Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Pace de la cer, pace şi tărie bună de la Dumnezeu! Pace ţie, copil iubit de cer! Pace şi binecuvântare şi împuternicire, ca să te ridici cu credinţă şi să lucrezi după sfatul voii Mele! Amin.

Scoală-te şi ia aminte, dar auzi-Mă, ca să te scoli şi să lucrezi planului Meu, că mult nu va mai fi, şi vei mărturisi împlinirile cele care au fost mai dinainte vestite prin izvorul cuvintelor Mele din care te hrăneşti şi tu de când ţi-am descoperit lucrul Meu din zilele acestea, lucru întru care stai şi împlineşti cele cu care vin spre tine prin servii Mei. Fă-ţi carte în care să scrii toate cuvintele cu care vin spre tine, căci cartea aceasta va mărturisi în zilele ce vin. Şi iată, adaugă la această carte şi aceste cuvinte şi lucrează după planul Meu cel bine întocmit. Nu pot scoate acest izvor la suprafaţă, nu-l pot scoate acum, dar iată, lucrez ca să împart lucrul Meu spre a fi lucrat.

Am venit spre tine prin cuvintele Mele şi te-am încredinţat că Eu sunt Dumnezeu, şi te-am aşezat credincios lucrului Meu din zilele acestea. Am vorbit din cer şi am pus pe servii Mei să scrie pe pământ, ca să se vadă împlinirile cele vestite prin acest fir ceresc, prin această rază de lumină din care împart lumină şi viaţă cu Mine şi împlinire. Eu sunt Dumnezeu din veşnicie, şi de aici încolo, Eu sunt; sunt, şi lucrez taina plinirii vremurilor, şi nu găsesc credinţă pe pământ. Nimeni nu mai caută cu Duhul Meu, şi duhul lumii Mi-a întunecat vremea, ca să nu mai caute omul la cele scrise în toate veacurile, şi care mărturisesc despre Dumnezeu şi despre lucrările Sale prin Cartea Adevărului.

M-am întâlnit pe vremea trupului Meu cu femeia samarineancă şi am stat de vorbă cu ea la puţul lui Iacov, dar ea cunoştea cuvintele proorociilor şi ştia şi credea că va veni vremea lui Mesia, iar când i-am spus despre împlinirea cea care era în faţa ochilor ei, a crezut samarineanca în Mine, a crezut că Eu sunt Dumnezeul Cel proorocit, Mesia, Cel Care era scris că va veni, şi a rămas credinţa ei de mărturie. O, şi era de neam străin aceea, şi a crezut în Mine, copilul Meu, şi s-a dus în cetatea ei şi a mărturisit despre Dumnezeu. Era cu inimă mare samarineanca, şi dacă M-am întâlnit cu ea, am lăsat lumină peste ea, şi a rămas lumina Mea în ea, şi ea a plecat şi a împărţit lumină de la Mine, a plecat cu râvnă şi cu dor, cu credinţă şi cu iubire, ca să împartă lumină în ţinuturile neamului ei.

Am ales pe apostolii Mei din Galileea şi le-am spus să Mă urmeze pe Mine şi învăţătura Mea, şi au crezut în Mine aceia şi au rămas cu Mine. Şi dacă au crezut, a rămas lumina Mea în ei, şi s-au răspândit apoi în lume şi au împărţit lumina Mea curată. M-au împărţit pe Mine, căci Eu sunt Lumina lumii. Eu sunt, dar astăzi cine Mă mai împarte? O, cine Mă mai împarte pe Mine aşa cum sunt Eu? Nimeni, copilul Meu. îţi spun şi Eu ţie că nimeni nu Mă mai are pe Mine aşa cum sunt, nimeni, şi iată cuvintele acelea care spuneau odată: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi El, oare, credinţă pe pământ?».

