tine cu praznic de florii şi ţi-am adus pe arhiereul tău Nifon, şi el, ca un sfânt român, te-a ridicat pe tine înaintea Mea, căci s-au împlinit zilele, ţara Mea. Am venit şi am făcut în tine serbare de împăcare, act de împăcare între tine şi Mine, că şi azi am ridicat din tine arhiereu martor, care a ridicat înaintea Mea biserică curată, biserică după voia Mea, ca prin ea să rostesc peste tine binecuvântare, ţara Mea. Dar azi zilele sunt grele, şi puţin ajutor primesc cei ce sunt trimişii Mei prin care Îmi întocmesc planul peste pământ.

Am avut şi azi arhiereu uns de Mine, dar necredinţa celor mari şi tari prin puterea lor Mi l-au strivit. Dar Eu sunt Cel ce pot să ridic din ţărână pe cel slab, căci biserica Mea cea vie mărturiseşte înaintea Mea faptele Mele din mijlocul ei, şi urechea Mea ia aminte. Am în tine arhiereu care a împlinit planul Meu şi a pus înaintea Mea biserică după voia Mea, şi cele aşezate stau înaintea Mea pentru tine, ţara Mea, şi am făcut act ceresc între Mine şi tine şi l-am scris în Cartea Adevărului. M-am scris cu tine în Cartea Adevărului, ţara Mea, şi tu vei fi iubită de mulţi, şi pe toate cele bune peste tine le lucrez Eu prin poporul Meu luat din tine.


***

Sfinţii tăi se fac cuvânt peste tine şi îţi despecetluiesc tainele Mele cu tine, ţara Mea cea nouă, căci am încheiat în tine un legământ nou, un legământ de iubire ca să te aleg şi ca să te scriu a Mea. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul tău. Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt cu tine, şi vin cu sfinţii tăi şi îi fac peste tine cuvânt din cuvântul Meu, că am grăit cu ei pe pământul tău aşa cum am grăit cu Daniel în vremea lui Israel. Amin.

– Vii, Doamne, vii cu sfinţii Tăi. Amin. Vii grăind, şi sfinţii Tăi grăiesc din Tine, locaşul sfinţilor, Doamne. Sfinţii Tăi se fac cuvânt din Tine, şi se fac lumină peste România, ţara sfinţilor ei, ţara sfinţilor, Doamne. Toţi sfinţii au luat vestea cea nouă, Doamne, şi sfinţii români sunt iubiţi de tot cerul sfânt, pentru că Tu o ai pe România în planul Scripturilor Tale, şi ai încheiat cu ea legământ şi Te-ai făcut cuvânt peste ea şi sufli înviere peste ea şi peste multe noroade care vor lua din ea lumina Ta.

Eu am fost proorocul Tău şi am vestit vremea României şi am vestit biserica Ta de nou Ierusalim peste ea. Am profeţit vremea păcii Tale şi am pecetluit prin cuvânt anul ieşirii spre lume a cuvântului Tău, Doamne, anul în care cei mici ai Tăi Ţi-au ridicat pe pământ biserică nouă de nou Ierusalim, piatră nouă de început nou peste cele vechi, la cuvântul Tău, la porunca Ta, Doamne,


***

O, oameni ai bisericii, o, arhiereilor care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! O, slujitorii Mei care pedepsiţi păcatele oamenilor, dar voi nu vă opriţi nicicum de la fărădelegi, de la desfrânare şi de la beţie şi de la hulă împotriva proorocilor Duhului Sfânt despre care ziceţi că au demon şi nu pe Dumnezeu! O, vin şi vă întreb, iar voi să-Mi răspundeţi. Ce vă face vouă rău grădiniţa cuvântului Meu? Eu sunt Cel ce curg cuvânt peste acest petecuţ de grădiniţă cu fii mici în ea, nu mari ca voi, căci ei slavă de la oameni nu voiesc şi nu primesc, ci fug de slavă deşartă aşa cum am fugit Eu şi apostolii Mei şi sfinţii Mei cei adevăraţi sfinţi. Eu am înfiinţat această grădiniţă în România, ca o binecuvântare peste ea şi pentru ea. De ce vă temeţi de planurile Mele şi de întocmirea lor? Oare, nu este mai bine şi mai sfânt să lucrez Eu ca să vină mântuirea şi pacea şi lumina Mea peste pământ? Oare, este mai bine să lucraţi voi? Iată, voi lucraţi necredinţă şi o puneţi şi peste oameni, şi din pricina voastră şi a fărădelegilor pe care le săvârşiţi în biserică vine mânia Mea peste fiii voştri şi suferă şi fiii cei credincioşi Mie, iar Eu sunt ocrotitorul celor credincioşi şi curaţi cu duhul şi cu viaţa.

