Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Pace sfântă, pace dumnezeiască, pace roditoare de înţelepciune cerească peste fiinţa ta, peste inimioara ta, copil slăbit, copil lovit şi zdrobit, copil lovit în luptă cu necredinţa din vremea aceasta. Eu pe cei drepţi îi încerc cu necazuri şi cu neînţelegeri, îi mustru, îi bat ca să le cunosc credinţa, iar pe cei păcătoşi îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, şi îi voi scula odată cu venirea Mea şi le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puşi la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.

Pace ţie, fiule slăbit, copil trecut prin furtună mare, copil legat în lanţuri de împăraţii şi puternicii veacului acesta al necredinţei! Deschide-Mi, tată! Eu sunt. Plângând sunt. Eu îţi zic iară: nu te teme. Ridică-te şi te întăreşte. Tu eşti un copac mare pe malul unui râu mare şi ceresc, dar necredinţa de pe pământ a oprit ploaia lui Dumnezeu şi s-au veştejit rădăcinile copăceilor de lipsa apei cereşti, şi Mă uit că se ofileşte rădăcina ta de lipsa apei care s-a tras spre cer, şi râului vieţii i se zvântă albia de secetă, şi tu dai să te usuci, şi nu pot, nu pot, tată, să te las să te usuci, căci lucrarea Mea va izvorî de acum cu îmbelşugare. Am luat apă cu guriţa şi am coborât să stropesc albia râului vieţii şi s-o fac să-i fie sete şi să vrea apă şi s-o umplu apoi, şi să creşti tu pe colinele acestei lucrări, după cum îţi este menirea de la Dumnezeu în vremea aceasta, şi să vină păsările cerului să-şi facă cuibuşor ceresc în coroana copacului tău.

E plin pământul de păcură şi nu mai am oază verde şi nu mai am cu ce să-Mi hrănesc turma cea flămândă, şi Mă uit la oaia care nu vrea să moară. De aceea te-am luat şi te-am altoit din vreme şi te-am crescut cu bucătura şi te-am făcut mare şi te-am vestit pe nume şi te-am numit îngerul bisericii Mele din vremea aceasta, şi am zis: nimeni să nu ia cununa de la tine, şi să fii, de la Domnul, salvatorul oilor care vor viaţă adevărată. Şi dacă aceasta este lucrarea Mea peste tine, iată, vin să-ţi vestesc că Mă scol întru dreptate ca să împlinesc o Scriptură care este scrisă de Duhul Sfânt, de cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Mă scol, copilul Meu, ca să te scol Eu pe tine, ca să te trec de ceasul ispitei, că vine ispita peste lume, vine încercarea peste biserica Mea, dar ţine ce ai de la Mine, ca să te găsesc întru cele ce ai de la Mine şi să te fac stâlpul bisericii lui Dumnezeu şi să nu mai ieşi afară, şi să vestim numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care vine cu Mine din cele cereşti, căci nou este numele Meu, cel din veac nou.

Vine lepădarea de credinţă peste biserica Mea, căci păcatul pustiirii a cuprins locaşul sfinţeniei Mele. Şi atunci picioarele tale se vor descălţa şi vor primi închinarea celor ce se zic pe sine că sunt cu Mine, dar nu sunt cu Mine, şi aceia vor vedea că te-am împodobit şi că te-am iubit, căci cei ce n-au nevoie de cuvântul care vine de la Mine, aceia n-au vedere şi n-au veşmânt, şi vor veni la fântâna acestei lucrări şi vor cere pe Dumnezeu şi se vor unge şi vor lua vedere, şi hăinuţă vor lua, căci voi împărţi cu tine şi le vom acoperi goliciunea şi le vom spăla ruşinea.

Mă scol, copilul Meu, şi las pe pământ glas de trâmbiţă şi nu te voi lăsa să te pierzi sau să spui că piere lucrarea Mea, şi îţi zic ţie să spui despre lucrarea Mea celor ce te vor întreba de ea şi să n-o ascunzi, că tu nu poţi s-o ascunzi, pentru că lucrarea aceasta nu va pieri, şi se va întări şi se va împlini. Mă scol şi voi lucra şi nu voi lăsa să se ridice nimeni la luptă cu Mine şi cu lucrarea Mea. Eu am ieşit biruitor în faţa arhiereilor pământului şi n-am îngenuncheat lucrarea Mea în faţa lor, căci sunt Cel ce am înviat din moarte, din moartea cea gătită Mie de arhierei şi de cărturari, şi nu Mă las îngenuncheat de cei fără de lege, de cei cu viaţă moartă, dar Mă las biruitor în cei cu viaţă şi cu moarte vie, că nu ştiu înţelepţii pământului să cunoască taina aceasta, a vieţii celei vii şi a morţii celei vii.