Mă mint cei care zic că Mă poartă pe Mine, Mă mint cei care Mă mărturisesc pe Mine, că aceştia sunt cu buzele aproape de Mine, dar cu inima unde sunt? Unde? Ei sunt cu inima la plăceri şi la slobozenii. Au luat legea slobozeniei şi au pus-o stăpână peste ei, şi iată, şi-au însuşit puterea să împartă această lege peste cei necunoscători. O, vai orbului cel călăuzit de călăuză tot oarbă, căci oarbă a ajuns ceata cea mare a căpeteniilor, care stă judecătoare peste făptura Mea. O, cine să Mă mai împartă pe Mine aşa cum sunt? Cine, că din creştet până în tălpile picioarelor tot trupul este plin de răni, răni care dau să-Mi nimicească ultima picătură de viaţă a făpturii. Iată, copilul Meu, Scriptura aceea care spune: «Nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre întru împărăţia Mea». îţi amintesc acum de Scriptura aceea care zice: «N-am venit să aduc pace, ci dezbinare. Am venit să-i fac să vadă pe cei ce nu văd, şi să-i fac orbi pe cei ce văd. Şi fariseii s-au simţit şi au spus: „Nu cumva şi noi suntem orbi?”». O, şi ai văzut ce răspuns au primit: «Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat, dar pentru că ziceţi că vedeţi, păcatul rămâne asupra voastră».

O, copilul Meu, au fost anii cât a domnit fiara cea necredincioasă, şi când scoteam deasupra câte un preot care vorbea după adevăr şi prin care Eu strigam ca şi prin Botezătorul Ioan când spunea: «Pui de vipere, cum veţi scăpa de mânia cea viitoare?», o, ce se întâmpla cu unul ca acela? Că îl lua şi îl ascundea prin închisori şi îmi băga cuvintele luminii la întuneric, aşa cum s-a întâmplat cu Ioan, care se ridicase să-Mi gătească Mie calea şi arătarea în mijlocul lumii.

Au fost ani de ceaţă, şi am venit şi M-am arătat adevărat la vreme, aşa cum am grăit prin cuvintele acestei lucrări prin care şi astăzi grăiesc, ca să împlinesc apoi tot cuvântul Meu. Am venit cu mult înainte şi am spus prin acest fir ceresc despre vremea cea prezisă pentru zdrobirea capului fiarei, şi vremea spusă de Domnul a vorbit prin cele împlinite la vreme.

O, cu greu este Domnul înţeles şi crezut, căci cei de azi zic aşa cum a fost scris că se va auzi: «Unde este făgăduinţa venirii Lui?». Dar vai oamenilor necredincioşi, că zice Scriptura: «Dumnezeu nu rămâne mincinos întru făgăduinţele Sale şi nu va întârzia. Dar El este îndelung răbdător pentru voi, voind ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină spre credinţă şi spre pocăinţă». O, ziua Mea se zoreşte, şi toate cele vechi vor trece. De aceea, copilul Meu, Mă uit la cei din cer, că plâng cei din cer. Dar cei de pe pământ, în loc să se sfinţească şi să se cucernicească şi să grăbească venirea Mea, ei zac în necredinţă, şi iată, venirea Mea vine, şi vine cu foc, căci aşa este scris, şi tot ochiul va vedea. Dar am rămăşiţă care trebuie să rămână credincioasă făgăduinţelor Mele şi să aştepte cerul cel nou şi pământul cel nou socotind răbdarea Mea drept izbăvire, dar nu să se lase şi aceştia să cadă din întăriturile în care sunt aşezaţi prin făgăduinţele Mele.

Am venit şi am spus mereu prin cuvintele acestei lucrări: «Ferice celui care nu se va sfărâma de această piatră. Ferice celui ce-şi va spăla viaţa în acest vas», căci piatra este însuşi Domnul, Cel ce locuieşte până la sfârşit în acest munte prin cuvintele acestei lucrări, căci învăţătura care va curge prin această lucrare se va ridica în zilele ce vin peste vârfurile munţilor, ca să curgă noroadele înspre acest râu şi să bea din această piatră apă curată şi netulburată şi să se spele în acest vas, în această învăţătură mântuitoare, căci scris este: «Din Sion va ieşi legea, şi din Ierusalim vor curge râuri de apă vie şi curată».

Iată, am ales-o pe România ca să fie a Mea, şi vin să Mă desăvârşesc în mijlocul ei şi să-Mi lărgesc cortul Meu prin această învăţătură cu care voi vorbi încă o dată la popoare şi la limbi şi la neamuri. Am ales acest pământ ca să fac din el Edenul şi Canaanul pentru plinirea vremurilor; să fac din el Ierusalim ceresc şi să vărs de aici lumină peste popoare, ca să cunoască şi să vadă noroadele poarta de intrare în Canaan.