Ziceţi că nu credeţi că sunt Eu cuvântul cel trimis vouă, şi peste pământ trimis. Dar ce vă împiedică să Mă puneţi la încercare? Ziceţi că trebuie să treacă timp mult ca să se adevereze cuvântul Meu şi mântuirea care vine din el. Dar cei de azi peste care Mă fac cuvânt n-au nevoie de mântuire prin acest cuvânt mântuitor? Cine v-a învăţat pe voi că trebuie să treacă timp peste cuvântul Meu? O, Eu sunt mereu astăzi, şi Scriptura aşa spune: «Astăzi, cei ce auziţi cuvântul Meu, nu vă împietriţi la auzul lui». Cuvântul Meu îşi dobândeşte singur adevărul cel din Scripturi, dar voi de ce nu sunteţi vii? de ce nu sunteţi credincioşi ca cei dinainte care primeau pe Duhul Sfânt şi nu-L goneau prin necredinţă? Voiţi, oare, să aduceţi mânia Mea peste ţara alegerii cea din zilele acestea? O, nu vă voi lăsa să biruiţi cu necredinţa voastră cursul râului cuvântului Meu care vine în vremea aceasta de lângă Tatăl pe pământ precum este scris în Scripturi.

Nu mai osândiţi, nu mai batjocoriţi, nu mai înjosiţi pe arhiereul cel uns de Mine peste ţara Mea de nuntă. Dragostea lui de voi vă va osândi. Bunătatea lui şi ascultarea lui de voi vă îndeamnă la pocăinţă, vă îndeamnă să ascultaţi de Mine precum ascultă el de voi, căci cel mai mic este cel mai mare între voi. El n-a făcut nici un rău. El a împlinit cuvântul Meu, căci cuvântul Meu poartă în el putere să se împlinească. Am pus peste arhiereul Meu duhul înţelepciunii şi al credinţei şi al împlinirii Scripturilor. Mă uit la voi cum îl înjosiţi, cum râdeţi de el, cum îl ameninţaţi, cum îl învinuiţi, şi el suferă de la voi pentru numele Meu. O, dacă n-ar fi el printre voi cu mila lui de voi şi cu rugăciunea lui cea caldă care Mă pleacă spre milă pentru voi, ce aţi face voi în vremea aceasta când toate ale voastre dau să se descopere şi sunt urâte faptele voastre cele făcute la întuneric? El este binecuvântarea Mea printre voi, dar iată, sunteţi necredincioşi, şi se uită sfinţii părinţi la voi, se uită cum călcaţi învăţăturile lor, cerând altora să le împlinească. Voi trebuie să le împliniţi cel mai întâi, iar voi nu aveţi dragoste de Mine.


***

Mihail arhanghelul este îngerul Domnului, îngerul Meu, care l-a păzit pe unsul cel din urmă al românilor. A stat mereu cu cel uns, şi nu s-a lipit de el sabie sau glonţ sau altă vătămare, şi am împlinit Scriptura zilelor voastre, că aşa v-am spus: «El va veni înapoi în ţara Mea şi a lui şi a voastră». Şi a venit, slujit de îngerul Meu, căci cuvântul Meu este adevărul.