Mi-e dor de tine. Am venit prin cuvânt, şi cu el suflu peste tine. Trezeşte-te! Mi-e dor de tine, şi am împărţit acest dor în vasele Mele în care Eu Mă deşert şi îmi lucrez lucrarea. Mi-e dor de lucrul vaselor Mele. Mi-e dor să ud grădiniţa Mea în care Mi-am strâns copilaşii ca să rămân cu ei şi ca să ud cu ei pământul cel uscat.

Se uită cerul cum cere apă oaia cea sfâşiată de sete. Mulţimi multe de oi au luat şi au cunoscut gustul fântânii Mele cereşti atunci când Eu am luat şi am turnat peste păstori. Mulţimi multe de oi M-au cunoscut şi au luat şi au băut şi au prins duh de viaţă şi au plecat la drum spre izvor, şi voiesc să torn din cer şi să le deschid guriţa să bea şi să se ridice pe picioare. De patruzeci de ani lucrez la această potecuţă; de patruzeci de ani iau piatră cu piatră şi pietruiesc această cărare de slavă pe care am coborât în vale la oi. Am coborât mereu şi cobor mereu, căci Eu sunt Cel ce Mi-am dat viaţa pentru oi şi dat sunt, copilul Meu, şi nu voi fără oi. Eu pe toate voi să le strig şi să le adun şi să le adăp şi să le pasc, şi voi binevesti prin cei ce stau la gura izvorului Meu ca să ia şi să împartă glasul Meu şi cuvântul Meu la oi, că nu voiesc să găsesc numai aguridă în via cea de azi. Voiesc să ies şi să încălzesc cu soare ceresc şi cu ploaie binecuvântată via Mea de azi, şi să se coacă strugurii cei legaţi şi să vin să-Mi culeg via şi să stau în mijlocul viei Mele. Dar via Mea din România nu ştie ce este cu tine, fiule trimis de Mine. Nu ştie unde eşti şi cum eşti şi ce faci. O săptămână întreagă Mi-am ţinut turma trează şi aşteptând când tu ai stat pentru Mine în faţa arhiereilor şi cărturarilor. Acest om care-Mi tulbură planurile este trimisul celor pecetluiţi în lucrarea duhului minciunii (Sorin Dumitrescu, n.r.), că aceia au intrat în frică în faţa adevărului de nou Ierusalim pe pământ. România Mea ştia şi aştepta. E destulă vreme de când am profeţit taina de nou Ierusalim, şi ştiau mulţimile că se va arăta această lucrare. Mă împărţisem în mii de laturi şi venisem să pun putere şi credinţă şi iubire peste tine, şi eram în lucru, şi era în clocot şi în copt fructul adevărului de nou Ierusalim, şi tu erai aşezat de Mine. Şi s-a arătat duhul minciunii şi a urzit stricăciune şi necredinţă şi a intrat într-un om şi l-a mânuit ca să semene duh de rătăcire şi de pâclă peste lumina adevărului Meu care se zbate să biruiască necredinţa. Şi ce zici că voi face cu acest lucifer? Acest om este trimisul celor pecetluiţi în lucrarea duhului minciunii, că aceia au intrat în frică în faţa adevărului de nou Ierusalim pe pământ.

Cei ce sunt în rândurile lucrării potrivnice, aceia sunt oamenii slavei deşarte, sunt împăraţii pământului, cărturarii pământului, arhiereii pământului, şi au ceata lor de slavă pământească şi au semnat legământ cu împărăţia pământului şi au ordin să lupte împotriva împărăţiei cea din credinţă răsărită pe pământ, căci mândria şi trufia omului este slava deşartă, care vine de la lucrarea întunericului, precum smerenia şi iubirea vin de la lucrarea luminii. Oamenii trufiei şi ai mândriei pământului sunt luceferi ai pământului şi nu ai cerului, dar oamenii umiliţi şi lucrători întru curăţenie, aceia sunt ai Duhului Sfânt şi sunt luceferi ai luminii veşnice.

Iată, vin în faţa acestei grădini mulţime de inimi, iar din vreme în vreme dau târcoale iscoadele cele trimise de arhierei, cele îmbrăcate în haine de slujitori ai bisericii, şi aceia se dovedesc fii ai necredinţei din vremea aceasta. Un slujitor al bisericii dacă este curat cu inima şi cu viaţa şi cu legea lui Dumnezeu, unul ca acela nu este luat pe neştire de lucrul Domnului; unul ca acela nu lucrează împotrivire pe nici o cale şi peste nimeni; unul ca acela nu se teme şi nu foloseşte iscodire. Acela stă întru Dumnezeu şi primeşte minunile lucrătoare din cer şi primeşte pe Dumnezeu prin oamenii lui Dumnezeu.