Am răspândit cuvânt către popoarele de pe pământ, ca s-o vestesc pe România şi ca să creadă noroadele în lucrarea Mea cea vestită dinainte, că de aceea M-am ridicat, ca să vorbesc popoarelor despre cele ce am de împlinit. Şi iată, vorbesc cu tine, copilul Meu, vorbesc ca şi cu un prieten, pentru că tu eşti apropiat cu Mine şi cu lucrul Meu şi cu cuvântul Meu care vorbeşte în România.

Am spus apostolilor Mei aşa: «Nu vă mai numesc slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul, ci vă numesc prietenii Mei». Tu eşti prietenul Meu, eşti copilul Meu, eşti iubitul Meu, eşti cu Mine şi de partea Mea, aşa cum a fost Nicodim de pe vremea trupului Meu. Era şi el din soborul care era sub Anna şi Caiafa, dar era cu Mine Nicodim, şi după ce Eu am trecut prin moarte, s-a dus la Pilat şi a cerut trupul Meu ca să-l ia de pe cruce. S-au dus Iosif şi Nicodim cu miresme şi au făcut aceia cele spre îngropăciunea Mea, căci ei aşteptau împărăţia lui Dumnezeu şi nădăjduiau s-o vadă. Au rămas aceştia cu Mine, căci au crezut în Mine. Ei au fost cu trupul pe vremea trupului Meu, au fost în vremea pătimirii şi a morţii şi a învierii trupului Meu, şi iată, voi sunteţi în vremea biruinţei şi a arătării şi a slavei Duhului Meu prin voi, sunteţi în vremea în care Eu lucrez sfârşitul plinirii vremurilor, după sfatul voii Mele.

Când am răspândit cuvânt către popoare despre cele ce am de îndeplinit în zilele acestea, am zis că Mă voi scula să judec pe împăraţi şi pe domni, pe bogaţi şi pe puternici, pe robi şi pe slobozi, căci îngerii Mei vor dezlănţui chin şi durere peste cei ce n-au pecetea Celui viu, şi am zis că voi vărsa mânia Mea peste popoare şi se va ridica fumul focului în care va arde Babilonul. Iată, am zis, şi împlinesc, şi voi ridica efa între cer şi pământ, căci cuvintele Mele nu se pot desfiinţa.

Copilul Meu cel binecuvântat, cel iubit şi cel credincios, vin spre tine iar, să-ţi întăresc statornicia. îţi amintesc, ne amintim împreună de lucrul credinţei multor scule din vechime, că pe vremea trupului Meu am avut pe Melchior în spate, care Mă ocrotea de stăpânii lumii cei de atunci, şi a mers acesta în urma Mea, de la naşterea Mea şi până la vremea patimilor, vreme în care trebuia ca Eu să Mă las în mâna stăpânilor lumii, spre plinirea Scripturilor. Era şi atunci prigonit Domnul, precum este şi acum, şi de câte ori Eu şi ucenicii Mei eram prinşi în strâmtorări prin lumea prin care umblam, Melchior apărea şi îşi prezenta sigiliul împărătesc şi scăpa pe Domnul şi pe ai Săi din strâmtorarea legii răutăţii şi a necredinţei.

Am venit acum cu libertate pentru cei credincioşi Mie, dar iată, fiii lumii se zbat şi se jertfesc pentru libertatea vieţii pământeşti, iar fiii Sionului Meu nu se ridică să lupte pentru învierea din moartea păcatelor. Plânge cerul, plâng sfinţii şi mucenicii care şi-au vărsat sângele de dragul Celui ce S-a dat pe Sine jertfă pentru lume. Dar azi când se apropie sfârşitul şi plinirea vremurilor, azi nu se mai împotriveşte nimeni până la sânge de dragul lui Iisus Hristos.