***

Voiesc, fiilor din grădină, să-l mângâi pe cel ce M-a vestit cu piatra de la voi în mijlocul bisericii. Am pe creştetul lui ungere mare, ungere nouă, rostită prin lucrarea cuvântului Meu de azi, lucrare nouă, căci aşa am zis prin Scripturi: «Noi le fac pe toate». El, ca un înger trimis de Mine, M-a vestit că vin, iar Eu Mi-am făcut lucrarea Mea, şi am ieşit cu voi, şi sunt «piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru mulţi», precum este scris în Scripturi despre Mine. El a fost apoi defăimat de toţi cei din biserică, şi aşa este şi azi, dar Eu l-am pregătit pe el pentru slava Mea, şi îl voi aduce lângă lucrarea Mea curând, curând. El de mila Mea şi de iubirea multora a stat şi a răbdat, doar, doar vor veni spre credinţă cei mulţi, dar n-au venit, şi îşi văd de ale lor, şi numai de împlinirea Scripturilor Mele nu le arde lor. Curând, curând voi trimite pe îngerul Meu şi îl va ridica pe el pentru slava Mea cu el, şi Îmi va ridica el turmă sfântă, şi toţi cei curaţi cu inima se vor da de partea Mea, dar Eu sunt Cel ce voi cerceta, căci scris este: «Nimic pângărit şi nimeni care este dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna nu va fi în turma Mea, ci numai cei scrişi în cartea Mea, Cartea Vieţii Mielului».


***

Voi, fiilor din grădină, lucraţi după cum Eu vă învăţ, că vremea este grea. Şi voi lucra să-l mângâi şi pe cel ce M-a vestit peste biserică cu piatra aceasta în mijlocul bisericii, darul Meu peste cei credincioşi şi umiliţi şi dornici de Duhul Sfânt, Care suflă pentru învierea făpturii. Îl voi mângâia curând, curând, fiilor. Îi voi da putere să se ridice şi să sune peste oi cu glas răsunător de trâmbiţă, şi să se adune cei buni şi să se facă sfinţi şi să fie oile Mele. Şi mulţi din cei ce dorm vor învia şi se vor ridica pentru slava venirii Mele, căci pământul se va face nou şi va purta pe el turmă sfântă, turma Mea, oile Mele păşunând cuvântul Meu în lucrare de veac nou, viaţă de nou Ierusalim pe pământ sfânt, căci am zis: al Meu este scaunul din cetatea aceasta şi stau pe el şi cuvintez şi păstoresc cu cuvântul. Amin.

Mă voi face cuvânt cu putere peste voi, şi îl voi împărţi în lung şi în lat, şi Mă voi arăta biruitor peste mulţi, căci voi grăi, şi mulţi vor pricepe locaşul Meu de la voi şi salvarea pentru cei ce vor crede că vin. Şi voi face cu cuvântul judecată împotriva tuturor, ca să mustru pe toţi necredincioşii de toate faptele păgânătăţii lor întru care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de înfumurare pe care ei le-au rostit împotriva Mea, împotriva cuvântului Meu, care este peste voi, chemând omul de la moarte la viaţă.


***

O, Ierusalime român, o, poporul Meu de azi, întru care Eu binevoiesc să cuvintez cuvântul venirii Mele, pregătirea cea pentru mântuirea sau pentru judecata făpturii! Iată, biserica Mea cea dintâi a fost zidită din nou. Amin. N-am avut ce să mai aleg din ceea ce este pe pământ biserică a lumii. Mi-am ales un slujitor, martor al zidirii bisericii Mele din nou, şi Mi-am zidit-o, căci am duhul proorociei prin care lucrez şi cuvintez, şi am glasul cuvântului Meu care grăieşte de deasupra ta ca în rai peste omul cel zidit de mâna Mea, o, grădiniţă a minunilor cuvântului Meu! Martorul Meu cel din biserica cea din lume s-a temut ca şi Petru şi a rostit lepădare de minunea venirii Mele acum când Eu vin ca să înnoiesc făptura cu cuvântul Meu cel plin de înviere. Nu-i nimic dacă el s-a temut. Eu nu M-am împiedicat în aceasta, şi merg hotărât cu pasul venirii Mele, căci el pe vremea când stătea lângă izvorul acesta a proorocit şi a zis mai-marilor bisericii că această lucrare de cuvânt va merge mereu înainte, şi cu el, şi fără el, fiindcă nu el a înfiinţat-o ca s-o poată desfiinţa, şi că el nu-Mi poate spune Mie: „Taci!”. Cuvântul acesta al lui a fost scris de îngeri în cer şi pe pământ şi stă mărturie a credinţei lui de atunci,


