Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Cel mai dulce cuvânt: pace ţie! Pace ţie, copil credincios lucrului Meu din vremea aceasta! Pace ţie de la Dumnezeul celor credincioşi, căci Domnul este Dumnezeul celor credincioşi şi lucrează cu cei credincioşi. Iată, şi din cer urarea cea creştinească de aducere-aminte a învierii Domnului: Hristos a înviat! Hristos este începătura învierii, şi după aceea fiecare, la rândul cetei sale.

Hristos a înviat! Dar câţi înţeleg această taină ca să trăiască după adevărul acestei învieri? Lumea face din această amintire, din această sărbătoare, o sărbătoare de petrecere şi de slobozenie şi nu de cucernicie şi nu de slăvire cerească, şi nu se suie bucurie de pe pământ la cer. Aşa era şi pe vremea trupului Meu, măi copilule iubit, că se aduna lumea de peste tot la sărbătoarea Paştelui din Ierusalim ca să ducă jertfă de rugăciune lui Dumnezeu. Da’ de unde! că nu era în aceia Duhul lui Dumnezeu, că dacă ar fi avut Duhul lui Dumnezeu cei ce se adunau, ar fi cunoscut că Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Care a venit să ridice păcatul lumii. Ai văzut mărturisirea lui Petru, dacă am întrebat pe ucenici: «Dar voi cine ziceţi că sunt?». Şi Petru a zis: «Tu eşti Hristosul». Dar Domnul a descoperit lucrarea Duhului Dumnezeiesc şi a zis: «Fericit eşti, Simone, că nu trup şi nu sânge ţi-a descoperit ţie aceasta», şi a lucrat Domnul ascuns în toată vremea, căci le-a spus apoi: «Nimănui să nu spuneţi că Eu sunt Hristosul». Iată, Domnul n-a căutat în petrecerea lumii pe vremea Sa, şi a lucrat ascuns cu o mână de ucenici, căci altfel nu putea ajunge vremea ca să Se desăvârşească prin moarte, şi apoi prin înviere, după cum era scris în cartea proorociilor. Iar când vremea venise, S-a suit la Ierusalim să Se lase spre pătimire, şi să-Şi arate apoi slava Sa.

O, iubitul Meu, am coborît din cer şi am purtat trup şi M-am smerit până la cruce, ca să fiu pildă de iubire pentru cei ce vor crede în Mine. Am fost slujitor ascultător Tatălui Meu şi M-am plecat în faţa tuturor, ca să fac bine tuturor. Am venit din cer şi am spălat picioarele învăţăceilor Mei şi n-am făcut nimic pentru Mine. Am alinat durerile tuturor, am vindecat suferinţele celor credincioşi şi am dat mâncare mulţimilor flămânde, şi apoi am mers spre pătimire şi spre plinirea deplină a tainei pentru care venisem întrupat, şi n-am lucrat decât iubire în toată vremea trupului Meu. Şi când M-am suit la Tatăl Meu, aşa am zis: «Tată, pe cei ce Mi i-ai dat din lume păzeşte-i Tu de acum, fiindcă Eu vin la Tine. Ei nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lumea aceasta. Lumea nu-i iubeşte, pentru că lumea iubeşte ce este al ei». Aşa şi acum, lumea nu poate iubi pe cei ce sunt cu Dumnezeu, pe cei ce nu ies din cele ale legii lui Dumnezeu. Dar cei credincioşi care nu suferă ocară şi dispreţ şi judecată de la cei din lume, o, aceia încă n-au ieşit cu totul din cele ale lumii, aceia au încă inima împărţită. Aşa sunt mulţi din poporul Meu pe care l-am hrănit şi l-am învăţat din cer în toată vremea, şi nu poate creştinul să taie de la el şi să fie numai cu Mine ca să-l fac puternic pe cel din poporul Meu.

Am aceşti copilaşi prin care Eu lucrez şi prin care se vede Scriptura aceea care zice: «Cine nu lasă părinţi şi fraţi şi ţarini şi case şi lume pentru numele Meu, acela nu poate fi ucenicul Meu», iar cel ce lasă totul pentru Mine, acela este ucenicul Meu. O, aceşti copilaşi nu s-au mai uitat înapoi. Au tăiat de la ei, şi iată, fericiţi vor fi şi peste multe vor fi puşi cei ce ascultă cuvintele Mele şi le împlinesc. De aceea te-am lipit cu ei, şi vai, copilul Meu, vai celor care numai ar cugeta să pună bârnă între tine şi aceştia de care Eu Mă servesc şi prin care Mă leg cu tine pentru săvârşirea lucrului Meu din zilele acestea! Spun aşa fiindcă se iscodeşte încă lucrul Meu cu tine de către cei făţarnici care zic că sunt şi ei cu lucrul Meu, şi numai puţin aluat dacă este de la aceia, umblă să strice frământătura cea din cer. Fereşte-te de aluatul celor făţarnici, căci aceia nu lucrează în via Mea. Fereşte-te tu de prieteni, că de duşmani te feresc Eu. Dar Eu voiesc să înţelegi ce-ţi spun, căci cel ce nu este cu lucrul planului Meu, acela nu este cu tine după adevăr. Fereşte-te de omul limbut, că acela are două limbi. Şi te fereşte încă de cel linguşitor, căci cuvântul mieros al acestuia este cu două înţelesuri. Eu sunt în toată vremea cu pază tare peste tine, şi cete de îngeri tari lucrează în preajma ta, căci vreau să te am, copilul Meu iubit, şi vreau puternic să te am, şi vreau dreptar să te am în mijlocul unui neam îndărătnic şi necredincios.