Iată, stau gata să-Mi fac arătarea. Am ales acest pământ să fac în el slavă văzută şi biruinţă peste lume, peste duhul lumii, şi iată ce găsesc, că peste tot domneşte moartea, căci legea păcatului este moarte. N-are cine sufla peste lume, şi iată, ca şi pe vremea lui Noe, lumea bea şi mănâncă, se însoară şi se mărită, şi iată ce vine! Vine mânia Mea, vine judecata Mea, vine Domnul cu văpaie! Vreau să-Mi trezesc Duhul Meu peste cei ce cunosc numele Meu şi peste cei ce Mă iubesc pe Mine, căci mulţi Mă iubesc pe Mine, dar nu ştiu cum să Mă iubească, nu ştiu cum să-Mi urmeze pentru ca să am putere în ei. Am spus că voi ocroti acest pământ ales; am spus, şi voi fi împlinitor, şi iată, vreau să lucrez în mijlocul acestui neam, vreau să-Mi trezesc lucrători, vreau să-i fac să cunoască puterea cea din credinţă răsărită, vreau să Mă arăt şi să fiu împlinitor cuvintelor Mele prin care M-am adresat tânărului cel bogat care voia să-Mi urmeze, dar nu se îndura de ale lui. Şi am spus ucenicilor care priveau la întâlnirea Mea cu el: «Ce este cu neputinţă la om, este cu putinţă la Dumnezeu». Este, copilul Meu, cu putinţă, dar vreau să Mă ridic şi să semăn credinţă peste multe inimi mari, că nu pot, măi tată, nu pot lucra decât numai cu cei credincioşi cuvintelor şi proorociilor prin care Domnul îşi anunţă lucrările Sale. Nu pot să trec peste cele scrise, fiindcă aşa este scris: «Nimic nu împlinesc până nu vestesc prin prooroci».

O, nu pot scoate acum la suprafaţă izvorul cuvintelor Mele. Crede tu Mie că nu se poate acum, şi de aceea am venit spre tine şi ţi-am dat de ştire că voi căuta să-Mi adăpostesc bine locul izvorului Meu şi pe servii Mei prin care lucrez. Iată, în curând va fi să se vadă cuvântul care grăieşte despre cei chemaţi de Mine, care nu după trup sunt înţelepţi sau puternici sau cu nume bun, căci Domnul aşa a făcut alegerea vaselor cele prin care a ruşinat şi a pleşuvit creştetul celor care s-au crezut înţelepţi. Domnul a ridicat pe cei de jos ca să-i doboare pe cei ce sunt pe înălţimi, ca nimeni să nu aibă a se făli faţă de Dumnezeu. Iată, întunericul acoperă faţa pământului, şi cine poate stăvili puterea răului? Să se ridice şi s-o oprească. Voi pierde înţelepciunea învăţătorilor şi o voi stârpi, şi va fi să se vadă Scriptura aceea care zice: «Unde este înţeleptul şi cărturarul acestui veac?», căci Domnul va vădi nebunia înţelepciunii acestora.

Stai cu Mine în lucru, că vreau să-ţi folosesc credinţa, dar vreau să stai bine aşezat prin credinţă, căci Eu sunt credincios făgăduinţelor Mele, iubitul Meu. Voi lucra cu tărie de duh, de-acum, dar Duhul Meu Se face cunoscut prin cei în trup. Iată, vorbesc pe pământ, dar am nevoie de trupuri. Dacă n-aş fi avut mâini care să-Mi fi scris cuvintele Duhului Meu, cum aş fi întocmit Eu cartea Mea, care este una, precum Eu sunt Unul, Domnul Iisus Hristos? Eu sunt Cel ce le împlinesc pe toate, dar prin cei lucraţi de Mine.