***

Îl mângâi în taină şi pe arhiereul Meu prin care a rămas pe pământ mărturisirea ivirii pietrei cea de nou Ierusalim, şi îl îmbrac pe el în armura îngerului Meu Mihail, îngerul poporului Meu care este moştenirea Mea. Îl păzesc pe el de toţi câinii care latră la el, căci câinii care latră nu muşcă, şi îi dau lui pic cu pic cununa răbdării până la plinirea ei când sfinţii şi îngerii îl vor împodobi pe el. Îl mângâi în taină şi îl fac să simtă pe Mângâietorul Cel de la Mine şi îi grăbesc vremea iubirii şi a împodobirii lui, că Mi-e tare milă de toţi cei fără de viaţă în ei, iar cei ce stau aşezaţi peste oameni sub nume de slujitori ai Mei sunt antichrişti, nu sunt păstori şi nu au milă de om, ci au numai slavă deşartă şi vorbire deşartă care nu se prinde de nimeni, precum nici viaţa Mea cea veşnică nu se prinde de ei. Voi începe să Mă ating de ei şi să le dobor mândria şi să-i aşez în umilire, că Mi-e milă de cei fără de viaţă în ei, şi voi ridica păstor după inima Mea, şi totul se va înviora la glasul lui cel sfânt. Amin.


***

O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. L-am avut lângă Mine atunci, în zilele mărturiei Mele, şi apoi a fost pus în legături pe dinafară şi pe dinăuntru, şi limba i s-a lipit de cerul gurii şi nu M-a mai mărturisit cu izvorul Meu de cuvânt, şi are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi, căci aşa i-au cerut cei fricoşi, cei ce se tem de el pentru alegerea lui. O, aşa au lucrat de strâmtorat şi cei de acum două mii de ani Scriptura venirii Mele de atunci, când prin mama Mea Fecioară M-am făcut Fiul Omului şi am crescut şi Mi-am făcut apoi în taină ucenici credincioşi şi Mi-am înscris lucrarea pe pământ prin ei, prin cei credincioşi, iar când să Mă cunoască oamenii bisericii şi să-Mi las mersul pe pământ, M-au luat şi M-au pus sub obroc, M-au pus în mormânt ca să nu mai grăiesc, ca să nu mai mărturisesc, dar Eu M-am sculat după ce ei M-au legat sub tăcere şi am dat tuturor învierea Mea, şi apoi M-am dus iarăşi la Tatăl, dar am lăsat pe pământ ucenici, şi ei au mărturisit, şi mărturia lor a fost adevărată căci Eu sunt Cel ce sunt. Amin.


***

În aceste zile se suie la cer jale de pe pământul român. Doare la Dumnezeu cele petrecute în familia regală, în mijlocul căreia Eu, Domnul, am purtat prin vremea cea rea din loc în loc pe pământ pribeag ungerea Mea pe creștetul unsului Meu Mihail, iar el este acum iarăși pus deoparte, ca și atunci când a fost gonit din țară de fiara cea roșie, și nedreptate se suie la cer, și durere nasc cele atât de acoperite și lucrate acoperit. Nu pot grăi, de vreme ce s-a pus la cale oprire pentru grăire, și Mă doare aceasta, și este suferință în mulți fii ai neamului român pentru această tăinuire, pentru care s-a făcut amestecare mare, și doare aceasta la Dumnezeu, o, și nimic fără Dumnezeu nu trebuia să se petreacă peste această binecuvântare pentru neamul român prin coroana română, semnul binecuvântării celei binecuvântate, dar oamenii fără temere de Dumnezeu se bagă peste tot și opresc pe Domnul să poată prin lumină.