Apostolii din Galileea au luat Duh Sfânt. Şi de ce au luat? Fiindcă au crezut în învăţătorul lor; de aceea au luat, şi s-a cunoscut că au luat, căci au mers şi rod au adus şi minuni nenumărate au săvârşit, şi au mers după ei noroadele de pe pământ, căci în numele Meu scoteau demoni şi în limbi noi grăiau şi minuni mari lucrau. Dar astăzi, duhul lumii, acest soi de duh rău, cu ce să mai fie stârpit? Cu ce, iubitul Meu? Căci soiul acesta de duh rău din vremea aceasta, nu iese decât cu credinţă nemaiauzită, lucrată lângă post şi lângă rugăciune vie, după duh şi după adevăr, şi iată, această putere nu se mai vede lucrată din biserica Mea, că nu este viaţă cu Mine, nu este. Că mănâncă preotul carne în toată vremea, ca toată lumea cea rătăcită, mănâncă fără oprire, de la cel din capul bisericii şi până la cel mai slab. Nu vrea preotul să fie asemenea cu Mine, şi iată, şi azi văd această înşelare, că şi de cele mai mici sarcini se scutură omul, şi îşi mai bagă, încă, grumazul să ducă în spate un munte, că se duce să se facă preot, şi nu ştie ce face unul ca acela. Şi dacă preoţii ar şti ce fel de vreme este aceasta şi dacă ar pricepe ce înseamnă să stai între om şi Dumnezeu, dacă ar putea pricepe, îţi spun şi Eu ţie, măi tată, îţi spun că preotul de azi şi-ar lua o traistă pe umăr şi s-ar duce dincolo de cel mai mare pustiu ca să scape de gheenă, căci preotul de azi nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu, şi scris este: «Vai vouă, căci strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila, că vă arătaţi drepţi oamenilor, iar înăuntrul vostru este stricat. Vai, că întreceţi măsura părinţilor voştri, care au vărsat sângele proorocilor, că iată, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai acelora».

O, iubitul Meu, fii cu Mine, măi tată, că preotul de azi face din Trupul şi Sângele Meu mădulare ale desfrânaţilor şi ale nelegiuiţilor. Mai uşor i-ar fi unuia ca acesta să-şi ia o legătură cu pâine şi să plece în pustiu, că nu numai pe el, dar şi pe cel pe care-l dă de partea lui îl face fiu al gheenei. Crede tu Mie, ca să fii plin de Duh şi să vezi cu duhul, căci adevăr adevărat îţi grăiesc, că înainte vreme preotul nu-şi părăsea costumul sfânt, şi trecea prin sat şi era cinstit cu cinstire sfântă şi cu întâietate, măi copilul Meu, şi păştea turma după dreptarul cel întreg. Dar uită-te şi tu azi, uită-te cu Mine, că nu mai ştii că este preot acel preot care bea şi fumează, care nu numai că umblă îmbrăcat ca lumea şi că părăseşte portul cel sfânt, dar mai mari grozăvii se ridică la cer, că se duce şi face ca toată lumea, şi nu-l mai deosebesc din lume.

Nu mai pot, copilul Meu, nu mai pot, tată, şi vreau să fac curăţenie bună. Vreau să curăţ toate uscăturile, vreau să Mă ridic să tai pomii cei care n-au adus rod. De ce să ocupe locul în zadar? Vin, şi vreau să las tot ce mai găsesc sănătos, dar ajută-Mă, că iată, vreau să fac cu tine început de lucrătură nouă. Nu te pripi, nu Mă ascunde sub obroc. Scoate-Mă şi fă să luminez cu tine prin ceea ce lucrezi! Stai întru puterea cea bună, căci acest soi de întuneric şi de ceaţă nu se poate risipi decât cu puterea cea bună.