Lasă-te lucrat, şi lucrează apoi, lucrează, că Eu nu-ţi dau să lucrezi ceea ce nu poţi, că odată cu lucrul îţi dau şi putere în lucrul tău cu Mine, dar bucură-te cu Mine şi lucrează-Mi cu bucurie Mie. Nu pot numi mai fericit pe altul, mai mult decât pe cel ce lucrează pentru Mine şi pentru planul Meu, că acela peste multe va fi pus întru împărăţia Mea. Iată, iar îţi spun că prin tine voi împărţi de la Mine multe cuvinte, şi vei fi între Mine şi cei peste care voi lucra, căci vom lucra mult de-acum şi vom propăşi din zi în zi, dar nu vom descoperi încă izvorul Meu. Aşa trebuie să lucrăm, ca să rămână lucrul nostru, şi aşa vom grăbi vremea cea bună, că iată, trebuie lucrată vremea cea bună. Tu ştii cum lucrez la ea, tu cunoşti taina Mea şi toată aşezarea Mea, dar trebuie bine păstrată taina Mea şi lucrul Meu, trebuie să am şi acum ocrotitori lucrării Mele, căci proorocul Zaharia a purtat taina întrupării Mele, taina vremii trupului Meu, a purtat-o din vremea zămislirii botezătorului Ioan şi până la trecerea lui la Mine. Lucrează cu Mine, şi altă bucurie mai mare să nu ai, că vei fi Mie martor în faţa noroadelor atunci când voi ieşi deasupra cu lucrul Meu lucrat tainic, prin care Eu lucrez mântuirea care va să vină în curând. Fii mare în lucru şi în cuvânt acolo unde lucrezi slujba ta, că Unul este Dumnezeu peste toată făptura.

România a fost creştină de la naşterea ei. România a fost ortodoxă, copilul Meu, şi Domnul este Unul. Mă doare când văd dezbinare în Sionul Meu, dar Duhul Meu va arăta în curând voia Mea peste Sionul din zilele ce vin, căci biserica este Sionul. Aşa era şi pe vremea trupului Meu, dar peste acest pământ ales va lucra Domnul peste biserică, şi va birui Domnul, şi va face pace prin una singură şi apostolească biserică, spre iertarea şi împăcarea făpturii, căci Unul este Dumnezeu. România va fi regina Mea şi va fi îmbrăcată într-un singur veşmânt de slavă şi va fi mare peste popoare prin biserica Mea cea din ea, căci Domnul va fi să Se slăvească pe acest munte al binecuvântării.

Am stat mult de vorbă cu tine, copilul Meu iubit. O, şi cât aş vrea să te bucuri cu duhul! Vreau să fii credincios, că Eu sunt adevărat în lucru prin acest fir de cuvânt ceresc. îndoiala caută să intre să înjumătăţească puterea Mea în voi, dar Eu v-am îmbrăcat întru putere de duh şi de credinţă, şi hai să rămânem bine uniţi şi să biruim neputinţele! Hai, că vă voi întări mereu, ca şi pe Petru, care, deşi Mă vedea în mijlocul apei venind spre el ca pe uscat, s-a îndoit Petru că aş fi Eu, dar l-am întărit în credinţă dacă l-am auzit că-Mi cere ajutorul.

Hai, că Eu sunt! Hai să biruim! Hai, că plata voastră, multă este în ceruri! Adu-Mi cu inima aproape de Mine şi de tine pe aceea pe care Eu am numit-o apostol al României Mele. Adu-o lângă lucrul Meu, că vreau s-o fac apostol pentru lucrul Meu. Eu voi fi Acela Care voi putea ceea ce nu poate nimeni pe pământ; Eu, că Eu le împlinesc pe toate. îţi dau o putere aparte pentru ca s-o uneşti pe ea cu lucrul Meu, căci prin acest lucru pe care-l lucrez Eu în România, voi aduce în curând slava şi fericirea acestui pământ ales. Vreau să-Mi fac legătură bună cu cel uns al Meu, că va trebui să lucrăm după planul Meu, căci cu voi este tot cerul. Iată, merg cu cuvântul înainte şi vorbesc cu ea acum, dar mai întâi terminăm această carte cu cel mai dulce cuvânt: pace!

Pace ţie, copil iubit de cer, şi întru dreptate să veghezi peste turmă! Fii împuternicit şi binecuvântat prin puterea Sfintei Treimi, că vom lucra, şi mare va fi biruinţa. Amin. Duhul Meu să te umple de mângâiere şi de pace. Pace peste tine de la Măicuţa Mea, care iubeşte şi ocroteşte pe România! Nu este biruinţă şi nu este pace fără Mine. Fiţi întru Mine, că fără Mine nu puteţi birui, copiii Mei.

Pacea Mea v-o las vouă! Amin, amin, amin.

23-02-1991