Iar tu, poporul Meu, fă-ți datoria cea de la Mine pusă peste tine și ridică rugăciune la Mine pentru această durere și pentru cele ce vin să se încerce cu binecuvântarea Mea. Iată, n-am cum să grăiesc, dar voi lucra tainic și voi lucra din cer și vom mângâia acolo unde este durere mare, și toate se vor ivi la lumină, căci Domnul este lumină, o, fiilor. Amin, amin, amin.


***

Acum Mă aplec cu tot cerul neamului român și cu toți sfinţii cerului, care privesc acum lumina Mea de pe pământul român. Ne sculăm cu duhul mângâierii şi deschidem celui nemângâiat, unsului Meu Mihail al României, fiului cel pribeag atâta vreme, din pricina celor care i-au furat ţara şi slujba, ca nişte dușmani ai neamului acesta ales de Domnul pentru lucrul Lui cel sfânt de la sfârşit de timp, dar durerea acestui popor va fi încununată cu podoabe cereşti, precum este scris de cea iubită, de cea oropsită, şi pe care o voi numi şi o numesc cetatea Domnului, căci așa este scris.

O, intră întru odihna Domnului tău, rege al României! Îţi mulţumesc pentru credincioşia şi pentru răbdarea ta cea lungă. Mirul Meu de pe creştetul tău te-a păstrat şi te-a ocrotit peste tot pe pământ. Ai fost fără mângâiere şi ai suferit cu suspin pentru ţara ta şi a Mea şaptezeci de ani şi mai bine. De copil ai suspinat îndurerat şi ai aşteptat vremea păcii şi a răsplătirii răbdării. Sufletul tău blând şi mult duios ţi-a dat putere şi iubire mare şi răbdare fără de hotar, şi puterea iertării. Te-am iubit, şi am păstrat pentru tine coroana română cea din străbuni în toată vremea pribegiei tale şi a casei tale. Ai stat înaintea Mea cu stăruință mare și cu gând dulce şi duios pentru acest popor român, tu, nu alţii, nu cei ce au oropsit şi oropsesc încă acest neam. Ai fost în toată vremea capul întors spre Domnul pentru soarta poporului român, căci ungerea Mea te-a însemnat pe creştet pentru această misiune. Om al durerii și al duioşiei fără de margini, rege mare prin aceste daruri ai fost, iar acum, iată, iată ţara, priveşte-o de sus, de lângă Mine! Iată frumoasa Mea, aleasa Mea! Ziua Mea de slavă peste pământ este ea, căci M-am făcut în ea munte de cuvânt. Cu cuvânt duios te-am mângâiat acolo în depărtare, trimiţând la tine mângâierea Mea, dar țara ta nu știe cu câte cuvinte te-am mângâiat şi ţi-am împodobit răbdarea pentru depărtarea ta de ţară, şi ţi-am mângâiat lacrima şi au rămas scrise toate cuvintele Mele spre tine, şi iată locul râului Meu de cuvânt, de unde a izvorât duhul mângâierii şi al nădejdii cea cu răbdare pentru tine, până ce am venit înaintea ta însoțit de oştiri cereşti şi te-am adus acasă, fiule uns, fiu încoronat din copilărie rege al celei binecuvântate pentru acest timp. O, priveşte acum de lângă Mine, de sus, locul din care ţi-am trimis mângâieri, şi cere-Mi acum, cere-Mi, şi ţi se va da pentru acest neam, pe care l-ai iubit şi ai trăit cu dorul după el. Poporul român are acum fii adevăraţi în mijlocul lui cu zile de iubire pentru tine ca şi cei din cer. Tu n-ai fost un oarecare rege, ci ai fost regele neamului român, neamul Meu cel de la sfârșit de timp, pe vatra căruia Eu stau cuvânt încă din anul 1955 şi lucrez tainic împlinirea Scripturilor pentru vremea aceasta şi bucuria ce va să vină pentru cei Mie credincioşi.

O, pace ţie între cei din cer, dar şi în inimile care te-au iubit mult, și care au fost și sunt adevăraţii fii ai acestui neam! O, pace ţie, inimioară duioasă şi îndurerată! Intră acum întru mângâierea Domnului tău Iisus Hristos, pe Care L-ai iubit şi L-ai urmat cu lacrimi pe obraz, şi Căruia credinţă I-ai păstrat în viaţa ta durută pe pământ. Amin.