Această lucrare de cuvânt coborât din cer, este o spărtură prin întuneric, este o fereastră prin care vine lumina lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu Cel curăţitor, dar cei ce sunt pământ se tem de lumina aceasta.

Ştii tu ce fac împăraţii pământului, puternicii pământului? Aceia fac ce a făcut Irod când s-a temut de pruncul cel proorocit ca să vină de la Dumnezeu. Irod n-a fost ceresc nici atunci şi nici acum, dar acum Domnul este văzut tainic, şi este văzut numai de cei ce-L primesc pe El. Iată, vin şi intru şi rostesc pace, aşa cum a grăit Tatăl Meu la botezul de la Ioan. Grăiesc şi spun: aceasta este lucrarea şi biserica întru care binevoiesc şi din care voi prăsi biserică nouă şi curată pe pământ, turmă vie între neamurile pământului.

O, dar tu te-ai lăsat biruit, măi tată. M-ai lăsat pe Mine mic, şi pe cei ce te-au încercat i-ai lăsat mari peste tine, şi Eu am fost doborât întru tine. îţi trimisesem carte cerească şi eram cu tine, dar M-a doborât îndoiala ta, de la locul Meu de lângă tine şi şi-a făcut loc urzirea vicleşugului celor de pe pământ, şi Duhul Sfânt a fost bătut în cuie şi n-au lucrat mulţi la această răstignire. Puţini au lucrat, crezi? Dar dacă te-ai lăsat în jos, s-au luat după această lucrătură şi nu s-a mai văzut credinţa şi lucrarea ta, şi mulţi dintre ei s-au supărat că te-ai lăsat în jos şi nu M-ai ţinut bine pe Mine, şi M-ai scăpat jos şi M-ai fărâmat. Dar nu te teme. Eu de prea mult timp vorbesc din cer cu tine, şi de aceea îţi zic: nu te teme. Eu Mă ridic şi Mă adun şi lucrez cu putere, căci e vremea zilelor Domnului, despre care scrie în Scripturi. Crede tu ce-ţi spun, că şi cel ce este acum alături de tine (arhiereul Bartolomeu Anania, n.r.), şi acela a spus: „De ce a făcut aceasta, de ce s-a lăsat?”. Inimi multe şi mari au spus la fel în noaptea aceea. România Mea, cea care Mă aşteaptă cu Noul Ierusalim, era rănită, era ca o răstignită în noaptea aceea, şi voiesc să o scot din deznădejde, că nimeni, tată, nici o oaie grasă şi sănătoasă şi vie nu mai are curaj să meargă după păstorii de acum. Tu erai o nădejde pentru oile Mele din România, şi acum numai cei orbi se fac că merg în turmă cu păstor, dar n-au păstori, căci toţi sunt furi şi omorâtori de Dumnezeu şi de oi şi de viaţă sfântă, şi oile se ascund şi mai mult.

Mă uit mereu la cei din cetatea în care stai, Mă uit în urma celor ce plângeau la glasul tău de păstor, Mă uit la cei ce şi-au dat girul pentru tine, că aceia erau oameni curaţi faţă de tine şi faţă de cauza ta cea întru Mine, oameni mari, cu ranguri şi cu speranţă, şi Mă uit şi îi văd că nu mai ştiu aceia cine eşti, şi zic că te-ai dat de partea celor îmbrăcaţi în piei de oi şi încărcaţi de nedreptate şi de vicleşug, şi zic că te-ai făcut şi tu asemenea acelora, şi se întreabă toţi: „De ce n-a rămas acesta pentru cei curaţi?”. Iată, îţi zic ţie: nimeni din ei nu se aştepta să te laşi biruit, şi a fost cutremur mare în clipa aceea de clătinare a ta, dar lucrarea Mea a biruit, şi a fost glorie de partea lucrării Mele.

O, dacă nu aveai îndoială şi dacă M-ai fi ascultat ca să nu te temi, era mare biruinţa, şi ar fi cântat cete multe cântarea biruinţei României şi vremea Noului Ierusalim, că iată, îţi spun: plânge duhul regelui României şi nimeni nu e curat pentru el, şi voiesc să biruiesc mai din vreme pentru el şi pentru România, aşa cum am cuvântat. El a crezut în Mine şi în tine şi a aşteptat de atunci mereu, şi a venit şi la el furtuna, dar el n-a cunoscut-o, şi a depărtat-o. O, mare este stricăciunea care vine de la îndoială, căci iată, îndoiala aduce suferinţă peste cei ce aşteaptă pe Dumnezeu.