Nu Mă mai da la cei ce nu merg pe cale cu Mine. Spune-le şi le arată calea, şi dacă vezi că merg pe ea, uneşte-i cu Mine, dar dacă nu vor, Eu nu Mă voi lăsa întru aceştia, şi Mă voi întoarce în Mine. Să ştii că adevăr grăiesc, Eu nu Mă las cu împărăţia Mea întru cei ce nu-Mi deschid după adevăr, căci cei ce sunt cu Mine, aceia calcă pe urmele Mele, şi Eu binevoiesc întru aceia. Eu am venit întreg pe lume şi întreg M-am dat de pildă spre tăiere şi spre jertfire, şi nu pot trece peste aceasta. Aşează-Mă tu, cu dragostea ta, cu credinţa ta şi cu cuvântul tău, aşează-Mă în om, ca să Mă pot vedea în om, şi apoi lucrează cu însuşi Trupul şi Sângele Meu peste acela, căci Eu sunt curat, copilul Meu cel ascultător, şi, lucrează, măi tată. Nu este greu cu Mine. Este greu, dar nu când eşti cu Mine, căci Eu nu sunt neputincios întru nimic.

Lasă-Mă pe Mine întru toate, dar toate ale tale să fie întru Mine. Nimic fără Mine: nici fapta, nici grăirea, nici iubirea, nici privirea. Nimic fără Mine, iubitul Meu, căci Eu fac zece paşi la un pas de al tău, şi mergem şi lucrăm şi biruim. Caută cu împărăţia Mea mereu, şi pe toate celelalte ţi le voi lucra Eu, dar fără Mine niciodată şi pe niciunde să nu fii. Ai văzut pe unii credincioşi, îşi dau cu mâna lor de pomană tot ce vor să aibă în cer. Aşa şi pe pământ, ceea ce vrem să primim din jur, aceea să împărţim, căci înţelepciune mai mare nu mai este alta, şi virtute mai mare nu poate întrece această virtute. E mare întunericul acestei vremi, iar cel ce-şi împleteşte virtuţile cu socoteală dreaptă şi cu umilinţă de duh, acela întrece pe cei ce au lucrat virtuţile pe pământ şi sunt acum în ceata sfinţilor. Acela de azi întrece pe aceia, pentru că e vremea aceea spre sfârşitul plinirii vremurilor, şi aşa este scris: «Cel ce rabdă până la sfârşit, acela se va mântui». Amin.

Caută cu dragoste împlinirea planului ceresc, şi pe toate celelalte lucrări ţi le voi face uşoare spre lucrat, căci iată, vremea aşteaptă pe urma noastră, iar Eu suspin sub aşteptare, iubitul Meu. Vreau să vă văd lucrând cu dragoste de cer, cu dragoste pentru lume, aşa cum Eu, din iubire pentru lume am lucrat şi M-am dat jertfă ca să plinesc începătura lucrării de mântuire a făpturii lui Dumnezeu. Iar voi să fiţi aceia prin care Eu voi sfârşi cu biruinţă lucrarea Mea, căci iată, lucrez, dar puţini lucrători am la via aceasta. O, dar Mă scutur cu putere de duh peste aceşti puţini ai Mei, şi biruinţa va răsări, şi se va vedea răsărind. Amin.

Mai am de stat cu tine în sfat, şi aş sta mereu, că n-am cu cine Mă mângâia, dar iată, nu avem încă apropiere aşezată, şi Domnul trebuie să aştepte o aşezare, o cale mai deschisă şi o legătură mai strânsă, căci cuvântul Meu este legătura.

Acum, iarăşi, pace ţie! Pacea Mea să rămână peste tine şi să lucreze duh de pace întru tine. Mă bucur întru tine, căci îmi găsesc plăcerea întru tine. Fii curajos, fii dârz, căci Eu sunt cu tine. Toiagul dreptăţii să te poarte şi să te sprijine în tot lucrul dreptăţii cea din credinţă răsărită. Ploaia harului Meu să te crească şi să te desăvârşească întru mulţimea harului ceresc care curge de la Sfânta Treime peste tine.

Măicuţa Mea te întâmpină şi ea cu vestea cea mare:

– Hristos a înviat, copil iubit al Fiului meu! Pace ţie! Pacea Fiului meu să fie cu tine! Amin.

– Iată, să ne întâlnim la ieslea coborârii Mele şi să întărim de la Mine şi de la tine pe cei pe care-i aşteptăm, pe cei cu care ne ajutăm, căci vreau să-i fac să priceapă bine lucrul Meu din vremea aceasta. Vreau să pricepi bine că în acest acoperământ în care Eu cobor cuvântul Meu, vom lucra adesea peste multe scule ale planului Meu, şi vom lucra peste ei şi cu ei apoi, ca să desăvârşim via aceasta şi s-o ridicăm pe România în vârful gloriei Ierusalimului ceresc.

Voi mai sta în sfat cu tine, că multe sunt ca să le aduc spre ştire şi spre împlinire. Tot ce ţi-am dat de lucru, fii destoinic şi lucrează-le pe toate până la capăt, copil credincios al cerului sfânt, că vremea e târzie, copil iubit de Dumnezeu. Amin, amin, amin.

20-04-1991