— Iar eu, îngerul Tău, Doamne, îngerul Mihail, însoţesc spre Tine pe unsul Tău, aşa cum în toată vremea lui pe pământ i-am fost alături din partea Ta, iar acum oştiri de îngeri în sărbătoare creştinească şi românească ne însoţesc ca să aşezăm înaintea Ta pe cel ce vine la Tine, Mihail, regele românilor. Amin.


***

S-a gătit cerul pentru întâmpinarea regelui neamului român, iar Verginica este trâmbița Mea de primire, alături de arhanghelul Mihail, care poartă pe cel uns peste neamul român, aducându-l înaintea tronului Meu, rege încoronat, rege creștin, care a știut cu de-amănuntul taina lucrării cuvântului Meu de aici, cuvânt cu care l-am mângâiat multă vreme și îi pregăteam în taină întoarcerea acasă, iar acum, după ce cu greu am împlinit aplecarea sub voia Mea a celor ce i-au deschis să vină și să se întoarcă la poporul său, o, iată, l-am pregătit apoi frumos, l-am gătit, l-am așezat înaintea Mea, iar acum am trimis pe îngerul Meu să-l ia de mână și să-i facă intrarea între cei din cer ai neamului român, și care Mi-au slujit cu viața lor, cu credința lor, cu iubirea lor de Dumnezeu și de țară, căci țara română este iubirea Mea cea de la sfârșit de timp.

O, iată, Verginica Mea, iar și iar ziua ta aduce la cer bucurie, și ceata ta crește și-și împuternicește lucrarea pentru ajutorarea lucrării Noastre de pe pământ. Sunt zile de durere pe vatra neamului român în multe inimi care au iubit pe unsul Meu, pe regele lor, dar la Noi în cer e bucurie, e mângâiere, și se întregește puterea care ajută din cer pe pământ.


***

Acum, Verginica Mea, trâmbița Mea cea de apoi, pune în carte lângă Mine cuvântul tău. E ziua ta de serbare între sfinți.

— O, cine, Doamne, cine în afară de Tine ar putea să însemne ziua mea de serbare între sfinți? Dacă Tu nu mă pețeai și nu mă pregăteai pentru Tine, mai aveam eu ziua mea între sfinți? O, Tu ești ziua mea, ființa mea, așa cum ai fost și pe pământ cu mine, cea umilită și neluată în seamă, că n-aveam nimic care să mă arate și ca să-mi dea un dar și un nume, de neam sărac cum eram. Dacă Tu nu m-ai fi cules din spini ca să mă pregătești, ca să mă înnoiești și să mă faci vas al Tău și să-mi pui trâmbița în mână și la gură, eu aș fi rămas o stârpitură, Doamne. Acum Îți dau slavă între cei din cer și-Ți văd slava și Te mărturisesc pe pământ și Te bucur cu lucrarea mea, că mare Îți este dorul după om.

Dar azi, în ziua mea de serbare între sfinți, iată, Doamne, ce avem de lucrat! Pe pământul român e așternută pregătirea pentru zi de slavă cerească a unsului Tău Mihail, regele românilor, care vine acum la Tine, la cei din cer, Doamne. Cuvântul Tău să grăiască acum, în ziua mea de serbare și să scrie în cartea Ta de azi ziua lui de biruință spre cele cerești, a unsului Tău, Doamne. Tu ești Domnul Dumnezeul lui, pe Care L-a iubit și L-a ascultat după cât s-a putut din partea lui, căci strâmtorarea lui a fost mare și grea, ca și răbdarea în care a suferit atâția ani înstrăinarea lui de țară și de neam. Binecuvintează acum odihna lui și bucuria între cei din cer și mângâierea cea de după toată durerea lui pe pământ. Amin.