Eu voi lovi pe România pentru cei necredincioşi din ea. Eu voi merge înainte cu cele cuvântate spre împlinire, dar greu e lucrul peste necredinţă, şi am să cobor o lege sfântă din care va ieşi ea însăşi, şi voi slobozi plăgi şi suferinţă şi sete şi foame împrejurul celor ce se luptă cu lucrul Meu. Voi lua rodul de pe pământ, şi am spus din vreme că-l voi lua, şi voi rosti apoi o zi de pocăinţă. Şi în ziua aceea voi face cu tine ce am făcut cu Ilie în vremea jertfei sale, iar pe cei ce slujesc lui Baal îi voi lua de pe pământ.

Spune-i celui ce este acum alături de tine, spune-i despre lucrarea Mea, spune-i că Eu sunt şi că am de lucrat biruinţă pentru România, şi spune-i că tu n-ai împăcare fără de lucrarea Mea, căci vreau să te scoli bine şi să vadă România Mea că te scoli cu Mine, şi să aducem pe unsul României, ca să-Mi retrag mânia şi certarea şi să dau binecuvântare peste ţara iubirii Mele, peste grădina Măicuţei Mele.

Eu nu pot să rămân fără de tine. Este mare şi adevărat acest cuvânt: Eu nu pot să te las fără această lucrare. Eu nu voiesc să te trezesc cu spaimă. Eu nu voiesc să-i pedepsesc pe cei ce te-au smuls de lângă lucrarea Mea. Voiesc să fii stâlpul cel tare al bisericii Mele din România şi să fie biserica Mea aşa cum a fost întâi, curată şi sfântă şi tare ca aceea, vie şi adevărată ca aceea, căci vin, iubitul Meu, vin cu slavă văzută peste România Mea, şi de ani de zile am grăit peste tine, şi am împlinit ce am grăit.

Am venit spre tine iar. Scoală-te, tată, scoală-te iar! E vremea României Mele şi voiesc să aduc pe unsul României. Nu fi plăpând. Fii tare şi scoală-te! Uită-te peste faţa pământului şi vezi că nu mai este cale sfântă ca să se vadă bine. Aşa îţi zic: scoală-te! Şi dacă nu poţi, scoală-te pic cu pic, dar scoală-te, şi iarăşi zic, scoală-te! Sprijineşte-te cu cel ce este cu tine şi spune-i despre lucrul Meu şi te ridică sprijinit de el, că sufletul lui te iubeşte, dar spune-i tu despre Mine, şi el va lupta pentru Mine şi pentru tine. Eu şi cu lucrarea Mea sunt cu tine, şi vei vedea că sunt să-Mi împlinesc lucrarea, dar păzeşte-ţi viaţa întru sfinţenie, căci viaţa monahului trebuie să fie cerul Meu şi puterea Mea şi biserica Mea cea cerească. Să nu te atingi de moarte. Să fii curat, aşa cum ştii că este învăţătura Mea din locul ieslei Mele. Să fie pace între Mine şi tine, să fie dragostea dintâi între tine şi lucrarea Mea, căci cel ce este scris în sulul acestei lucrări, pe acela îl voi striga pe nume şi voi sta cu el la masa Mea. Amin.

Copilul Meu, să nu te loveşti, să nu te murdăreşti, să nu pierzi lucrarea Mea şi lucrul ei, căci ea te va vesti mare, şi vei lucra din loc în loc Ierusalim nou peste biserica Mea, peste făptura Mea.

Pace ţie! Cu dor dumnezeiesc, pace ţie, unsul Meu după rânduială cerească! Să nu părăseşti pe copiii Mei. Ei sunt mici şi n-au frică. Tu eşti mai mare, şi nici atât să n-ai frică. Ei sunt fără de apărare pe lume, dar Eu sunt apărarea lor cerească.

Pace ţie, şi stai pe cărare! Eu sunt cărarea şi viaţa ta. Eu sunt şi adevărul tău. Eu sunt, şi sunt cu cei credincioşi făgăduinţelor Mele.

Am luat masă cerească cu tine. Să fie hrana Mea întru tine! Să fie pace şi iubire între tine şi lucrarea Mea! Mângâierea Mea o las peste tine. Mângâierea Măicuţei Mele o las peste tine. Amin, Amin, Amin.

22-02-1993