— O, intră întru bucuria și mângâierea Domnului tău, unsule al Meu, rege al românilor! Ești întâmpinat aparte de cei din cer. Țara română e mângâierea sfinților Mei în vremea aceasta, când Eu, Domnul, Mi-am așezat cetate de scaun în ea și râul Meu de cuvânt, râul vieții, care curge peste pământ din această cetate.

Măreț te-au văzut și măreț te-au numit mulți dintre cei mari de pe pământ în vremea ta de domnie, și apoi în vremea pribegiei tale îndurerate, hrănită ea cu dorul de țară și de neam. Ai fost pildă de măreție pentru mai-marii de peste popoare, și aceasta prin ungerea Mea de peste tine, și care te-a înălțat și te-a arătat lumii, iar lumea cea mare a înțeles tainic măreția ta cea de la Mine, căci așa a fost voia Mea. Acum, când neamul român se apleacă înaintea ta și se închină și-ți cere tainic să le fii mijlocitor în cer, o, iată, acest prilej sfânt aduce acum pe vatra acestui neam frunți încoronate, care se apleacă celui ce are nume mare, rege al românilor pe pământ și în cer. Aceștia au un prilej măreț în aceste clipe sfinte și vin ei pe pământul român, al cărui văzduh e plin de sărbătoare cerească deasupra și-ți pregătește veșmântul slavei. Cuvântul Meu de pe vatra aceasta a proorocit venirea ta înapoi și ți-a pregătit apoi cărare pietruită, și ți-am trimis înainte soli, și pe arhiereul martor al tainei cuvântului Meu și ți-am dat de veste că lucrez pentru întoarcerea ta, chiar dacă țara română nu era pregătită pentru această împlinire. Eu însă am împlinit, așa cum am grăit din vreme prin cartea cuvântului Meu cel de peste șaizeci de ani scris și așezat pe pământul român, că am ridicat la vedere pietricica cea albă și poarta care străjuiește peste grădina cuvântului Meu și ți-am pus numele pe piatră ca să împlinesc apoi, și am împlinit. Și dacă au trecut anii, iată, a sosit și ziua cea mare a unirii tale cu cerul, cu România cea din cer, care se bucură acum cu sfinții ei pentru sosirea ta, pentru slava ta cea de la Mine, și căreia se închină pe pământul român în zilele acestea regii neamurilor, ca să vadă ei, și să vadă și neamul român cât te-am iubit, câtă slavă am pregătit pentru tine prin ungerea Mea, că ai fost ca și Mine, alungat din patria ta, dar te-ai întors, așa cum și Eu M-am întors la cei ce M-au alungat, și am înviat din moarte și am venit la poporul Meu și M-am dus apoi la Tatăl și sunt Mijlocitorul, iar tu vei fi de acum mijlocitor în cer pentru țara ta, pentru cei ce plâng și-și plâng despărțirea lor de tine, o, rege mare prin ungerea ta cea de la Mine pusă pe creștetul tău. O, cere-Mi, și ți se va da! Cere-Mi, că mare și duioasă e ruga ta pentru neamul român, cuprins acum de cumpănă grea, căci lanțurile îl strâng iar și iar prin mâna celor ce iarăși i-au răpit libertatea, i-au oprit în loc nădejdea, dar acum acest neam are mijlocitor mare înaintea Mea, și vom lucra din cer mântuirea cea de la Dumnezeu peste pământul și neamul român. Amin.

O, mare este acest timp, poporule român, mare, fiule, în mijlocul tău în zilele acestea! Mare este Dumnezeu pentru tine, dar mare să fie și veghea ta, dar și credința ta. O, nu-ți pierde nădejdea, neam român! Cei ce sapă groapa ta se vor prăbuși cumplit, căci vai celor ce lovesc în tine pentru ei înșiși, pentru slava lor! Țara română e sub ocrotirea Mea și a mamei Mele Fecioara, chiar dacă ea este în suferință acum din pricina celor mincinoși, care apasă peste ea. Ei nu știu ce este omenia, nici dreptatea și nici mila, că pe pământ e ca pe pământ, dar din cer nu va fi tot așa, că se pregătește slavă mare peste pământul român, țara Mea cea de azi, în care Eu, Domnul, Îmi așez cuvântul.


***